Tema 4.

Uniunile corporative în economia contemporană

Tema 4. Tpuri de Uniunile corporative în economia contemporană

1. Holding .................................................................................................................................................. 1
2. Trust ...................................................................................................................................................... 4
9.Conglomerat............................................................................................................................................... 6
10.Sindicate ................................................................................................................................................... 8
11. Franchising .............................................................................................................................................. 9
12. Cartel .....................................................................................................................................................10
13. Pul (Pool) ...............................................................................................................................................11
14. Alianţa strategică...................................................................................................................................12
Puncte tari si puncte slabe ale corporaţiilor ..............................................................................................14
Trăsăturile negative a corporaţiilor:........................................................................................................14
Trăsăturile pozitive ale corporaţiilor: ......................................................................................................14

1. Holding
Holdinguri (eng. holding) – societati funcţia principal a carora costă în deţinerea
participaţiilor financiare în alte întreprinderi cu scopul de a controla activitatea acestora,
fără să-şi asume gestiunea lor. Deci, holdingul are o vocaţie pur financiară, urmărind
valorificarea capitalului investit. Holdingul este companie în componenţa activelor căreia
intră pachetele de control a altor întreprinderi (afiliate)1.
Holding este compus din:
 societate mamă,
 una sau mai multe societăţi filiale,
 una sau mai multe societăţi subfiliale,
 una sau mai multe participaţii,
 una sau mai multe societăţi „aliate”.
Societatea-mamă are următoarele caracteristici:
 capitalul său nu este deţinut în proporţie mai mare de 50% de o altă societate,
 posedă participaţii de peste 50% în una sau mai multe societăţi.
Societăţi filiale - au capitalul deţinut în proporţie de peste 50% de către societatea-mamă.
Societăţi subfiliale - sunt controlate în proporţie de peste 50% de către filiale.
Participaţiile - sunt inferioare proporţiei de 50% şi ele pot oferi holdingului posibilitatea de a
controla societăţile cu capital dispersat.
Societăţile afiliate deţin relaţii tehnice si comerciale cu holdingul.
Holdingurile se creează pentru a sprijini cooperarea în procesul de producţie, activitatea
investiţională, economica externa şi alte genuri de activitate.

1
Nici o persoană fizică sau juridică, cu excepţia holdingurilor, nu este în drept să includă în denumirea sa cuvântul
"holding" sau derivatele acestuia.
Pagina 1 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

Holdingul are dreptul să exercite activităţi investiţionale, inclusiv să cumpere şi să vândă hârtii
de valoare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În Republica Moldova principalele tipuri de holdinguri sunt:
o holding simplu - holding care se ocupa în exclusivitate cu activitatea de control şi
administrare;
o holding mixt - holding de competenţa căruia, în afară de funcţiile de control şi

administrare, ţine şi activitatea de antreprenoriat;
o holding de stat - holding ale cărui peste 50% din suma capitalului statutar aparţin
statului;

Holdingurile sunt considerate uniunile de întreprinderi, nu atât benevole cât impuse spre uniune,
din cauza situaţiei economico-financiare pentru a supravieţui.

Holdingurile pot fi create:


La divizarea întreprinderilor mari cu separarea din componenţa lor a unor subdiviziuni în

calitate de persoane juridice independente (întreprinderi afiliate);

La comasarea pachetelor de acţiuni (cote) ale întreprinderilor independente din punct de

vedere juridic, inclusiv prin absorbţia întreprinderilor;
 
La constituirea noilor societăţi pe acţiuni şi altor întreprinderi.
Prin hotărârea Guvernului Republicii Moldova, pot fi create holdinguri de stat în ramurile
(subramurile) economiei2.
Fondatori (cofondator) al holdingului nestatal pot fi oricare persoane juridice sau fizice, daca
aceasta nu contravine legislaţiei în vigoare.
Holdingurile se creează sub forma de societăţi pe acţiuni de tip deschis şi alte forme
organizatorice-juridice, iar întreprinderile afiliate - sub forma de societăţi pe acţiuni, societăţi cu
răspundere limitata, societăţi în comandită şi societăţi cu răspundere nelimitata.
Holdingul poate fi întreprindere afiliata a altui holding. Întreprinderea afiliata îşi păstrează
independenţa juridică, financiara şi economică.
Exemple de holdinguri:
o Holdingului de stat S.A. "Avicola" (R. Moldova)
o Holdingul de stat "Agromecanica" SA (R. Moldova)
o MONTTEHSAN Holdingul S.A., CHIŞINĂU (R. Moldova)
o Holdingul ROKURA CSR(România)

