TEMA 4 - POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ ÎN ROMÂNIA

4.1Scurt storic al politicii de dezvoltare regionala in Romania

In pofida importanţei sale incontestabile pentru succesul complet al tranziţiei

şi restructurării economice in Romania, in primii ani după 1989 nu s-a acordat atenţia
corespunzătoare dimensiunii regionale a strategiei şi reformei.
Abia in 1995, cu ocazia elaborării strategiei de pregătire a aderării Romaniei
la Uniunea Europeană, a trebuit să se admită că luarea in considerare in mod explicit
a problemelor regiunilor, a problemelor colectivităţilor locale reprezintă un element
cheie pentru realismul şi coerenţa acestei strategii, numai astfel fiind posibil să se
depăşească decalajul dintre vorbe şi fapte in dezbaterile despre descentralizare,
autonomie administrativă locală, pe de o parte şi cele despre integrarea europeană,
cooperarea transfrontalieră, reţelele teritoriale etc., pe de altă parte. Ca urmare, două
capitole ale strategiei menţionate au fost consacrate problematicii dezvoltării
teritoriale, ca suport pentru deciziile şi acţiunile ulterioare, şi anume: Strategia de
dezvoltare a judeţelor şi a municipiului Bucureşti în perspectiva anilor 1999 şi 2004
şi Strategia de pregătire a aderării României la UE în domeniul amenajării
teritorilui, urbanismului şi lucrărilor publice.
O altă etapă importantă a reprezentat-o derularea, in perioada 1996 – 1998, a
unui program pentru politica de dezvoltare regională iniţiat de UE şi Guvernul
Romaniei in cadrul PHARE. Implementarea programului a fost realizată prin
Departamentul de Administraţie Publică Locală al Guvernului Romaniei, cu
asistenţă din partea unei echipe de experţi locali şi străini. Intreaga activitate a fost
coordonată de un grup de lucru interministerial, compus din reprezentanţi ai
ministerelor cheie şi ai autorităţilor regionale, precum şi ai unor organizaţii
nonguvernamentale. Unul din scopurile esenţiale ale acestui program a fost
pregătirea unui set de principii fundamentale pentru elaborarea politicii regionale in
Romania, prezentat in documentul “Carta Verde. Politica de dezvoltare regională
în România” in anul 1997. Obiectivele propuse aveau in vedere: “1. pregătirea
Romaniei pentru integrarea in UE şi pentru a deveni eligibilă in vederea
acordării unor ajutoare din fondurile structurale ale acesteia; 2. reducerea
disparităţilor intre diferitele regiuni ale Romaniei; 3. integrarea activităţilor din
sectorul public, pentru a realiza un nivel superior de dezvoltare a regiunilor” (Carta
Verde, 1997).
Ca rezultat al acţiunilor intreprinse in cadrul programului, a fost elaborată şi
adoptată Legea 151/1998 privind dezvoltarea regională în România, prin care s-a
conturat conţinutul dezvoltării regionale, s-a creat suportul legal pentru constituirea
regiunilor de dezvoltare şi s-au stabilit structurile teritoriale şi naţionale pentru
dezvoltarea regională.
 Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii 151/1998, dezvoltarea
regională este definită ca “ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice
centrale şi locale, elaborate in scopul imbunătăţirii performanţelor economice ale
unor arii geografice constituite in ‘regiuni de dezvoltare’ şi care beneficiază de
sprijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale
şi internaţionale interesate” (Norme metodologice [HG 634/1998], Legea 151/1998).
Regiunile de dezvoltare, in număr de opt, sunt “zone ce corespund unor
grupări de judeţe, constituite prin asocierea voluntară a acestora pe bază de convenţie
semnată de reprezentanţii consiliilor judeţene şi, respectiv, ai Consiliului General al
Municipiului Bucureşti”. Ele constituie “cadrul de concepere, implementare şi
evaluare a politicilor de dezvoltare regională, precum şi de culegere a datelor
statistice specifice, in conformitate cu reglementările europene emise de Eurostat
pentru nivelul al doilea de clasificare teritorială, NUTS 2, existent in Uniunea
Europeană” (Legea 151/1998).
Iniţial, structura instituţională pentru dezvoltarea regională s-a compus, la
nivel naţional, din Consiliul Naţional pentru Dezvoltare Regională (CNDR), ca
