In epoca moderna arhitectura era diferita fata de evul mediu. Cladirile au
inceput sa fie construite dupa anumite stiluri cum ar fi: Stilul BAROC: generat în Italia la sfârșitul anilor 1600 dar a cărui extensie maximă a fost de aproximativ 300 de ani, a fost purtat și răspândit din Europa înspre imperiile coloniale ale Spaniei, Portugaliei, Franței și Angliei și, respectiv, în mai mică măsură, ale Olandei și Germaniei, peste tot în lume unde acestea au fondat colonii. Stilul CLASICIST: Clasicismul a fost o mișcare de largă întindere în arhitectură, pictură și alte arte vizuale care a început în anii 1760 care a dominat arta europeana începând cu anii 1720. Acest stil este întâlnit pretutindeni în Europa, în cadrul diferitelor construcții: locuințe burgheze, locuințe nobiliare Stilul ROCOCO: Rococo este un stil arhitectural, decorativ, artistic și de design interior care a fost generat în Franța secolului al XVIII-lea, dar care s-a răspândit ulterior în întreaga Europă și apoi în cele două Americi, mai ales în ceea ce se numește America latină, adică în țările de limbă spaniolă și portugheză. Stilul NEOCLASIC: Cu proportii formale si o frumusete clasica, stilul Neoclasic reflecta elemente din arhitectura Greciei si a Romei Antice. La inceputul secolului XX, cladirile guvernamentale si cele care au devenit cele mai prestigioase universitati, foloseau stilul Neoclasic pentru design. Casele construite in acest stil impun inca de la prima vedere sentimentul de bogatie si bunastare. Acest stil este definit prin coloane romane inalte, intrari grandioase si numeroase ferestre, despartite simetric.