Test 21

Subiectul I: Institutia recunoasterii in DIP1.1. Definiti institutia de

recunoastere in DIP1.act unilateral, prin care un Stat cnstata existenta
anumitor fapte sau acte, care pot avea consecinte asupradrepturilor si
obligatiilorsale sau asupra intereselor sale politice, si declara espres sau
admite implicit caacestea constituie elemente pe care se vor baza relatiile
sale juridice viitoare in raport cu noua entitate sausituatie2. “procedeu”
prin care un subiect de drept internaţional, in mod special un stat, care nu a
participat la naştereaunei situaţii sau la adoptarea unui act, acceptă ca acea
situaţie sau act să-i fie opozabile; adică admite caefectele juridice ale acestora
să i se aplice3. reprezinta actul declarativ dar nu constitutiv, constata
existenta unui Stat care exista ca effect al crearii nu carezultat al actului de
recunoastere1.2 Analizati subiectii, tipurile si
formele recunoasteriiSubiecti ai recunoasterii pot si numai statele, iar
situatiile cind e necesara recunoasterea sunt: crearea unui noustat,
instalarea unui nou govern, statutul de neutralitate.Recunoaşterea poate
imbrăca două forme, şi anume:- recunoaşterea expresă -se face printr-un
act special al organului de stat competent, act unilateral – declaraţiesau
notificare formală – adresată noului stat, prin care se exprimă in mod cert
intenţia de a-l recunoaşte ;- recunoaşterea tacită- este cea care se poate
deduce din faptele concludente ale unui stat, cum ar fi stabilireade relaţii
diplomatice, incheierea unui tratat bilateral, care reglementează problema
generală, fără a enunţarezerve in privinţa recunoaşterii, şi este practicată de
statele latino-americane, mai simplu spus e manifestata prin
atitudinea statului fata de entitatea pe care o recunoaste.In privinta
formelor recunoaterii au fost expuse 2 teorii:teoria lui Tobar guvernele
ajunse pe cale neconstitutionala la putere nu trebuie recunoscuteteoria lui
Estrada- guvernele ajunse pe cale neconstitutionala la putere trebuie
recunoscute tacit
De fapt recunoasterea guvernelor nu presupune recunoastere expresa sau
tacita ci vizeaza doar guverneleajunse la putere pe cale neconstitutionala.
Recunoasterea guvernelor atrage automat recunoasterea statului, pecind
recunoasterea statului nu ekivaleaza numaidecit cu recunoasterea
guvernului respectiv.Tipuri ale recunoasteriiDin punctul de vedere al
efectelor pe care le produce, recunoaşterea este:- de jure, de facto, ad
hocAtat recunoaşterea de jure, cat şi recunoaşterea de facto, se exprimă
prin actul oficial al statuluide la care emană recunoaşterea. Deosebirea
dintre aceste forme constă, in general, in intindereaefectelor juridice
ale recunoaşterii.1. in cazul recunoaşterii de facto, relaţiile dintre statul
care recunoaşte şi cel recunoscut suntmai restranse ca intindere, avand un
caracter nestabil şi provizoriu, in sensul că ea operează indomeniile
consimţite de către statul care o acordă (cooperare economică
internaţională).*este un mod de recunoastere incomplet, constituind o fază
premergătoare pentru recunoaştereade jure, nu e definitiva, poate
fi revocată.*e acordata pt anumite motive: indoieli despre viabilitatea
noului stat, ori reţinere din partea noului stat de aaccepta obligaţii in baza
dreptului internaţional sau refuzul acestuia de a rezolva probleme
proeminente.2. Recunoaşterea de jure a unui stat este completă
şi definitivă, irevocabilă, deoareceefectele ei se sting numai odată cu
incetarea calităţii de subiect de drept al statului recunoscut.*are ca efect
recunoaşterea deplină a personalităţii juridice a noului stat, a tot ceea ce
rezultă din exercitareasuveranităţii acestuia, precum şi stabilirea de relaţii
internaţionale in diferite domenii, in mod special arelaţiilor diplomatice şi
consulare, incheierea de tratate bilaterale etc.3. recunoasterea ad hoc- are
loc cind se desfasoara un eveniment international si are efecte jur limitate
in timp.1.3 Analizaţi efectele recunoaşteriiActul recunoaşterii este doar un
act de suveranitate prin care un stat constată apariţia unui altstat ca subiect
dedrept internaţional, deoarece statul nou apărut este subiect al dreptului
internaţional public din momentulapariţiei sale şi nu din cel
al recunoaşterii sale de către celelalte stateEfectul recunoaşterii este că
statul recunoscut devine subiect deplin inraporturile sale cu statele care
laurecunoscut,
cu toate consecinţele care decurg dinaceastă calitate, putand
să-şi exercite drepturile şi să-şi asumeobligaţiile internaţionale specifice
statelor, intre statul ce recunoaste si cel recunoscut se stabilesc
relatiidiplomatice- efectul normal al recunoasterii. Totusi ar trebui
de remarcat ca recunoaşterea este o condiţie astabilirii relaţiilor
diplomatice,dar nu antrenează in mod obligatoriu aceste relaţii, adica
nu este un efectobligatoriu.Subiectul II: Interpretarea tratatelor
internationale2.1 Definiti interpretarea tratatelor internationaleInterpretarea
unui tratat reprezinta operatiunea intelectuala prin care se determina sensul
unui cuvint sau alunei expresii, prin care se lamuresc exprimarile ambigue
sau obscure ale unei dispozitii2.2 Analizati metodele si formele
de interpretare a tratatelor internationaleDistingem 2 moduri
de interpretare a tratatelor: internationala si internainterpretarea
internationala- in dependenta de autoritatea competenta pt interpretare
poate fiautentica- facuta de partile contractante ale tratatului. Poate fi
expresa- facuta la momentul incheierii tratatulu, prin
clauze interpretative inscrise in cuprinsul tratatului, tacita-decurge din
practica concordanta a statelor inaplicarea prevederilor unui
tratat international. jurisdictionala-efectuata de tribunalele arbitrale
sau instante de judecata internationale (CIJ, CJCE), in cazul incare partile
nu pot ajunge la un accord asupra interpretarii tratatului.are forta
obligatory doar pentru partileaflate in diferendfacuta de catre organizatiile
internationale –nu au character obligatoriu2. interpretarea interna- se
impune doar organelor statului in cauza, nu si altor state parti la
tratat.poate fi ointerpretare guvernamentala interna facuta de autoritatile
publice guvernamentale, competente in domeniulrelatiilor externe, sau
poate fi efectuata de catre instantele de judecata ale statelor parti2.3
Formulaţi principalele reguli de interpretare ale tratatelor
internationale:Sunt codificate in prevederile Conventiei de la Viena(1969)
reguli generalesa fie de buna credinta-interpretarea sa aiba in vedere ce
partile au vrut sa spuna in realitatesens obisnuit al termenilor tratatuluisa
se tina cont de semnificatia uzuala a cuvintelor, cu exceptia
cazurilor cind sunt utilizate in sens specialinterpretarea termenilor
tratatului sa se faca in contextul lor-fraza, alineatul partea din
tratat(preambul, anexe)interpretare in lumina obiectului si scopului sauraportarea
interpretarii la sensurile si scopurile pe care partilele’au avut in
vederereguli speciale stbilite de practica conventionala international
regula sensului clar- se vor interpreta doar acele prevederi care sunt
neclareneadmiterii interpretarii termenilor in sens absurd sau national-in
contradictie cu contextul, obiectul, scopultratatuluiregula efectului utilinterpretarea
sa produca un effect util asupra aplicarii tratatului, sa nu’l
faca faraeffect(nul)
Test nr. 22
Subiectul I: Rezerve la tratate internaţionale1.1 Definiţi noţiunea
rezerveiPotrivit Convenţiei de la Viena (1969) rezerva=o declaraţie
unilaterală, făcută de un stat atunci cand semnează,ratifică, acceptă sau
aprobă un tratat, ori aderă la acesta, prin care urmăreşte să excludă sau să
modifice efectul juridic al unor dispoziţii din tratat cu privire la aplicarea
lor faţă de statul respectiv.*un mijloc ce permite statelor care nu sunt
de acord cu toate prevederile unui tratat să devinătotuşi părţi la acesta.1.2
Analizati conditiile in care pot fi formulate rezerveArticolul 23
al Convenţiei din 1969 inaintează următoarele cerinţe faţă de formularea
rezervelor:1) rezervele trebuie să fie formulate in scris şi comunicate
statelor contractante şi altor state careau calitatea să devină părţi la tratat.