organ deliberativ de coordonare şi promovare a politicii naţionale de dezvoltare
regională şi Agenţia Naţională pentru Dezvoltare Regională (ANDR), ca organ
executiv al consiliului naţional, iar la nivelul fiecărei regiuni, din consiliul regional,
respective agenţia regională. După alegerile din anul 2002, in locul ANDR a inceput
să funcţioneze, in cadrul Ministerului nou creat – Ministerul Dezvoltării şi Prognozei
(MDP), Direcţia Generală pentru Dezvoltare Regională. O nouă modificare a
survenit după restructurarea Guvernului din iunie 2003, cand MDP a fost desfiinţat
iar atribuţiile sale au fost preluate, după cum urmează : activitatea in domeniul
prognozei a fost preluată de Comisia Naţională de Prognoză, dezvoltarea regională
a revenit Ministerului Integrării Europene, activitatea privind mediul de afaceri (aici
au fost incluse şi parcurile industriale) a trecut in portofoliul Ministerului Economiei
şi Comerţului, iar activităţile privind zonele defavorizate au fost preluate de
Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Toate aceste transformări au antrenat o serie de disfuncţii in buna funcţionare
a cadrului instituţional pentru dezvoltarea regională (ca şi in alte domenii ale
administraţiei centrale), Romania fiind adeseori criticată pentru instabilitatea
instituţională, ce a avut consecinţe negative asupra procesului de aderare.
In martie 1999 CNDR a adoptat conceptul dezvoltării regionale, care stă la
baza strategiei naţionale de dezvoltare regională şi a strategiilor regiunilor. Prin acest
concept sunt promovate următoarele obiective:
• diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibrate,
revitalizarea zonelor defavorizate; preintampinarea producerii de noi dezechilibre;
• corelarea politicilor de dezvoltare regională cu politicile sectoriale guvernamentale
de
dezvoltare;
• stimularea cooperării interregionale interne si internaţionale care contribuie la
dezvoltarea economică.
In conformitate cu aceste obiective, s-au conturat principiile strategice la
nivel naţional şi local.
La nivel naţional acestea au in vedere :
• promovarea mecanismelor economiei de piaţă in toate regiunile ţării, in vederea
imbunătăţirii competitivităţii şi realizării unei creşteri economice permanente;
• promovarea unei dezvoltări armonioase a teritoriului şi a reţelei de localităţi;
• cresterea capacităţii regiunilor (din punct de vedere instituţional, financiar,
decizional) de a-şi susţine propriul proces de dezvoltare;
• promovarea principiilor dezvoltării durabile;
• crearea şanselor egale in ceea ce priveşte accesul la informare, cercetare-dezvoltare
tehnologică, educaţie şi formare continuă. La nivel local accentul cade pe :
• reducerea disparităţilor dintre regiuni, judeţe, mediu urban – mediu rural, zone
central –zone periferice etc.;
• preintampinarea apariţiei unor zone – problemă;
• coordonarea iniţiativelor de dezvoltare regională cu priorităţile naţionale şi
orientările UE;
• promovarea unor politici diferenţiate conform unor particularităţi zonale (zone
monofuncţionale – predominant agricole/miniere, aglomerări urbane, zone naturale
şi construite protejate, zone de graniţă, zone cu probleme de mediu etc.).
Incepand cu 1999, a fost elaborat şi actualizat Planul naţional de dezvoltare
(PND) pe perioadele 2000-2002, 2002-2005 şi 2004-2006, realizat in parteneriat cu
agenţiile regionale, ministerele, alte agenţii şi instituţii guvernamentale şi
nonguvernamentale a căror activitate influenţează dezvoltarea regională. Potrivit
legislaţiei in vigoare, PND se elaborează pe baza planurilor de dezvoltare regională
(fiecare dintre cele opt regiuni de dezvoltare are cate un plan de dezvoltare), fiind un
instrument de coordonare, monitorizare şi evaluare a implementării obiectivelor
prioritare de dezvoltare, in conformitate cu necesitatea atingerii obiectivului
complex al coeziunii economice şi sociale. PND 2004-2006 a stabilit următoarele
obiective prioritare naţionale :
• Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii
• Protejarea şi imbunătăţirea calităţii mediului
• Creşterea ocupării, dezvoltarea resurselor umane şi a serviciilor sociale