2
În Republica Moldova pot fi create holdinguri financiare şi nefinanciare, ramurale şi interramurale, regionale,
naţionale şi transnaţionale, provizorii şi pe termen nelimitat în baza diverselor forme şi tipuri de proprietate.
Înregistrarea şi reînregistrarea holdingurilor se efectuează cu acordul Ministerului Economiei al Republicii
Moldova.
Pagina 2 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

o Holdingul Zepter (Germania)

o Holdingul Porsche (Germania)

Pagina 3 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

2. Trust
Trusturile (din engl. trust – încredere, răspundere, tutelă) reprezintă o uniune de corporaţii,
care se deosebeşte prin trăinicia relaţiilor economice şi organizaţionale. Corporaţiile care
participă în trusturi îşi pierd individualitatea juridică, deoarece în trusturi unirea are loc
după toţi parametrii de activitate3.
Trăsăturile caracteristice a trusturilor sunt:
1) una din cele mai dure forme de uniune a companiilor;
2) sunt unite toate funcţiile activităţii companiilor, nu doar una sau o parte din acestea;
3) se deosebesc prin omogenitatea activităţii, ce este un rezultat al specializării;
4) în cadrul trustului companiile pierd independenţa juridică, de producer si comercială;
5) toate companiile, unite în trust sunt subordonate unei Companii-conducătoare, care
îndeplineşte toate funcţiile – planificarea unică, planuri de aprovizionare şi desfacere
unice; procese de organizare, control si motivare – unice pentru tot trustful.
Trusturile deseori se formau mai ales în domeniul construcţiei, deoarece este una din modalităţile
de concentrare a resurselor financiare şi a acţiunilor companiilor participante pentru finalizarea
proiectului stabilit4.
Anume centralizarea tuturor funcţiilor este un factor ce influenţează doritorii (companiile) de se
uni sau nu în aşa tipuri de uniuni: managerii care simt necesitatea în decentralizare, în
posibilitatea de a adopta singuri deciziile strategice, tactice pentru companie – nu acceptă
fuziunea cu aşa / în aşa uniune cum este trustul, mai ales dacă nu au posibilitatea de a participa,
având unul din voturile decisive (cum are loc în cadrul unei corporaţii); pe când managerii care
pun planurile şi interesele corporaţii mai presus decât autorealizarea sau dorinţa ne putere sunt de
acord să se unească – principalul fiind rezultatul prognozat. La momentul actual trusturile
activează în foarte multe domenii.
Companiile fiduciare (trusturile)5 publica darea de seama despre activitatea sa o dată pe an, nu
mai târziu de 3 luni după sfârşitul anului financiar.6

3
Trustul are punctul său slab, - zice Jeff Pitters.
- Îmi aminteşte de ceva, - am spus eu, - fără sens, de tipul: "de ce există poliţai?"
- Nu, - spuse Jeff. – Între poliţai şi trust nu e nimic comun. Ce am spus eu e doar o epigramă ... o axă... sau,
esenţialul... Aceasta înseamnă că trustul se aseamănă şi nu cu un ou. Când doreşti să strici un ou, baţi din afară. Iar
trustul se poate de stricat doar din înăuntru. Şezi şi aşteaptă până când puişorul va fărâma coaja… Fiecare trust duce
în sine seminţele distrugerii personale... (O’Henry, «Trest, kotorîi lopnul”)
4
După al II-lea război mondial Stalin a permis formarea a 25 trusturi de construcţie – montaj cu un capital
cumulativ de cca. 1640 mln. ruble. (http://www.edc.samara.ru)
5
În legislaţia Republicii Moldova sunt întâlnite la etapa actuală mai mult sub această denumire
6
Hotărâre cu privire la dările de seamă destinate publicării ale fondurilor de investiţii şi companiilor fiduciare din
10.05.95.
Pagina 4 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