Retragerea rezervelor trebuie, de asemenea, făcută in scris;2) rezervele
sunt formulate cu ocazia semnării tratatului, ratificării, aprobării sau
acceptăriisale, ori in momentul aderării.3) Statele parti pot
accepta(acceptarea poate fi expresă sau tacită ) rezerva ce le’a fost
notificata sau formulaobiectii fata de aceste. Neformularea de obiecţii
timp de 12 luni de la notificarea rezervei =acceptare tacită.Retragerea
obiecţiei la o rezervă necesită formularea ei in scris.Conditii in care sa fie
admisa formularea unei rezerve:1) rezerva să nu fie interzisă de tratat;2)
rezervele să nu se refere la acele dispoziţii ale tratatului, la care in mod
expres este exclusă posibilitatea formulării de rezerve;3) rezervele să se
refere la acele dispoziţii ale tratatului, la care in mod expres este
prevăzută posibilitatea formulării de rezerve;4) rezervele să nu fie
incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului.1.3 Evaluaţi efectele pe care
le produce rezerva Rezervele au drept scop producerea unor modificari in
cadrul raporturilor stabilite inttre state. In funcţie deatitudinea adoptată faţă
de statul rezervatar din partea celorlalte state părţi aleunui tratat
internaţional, apar mai multe efecte. In calitate de efecte putem specifica
ca se stabilesc raporturileconvenţionale intre state:1) intre statul care
a formulat una sau mai multe rezerve şi statele care le-au acceptat
continuăsă acţioneze tratatul, cu precizarea că in ceea ce priveşte articolele
faţă de care au fost formulaterezerve, dispoziţiile care leagă aceste state
sunt cele modificate conform rezervelor;2) intre statul rezervatar şi statele
care au formulat obiecţii la rezerve, in dependenţă de atitudineadiferită a
acestora din urmă, se pot crea două posibile grupuri de raporturi:a) statele
care au formulat obiecţii la rezerve pot accepta ca restul dispoziţiilor
tratatului,neafectate prin rezerve, să se aplice intre ele şi statul
rezervatar; b) aceleaşi state pot insă, ca prin obiecţiile lor la rezerve, să
refuze aplicarea in intregime atratatului in raporturile dintre ele şi statul
autor al rezervelor.3)Tratatul internaţional, la care s-au făcut rezerve, se
aplică in intregime, intre părţile contractante care n-auformulat
rezerve.Subiectul II: Dreptul Internaţional extraatmosferic2.1 Definiţi DI
extraatmosferic ca ramura DIPDr extraatmosferic= ansamblu de norme jur
si principii ce stabilesc regimuul juridic al sp extraatmosferic,inclusive
lunii si altor corpuri ceresti, regimul jur al obiectelor cosmice precum si
principiile de cooperare aleStatelor in vederea exploatarii si explorarii
sp cosmic 2.2 analizati istoricul si codificarea dreptului
extraatmosfericPrimele explorari si investigatii ale spatiului cosmic
s’au initiat in 1957 prin lansarea primului satelit artificialal pamintului, si
se initiaaza in acest sens necesitatea elaborarii unor principii si norme
juridice ce vor reglementa relatiile intre state in privinta sp cosmic si
activitatilor spatiale. Un rol principal in acest sens l’aavut ONU
prin infiintarea Comitetului pt utilizarea pasnica a spatiului cosmic, care
elaboreaza o serie de acte
normative internationale ce formeaza cadrul legal al DI al spatiului
cosmic, activitate reglementata si inlegislatiile nationale ale statelor
ce participa la explorarea si utilizarea cosmosuluisi corpurilor
ceresti.Pentru a desfasura codificarea dreptului extraatmosferic trebuie sa
evidentiem care sunt izvoarele acestui drept,in primul rind sunt aceleasi ca
si ale DIP, desigur avind si izvoare specifice. Locul de izvor principal il
ocupatratatele internationale multilaterale care consacra normele de baza ale DI
cosmic , care se aploica atit statelor cit si organizatiilor
internationalePrincipalele tratate internationale ce regl acest drept sunt: —
„Tratatul cu privire la principiile care guvernează activitatea sta telor in
materia de exploatare şi utilizare aspaţiului cosmic, inclusiv al Lunei şi
altor corpuri cereşti”, din 27 ianuarie 1967 (in vigoare din 10 oc
tombrie1967, denumit pe scurt „Tratatul cu privire la spaţiul cosmic”” din
1967); — „Acordul cu privire la salvarea astronauţilor, reintoarcerea lor şi
restituirea obiectelor lansate in spaţiulcosmic”, din 22 aprilie 1968 (In
vigoare din 3 decembrie 1968, denumit pe scurt – „Acordul cu privire
lasalvarea astronauţilor din 1968”); — „Convenţia cu privire
la răspunderea internaţională pentru dau nele provocate
de obiectelespaţiale”, din 29 martie 1972 (in vigoare din l septembrie
1972, denumită pe scurt – „Convenţia cu privire la răspunderea
internaţională din 1972”);810 — „Convenţia asupra inregistrării obiectelor
lansate in spaţiul cosmic”, din 14 ianuarie 1975(in vigoare din 15
septembrie 1975, denumită pe scurt – „Convenţia cu privire la
inregistrarea obiectelor cosmice din 1975”); — „Acordul cu privire la
guvernarea activităţilor statelor pe Lună şi celelalte cor puri cereşti”,din 18
decembrie 1979 (in vigoare din 11 iulie 1984, denumit pe scurt – „Acordul
cu privire la activitatea pe Lună şi celelalte corpuri cereşti din 1979”).Un
rol nu mai putin important il are si cutuma- aceasta ocupind un rol second
dupa tratate, cit si importantadeosebita mai au si rezolutiile Adunarii
Generale ONUInca de la inceput dr cosmic a avut pronuntat character de
universalitate, fiind aplicabil atit statelor cit sicelorlalte subiecte ale sale.