• Modernizarea agriculturii şi dezvoltarea rurală
• Sprijinirea cercetării, inovării tehnologice şi IT, crearea societăţii informaţionale
• Dezvoltarea sectorului productiv, creşterea competitivităţii in afaceri şi
promovarea sectorului privat.
 Conţinutul PND reflectă necesitatea corelării activităţilor sectoriale şi
regionale, obiectivele prioritare stabilite fiind realizate prin programe operaţionale
sectoriale şi programul operaţional regional. Programul operaţional regional conţine
priorităţi de dezvoltare şi măsuri specifice regiunilor de dezvoltare, in concordanţă
cu priorităţile naţionale de dezvoltare regională, identificate şi agreate in cadrul celor
opt subprograme operaţionale regionale elaborate de agenţiile pentru dezvoltare
regională.
PND este documentul de programare prin care se fundamentează accesul
Romaniei la fondurile de tip structural, alocate Romaniei in perioada de pre-
aderare, precum şi la fondurile structurale după aderare, răspunzand astfel atat
“necesităţii interne”, cat şi “cerinţelor externe”, ceea ce evidenţiază filosofia
sprijinului european prin intermediul fondurilor de tip structural, centrată pe două
aspecte esenţiale:
a. ajutorul financiar acordat ţărilor candidate prin instrumentele structurale de
preaderare este menit să reducă decalajele ce le despart de ţările membre ale UE;
b. lucrul cu fondurile de tip structural, crearea structurilor instituţionale pentru
implementarea măsurilor, monitorizarea acţiunilor şi evaluarea impactului permit
autorităţilor din ţările candidate să se familiarizeze cu procedurile Comisiei
Europene, pregătindu-se astfel pentru administrarea fondurilor financiare mult mai
consistente după ce vor deveni membre ale UE.
Astfel, in perioada de pre-aderare fondurile comunitare (de tip structural) sunt
mobilizate prin instrumentele PHARE (pentru coeziunea economică şi socială),
ISPA (instrument pentru politicile structurale de pre-aderare ce oferă ajutor financiar
pentru imbunătăţirea infrastructurii de transport şi de mediu) şi SAPARD (suport
pentru măsurile de pre-aderare in domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale).
In ansamblu său, politica de dezvoltare regională din Romania respectă
principiile fundamentale care stau la baza implementării politicilor structurale şi
gestionării fondurilor structurale in Uniunea Europeană, şi anume: subsidiaritatea,
programarea, parteneriatul, adiţionalitatea (cofinanţarea), concentrarea (pe domenii
de maxim interes, şi/sau pe zone geografice), monitorizarea. Politica de dezvoltare
regională a constituit o componentă a procesului de aderare a Romaniei la UE,
reprezentand un capitol de negocieri in cadrul acestuia, şi anume Capitolul 21,
«Politica regională şi coordonarea instrumentelor structurale».
Pentru perioada 2000 – 2006 fondurile structurale – FEDER (Fondul
European pentru Dezvoltare Regională), FSE (Fondul Social European), FEOGA
(Fondul European pentru Orientarea şi Garantarea Agriculturii), IFOP (Instrumentul
Financiar pentru Orientarea Pescuitului) au in vedere trei obiective prioritare, şi
anume (Reform of Structural Funds, 1999):
 Obiectivul 1: promovarea dezvoltării şi ajustarea structurală a regiunilor
rămase in urmă (in această categorie sunt incluse, in general, regiunile al căror
PIB/locuitor este cu cel puţin 25% sub media UE)
Obiectivul 2: sprijinirea reconversiei economice şi sociale a zonelor
confruntate cu dificultăţi de ordin structural (zone industriale şi de servicii, zone
rurale, zone urbane, zone dependente de industria pescuitului)
Obiectivul 3: sprijinirea politicilor de adaptare şi modernizare a educaţiei,
instruire şi ocupare a forţei de muncă.
Pentru perioada 2007-2013, politica de coeziunea a avut urmatoarele
obiective:
- convergenta;
- competitivitate si ocuparea fortei de munca;
- cooperare teritoriala europeana.
In perioada 2014-2020, România va investi în toate cele 11 obiective tematice
(capitolul 3, subcapitolul 3.2), folosind resursele fondurilor europene structurale şi
de investiţii (fondurilor ESI), prin intermediul programelor operaționale 2014-2020.

