Universitatea Ovidius Din Constanța

Facultatea de Științe Economice

Specializarea Economia Firmei

Prof. Coordonator : Vancea Diane Studenți : Cernățeanu Georgiana – Denisa

Scorția Corina – Nicoleta

Anul universitar

2015 – 2016
 Tratatul privind Uniunea Europeană (numit și Tratatul de la Maastricht) a fost semnat
de Consiliul European la 7 februarie 1992 în localitatea olandeză Maastricht, reprezentând până
atunci cea mai profundă schimbare a tratatelor de la înființarea Comunității Europene. Acest
tratat a pus bazele Uniunii Europene.

Introducere

După negocierile din decembrie 1991 de la Maastricht tratatul a fost semnat la 7 februarie
1992. Din cauza unor probleme apărute în procesul de ratificare (în Danemarca a fost nevoie de
un al II-lea referendum, în Germania s-a înaintat o excepție de neconstituționalitate împotriva
acordului parlamentar dat tratatului) Tratatul UE a intrat în vigoare de-abia la 1 noiembrie 1993.
Tratatul UE este considerat ca o “nouă treaptă pe calea înfăptuirii unei uniuni tot mai strânse a
popoarelor Europei”.

Pe lângă o serie de modificări aduse Tratatului CE și a Tratatului EURATOM acest

document este și actul constitutiv al Uniunii Europene. Acesta a fost un prim pas pe calea
adoptării unei Constituții definitive a UE, care ulterior va înlocui toate tratatele europene.

Uniunea Europeană astfel constituită nu înlocuiește însă vechile Comunități Europene, ci le

reunește sub un numitor comun, acela al unei noi “politici și forme de colaborare”. Împreună cu
celelalte elemente Comunitățile Europene alcătuiesc cei trei piloni ai Uniunii Europene:

 Comunitățile Europene
 Colaborarea în politica externă și de securitate (PESC),
 Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală (CPJMP).
Uniunea Europeană
Primul pilon (supranațional-
federație)
Comunitățile Europene (CE)
 Politica agricolă comună
 Uniune vamală și Piața
internă
 Politica în domeniul
conncurenței , Subvenții de
stat
 Politică structurală
 Politică comercială
 Uniunea Economică și
Monetară
 Cetățenia europeană
 Educație și Cultură
 Cercetare și Mediul
înconjurător
 Rețele transeuropene
 Sănătate
 Protecția consumatorului
 Politică socială
 Politica comună de
imigrație
 Politica în domeniul
azilului
 Protecția frontierelor
Al doilea pilon Al treilea pilon
(interguvernamental- (interguvernamental-
confederație) confederație)
Cooperarea polițienească și
Politica externă și de
judiciară în materie
securitate comună (PESC)
penală (JAI)
 Trafic de
Politica externă:
droguri și Trafic de arme
 Cooperare  Trafic de carne vie
 Terorismul
 Menținerea păcii
 Infracțiuni împotriva
 Observatorii
minorilor
electorali și Trupele
comune de intervenție  Crimă organizată
 Drepturile omului  Corupție, coruptibilitate
 Democrație și înșelăciune
 Asistența acordată statelor
terțe
Politica de securitate:
 Politica europeană de
securitate și apărare
 Dezarmarea
 Aspectele economice ale
dezarmării
 Sistemul european de
securitate
 Uniunea monetară și economică

Principalul obiectiv al tratatului este crearea Uniunii Economice și Monetare în trei etape.
Conform tratatului moneda unică europeană urma să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie
1997 și cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o țară să participe la Uniunea monetară
trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergență), prin care trebuie
asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergență sunt următoarele: politica
financiară (deficit bugetar < 3% și gradul de îndatorare < 60% din PIB) , nivelul prețurilor, al
dobânzilor și al cursului de schimb.

Politica externă și de securitate comună

Vechea Politică Europeană de Colaborare a fost înlocuită prin Tratatul de la Maastricht

de Politica Externă și de Securitate Comună (PESC). Cu toate că PESC este un pilon al UE,
deciziile sunt luate în cele din urmă de statele membre. Pentru cele mai multe din hotărâri este
nevoie de aceea de un vot în unanimitate.

Cetățenia europeană

Nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenia europeană o deține orice

persoană care are cetățenia unuia din statele membre ale UE. Aceasta acordă printre altele
dreptul de ședere pe întreg teritoriul UE, dreptul de vot pasiv și activ la alegerile locale precum și
dreptul de a alege deputații din Parlamentul European, indiferent de domiciliul avut in UE.

Procesul de democratizare

O altă noutate a tratatului a fost introducerea procedeului codecizional. În felul acesta

Parlamentul European are în anumite domenii aceleași drepturi ca și Consiliul de Miniștri. În
afară de aceasta s-a hotărât constituirea Comitetului Regiunilor, cu rolul de a asigura
reprezentarea adecvată a intereselor tuturor regiunilor europene.