Are character profund umanist si pasnic, fiind de la bun inceput dr al pacii
sicolaborarii internationale in folosul intregii omeniri, este un dr originar si
autonom in cadrul DIP 2.3 evaluati principiile dr extraatmosfericPrincipiile
acestui dr au fost consecrate in Tratatul cu privire la spatiul cosmic 1967,
stind la baza regimului juridic al activitatiii spatiale a statelor si
organizatiilor internationale, a spatiului cosmic si corpurilor ceresti.Acest
tratat totusi se limiteaza doar la enumerarea principiilor neprecizind
continutul si ndefinind notiunile de baza ale Dr cosmic, insa
aspectul lacunar ale prevederilor tratatului cosmic au fost completate prin
adoptareade noi tratate privind activitatile cosmice si spatiale, elaborate
la initiative Adunarii gen a ONU.Pr folosirii cosmosului exclusive
in scopuri pasnice- prevazut in multe tratate, stabileste oblige statelor de
adesfasura activitati cosmice in interesul mentinerii pacii pr explorarii
si folosirii cosmosului spre binele si in interesul tutror tarilor, intregii
omeniri- specifica obligestatelor de a se asigura ca de rezultatele activitatii
cosmice vor beneficia toate tarile si popoarele, acest pr implica
colaborarea cit mai strinsa in activitatea spatiala a statelor princ libertatii
de explorare si folosire a cosmosului de catre toate Statele-de aici decurg
mai multe dr pt state siOrganiz Internat,: dr de a desfasura acitivitati
pasnice in cosmos, dr lde acces in conditii de egalitate, in spatiulcosmic sip
e corpurile ceresti, dr la libera exploatare si folosire a cosmosului, dr de a
avea acces la rezultateleactivitatii stiintifice spatiale…pr neadmiterii
apropriatiunii cosmosului-tratatul din 1967 prevede ca spatiul cosmic si
corpurile ceresti nu potface obiectul apropriatiunii nationale din partea
statelor prin proclamarea suveranitatii lor, prin folosinta sau altmijlok. De
aici reiese interdictia si obligatia statelor de a nu’si extinde suveranitatea
lor asupra spatiului cosmicsi corpurilor ceresti pr pastrarii jurisdictiei si
proprietatii statului de lansare asupra obiectelor cosmice si a ekipajelor-pt
ca S saeercite dr de proprietate juridical asupra unui obiect spatial e
necesar ca acesta sa fie inregistrat in registrulacelui stat.de aici reiese
obligatia de a inmatricula obiectelecosmice lansate de ele in registrul lor
national pr cooperarii internationale in activitatea cosmica-se tine cont
de interesele corespunzatoare ale tuturor celorlalte state parti la tratat pr
interzicerii contaminarii cosmosului si de a produce skimbari nocive in
mediiul terestru-trebuie sa evitecontaminarea daunatoare a spatiului
cosmic si corpurilor ceresti cit si skimbarile nocive in mediul terestru,
caurmare a introducerii substantei extraterestre pr raspunderii
internationale a statelor pt intreaga activitate spatiala-toate statele poarta
raspundereinternationala pt activitatile nationale in cosmos indifferent daca
ele sunt desfasurate de organeguvernamentale sau neguvernamentale pr
considerarii astronautilor ca trimisi ai omenirii- rezulta obligatia principala
pt state de a proteja si ajutaastronautii, in az ca ei se afla in primejdie, au
aterizat fortat pe teritoriul altui stat decit cel de lansare sau auaterizat fortat
in alta zona a oceanului decit unde erau asteptati
Test nr. 23
Subiectul I: Regimul de navigație pe Dunăre1.1 Definiti notiunea de fluviu
international* in acceptiunea juridical subintelegem acel curs de apa ce
strabate teritoriul a doua sau mai multe state din punct de vedere
economic.* cursuri de apa ce separa sau traverseaza teritoriiloe mai multor
state, care sunt navigabile pina la varsarea lor in mare sau ocean 1.2Analizati
evolutia istorica si codificarea regimului de navigatie pe DunareDunarea a
constituit obiect al expansiunii si dominatiei din partea marilor puteri.La
congresul de la Viena a fost recunoascuta drept fluviu international. Pentru
priam data regimul generalinternational de navigatie pe Dunare a fost
stabilit prin Tratatul de la Paris din 1856 prin care se instituie principiul
libertatii de navigatie si Comisia Europeana a Dunarii.A doua etapa afost
adoptarea Conventiei Dunarii in cadrul conferintei de la Paris 1921 prin
care se instituielibertatea de navigatie care e asigurata cu obligatia Statului
de a acorda egalitate de tratament pentru toatenaveleRegimul actual al
Dunarii e reglementat de Conventia de la Belgrad 1948, prevederile careia
se aplica portiuniinavigabile a Dunarii de la Ulm(RFG) pina la Marea
Neagra, prin canalul Sulina (Romania)*Navigatia pe dunare e libera pentru
cetatenii, navele comerciale, marfurile tuturor statelor in conditii
deegalitate*navele au dreptul de stationare, procedure de
incarcare+descarcare, sa imbarce/debarce calatori, sa seaprovizioneze cu
combustibil, alimente* navele militare ale statelor rivverane eu dreptul de
a naviga doar pe portiunea de fluviu cuprinsa intregranitele proprii, in
afara acestora- doar pe baza de intelegere* navelor miliatare ale statelor
neriverane le e interzisa navigatia pe Dunare*Administratiile fluviale
speciale au misiunea de a executa lucrari hidrotehnice pt imbunatatirea
navigabilitatiiDunarii in anumite sectoare* atributiile Comisiei Dunarene
sunt de coordonare si recomendare, consultare si uniformizare 1.3 evaluati
structura si functiile Comisiei DunariiComisia Dunării, organ cu
competenţă generală asupra intregului fluviu, a fost create prin Tratatul de
la Parisdin 1856, initial avea doar atributii tehnice, apoi atributii
de elaborare a regulamentului de navigatie fluviala,stabilirea si perceperea
taxelor de la vasele in trecere pe Dunare, sanctionarea contraventiilor
savirsite pedunareComisia Dunării, alcătuită din reprezentanţii statelor
riverane, cate unul din partea fiecărui stat, a avut iniţialsediul in oraşul
Galaţi (Romania), iar din 1957 sediul acesteia a fost stabilit la
Budapesta.Atributiile acesteia sunt in general de coordonare si
recomandare, de consulatre si uniformizare . in baza propunerilor si
proiectelor statelor riverane stabileste planul general al lukrarilor in
interesul navigatiei,desfasoara studii de uniformizare a regulilor de
navigatie si supraveghere fluviala, face recomandari statelor sitransmite
materialul documentar necesar pentru elaborarea de catre fiecare stat
riveran a regulamentului denavigatie, coordoneaza serviciile
hidrometeorologice pe Dunare, publica pentru nevoile navigatiei harti
siatlaseComisia se bucura de personalitate juridical iar membrii ei de
imunitate diplomatica, localurile, arhivele sidocumentele comisiei sunt
inviolabile Subiectul II: Crimele de război și contra umanităț
ii2.1 Definiti notiunea de crima de razboi si contra umanitatiiCrimele de
război constituie o categorie importantă de fapte penale prin care se
incalcă in mod grav regulilestabilite prin tratatele internaţionale sau cu
caracter cutumiar referitoare la modul de desfăşurare a conflictuluiarmat şi
la protecţia anumitor categorii de persoane şi de bunuri in cadrul acestuia.