4.2 Documente de programare 2014-2020

Nivel UE Cadrul Strategic Comun FEDR, FC, FSE, FEADR, FEPAM

Nivel
Acordul de Parteneriat FEDR, FC, FSE, FEADR, FEPAM
national

PO Competitivitate - FEDR
(AM - MFE)
PO Capital Uman - FSE
Programul National de dezvoltare rurala
(AM - MFE)
- FEADR
PO Infrastructura Mare - FEDR, FC
(AM - MADR)
Nivel (AM - MFE)
national PO Regional - FEDR
PO pentru Pescuit si Afaceri Marine -
(AM - MDRAP)
FEPAM
PO Capacitate Administrativa - FSE
(AM - MADR)
(AM - MDRAP)
PO Asistenta Tehnica - FEDR
(AM - MFE)
 FEDR - Fondul European pentru Dezvoltare Regionala
 FC - Fondul de Coeziune
 FSE - Fondul Social European
 FEADR - Fondul European pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala
 FEPAM - Fondul European pentru Pescuit si Activitati Maritime
  AM - Autoritate de Management
 MFE - Ministerul Fondurilor Europene
 MDRAP - Ministerul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice
 MADR - Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale

Acordul de parteneriat 2014-2020

Comisia Europeana a adoptat, in data de 6 august 2014, Acordul de parteneriat

cu Romania, documentul prin care este stabilita strategia de utilizare optima, in
intreaga tara, a fondurilor structurale si de investitii europene.
Acordul de parteneriat (AP) include cinci fonduri structurale și de investiții
europene (fonduri ESI): Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul
de coeziune (FC), Fondul social european (FSE), Fondul european agricol pentru
dezvoltare rurală (FEADR) și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime
(EMFF).
AP vizează următoarele provocări și prioritățile aferente:
 promovarea competitivității și a dezvoltării locale, în vederea consolidării
sustenabilității operatorilor economici și a îmbunătățirii atractivității regionale;
 dezvoltarea capitalului uman prin creșterea ratei de ocupare a forței de
muncă și a numărului de absolvenți din învățământul terțiar, oferind totodată soluții
pentru provocările sociale severe și combaterea sărăciei, în special la nivelul
comunităților defavorizate sau marginalizate ori în zonele rurale;
 dezvoltarea infrastructurii fizice, atât în sectorul TIC, cât și în sectorul
transporturilor, în vederea sporirii accesibilității regiunilor din România și a
atractivității acestora pentru investitori;
 încurajarea utilizării durabile și eficiente a resurselor naturale prin
promovarea eficienței energetice, a unei economii cu emisii reduse de carbon, a
protecției mediului și a adaptării la schimbările climatice;
 consolidarea unei administrații publice moderne și profesioniste prin
intermediul unei reforme sistemice, orientată către soluționarea erorilor structurale
de guvernanță.
Aceste fonduri sunt cruciale pentru capacitatea României de a face față provocărilor
în materie de dezvoltare pe termen mediu și lung. Acestea vor mobiliza finanțări
publice și private suplimentare destinate creșterii și creării de locuri de muncă și vor
reduce decalajele regionale și sociale existente în România. Investițiile vor fi
direcționate către stimularea activităților de inovare și a competitivității
întreprinderilor pentru sporirea valorii adăugate a acestora, stimularea creșterii și
creării de locuri de muncă și îmbunătățirea performanței sistemului de cercetare și
inovare, inclusiv a calității învățământului superior, a cooperării cu sectorul de
afaceri și a investițiilor private.
Una dintre provocările cheie ale României este aceea de a-și dezvolta și spori
semnificativul potențial agricol, în prezent extrem de concentrat pe activități cu
valoare adăugată mică, în paralel cu sprijinirea procesului de restructurare a
exploatațiilor agricole și cu asigurarea forței de muncă necesare din alte sectoare
