Scolioza

Deviație laterală a axului normal al coloanei vertebrale, deformație in plan

frontal și transversal.
Examenul se face din ortostatism cât și din clinostatism (decubit dorsal).
La examenul în ortostatism se pune în evidență mersul ‘soldit’, se folosește
metoda firului cu plumb pentru observarea alinierii trunchiului.
Privită din față, cușca toracică este asimetrică, iar umărul de partea
convexității apare mai ridicat.
Tratament: reeducare, aparat ortopedic sau tratament chirurgical.
Scopul general al tratamentului este stagnarea procesului de torsiune
vertebrală.

Clasificare etiologica a scoliozei:

-non-structurală
-structurale tranzitorii
-structurală

Clasificare după vârsta de debut:

- infantilă – debutează între 0 – 3 ani;
– mai frecventă la băieți;
– are curbură toracică stânga;
– cu cât este mai mic copilul când debutează scolioza, cu atât
este mai rău pronosticul;
– multe scolioze dispar chiar netratate;

- juvenilă – debutează între 4 – 10 ani;

– repartiție egală pe sexe;
– are curbură toracică dreapta;
– evoluție mai puțin gravă față de cea infantilă;

- adolescentului – debutează între 10 – și vârsta maturității scheletale;

– mai frecventă la femei în raport de 70%;
– are curbura toracică dreapta;
– are o evoluție benignă;
– trebuie atent urmărită datorită puseului de creștere
pubertar atunci când progresia este mai rapidă;
Clasificarea segmentară anatomică
 Scolioza cu curbură unică:
– Scolioza toracică – are curbura toracică dextroconvexa (spre dreapta);
– curbura > 60o apare răsunetul funcțional cardio –
pulmonar;

– Scolioza toraco – lombară – are curbura toracică spre dreapta;

– Scolioza lombară – are curbura lombară sinistroconvexă (spre stânga);

– evoluție redusă

 Scolioza cu dublă curbură:

– Scolioza toracică joasă și lombară – cea mai frecventă combinație;
– are curbura toracică spre dreapta;
– are curbura lombară spre stânga;
– curburile se echilibrează estetic intre
ele;
– evoluție moderată;

– Scolioza toracică înaltă și lombară – este mai rar întâlnită;

– are curbura toracică spre dreapta;
– are curbura toraco - lombară spre
stânga;

– Scolioza dublă toracică – are curbura toracică superioară spre stânga;

– are curbura toracică inferioară spre dreapta;
– uneori o curbură compensatorie lombară
stânga( formează rara scolioza triplă);
 Artrogripoza

Afecțiune congenitală non-evolutivă, caracterizată prin multiple articulații

rigide.
Afecțiune intrauterină a celulelor coarnelor anterioare medulare , autolimitată
evolutiv.
Scăderea numărului celulelor nervoase, ducând la hipotrofie musculară și
lipsa mișcării articulare.

Simptome:
 Redoare articulară de la naștere , în cel puțin 2 arii anatomice diferite.
 Existența unei musculaturi inactive
 Inexistența unei boli neurologice care să explice afectarea musculară
 Aspect fusiform al articulațiilor.

Sindroame asociate:
 Sindrom articular
– redori multiple în flexie sau extensie;
– redorile se accentuează dinspre proximal spre distal;
– forme cu intensitate variabilă;
– lezarea este simetrică;
– afectează cele 4 membre.

 Sindromul muscular
– atrofii și retracții

 Sindromul cutanat
– tegumente subțiate;
– absența pliurilor normale de flexie;
– palmuri poplitee;
– fosete cutanate în dreptul unor proeminențe osoase.

 Sindromul dismorfic
– malformații ale extremităților, luxatie de șold, picior strâmb.

Scopul tratamentului este de a face pacientul să meargă singur sau ajutat, să iși
folosească cu maximum de funcționalitate membrele superioare.
Tratament: relaxare chirurgicală precoce a părților moi, kinetoterapie.
 Particularitatile osului la copil

Osul copilului este supus unor modificări constante datorate :

 creșterii în lungime prin cartilagiul de conjugare
 creșterii în grosime prin osificarea periostală
Un nou născut are matrice cartilaginoasă care ulterior se osifică. Osul este
elastic și flexibil.
Orice presiune pe cartilajul de creștere încetinește creșterea osoasă în zona de
presiune.
Prezenta cartilajului de crestere.
Periostul este bine vascularizat, gros și activ osteogenetic

Particularitățile fracturilor la copil

Fracturile care afectează extremitatea unui os lung prezintă întotdeauna grave

probleme de morfologie osoasă, lungime, congruență articulară.
Fracturile diafizare - benigne, se vindecă cu atât mai repede cu cât copilul
este mai mic.

În aprecierea unei fracturi la copil există 5 principii fundamentale:

- lezarea totală, a unui cartilagiu de creștere duce inevitabil la scurtare;
- lezarea parțială, duce la dezaxare care este evolutivă;
- fractura unei epifize, înseamnă dislocare articulară și instabilitate ligamentară;
- lezarea unei apofize, poate să antreneze mai târziu o anomalie morfologică;
- lezarea unei diafize, este totdeauna benignă și se pretează la modelaj

Fractruri: - subperiostică – este cu deplasare minoră sau fară deplasare

(oblică), fracturarea se face printr – un mecanism
de torsiune.
-inflexiune osoasă – este o incurbație osoasă prin microfracturi
tuberculare ale ambelor corticale, întâlnindu-
se la antebrațul copilului de 1 – 3 ani.
-in lemn verde - constă în fractura completă a unei corticale,
cealaltă corticală fiind numai angulată.
-prin tasare (în bucată de unt);
-leziuni traumatice ale cartilajului de creștere.
 Torticolis la copil

O poziționare vicioasă permanent a capului ca urmare a scurtării SCM.