(asinatele inmasa,executarea ostaticilor,jefuirea)*Termenul de crimă
de război este o expresie care desemnează incălcarea normelor de purtare a
războiului decătre orice persoană sau persoane, militare sau civilecrima
contra umanitatii-Conform articolului 6 al Statutului tribunalului de la
Nurnberg constituie crime contraumanităţii: asasinatul, exterminarea,
sclavia, deportarea şi orice act inuman comis impotriva populaţiei
civileinainte sau in timpul războiului, precum şi persecuţiile pe motive
politice, rasiale sau religioase, indiferent dacăincalcă sau nu legea internă a
ţării unde au fost comise.* fapte prin care se aduc importante atingeri
vieţii, integrităţii corporale fizice sau mintale – valori supreme alefiinţei
umane, intr-un mod care poate pune in pericol existenţa biologică a mai
multor persoane.2.2 Analizati proecsul de codificare a crimelor
international
rimele internaţionale sunt infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor
un grav pericol social pentru bazelecoabitării naţiunilor şi statelor, sunt
fapte ce aduc atingere unor obligaţii internaţionale esenţiale.Pentru prima
oară termenul de crimă internaţională a fost utilizat in Statutul Tribunalului
militar internaţionalde la Nurnberg, conform căruia aceste se impărţeau in
trei categorii:• Crime de război;• Crime impotriva umanităţii;• Crime
contra păcii.Analiza actelor incriminate in Statut sunt inspirate
din instrumente anterioare privitoare la legile şi biceiurilerăzboiului,
respectiv Convenţiile de la Haga din 1907 şi Convenţiile de la Geneva din
1929Sfera reglementarii crimelor de razboi a fost extinsa si in conventiile
de la Geneva din 1949 si in Protocoluladitional 1 la aceste conventii de la
Geneva care au stabilit obligaţia statelor de a adopta legislaţia
necesară pentru pedepsirea infracţiunilor grave pe care le prevăd, de a
căuta persoanele vinovate şi de a le deferitribunalelor sale indiferent de
naţionalitate, potrivit principiului represiunii universale. Scopul
Protocolului 1din 1977 e de a dezvolta si consolida sistemmul represiv al
conventiilor din 1949Crimele contra umanitatii sunt definite pentru
prima data in Statutul tribunalului militar international de la Nurnberg care
atribuie la categoria crimelor contra umanităţii următoarele fapte: omorul
intenţionat,exterminările, punerea in sclavie sau obligarea la muncă
forţată, deportările sau transferurile forţate ale populaţiei civile,
expulzarea, persecutarea pe motive politice, rasiale, religioase şi etnice,
deportarea, inclusivcurăţirea sau epurarea etnică, orice alte acte inumane
comise impotriva oricărei populaţii civile (tortura, violul, prostituţia
forţată, lipsirea de libertate etc), genocidul, apartheidul, practica
sistematică a dispariţiilor forţate.Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia
nr.1653(XVI) din 1961, a incriminat folosirea armelor nucleare
şitermonucleare, considerandu-le crime contra umanităţii..2.3 Evaluati
continutul juridic a crimelor de razboi si contra umanitatiiCrimele
internaţionale sunt infracţiunile ce reprezintă prin gravitatea lor un grav
pericol social pentru bazele coabitării naţiunilor şi statelor. Ele sunt fapte
care aduc atingere unor obligaţii internaţionaleesenţiale. datorită gradului
uriaş de pericol pentru existenţa statelor şi a populaţiilor, au fost scoase in
afaralegii şi, pentru a impiedica şi descuraja comiterea lor, a fost creată o
instituţie juridică nouă – răspundereainternaţională a statelor şi persoanelor
vinovate de comitere a astfel de crime, prin care se incalcă in mod
gravregulile stabilite prin tratatele internaţionale sau cu caracter cutumiar
referitoare lamodul de desfăşurare a conflictului armat şi la protecţia
anumitor categorii de persoane şi de bunuri in cadrulacestuia. sunt
condamnabile pe temeiuri morale, etice sau religioase, intrucat ele
constituie incălcări alenormelor legale, au drept rezultat lezarea celor
nevinovaţi şi neprotejaţi, duc la degradarea scopurilor şi principiilor
beligeranţilor, sunt cauză a slăbirii disciplinei propriilor forţe militare,
afectează relaţiile cu altestate şi pot cauza represalii din partea oponenţilor.