Exemple de trusturi:
o Trustul de Constructii (România)
o "Green Hills" Trust (R.Moldova)
o Trustul investiţional «SPDR Trust» (SUA)
o SPDR Trust (SUA)
o CF "Trust-petrol" (R.Moldova)
o CF "Fond" (R.Moldova)
o CF "Codru" (R.Moldova)
o Trustul de Presă „Agenda“ (România)
o Trustul de Presa al Armatei (T.P.A.) (România)
o Trustul Editorial LIDER (România)
o Trustul de presa ADEVARUL (România)
o Trustul Instalatii Montaj Iasi (România)

Pagina 5 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

9.Conglomerat
Conglomerate (engl. conglomarate) - reprezintă uniuni corporative formate din corporaţii
care sunt unite reciproc în procesul de producţie. Dar se întâlnesc şi uniuni care nu sunt
bazate pe capacităţi de producţie. Deosebirea conglomeratului de concern este faptul că
participanţii la conglomerat sunt mai autonomi. Această autonomie se datorează faptului că
participanţii pot investi mai efficient capitalul, fără a avea permisiunea celorlalţi parteneri de la
conglomerat. Această autonomie este benefică pentru conglomerat deoarece investiţiile efectuate
aduc rezultate pozitive atât investitorilor cât şi conglomeratului în parte.
Conglomeratele sunt uniuni diversificate, care funcţionează mai mult decât într-o ramură a
economiei. Decentralizarea este una din caracteristicile de bază ce caracterizează aceste uniuni
corporative.
Din punct de vedere economic conglomeratele se caracterizează prin:
1. amploarea activităţii;
2. independenţa reală;
3. stabilitatea instituţională şi economică;
4. perspective reale de dezvoltare;
5. interdependenţa de relaţiile de piaţă
6. activitate pe pieţele interne şi externe.
Conglomeratele au de asemenea şi roluri informaţionale şi politice. Punctul cel mai slab la astfel
de tipuri de uniuni este responsabilitatea managerilor de a lua decizii pentru domenii foarte
diferite de activitate a companiilor.
În legislaţia Republicii Moldova aşa formă uniuni practic nu este întâlnită.
Exemple de conglomerate:
o The Supervision of Financial Conglomerates (SUA)
o Conglomeratul Bakrie & Brothers (Indonezia);
o „General Electric” (SUA)
o „Textron Inc” (SUA)
o „United Technologies Corp” (SUA)
o „Hanson” (M.Britanie)
o „Philips Electronics” (Olanda)
o „Hyundai” (Coreea de Sud)21
o „Thakral Group” (Singapore)
o Daewoo Group (Coreea de Sud)
Pagina 6 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

o „Elektrim” (Polonia)

Deseori, chiar dacă în denumire nu există cuvântul conglomerat, aceste uniuni, din cauza
diversificării domeniilor de activitatea, sunt numite anume aşa. (tabelul 2)
Tabelul 2 Componentele unor uniuni corporative – conglomerate
Westinghouse Electric Corporation Textron, Inc.
•Utilarea staţiilor electrice •Helicoptere (Bell)
•Combustibil atomic •Asigurarea (Paul Revere)
• Utilaj pentru transmiterea şi distribuirea • Sisteme cosmice de salvare
energiei electrice • Motoare cu ardere internă şi reactive
•Finanţarea operaţiunilor cu imobil şi clădiri cu (Lycoming)
însemnătatea industrială • Micro-automobile pentru golf (E-Z-Go)
• Operaţiuni de leasing cu utilaj • Utilaj pentru îngrijirea parcurilor, gazoanelor,
• Finanţarea datoriilor fondurilor de bază (Homelite)
• Emisia radio şi tele • Elemente pentru finisarea interiorului şi detalii
•Ceasuri (Longines-Wittnauer Co.) pentru maşini (Davidson)
•Îmbutelierea băuturilor răcoritoare • Detalii speciale pentru fixare
•Lifturi şi escalatoare • Servicii financiare (Avco)
•Sisteme electronice de importanţă militară (utilaj • Utilaj pentru îngrijirea terenurilor sportive
pentru rachete, motoare pentru vase) (Jacobsen)
•Mobilă • Tancuri şi maşini blindate
• Construire pe terenuri de pământ