Se localizează predominant în partea dreaptă.
La nou – născut și sugar: – apare olivă torticulară pe SCM;
– o formațiune dură;
– dimensiune variată;
– nedureroasă;
– apare după 2 - 3 săptămâni de la naștere;
– dispare până la 4 - 6 luni;
– poate fi vizibilă la naștere sau poate trece
neobservată datorită gâtului scurt;

Hemitrofia facială poate fi depistată prin următoarele procedee:

- ERLACHE: se unesc punctele corespunzătoare mijlocului frunții,
nasului, gurii și bărbii și se formează un arc cu
concavitatea spre partea bolnavă.

- VÖLKER : toate liniile care unesc punctele corespunzătoare ale

celor două jumătăți ale capului converg către partea
bolnavă.

La copilul peste 1 an: - atitudinea torticulară este instalată;

– capul este înclinat către partea bolnavă;
– rotat cu fața către partea sănătoasă si privind în sus;
– coarda inextensibilă a SCM se opune redresării poziției
capului;

Atitudini compensatorii : - ridicarea umărului de parte bolnavă;

– translarea capului către partea bolnavă (duce la
scurtarea epoletului;
– instalarea scoliozei cervicale compensatorii;
 Luxațiile congenitale de șold

La primul născut incidența luxației este mai mare și se datorează:

– lipsa de elasticitate a uterului;
– tonicitatea crescută a musculaturii abdominale;
La nou – născuți:
 Manevra ORTOLANI : - se execută la ambele șolduri;
– nou – născutul în decubit dorsal cu examinatorul în dreptul
membrelor inferioare.
– se prinde cu palma genunchiul, coapsa fiind plasată la 900
flexie pe bazin iar gamba la 900 flexie pe coapsă;
– policele se sprijină pe fața medială a coapsei proximale,
dar nu pe micul trohanter deoarece presiunea la acest nivel
este dureroasă și produce contractură musculară reflexă
modificând rezultatul;
– celelalte degete ale mâinii examinatorului sunt plasate în
axul coapsei pe fața sa externă, medisul sprijinindu-se pe
marele trohanter;
– din poziția de adducție coapsa este plasată în abducție,
efectuând concomitent și o ușoară rotație internă în timp
ce mediusul apasă pe marele trohanter spre înainte;
– perceperea tactilă a unui clic la această manevră semnifică
reducerea în cotilă a capului femural care a fost luxat.
Manevra Ortolani are valoare 7-14 zile după naștere deoarece ulterior începe
să se instaleze contractura musculară, pentru ca la 2-3 luni de la naștere retracția să
fie constituită.

 Manevra Barlow : - se efectuează separat, la fiecare șold în parte.

– poziția copilului și a examinatorului este aceeași, – priza pe
membrul inferior de examinat.
– cea de-a doua mână a examinatorului fixează a bazinul noului
născut prinzând perineul în palmă astfel ca policele să fixeze
pubisul iar celelalte degete sacrum-ul.
– primul timp al testului constă în efectuarea unei mișcări de
adducție a coapsei apăsând concomitent cu policele la
rădăcina sa spre înafară. Se percepe în acest moment un clic
care semnifică părăsirea cotilei de către capul femural care se
luxează:
– cel de-al doilea timp al testului constă în reintegrarea capului
în cotilă în mod spontan, după încetarea presiunii policelui
examinatorului.
 Picior varus equin

Este o malformație complexă cu incidență 1 – 3/1000 nou născuți,

- bilateralitatea este frecventă
- cel mai frecvent tip de picior strâmb întâlnit, 80 – 90% din totalul cazurilor

Etiopatogenie: - nu se cunoaște etiologia exactă a malformației existând mai multe

teorii:

Teoria mecanică: cea mai veche teorie elaborată

- factorii de ordin mecanic incriminați patogenic sunt: oligoamniosul, malformațiile
uterine, traumatismele fetale.

Teoria genetică: se presupune că malformația survine prin mutații genetice

induse de factori teratogeni.

Teoria opririi din dezvoltare: piciorul trece în cursul dezvoltării embrionare

prin 4 stadii intermediare: - în luna a treia se află în equin
- urmează o poziție de abducție și supinație
- apoi dispare supinația
- revine în poziția normală.
Oprirea în evoluție în unul din aceste stadii determină piciorul strâmb
congenital.

Teoria plăcii neuro – motorii: consideră poziția vicioasă a piciorului ca

fiind secundară unui dezechilibru al tonusului de postură a mușchilor agoniști și
antagoniști printr – un defect de transmisie sinaptică între sistemul cerebro – spinal
și neuronul motor periferic. Restabilirea echilibrului neuro – muscular se poate
realiza în 6 – 24 luni.

Teoria multifactorială: - displazia primară a matriței cartilaginoase a

astragalului – adducție și supinație.
- defect neuro – muscular: contractura și fibroza
mușchilor
.