competitive. Investițiile în capitalul uman și susținerea accesului populației pe piața
muncii, precum și a îmbunătățirii competențelor acesteia va reprezenta una din
principalele priorități ale României, cu accent pe aspectele evidențiate în
recomandările specifice țării.
Un accent puternic este plasat pe combaterea șomajului în rândul tinerilor.
Fondurile vor finanța inițiative destinate îmbunătățirii sistemelor de educație și
formare, în scopul asigurării unei mai bune corespondențe între competențele forței
de muncă și necesitățile pieței, în special în ceea ce privește învățământul terțiar și
cel vocațional, punând totodată accentul pe educația și îngrijirea copiilor de vârstă
fragedă, pe învățământul primar și secundar, mai ales la nivelul comunităților
defavorizate, printre care minoritatea romă. Sectorul sănătății va beneficia la rândul
său de un sprijin puternic, fiind vizate comunitățile defavorizate și promovându-se
o alternativă la spitale, printre care unitățile de îngrijire medicală primară și
ambulatorie sau serviciile de e-sănătate. Totodată, vor beneficia de sprijin din
fondurile ESI eforturile României de a trece de la structuri instituționalizate la soluții
plasate sub responsabilitatea comunității pentru copii, persoane vârstnice și persoane
cu dizabilități. FSE va sprijini, de asemenea, eforturile României de a îmbunătăți
calitatea administrației publice naționale prin reforme structurale, asigurând totodată
sprijin adaptat instituțiilor publice cheie, plecând de la planurile de acțiune elaborate
cu sprijinul Băncii Mondiale. Investițiile în aceste domenii vor fi esențiale pentru
sprijinirea României în sensul ca aceasta să răspundă priorităților strategiei Europa
2020 și recomandărilor specifice țării, precum și reformelor de politică aferente din
sectoarele educației, ocupării forței de muncă, incluziunii sociale și administrației
publice.
O cotă semnificativă din fondurile ESI va fi alocată extinderii și modernizării
infrastructurii de transport a României, în acord cu planul general pentru viitor care
va creiona rețeaua existentă până în anul 2030. În paralel, vor fi continuate
investițiile în sectorul deșeurilor, al apei și al apei uzate, în sensul conformării la
cerințele de mediu. În ceea ce privește zonele rurale ale României, finanțările din
FEADR vor promova creșterea gradului de inovare și a competitivității în sectorul
agroalimentar, precum a valorii adăugate a produselor. Agricultorii vor beneficia de
asistență pentru dezvoltarea sau restructurarea propriilor întreprinderi, iar
diversificarea activităților economice va reduce dependența excesivă de agricultură
existentă în prezent și va îmbunătăți perspectivele creării de locuri de muncă în
zonele rurale. Aceasta va fi corelată cu o gestionare atentă a resurselor naturale,
centrată pe conservarea bogatei biodiversități naturale a României și pe promovarea
gestionării durabile a terenurilor agricole și forestiere. Sărăcia din mediul rural va fi
combătută prin investiții destinate modernizării infrastructurii de bază și ameliorării
accesului la servicii, în vederea îmbunătățirii calității vieții în comunitățile rurale și
creării precondițiilor pentru dezvoltare locală.
În ceea ce privește sectorul pescuitului și acvaculturii din România, EMFF va
contribui la sprijinirea obiectivelor în materie de dezvoltare durabilă din cadrul
politicii comune în domeniul pescuitului. În vederea atingerii acestor obiective,
investițiile vor fi direcționate către proiecte care limitează impactul pescuitului
asupra mediului marin, alături de noi forme de venit, și care diversifică și conferă
valoare adăugată produselor din sectorul pescuitului și acvaculturii. Totodată,
provocările și discrepanțele teritoriale vor fi combătute prin instrumentele locale de