Pentru o analiză comparativă prezentăm companiile ce au o producţie „înrudită” (tabelul 3):

Tabelul 3 Producţia înrudită ale unor uniuni corporative

Philip Morris Johnson&Johnson
o Ţigări (Marlboro, Virginia Slims, Benson &
Hedges и Merit)
o Compania de bere Miller Brewing
o Compania Kraft General Foods (cafea
Maxwell
o House, cafea fără cafeină Sanka, produse din
carne
o Oscar Mayer, concentrat de băuturi
răcoritoare din fructe Kool-Aid, semifabricate-
praf Jell-O, crupe
o Post, produse îngheţate Birds-Eye, caşcaval
Kraft, produse din lapte Seal-test, îngheţată
Breyer's)
o Companie de imobile Mission Viejo Realty
o Produse pentru copii
o Materiale pentru pansament
o Mijloce igienice pentru dame (Stay-free,
Carefree, Sure & Natural, Modess)
o Medicamente
o Mijloace pentru spitale
o Materiale pentru stomatologie
o Produse alimentare şi medicamente pentru
animale

Pagina 7 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

10. Sindicate
Sindicate (engl. syndicate, germ. syndikat, din greacă syndikos – în vigoare) – uniuni de
antreprenori, producători cu scopul de realizarea a produselor, pentru asigurarea unei
politici de preţ unice şi a altor activităţi comerciale, păstrând totodată independenţa
juridică şi de producere.
Sindicatul anderraiterilor (Underwriting syndicate) – grupa băncilor de investiţii, formată pe
perioade neîndeplungate de timp pentru asigurarea realizării unei emisii noi de hârtii de valoare
la preţul stabilita în contractul anterior.
Sindicat de asigurări – o grupă de companii de asigurare, ce efectuează împreună underwriting
(subscriere, garantare) în care fiecare din asigurători poartă răspundere doar pentru cota parte a
sa de risc.

De asemenea sindicatul reprezintă uniunea, a cărei membri - corporaţiile îşi pierd autonomia
comercială. Cea mai importantă funcţie a sindicatului este rezolvarea problemelor de realizare.
Pentru realizarea acestor scopuri în sindicate se formează departamente de realizare. Dar
activitatea lor nu este limitată doar la procesul de desfacere a producţiei, ei se pot ocupa şi cu
probleme de gospodărie, de reprezentare, de formarea a politicilor unice, a strategiilor de
dezvoltare, care pot să nu fie obligatorii pentru membrii acestei uniuni corporative.
Confederaţia Naţională Sindicală "Cartel ALFA" (România)7

7
Notă: Denumirea dată ne spună că această organizaţie este o „confederaţie”, „sindicat”, „cartel” (aut.)
Pagina 8 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

11. Franchising
Franchisingul - reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care
partea denumită franchiser acordă parţii denumite franchisee dreptul de a produce şi/sau a
comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca
franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnica şi organizatorică a
acestuia.
Franchiser este întreprinderea producătoare, cu o reputatie pe o anumita piaţă, care dispune de
marcă proprie şi care a încheiat contract de franchising cu o altă întreprindere.
Franchiser poate fi o persoana fizica sau juridical din Republica Moldova care a încheiat
contract de franchising cu o întreprindere autohtonă sau străină.

Franchisee este întreprinderea care a încheiat contract de franchising sau care s-a creat în
urma încheierii unui astfel de contract.