cuprind, fără a fi limitate, asasinatul, relele tratamente saudeportările de
civili pentru munci forţate, sau in orice alt scop, a populaţiei civile in
teritoriile ocupate,asasinarea sau relele tratamente ale prizonierilor de
război sau ale persoanelor aflate pe mare, executarea deostatici, jefuirea
bunurilor publice sau private, distrugerea fără motiv a oraşelor şi satelor
sau devastarea carenu este justificată de necesităţile militare.Conform
articolului 6 al Statutului constituie crime contra umanităţii: asasinatul,
exterminarea, sclavia,deportarea şi orice act inuman comis impotriva
populaţiei civile inainte sau in timpul războiului, precum şi persecuţiile pe
motive politice, rasiale sau religioase, indiferent dacă incalcă sau nu legea
internă a ţării undeau fost comise. Crimele contra umanităţii, asemenea
celorlalte crime internaţionale pot fi comise de organeleunui stat sau de
persoane particulare, in timp de pace sau de război. rezultă că fac parte din
categoria crimelor contra umanităţii următoarele fapte: omorul intenţionat,
exterminările, punerea in sclavie sau obligarea lamuncă forţată,deportările
sau transferurile forţate ale populaţiei civile, expulzarea, persecutarea
pemotivepolitice, rasiale, religioase şi etnice, deportarea, inclusiv curăţirea
sau epurarea etnică, orice alte acteinumane comise impotriva oricărei
populaţii civile (tortura, violul, prostituţia forţată, lipsirea de libertate
etc),genocidul, apartheidul, practica sistematică a dispariţiilor forţate.S’a
incriminat folosirea armelor nucleare şi termonucleare, considerandu-le
crime contra umanităţii.Unele dintre faptele care se incadrează in categoria
crimelor contra umanităţii figurează şi printre infracţiunileclasice de drept
comun (omorul, tortura, violul, prostituţia, lipsirea ilegală de libertate,
obligarea la muncăforţată etc.)Gravitatea deosebită a crimelor contra
umanităţii este exprimată de imprejurarea, că in această categorie
seincadrează fapte prin care se aduc importante atingeri vieţii, integrităţii
corporale fizice sau mintale – valorisupreme ale fiinţei umane, intr-un mod
care poate pune in pericol existenţa biologică a mai multor naturacrimelor
contra umanităţii se comit in baza unor planuri concrete, ele constituind
acţiuni premeditate.Caracterul de masă al crimelor contra umanităţii se
manifestă prin numărul mare de victime pe care le produc,asemenea crime
fiind indreptate impotriva populaţiei civile ca atare, nu a unor indivizi
izolaţi, fie că lezarea
priveşte o masă amorfă de indivizi, fie că se referă la anumite grupuri in
baza unor criterii precise care ledelimitează de populaţia civilă in
general.Dintre crimele contra umanităţii, cea mai gravă este crima de
genocid. Ca urmare a gravităţii pe care o prezintaceastă este reglementată
distinct de celelalte crime contra umanităţii.Termenul genocid provine din
grecescul genos care inseamnă rasă şi latinescul cide care inseamnă a
ucide,distrugerea colectivelor rasiale, religioase, etnice
Test 24
Subiectul I: Principiul pacta sunt servanta bona fidem1.1.Definiti
principiul pacta sunt servanda bona fideAcest principiu presupune
executarea cu bună credinţă a inţelegerilor internaţionale, o atitudine
constructivă inindeplinirea angajamentelor internaţionale care au
fost asumate de către state.*pacta sunt servanda,exprimă in planul
dreptului, regula morală generală care impune respectarea cuvintuluidat.
Principiul bunei credinţe conţine regula pacta sunt servanda, insă, nu
coincide integral cu ea, in sensul căaceastă regulă poate fi privită ca o
aplicare a principiului. 1.2.Analizati evolutia istorica si codificarea
principiuluiacest principiu e cunoscut inca din antichitate , fiind unul
dintre cele mai veki el totusi este consacrat intr’omultitudine de acte, in
acest sens stabilindu’se importanta si rolul deosebit pe care il are acesta.
Este prevazutin preambulul Pactului Ligii Natiunilor si in preambulul
Cartei Onu ce evidentiaza obligatia statelor membrede a indeplini cu buna
credinta obligatiile asumate potrivit Cartei ONU. Conventia de la Viena
1969 are oimportante deosebita in reglementarea acestui principiu,
stabilind cao rice tratat in vigoare leaga partile sitrebuie executat de ele
cu buna credinta.Actul final de la Helsinki precizeaza ca statele in
exercitarea drepturilor suverane tebuie sa se conformezeobligatiilor jur ce
le revin in virtutea DI. Republica Moldova la fel are reglementat acest
principiu in Legea privind tratatele internationaleal RM, astfel RM un
poate invoca prevederile legislatiei sale interne ca justificare a
neexecutarii unui tratat la care e parte. Un lucru important ce trebuie de
evidentiat este ca trebuierespectate doar tratatele legale, licite si juste din
punct de vedere a DI, cit si in corespundere cu normele
juscogens1.3Evaluati continutul jur al principiuluiacest principiu e
cunoscut inca din antichitate fiind unul din elementele principale ce se
stabilesc in reltiileintre state, in acest sens trebuie sa aevidentiem ca statele
sunt oblig sa indeplineasca cu buna credinta si pedeplin tratatele
internationale, buna credinta fiind cerinta elementara a dreptului
si echiitatii, si trebuie s asteamereu la baza relatiilor dintre state, la baza
interpretarilor si executarii obligatiilor ce le revin. Initialrespectarea
angajamentelor avea caracter mai mult religios, fiind insotite de diferite
ritualuri religioase, maitirziu acestea luind forma bunei credinte ca
obligatie de onestitate si indatorire de onoare. Sunt obligatorii
doar respectarea tratatelor licite, care sunt in conformitate cu jus cogens, si
nicidecucm cele ilegale impuse prinforta. Prin intermediul acestui
principiu evaluam importanta de garantare a respectului intereselor
nationale aletuturor statelor, deci, prin conţinutul şi finalitatea sa,
principiul pacta suntservanda prezintă o importanţă deosebită, in special
in contextul relaţiilor internaţionale actuale, pentrurealizarea şi dezvoltarea
unor raporturi normale intre toate statele, membre ale comunităţii
international Subiectul II: Imunitățile și privilegiile diplomatice și
consulare2.1 Definiti notiunea de imunitati si privilegii diplomatice si
consulareimunitate diplomatică-tratamentul pe care, in baza dreptului
internaţional, statele sint obligate să-l acordeorganelor diplomatice străine
acreditate in aceste state sau, prin această expresie este desemnat
intregulcomplex de garanţii de care se bucură o misiune diplomatică şi
personalul acesteia din partea statului acreditar. 2.2Analizati procesul de
codificare a imunitatilor si privilegiilor diplomatice si consulareIn cadrul
procesului de codificare rolul cel mai important il au tratatele si
multitudinea de conventii carestabilesc regimul juridic ce urmeaza a fi
aplicat intre state, drepturile si obligatiile acestora in raporturilestabilite
intre ele, fiind principalul izvor de dret.Tratatul internaţional este un
izvor important al dreptului diplomatic.Prima convenţie internaţionala care
a reglementat aspecte ale activităţii diplomatice a fost Regulamentul de
laViena din 1815 cu privire la agenţii diplomatici. La 18 aprilie 1961 a fost
adoptata Convenţia de laViena cu privire la relaţiile diplomatice, RM
aderind in 1993. In 1963 a fost adoptată Convenţia cu privirela
relaţiileconsulare, la care RM adera in 1993. La 10 decembrie 1969
Adunarea Generală a O.N.U. a adoptat Convenţiacu privire la misiunile
speciale.Mai sunt o multitudine de astfel de conventii ce vizeaza dreptul
consular si care s’ar referi la imunitati si privilegii diplomatice. La o buna
pate din ele a aderat si RM, fapt ce ne demonstreaza ca statul nostru este
ointeresant in stabilirea relatiilor si dezvoltarea acestora cu alte state
in diferite domenii, inclusiv inmentinerea relatilor diplomatice.Pe
parcursul a mai mulţi ani au fost adoptate mai multe convenţii
internaţionale carereglementează activitateaorganizaţiilor internaţionale