Colaborarea în domeniul politicii interne și juridice

În tratat s-a hotărât îmbunătățirea colaborării în domeniul juridic și al afacerilor interne.

Pentru o mai bună coordonare a colaborării polițienești a fost înființat Oficiul European de
Poliție Europol, cu sediul la Haga.
 Capitolul II : Moneda Euro

Astazi, Euro este moneda folosita zi de zi de 17 state constituind Zona Euro (Austria,
Belgia, Cipru, Finlanda, Estonia, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta,
Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Slovacia. Pe langa acestea, 4 "micro-state", prin acordurile
monetare încheiate cu vecinii lor, sunt și ele atașate la zona euro : Andorra, Monaco, San Marino
și Vatican.) si s-a inscris intr-o competitie acerba cu dolarul american pentru castigarea
suprematiei pe pietele financiare internationale.
Euro a devenit a doua moneda internationala, fiind folosita in 37% din schimburile
valutare internationale si constituind aproximativ un sfert din rezervele internationale potrivit
statisticilor disponibile.
Raportarea la obiectivele majore ale unificarii economice si monetare in Europa:
asigurarea stabilitatii macroeconomice, promovarea cresterii economice si a crearii de locuri de
munca, precum si intensificarea coeziunii si convergentei intre statele membre demonstreaza ca,
pe ansamblu, Zona Euro a avut o evolutie pozitiva, iar contributia monedei unice europene a fost,
fara indoiala, benefica.
Introducerea euro are implicaţii asupra fluxurilor comerciale dintre ţările din zona euro şi
cele din exteriorul zonei şi asupra fluxurilor internaţionale de capital. Efectele introducerii euro
asupra statelor din afara Uniunii Economice şi Monetare diferă, în funcţie de gradul de
dezvoltare a relaţiilor cu statele membre, de accesul lor la piaţa internaţională de capital şi de
politica monetară şi valutară promovată. Intre beneficiile monedei unice se înscriu o mai mare
stabilitate a politicilor de dobânzi, care au acum un punct de reper clar şi preîntâmpinarea
atacurilor speculative asupra monedelor naţionale.
Apariţia euro este gândită să aducă o adâncire a cooperării la nivel mondial, pe baza
apropierii şi convergenţelor în politicile valutare ale liderilor economici mondiali. Probabil,
acesta este unul dintre marile câştiguri ale lansării euro: conştientizarea de către puternicii lumii
a riscului de a acţiona de unul singur şi a avantajelor pe care le aduce coordonarea demersurilor.
 Avantajele introducerii monedei Euro

1. Reducerea costurilor legate de rata de schimb prin introducerea monedei unice

Băncile percep comisioane variabile depinzând de moneda de schimb, natura
instrumentului de schimb, mărimea tranzacţiei, importanţa clientului. Costurile cele mai mari
apar când se schimbă cash. Pierderile cele mai mari apar când se vinde şi se cumpără în ţări cu
monede mai puternice, bancnote ale unor monede slabe.
Crearea monedei unice şi a unui sistem de bănci centrale va conduce la reducerea
timpului şi a costului plăţilor peste frontieră. Crearea monedei unice va permite simplificări
majore ale managementului trezoreriei băncilor, contabilităţii şi relaţiilor cu autorităţile monetare.

2. Eliminarea incertitudinilor ratei de schimb

Uniunea monetară elimină mişcările ratei de schimb intra-comunitare, care ar stimula
comerţul si investiţiile. Cât de mare este câştigul este greu de cuantificat, teoria economică
nestabilind reguli privind relaţia dintre incertitudinea legată de rata de schimb şi comerţ sau
investiţii.

3. Moneda unică va suprima speculaţia monetară şi valutară

Este generată de variabilitatea condiţiilor economice de la o ţară la alta şi de la o perioadă la
alta în cadrul aceleiaşi ţări.
Absenta variabilitatii cursurilor elimina implicit riscul valutar. Numai firmele foarte mari
au posibilitatea, prin diferite tehnici, de altfel imperfecte si foarte costisitoare, sa se acopere
contra expunerii la risc valutar, fie prin management de trezorerie, fie prin operatiuni la termen,
fie în caz deosebit prin constituirea unei retele de filiale în diferite tari si schimbând sursa de
aprovizionare, respectiv pieţele de desfacere.

4. Facilitarea circulaţiei capitalurilor şi a investiţiilor de la o ţară la alta

Va permite o alocare mai judicioasă a resurselor necesare dezvoltării.
5. Va face ca preţurile să fie mai transparente
Vor fi exprimate în aceeaşi monedă, ceea ce va facilita identificarea celor mai competitive
dintre ele, la o calitate a produselor egală.
 6. Se vor accentua concurenţe intre firmele aparţinând ţărilor din Uniunea Monetara
cu efecte benefice asupra eficienţei, calităţii şi nivelului preţurilor.