Pagina 9 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

12. Cartel
Cartel - (Cartel, ital. Carta – document) Reprezintă uniuni de corporaţii care s-au unit
pentru rezolvarea problemelor de comercializare a producţiei. Formarea cartelului se face
pe baze contractuale şi/ sau de bună-voinţă. Acestea sunt formate pentru rezolvarea
problemelor cum ar fi: găsirea pieţelor de desfacere, regularea preţului pe pieţe si determinarea
sferelor de influenţă.

Cartelul se formează de obicei sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere
limitată. Membrii cartelului îşi păstrează independenţa comercială şi de producere, totodată
făcând înţelegeri / contracte ce afectează volumul de producere, condiţiilor de realizarea a
produselor, divizarea / împărţirea pieţelor de influenţă, aprovizionarea cu materie primă şi
materiale, stabilirea politicii de preţ ş.a.
Tabelul 4.Unele momente din istorii dezvoltării cartelurilor
Perioada Ţara Dezvoltarea cartelurilor
1826-1905 Germania 250 - 385 cartele
Toate ţările
1900-1903
industriale Cartelurile – baza activităţilor gospodăreşti
Cca. 400 carteluri şi sindicate, ce activau împreună pentru realizarea
1905
Rusia produselor fabricate
Germania 200 carteluri, printre care: Cartelul European al Oţelului – ce controla 2/3
din producerea
europeană de oţel şi 1/3 din producţia mondială de oţel; Sindicatul
internaţional al
1911-1929 Cuprului – controla cca. 90% producţia mondială; Sindicatul European al
Aluminiului –
controla aproape 100% din producerea / piaţa europeană şi 50% din piaţa /
producerea
mondială.
1930-1931 Anglia 170 carteluri industriale
1930-1931 Elveţia 85 carteluri industriale
Cartelurile controlează cca. 50% din producţia industrială. În unele ramuri
nivelul
monopolizării producerii şi realizării constituie / se apropie de cca. 100%:
Sindicatul din
1930-1931
Rein controlează 74,5% din producţia naţională de cărbune; 90% din
producerea
cocsului şi 82% din exportul de cărbune; Trustul oţelului – aproape 100 %
Germania din producere
1930-1931 Polonia 114 carteluri controlează 40% producţia naţională industrială
Cartelul Internaţional al Vopselelor – se formează în baza uniunii
1934 Cartele concurenţilor francezi
internaţionale şi germani şi controlează 90% producţia industrială mondială (fără URSS)

Pagina 10 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

13. Pul (Pool)

Pul (Pool) – uniune temporară a unor companii pentru atingerea unor scopuri anumite.
Există mai multe tipuri de pool-uri în dependenţă de domeniul de activitatea, specificul
activităţi etc.
Pool bursier – poolul format pentru coordonarea afacerilor speculative cu hârtiile de
valoare.
Pool de patent – înţelegerea mai multor companii întru utilizarea comună a patentelor sau a unui
grup de patente. Membrii poolului de patent primesc profitul de la utilizarea, în corespundere cu
cota de participare stabilită la intrarea în pool, a patentelor.
Pool nevăzător (Blind pool) – parteneriat limitat, ce nu anunţă din timp care va fi obiectul
investiţiei.
Pool specific (Specified pool) - parteneriat limitat, ce anunţă din obiectul investiţiei.
Pool de asigurare – o formă de parteneriat benevol a companiilor de asigurarea, care încheie
acorduri, în baza cărora fiecare din ei isi asuma o anumită cotă din riscurile de anumită categorie.
De obicei, poolurile de asigurarea se formează pentru asigurarea riscurilor aviatice, atomice,
militarea, medicale, etc.
Pool de reasigurarea: fiecare membru are o asigurarea independentă, utilizând poolul ca metodă
suplimentară de asigurarea a responsabilităţii primite. Poolul de reasigurarea intervine ca
intermediar, ce repartizează riscul asumat între participanţi.
Pool regional – pool de asigurarea, format cu scopul de mărire a sumei totale de asigurarea şi
menţinerea în regiunea dată a sumei maxime. Poolul regional este gestionat din una din
companiile-membre, sau de o companie special formată pentr aceste necesităţi.
Pool de piaţă – format între companiile de asigurări în cadrul unei ţări, în domeniul stabilit cu
scopul de acoperire a riscurilor naţionale specifice. Acest tip de pool activează ca persoană
juridică independentă şi emite poliţe de asigurarea din numele tuturor participanţilor.
Pool ipotecar – formarea portofoliului ipotecar cu caracteristice specifice: tipuri de proprietăţi
gajate, termenele de scadenţă, cote procentuale.
Pool ipotecar gigant – poolul ce constă din ipoteca a mai mulţi emitenţi. De obicei aceste
organizaţii au o arie geografică de activitate foarte mare. Cotele procentuale deosebindu-se de
obicei, în limitele a câtorva procente (+/-1,2%).
Pool cu mai mulţi emitenţi (Multiple-issuer pool) - poolul cu mai mulţi emitenţi, în SUA se
formează prin intermediul agregării pachetelor creditare a emitenţilor individuali în ramurile
proiectelor de stat a Asociaţiei Ipotecare Naţionale de Stat.