si, in special, privilegiile şi imunităţileacestor organizaţii. Astfel, la 13
februarie 1946 a fost adoptată Convenţia cu privire la privilegiileşi
imunităţile Naţiunilor Unite, RMa aderat la ea in 1995.2.3 Evaluati
imunitatile si privilegiile diplomatice si consulareAnaliza iunitatilor si
privilegiilor urmeaza a fi facuta in conformitate cu prevederile conventiilor
care lestabilesc.o buna parte din conventii stabilesc ca conventia
internationala ar contribui la favorizarearelaţiilor de prietenie dintre ţări,
oricare ar fi diversitatea regimurilor lor constituţionale şisociale” şi ar
mai trebui deevidentiat ca scopul acesora un ar fi in a crea avantaje unor
indivizi, ci in a asigura indeplinirea eficace afuncţiilor misiunilor
diplomatice ca organe de reprezentare a statelor”.1.imunităţile diplomatice
sint o excepţie care se aduce principiului general, potrivit căruiaorice
persoană este supusă jurisdicţiei locale. Imunităţile pot fi absolute,
funcţionale sau relative,in funcţie de termenul şi caracterul activităţii
beneficiarului., acestea suntenumerate in continutul Conventieide la viena
din 1961, in imunitatea de jurisdicţie penală, civilă şi administrativă,
imunitatea de a depunemărturie.2.Privilegiile diplomatice sint acele
inlesniri, sau avantaje juridice acordate de către
statul acreditarmisiuniidiplomatice sau personalului acesteia. Misiunea
diplomatică se bucură de următoareleprivilegii: scutirea deimpozite şi taxe,
scutirea de taxe vamale pentru obiectele destinate uzului oficial al
misiunii, scutirea de oriceimpozite şi taxe pentru drepturile şi taxele
percepute de misiune privindactele oficiale, la rindul lor trebuie
dementionat ca si agenţiidiplomatici se bucură de careva privilegii,
printre care enumeram:scutirea de impozite şitaxe,scutirea de prestaţii
personale, scutirea de plata asigurărilor sociale, scutirea de taxe şi control
vamal.Convenţia de la Viena (1961) cu privire la relaţiile diplomatice, mai
stabileste caorice persoană care are drept la privilegii şi imunităţi
beneficiază de acestea din momentul aflarii pe teritoriulstatului
acreditar,sau de la data notificării misiuniisale la M.A.E. al statului
acreditar, si le pierde din momentulce paraseste teritoriul acestui stat
TESTUL25
Subiectul I: Organizațiile internaționale – ca subiect DIP1.1 DEFINITI
NOTIUNEA DE SUBIECT INTERNATIONAL PUBLICSubiect
international public--sunt entităţile care participă direct la raporturile
internaţionale reglementate dedreptul internaţional public, care, prin
acţiunile lor volitive, obţin drepturi şi işi asumă obligaţii internaţionale,iar
in cazul incălcării acestora poartă răspundere internaţională.1.2
ANALIZATI PARTICULARITATILE ORGANIZATI8ILOR
INTERNATIONALE CA SUDIECTE DEDREPT INTERNATIONALIn
epoca contemporană, organizaţiile internaţionale reprezintă o formă de
armonizare a eforturilor statelor indirecţia unei colaborări internaţionale,
pentru realizarea căreia statele au creat un cadru juridicoorganizatoric(
instituţional) – o organizare cu caracter permanent.
Organizaţiile internaţionale reprezintă un fenomencaracteristic al relaţiilor
mondiale actuale, fiind chemate să contribuie la dezvoltarea inţelegerii şi
colaborăriidintre state, la asigurarea păcii şi securităţii in lume.251
Calitatea de subiect de drept al organizaţiilor internaţionale
guvernamentale este exprimată prin posesia de drepturi şi aptitudinea de a
dobandi şi indepliniatribuţiile in baza statutului sau altor acte constitutive.
Astfel, statele nu pot renunţa la aceste instrumente desecuritate colectivă,
de cooperare economică şi tehnică, de unificare a eforturilor colective
pentru soluţionareaunor probleme actuale şi acute de interes comun, care
sunt mai necesare ca oricandsau chiar indispensabile incondiţiile
globalizării. Unele organizaţii internaţionale guvernamentale participă
la relaţiile internaţionale innume propriu, ca subiecţi derivaţi şi limitaţi ai
dreptului internaţional public.Eficienţa activităţii organizaţiilor
internaţionale guvernamentale depinde de modul in care participă la
eastatele membre. Examinarea sub raport static şi dinamic a acestei
instituţii, pornind de la cauzele politice,economice şi sociale care au stat la
baza infiinţării ei, permite desprinderea caracteristicilor definitoriiale
organizaţiilor internaţionale.O primă caracteristică a organizaţiilor
internaţionale se referă la faptul că membrii acestora sunt statelesuverane.
Organizaţiile internaţionale guvernamentale, au la baza creării lor un tratat
incheiat intre două saumai multe state. Această trăsătură a organizaţiilor
internaţionale este una dintre cele esenţiale, ea evidenţiind dela inceput că
in cadrul organizaţiilor internaţionale sunt prezente state suverane şi egale
in drepturi, care auconsimţit liber să adere la activitatea organizaţiilor
respective printr-un act de voinţă proprie. Pornind de laaceasta, apare cu
claritate că organizaţiile internaţionale au un rol de coordonare a voinţei
şi eforturilor statelor,şi nu un rol de subordonare
O a doua caracteristică a organizaţiilor internaţionale se referă la modul in
care acestea au luat naştere. Unelement comun tuturor organizaţiilor
internaţionale este faptul că asupra infiinţării lor s-a convenit in
cadruluneia sau mai multor intalniri sau conferinţe la care au participat
un anumit număr de state. La conferinţele deconstituire sunt stabilite o
serie de reguli şi norme referitoare la scopurile şi obiectivele organizaţiei,
membrii şicompetenţele acesteia, tipurile şiformele de activitate, modul
de formare şi funcţionare a secretariatului şidiverselor organe
ale organizaţiei, incetarea activităţii etc.Din aceasta derivă o a treia
caracteristică a organizaţiei internaţionale, şi anume, permanenţa instituţiei
astfelconstituite. Caracterul de permanenţă se referă, in special, la aspectul
continuu, fără intreruperi al activităţiiorganizaţiei. Această trăsătură
deosebeşte organizaţiile de conferinţele internaţionale, care sunt
entităţidistincte, cu caracter temporar.Specifică organizaţiilor
internaţionale este şi unitatea lor, exprimată prin faptulcă ele au voinţă
proprie, care işi găseşte expresia in personalitatea juridică a organizaţiilor
internaţionale. Inunele situaţii, voinţa proprie a organizaţiilor
internaţionale nu coincide cu voinţa tuturor membrilor lor, deci, este
autonomă.O altă caracteristică a organizaţiilor internaţionale este aceea că
ele dispun de organe proprii permanente, careasigură realizarea acţiunilor
prevăzute prin programul stabilit de către statele membre şi indeplinesc
diferitefuncţii tehnico-administrative. In sfarşit o ultimă caracteristică este
aceea că organizaţiile internaţionale şifuncţionarii acestora se bucură
pe teritoriul statelor membre de privilegii şi imunităţi.1.3 Evaluați
capacitatea de exercițiu a organizațiilor internaționale ca subiect DIPIn
opinia Curţii Internaţionale de Justiţie,263 a existat intenţia ca Organizaţia
să exercite funcţii şi drepturi carenu pot fi explicate decat pe baza
posedării intr-o largă măsură a personalităţii juridice internaţionale şi
acapacităţii de a acţiona pe plan internaţional, in calitate de entitate
separată de statele fondatoare şi ca subiectde drept internaţional distinct. Sa
ajuns la concluzia că Organizaţia este o persoană juridică
internaţională.264In afară de ONU, şi alte organizaţii internaţionale in
baza actelor lor constitutive, care le conferă drepturi şiobligaţii, au
o personalitate juridică internaţională, fiind subiecţi de drept internaţional
cu caracter derivat,secundar, limitat.In prezent calitatea de subiect de drept
internaţional public a organizaţiilor internaţionale guvernamentale
esteunanim recunoscută şi acceptată. Personalitatea juridică internaţională
a organizaţiilor internaţionale nu se poate stabili a priori şi nu este identică,
prin conţinutul său pentru toate organizaţiile, ci depinde de domeniulde
activitate şi intinderea competenţei fiecărei organizaţii internaţionale.