dezvoltare. Dezvoltarea plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD) va fi
implementată în zonele rurale (LEADER), în zonele defavorizate din centrele urbane
și din regiunile de pescuit și de coastă, unde există activități de pescuit și exploatații
de acvacultură, în timp ce investițiile teritoriale integrate (ITI) vor sprijini Delta
Dunării. Totodată, polii metropolitani de creștere și centrele urbane vor beneficia de
sprijin prin intermediul unor strategii integrate, iar România va continua să sprijine
în mod activ dezvoltarea strategiei pentru regiunea Dunării.
România a ales să finanțeze investițiile din cadrul tuturor celor 11 obiective
tematice definite în cuprinsul regulamentelor. Detalii privind obiectivele tematice
sunt prezentate în tabelul 1. Rezultate preconizate selectate Sprijinul din fondurile
ESI va contribui în mod substanțial la promovarea capacității României de a realiza
obiectivele prioritare cheie de dezvoltare de la nivel național și comunitar, printre
care:
 Obiectivele Europa 2020:
 peste 1 miliard € alocați pentru cercetare și dezvoltare (C&D) și pentru
inovare (OT1), în sprijinul atingerii obiectivului național de 2 % din PIB
investiți în C&D (în comparație cu 0,49 % în anul 2012);
 o economie mai eficientă din punct de vedere energetic, 3,9 miliarde € urmând
să fie investite pentru sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de
carbon (OT4), inclusiv extinderea la scară mai largă a energiilor din surse
regenerabile;
 un efort substanțial în materie de incluziune socială (OT9), fiind alocate 3,4
miliarde € pentru combaterea provocărilor severe de ordin social cu care se
confruntă România, precum și pentru sprijinirea obiectivului de reducere cu
580 000 a numărului de persoane amenințate de sărăcie sau de excluziune (în
comparație cu anul 2008);
  creșterea gradului de participare pe piața muncii (OT8), punându-se un accent
deosebit pe populația tânără, în scopul atingerii țintei de ocupare a forței de
muncă la nivel național de 70 % (beneficiind de 2,2 miliarde €);
 contribuirea la reducerea ratei abandonului școlar timpuriu până la 11,3 % și
creșterea gradului de participare din învățământul terțiar până la 26,7 %
(OT10), printr-o investiție de 1,65 mld. EUR.
Obligații care decurg din Tratatul de aderare:
 continuarea dezvoltării serviciilor de apă și apă uzată, în acest sens fiind
alocate peste 3 miliarde € în cadrul OT6, asigurându-se conformitatea cu
standardele a aglomerațiilor cu peste 10 000 de locuitori și contribuindu-se în
mod substanțial la modernizarea aglomerațiilor mai mari de 2 000 de locuitori;
Stimularea competitivității naționale:
 continuarea dezvoltării rețelei naționale de servicii în bandă largă și a
accesului de generație viitoare (NGA), prin intermediul OT2 și a LEADER,
cu o viteză de minimum 30 Mbps, în special în zonele rurale, abordând în
paralel problema ratei scăzute de abonare prin măsuri corespunzătoare
(formare, e-servicii, e-guvernare) la nivelul tuturor priorităților;
 creșterea productivității și a valorii adăugate din sectoarele agriculturii,
pescuitului și acvaculturii, stimulând participarea tinerilor fermieri și pescari;
 creșterea competitivității operatorilor economici și a ratelor de supraviețuire
a IMM-urilor tinere, prin sprijin direct și scheme de inginerie financiară, în
cadrul OT3;
 continuarea consolidării dotărilor și a fiabilității rețelei de transport, fiind
alocate în acest sens 20 % din fondurile ESI în cadrul OT7, în scopul măririi
accesibilității regiunilor și a atractivității investițiilor industriale;
 soluționarea deficiențelor administrative prin reforme sistemice la nivelul
guvernanței și administrației, în acest sens fiind alocate 800 milioane €.