Pagina 11 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

14. Alianţa strategică

Alianţele strategice (Stategic Alliance) – sunt înţelegerile de cooperare între două sau mai
multe companii independente pentru atingerea anumitor scopuri comerciale si pentru
obţinerea unei sinergii în utilizarea resurselor strategice ale companiilor.
Uniunile strategice sunt una din cele mai importante forme ce au o perspectivă foarte mare de
dezvoltarea, fiind o modalitate foarte rapidă de apărare a intereselor „corporative” şi de formare
a acestor uniuni fără anunţarea organelor ce au în competenţă lupta antimonopol, fără trecerea
peste anumite bariere birocratice, ce sunt legate de formarea unor noi uniuni.
În calitate de trăsături caracteristice ale alianţelor strategice putem menţiona:
 aceste cooperări au loc între firmele care formează legături foarte puternice dar nu merg
spre fuziune;
 aceste alianţe sunt bazate pe încheierea contractelor pe perioade medii şi lungi de
activitatea (3-5-10 ani);
 în alianţa strategică pot intra nu numai partenerii ci şi concurenţii . în limitele alianţei
strategice se efectuează o coordonare comună a planurilor strategice, ceea ce permite
elaborarea planurilor strategice de lungă durată;
 alianţa de obicei nu este persoană juridică independentă;
 companiile pot fi membre a mai multor alianţe strategice;
 alianţele sunt lichidate atunci când necesitatea acestora este depăşită;
 alianţele se formează pentru orientarea puterilor spre concurenţi şi nu pentru lupta între
participanţi;
 este o modalitate care nu este limitată de legislaţie, ceea ce permite promovarea politicii
şi produselor pe noi pieţe, fără mari limite birocratice, legislative, etc.
Alianţele deseori sunt ascunse şi nu sunt răspândite aşa tipuri de informaţii public.
Motivele principale ce influenţează formarea alianţelor sunt:
1. profitabilitatea;
2. utilizarea în comun a capacităţilor de producere;
3. uniunea capacităţilor în producerea unor componente sau pentru asamblarea
producţiei finite;
4. micşorarea nedeterminabilităţii mediului şi creşterea stabilităţii pieţei;
5. micşorarea riscurilor;
6. obţinerea accesului la pieţe;
7. transmiterea tehnologiilor, inovaţiilor;
8. producerea produselor ce necesită tehnologii complexe şi complicate ş.a.
Pagina 12 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

Uniunile corporative care sunt prezentate mai sus sunt foarte greu de depistat, chiar având mai
multe informaţii despre una sau mai multe uniuni, membrii ai acestor uniuni.