Pentru ca organizaţiile internaţionalesă-şi poată atinge scopurile pentru
care au fost create, trebuie ca acestea să poată incheia acte juridice spre
adobandi drepturi şi a-şi asuma obligaţii in conformitate cu dreptul
internaţional, să poată sta in justiţie spre a-şivalorifica eventualele pretenţii
şi să aibă un anumit statut juridic care le subliniază poziţia lor
internaţională, beneficiind de anumite imunităţi şi privilegii. Pe
langă aceste capacităţi fundamentale legate de personalitatea juridică
internaţională s-a mai adăugat şi aceea de a intreţine relaţii
diplomatice.Datorită unei stranse legături intre personalitatea juridică
şi capacitatea de a-şi angaja responsabilitatea,capacitatea organizaţiei
internaţionale corespunde capacităţii limitate de a acţiona in
dreptul internaţional.Sintetizand practica internaţională actuală, reţinem că
unei organizaţii internaţionale i se recunoaşte indeosebi:• personalitatea de
drept internaţional;• inviolabilitatea sediului şi libertatea de comunicare
oficială;• imunitatea de jurisdicţie locală, precum şi scutiri fiscale şi
vamale.Statutul juridic al unei organizaţii internaţionale nu constituie incă
un principiu de drept internaţional, ci existănumai ca soluţie de speţă, fiind
conferit in fiecare caz in parte prin tratatul de constituire, care este
atributiv de personalitate juridică internaţională, inclusiv de tot ceea ce
cuprinde statutul.Pentru garantarea independenţei, faţă de statul de
origine, funcţionarii internaţionali beneficiază de imunitatefiscală şi
jurisdicţională, avand propriul sistem de securitate socială şi de pensii.
Statutul juridic alfuncţionarilor internaţionali este cuprins
de regulamentele organiz Subiectul II: Dreptul internațional
aerian2.1)DEFINITI DR.INTERNATIONAL AERIAN CA RAMURA DE
DREPT INTERNATIONAL PUBLICDreptul internaţional aerian este o
ramură a dreptului internaţional public şi constituie un ansam blul de
norme juridice şi principii de drept destinate reglementării relaţiilor dintre
subiectele sale, relaţii care iau naştere caurmare a explorării şi folosirii
spaţiului aerian de către aviaţia civilă.O altă definiţie a acestei ramuri de
drept: dreptului internaţional aerian cuprinde normele juridice
carereglementează folosirea de către oameni a spaţiului aerian, statutul
juridic al aeronavelor şi regulile referitoarela circulaţia aeriană.statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor sale,
cuprinzandşi spaţiul aerian de deasupra mării
teritoriale.2.2)ANALIZATI EVOLUTIA SI CODIFICAREA DR AERIAN
Dreptul aerian a inceput să se dezvolte doar incepand cu secolul XX, cind,
ca urmare а progreselor rapide indomeniul aviaţiei, a apărut necesitatea
reglementării navigaţiei aeriene, a creării unor norme de dreptinternaţional,
care să guverneze activitatea statelor in aer.De menţionat, că unele reguli
juridice, cu privire la spaţiul aerian au fost formulate inaintea apariţiei şi
adezvoltării aviaţiei. Dreptul roman, spre exemplu, privea spaţiul aerian
(lucru care aparţine tuturor). In evulmediu, spaţiul aerian era privit ca
aparţinand proprietarului pămantului.Problema suveranităţii asupra
spaţiului aerian a căpătat о insemnătate practică abia spre
sfarşitul secolului alXIX-lea şi inceputul secolului al XX-lea, о dată cu
apariţia şl dezvoltarea navigaţiei aeriene, care a starnit оluptă indarjită
intre state pentru dominaţia aerului. Existau la acea etapă două
teorii privind spaţiul aerian:libertatea aerului şi suveranitatea asupra
spaţiului aerian. După primul război mondial, lupta dintre cele
două principii s-a terminat cu triumful definitiv al principiului suveranităţii
statului asupra spaţiului aerian. Potrivitacestui principiu, statul este
suveran asupra coloanei de aer cuprinsă in limitele frontierelor
sale, cuprinzand şispaţiul aerian de deasupra mării teritoriale.Principiul
suveranităţii statului asupra spaţiului aerian а fost consacrat intr-o serie de
convenţii internaţionale,cum ar fi Convenţia de la Paris din 1919,
Convenţia de la Havana din 1928, Convenţia de la Chicago din 1944.Prin
Convenţia de la Paris din 1919, „inaltele părţi contractante recunosc că
fiecare putere are suveranitateacompletă şi exclusivă asupra spaţiului
aerian de deasupra teritoriului său”. Spaţiul aerian de deasupra
larguluimării este liber. Statele contractante admit insă, in relaţiile dintre
ele, in condiţii de egalitate şi reciprocitate,libertatea de trecere, pe baza
căreia fiecare stat se obligă să acorde in timp de расе — şi fără о
autorizaţiespecială — aeronavelor civile ale celorlalte părţi contractante
libertatea de trecere paşnică pe deasuprateritoriului său, in condiţiile
stabilite de convenţie.Prima convenţie, Convenţia cu privire la aviaţia
civilă intematională, a inlocuit regimul Convenţiei din 1919.Această
convenţie proclamă şi ea suveranitatea deplină şi exclusivă a
statului asupra spaţiului aerian dedeasupra teritoriului său. Potrivit
convenţiei, aeronavele civile, proprietate par ticulară şi care nu sint
folosite pentru servicii aeriene internaţionale regulate au dreptul de a zbura
peste teritoriul celorlalte părţi contractante, precum şi dreptul de a face
escale in scopuri necomerciale, fără a avea nevoie de о autorizaţie
prealabilă. Acestdrept este subordonat insă unor restricţii legate de
securitatea zborului. Statele contractante au dreptul ca, pentru asemenea
raţiuni, să le ceară să urmeze anumite itinerarii prescrise de ele sau să
obţină о autorizaţiespecială.Prin această convenţie se infiinţează şi
Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (I.C.A.O.), instituţiespecializata
a O.N.U., care are 3 funcţii principale:a) funcţia de reglementare şi
administrare; b) funcţia legislativă, de studiere şi pregătire a proiectelor de
convenţii internaţionale privind aeronavigaţiainternaţională;c) funcţia
jurisdicţională şi de arbitraj, care revine Consiliului organizaţiei, in
soluţionarea diferendelor ivite inactivitatea statelor membre in domeniul
aeronavigaţiei, precum şi cele refe ritoare la interpretarea
şi aplicareaconvenţiei şi a altor acorduri privind aeronavigaţia
internaţionalăO altă convenţie adoptată la Chicago,Convenţia cu privire
la tranzitul serviciilor aeriene internaţionale (convenţia celor ”două
libertăţi”) prevede căstatele contractante recunosc dreptul de survol
fără escală, aeronavelor civile folosite in servicii aerieneinternaţionale
regulate, precum şi escale in scopuri necomerciale (alimentare cu
combustibili, reparaţii etc.).Atreia convenţie, Convenţia cu privire
la transportul aerian internaţional (denumită convenţiacelor “cinci
libertăţi”), prin care se urmăreşte facilitarea aeronavigaţiei internaţionale.