Buget

În perioada 2014-2020, fondurile alocate României sunt de aproximativ 22,4

miliarde € în cadrul politicii de coeziune (FEDR, FSE, Fondul de coeziune), la care
se adaugă încă 106 milioane € din Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în
rândul tinerilor (alături de o alocare identică din FSE). Fondurile alocate pentru
dezvoltarea sectorului agricol și a zonelor rurale vor fi suplimentate cu 8 miliarde €
din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Alocarea pentru
Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (EMFF) se ridică la aproximativ
168 milioane €. Detaliile privind alocarea sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 1: Alocare: defalcare pe obiective tematice și fonduri (cu excepția cooperării
teritoriale).

Având în vedere sfera largă a provocărilor cu care se confruntă România, toate

obiectivele tematice vor beneficia de sprijin. Totuși, România va direcționa 51,2 %
din fondurile FEDR către C&D (OT1), TIC (OT2), competitivitate (OT3) și
economia cu emisii reduse de carbon (OT4), cu 5,5 miliarde € peste pragul minim
impus. În mod similar, resurse semnificative sunt direcționate către OT4, în acest
sens fiind rezervate 3,25 miliarde € reprezentând 30 % din alocarea FEDR și mult
peste pragul minim impus, provenind în mare parte din sprijinul preconizat pentru
reabilitarea termică a clădirilor.
Cota FSE din fondurile structurale (FEDR și FSE) se ridică la 30,8 %, adică
aproximativ 4,8 miliarde €, potrivit cotei minime impuse, o cotă de 23 % fiind
alocată pentru incluziune socială și combaterea sărăciei, peste pragul minim impus
de 20 %.
Resursele FEADR (39 % din totalul alocărilor) sunt direcționate într-o măsură
semnificativă către biodiversitate, gestionarea durabilă a terenurilor și către
atenuarea schimbărilor climatice în sectorul agricol și forestier și adaptarea la
acestea (în cadrul OT 4, 5 și 6), precum și către competitivitate în sectorul agricol și
în cel al procesării alimentelor (29 % în cadrul OT3).
Întregul teritoriu al României, cu excepția regiunii capitalei București-Ilfov,
intră în categoria regiunilor mai puțin dezvoltate. Având în vedere nevoile puternice
de dezvoltare ale Bucureștiului și, în special, importanța acestei regiuni mai ales în
ceea ce privește activitățile de cercetare și dezvoltare, România a decis să majoreze
alocarea pentru București-Ilfov a 839 milioane € prin transferul cotei maxime de 3
% dinspre regiunile mai puțin dezvoltate.

Arhitectura programelor

Obiectivele politicii de coeziune vor fi realizate prin intermediul programelor

operaționale (PO):
 Programul pentru competitivitate (FEDR), vizând obiectivele tematice 1 și
2;
 Programul privind infrastructura de anvergură (transport, mediu și energie),
finanțat din FEDR și din Fondul de coeziune, în cadrul obiectivelor tematice 6 și 7;
 Programul regional (FEDR), care se adresează nevoilor regionale și locale
(în cadrul obiectivelor tematice 1, 3, 4, 6, 8 și 9);
 Programul privind asistența tehnică (FEDR), care sprijină gestionarea
fondurilor ESI;
 Programul privind capitalul uman (FSE), în cadrul obiectivelor tematice 8,
9 și 10, care abordează prioritățile din domeniul ocupării forței de muncă, al
educației și al incluziunii sociale;
 Programul privind capacitatea administrativă (FSE), în cadrul obiectivului
tematic 11, care abordează reforma administrativă și sprijinul pentru instituțiile
publice;

Detalii privind alocările pentru aceste programe sunt prezentate în tabelul 2.

Tabelul 2: Alocarea pentru programe

 Alocarea pentru Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor
(YEI) se ridică la 212 milioane € (jumătate din alocarea specială pentru YEI și
jumătate din FSE).