Pagina 13 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

Puncte tari si puncte slabe ale corporaţiilor

Trăsăturile negative a corporaţiilor:

1) Posibilitatea formării corporaţiilor în calitate de „piramide economice”, când pentru
obţinerea unor profituri se formează întreprinderi fără baze financiare.
2) Societăţile pe acţiuni, din punct de vedere a cheltuielilor necesare pentru înfiinţare şi
asigurare a mecanismului intern, este cea mai costisitoare formă de organizare a
activităţii.
3) Gestiunea societăţilor pe acţiuni în comparaţie cu alte tipuri de întreprinderi este mai
complicată. Organele de conducere corporative se evidenţiază prin inerţia sa şi nu tot
timpul sunt în stare să reacţioneze la modificările ce au loc. Organul executiv a
corporaţiei, influenţat de organele sus puse – consiliul societăţii şi adunarea generală a
acţionarilor – nu are împuterniciri şi posibilităţi de a efectua schimbări, chiar dacă a
reacţionat la timp la modificările ce au avut loc.
4) Controlul activităţii societăţii pe acţiuni din partea grupurilor mari de proprietari de mici
pachete de acţiuni este de obicei neefectiv. Proprietarii numeroşi sunt dispersaţi în
diferite regiuni, în aşa mod încât interacţiunea este foarte slabă, ca rezultat participarea
lor la conducerea corporaţiei este neefectivă. Astfel proprietarii pachetelor „relativ mici”
de acţiuni – 5%-10% - obţin control asupra activităţii corporaţiei.
5) Dividendele, care sunt plătite la cerinţa acţionarilor, uneori stopează dezvoltarea
corporaţiilor.
6) Există posibilitatea efectuării speculaţiilor cu acţiunile, fenomen ce poate duce la
destabilizarea corporaţiei şi la ruinarea acesteia.
7) Deciziile ce sunt primite parcurg o cale ierarhică destul de complicată pentru a ajunge la
executori.

Trăsăturile pozitive ale corporaţiilor:

a) Corporaţiile favorizează dezvoltarea activităţii de antreprenoriat şi creşterii
volumului de capital în afaceri. Populaţia care nici într-un caz nu ar investi în afaceri,
deseori utilizează capitalurile pentru procurarea acţiunilor.
b) Societăţile pe acţiuni permit de a micşora pierderile de capital, deoarece una şi aceeaşi
persoană, fiind acţionar în mai multe corporaţii, având pierderi într-o direcţie obţine
profituri în alte direcţii.
c) Activitatea corporaţiilor de obicei nu depinde de soarta proprietarilor, astfel este o
activitate de lungă durată.

Pagina 14 din 15
 Tema 4. Uniunile corporative în economia contemporană

d) Societatea pe acţiuni este o formă ideală de activitatea a unui număr mare de persoane în
activitatea de afaceri şi, dacă este rentabilă, în avantaj este o cotă considerabilă a
societăţii.
e) Corporaţiile sunt deschise societăţii, adică sunt obligate să publice bilanţurile, vizate de
către organele de audit, ceea ce permite de a forma o dependenţă de controlul public.
f) Structura complicată de organizare şi gestiune are şi trăsături pozitive, deoarece permite
de a primi decizii optime.
g) Corporaţiile de obicei sunt gestionate de organe de conducere mai calitative în
comparaţie cu alte tipuri de întreprinderi.
h) Corporaţiile sunt persoane juridice, deci ca subiect nu sunt acţionarii ci întreprinderea în
întregime.
i) Proprietatea societăţii pe acţiuni nu este proprietatea acţionarilor. Astfel acţionarul
investind pierde pe o perioadă de timp dreptul asupra proprietăţii.
j) De obicei între acţionari nu există legături, dar legăturile se formează între acţionari şi
corporaţie.
k) Acţionari, investind capitalul său au în prealabil doar drepturi şi foarte puţine
obligaţii.
l) Asupra corporaţiei nu influenţează, deseori componenţa acţionarilor, dacă nu este vorba
de deţinerea pachetelor de acţiuni mari – 50% şi mai mult.
m) Proprietarii / acţionarii au posibilitatea să voteze „cu picioarele”, adică să-şi vândă
acţiunile, dacă nu este pe plac conducerea corporaţiei.
n) Existenţa în Republica Moldova doar a hârtiilor de valoare nominative nu permite
dezvoltarea speculaţiilor bursiere.

Pagina 15 din 15