Aceste libertăţi aleaerului sint:1) dreptul de survol al aeronavelor străine
prin spaţiul aerian al statelor, ceea ce inseamnă trecerea lor inofensivă prin
acest spaţiu, fără să aterizeze ;2) dreptul aeronavelor străine de escală
tehnică pe teritoriul unui stat, in vederea aprovizionării cu carburanţisau
pentru reparaţii ;3) dreptul aeronavelor străine de a debarca pasageri,
corespondenţă şi mărfuri provenind din statul a căruinaţionalitate о are
aeronava, pe teritoriul oricărei рăгţi contractante la convenţie;4) dreptul
unei aeronave străine de a imbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri cu
destinaţia statului ei deinmatriculare ;5) dreptul aeronavei străine de a
debarca şi imbarca pasageri, corespondenţă şi mărfuri pe teritoriul oricărui
stat parte contractantă a convenţiei.2.3)EVALUATI REGIMUL JURIDIC
AL NAVIGATIEI INTERNATIONALE AERIENEConvenţia de la Paris
din 1919 asupra navigaţiei aeriene prevedea in mod expres că fiecare stat
are suveranitatedeplină şi exclusivă asupra spaţiului atmosferic situat
deasupra teritoriului său. In cuprinsul acestui spaţiu, careconstituie spaţiul
aerian naţional, se recunoaşte libertatea traficului aerian, implicand un
drept de trecereinofensivă a aeronavelor civile ale altor state care să
se exercite in condiţii stabilite de fiecare statSuveranitatea statului asupra
spaţiului său aerian se materializează in primul rand prin dreptul său de a
stabiliregimul juridic de survol asupra teritoriului propriu, atat pentru
aeronavele naţionale, cat şi pentru cele străine Fiecare stat reglementează
prin legislaţia sa internă condiţiile de acces şi utilizare a spaţiului său
aerian şi poateinterzice ca anumite aeronave militare sau civile să pătrundă
in acest spaţiuOrice violare a reglementărilor stabilite potrivit legislaţiei
naţionale reprezintă o incălcare a suveranităţiistatului şi ii dă acestuia
dreptul de a riposta, obligand aeronava infractoare să aterizeze, şi de a
lua şi altemăsuri considerate drept necesare pentru apărarea securităţii
saleOrice aeronavă are naționalitatea statului in ale căror registre
este inscrisăCu prilejul inmatriculării se face distincția intre aeronavele de
stat și cele civile; distincţia nu are in vederecriteriul proprietăţii ci funcţiile
pe care le indeplinesc aeronaveleCStatele au competența deplină și exclusivă
de a stabili regimul juridic al spațiului lor aerian cu privire laorice aspect:
regimul de zbor, reguli de securitate, utilizarea in scopuri comerciale,
militare, competență jurisdicțională etc., cu luarea in considerare a
angajamentelor international Evoluția tehnicilor de navigație aerianăși
intensificarea utilizării acestui spațiu au determinat o largacolaborare
internațională pentru stabilirea unor reguli juridice internaționale
profitabile pentru toate statele =>ONFORM CONVENTIEI DE LA
CICAGOPrevederile acesteia se aplică numai aeronavelor civileși nu se va
aplica aeronavelor de statAeronavele de stat, in care sunt incluseși cele
pentru servicii miltare, vamale sau de poliție, nu pot survola sauateriza pe
teritoriul unui alt stat fară să obțină autorizație din partea acestuiaStatele
contractante sunt obligate sățină seama de securitatea navigației aeronavelor
civile cand stabilescreglementări pentru aeronavele de stat.aeronavele fără
pilot pot survola teritoriul altui stat numai in baza unei autorizații speciale
a acestuia și curespectarea regulilor impuse prin autorizație, mai cu seamă in
ceea ce privește siguranța aeronavelor civilefiecare stat, pentru motive
de necesitate militară sau in interesul securității publice, poate să declare
zoneinterzise pentru aeronavele altor state,
darfără discriminare posibilitatea ca, in situații de criză sau in interesul
securității publice, să se restrangă sau să se interzică provizoriu survolul
intregului teritoriu sau a unei păr ți din acesta, cu aplicație
nediscriminatoriedreptul statului de a cere oricărei nave care pătrunde in
zonele interzise să aterizeze de indată ce-i va fi posibil pe un aeroport
determinatobligația de a se supune controlului vamal atat la aterizare catși
inainte de a părăsi aeroportulobligația de a respecta legileși regulamentele
naționale privind intrarea și ie șirea dințară a pasagerilor,echipajelor,
mărfurilor transportate, protecția impotriva propagării bolilor
etc.Convenția reglementează și aspect privitoare la naționalitatea
aeronavelor, navigația aeriană, condiții pe caretrbuie să le indeplinească
aeronavele(documente de bord, aparatură, certificate, autorizațiiși brevete
etc.),norme și practici internaționaleConvenția a creat Organizația Aviației
Civile Internaționale, cu scopul de a dezvolta principiileși tehnicileaviației
international și de a favoriza dezvoltarea transporturilor aeriene
internaționaleTot la Chicago, in Acela și an, s-au adoptat două acorduri
internaționale care stabilesc cele cinci libertați aleaerului (2 de trafic aerian şi 3
comerciale):Dreptul de survol(de tranzit)Dreptul de a ateriza in scopuri
necomerciale(din motive tehnice)Dreptul de a debarca pasageriși mărfuri
care provin din statul a cărui naționalitate o are navaDreptul de a imbarca
pasageri și mărfuri cu destinația statului a cărui naționalitate o are
navaDreptul de a imbarcași debarca pasageriși mărfuri din și pe teritoriul
statelor părți.