7. Euro va fi nu doar un factor major de integrare economică ci şi unul de integrare politică, va

juca un rol de stabilitate atât din punct de vedere politic cât şi în relaţiile internaţionale.

8. Putere şi stabilitate valutară

Introducerea Euro creează o largă zonă de stabilitate valutară în cadrul Uniunii
Economice Monetare pentru ţări cunoscute a fi trecut prin perioade de fluctuaţie dezordonată a
ratei de schimb sau de aliniere monetară greşită în anii din urmă. Introducerea Euro contribuie la
crearea unor relaţii monetare internaţionale mai stabile. Stabilitatea financiară internaţională este
sprijinită şi de politicile bugetare interne mai stricte pe care statele din zona Euro trebuie să le
aibă.

9. Lupta împotriva crimei organizate, pespective ale falsificării sau spălării banilor
Euro este o moneda bună, aşezată pe finanţe publice durabile, datorită (printre altele)
pactului de creştere şi stabilitate şi girată de o bancă centrală independentă al cărui obiectiv este
stabilitatea preţurilor. Prin urmare, este o monedă credibilă, care inspiră încredere operatorilor
financiari.
Din 1.01.2002, statele participante la zona Euro au început să aibă aceleaşi bancnote şi
monede. Din acest motiv a existat necesitatea punerii la punct al unui sistem de schimb de
informaţii, precum şi al unui demers comun şi coordonat în domeniul falsificării banilor.

10. O identitate europeană

Uniunea Economica Monetara nu are un efect direct asupra sectoarelor non-economice
şi monetare, dar va influenţa pozitiv sentimentul de identitate şi integrarea europeană. O monedă
europeană unică va întări identitatea europeană. Impactul asupra politicilor generale nu poate fi
prevăzut în totalitate; ce se poate spune este că o integrare economică aprofundată poate conduce
la o coordonare mai strânsă a politicilor din diverse sectoare.
 În ceea ce priveşte ridicarea monedei europene la rang de monedă vehiculară, monedă
mondială, deviză-cheie, efectele Uniunii Economice Monetare sunt şi mai puternice şi constau
în:
· utilizarea crescândă a monedei unice în cadrul tranzacţiilor comerciale ceea ce va permite
reducerea instabilităţii generate de fluctuaţiile cursurilor dolarului şi yenului;
· posibilitatea emitentului de monedă de a beneficia de venituri de pe urma sumelor deţinute
în străinătate;
· redistribuirea portofoliilor de active financiare în favoarea titlurilor în euro;
· prin dispariţia necesarului de rezerve naţionale în cadrul intracomunitar, se pot realiza
economii importante;
· coordonarea monetară internaţională, prin restrângerea dialogului la cadrul tipartit, ar putea
înregistra progrese notabile.

Avantajele monedei EURO la nivel national

1. Costuri de tranzacţie reduse

Existenţa mai multor monede în cadrul pieţei unice presupune costuri de schimb a acestor
monede, care duc în acelaşi timp la creşterea tranzacţiilor comerciale şi financiare.
Importatorul plăteşte pentru mărfurile importate, moment în care trebuie să convertească
la o bancă moneda naţională în moneda exportatorului sau în moneda convenită prin contract.
Banca va adăuga un comision pentru operaţiunea de schimb valutar. Pentru firmele care importă
sau exportă un volum mare de mărfuri într-un număr extins de ţări, asemenea tranzacţii de
schimb valutar au şi ele un volum însemnat, deci şi costurile vor fi ridicate, ceea ce determină
recuperarea lor prin majorarea preţurilor, costuri suportate de consumatori. Odată cu apariţia
monedei unice acestea se reduc semnificativ.
Eliminarea costurilor rezultate din schimburile valutare care sunt transferate în preţurile
produselor finite şi suportate de consumatori, ar putea duce la o scădere a preţurilor.
Totodată, dispariţia ratelor de schimb duce şi la dispariţia primei de risc de schimb care
este încorporată în rata dobânzii. Astfel ar trebui să rezulte şi o reducere a ratei dobînzii care este
favorabilă investiţiilor.
 2. Prevenirea devalorizărilor competitive
Majoritatea ţărilor au practicat devalorizările competitive ceea ce înseamnă că o ţară îşi
devalorizează moneda naţională cu scopul creşterii exporturilor. Dar şi partenerii ei comerciali
au procedat la fel cu monedele lor naţionale pentru a contracara măsurile din ţara parteneră şi a-şi
sprijini propriile exporturi. Devalorizarea monedei naţionale poate fi o măsură inflaţionistă în
condiţiile creşterii volumului de schimburi între ţările membre, menţinerea pericolului unei
devalorizări competitive ar putea cauza cheltuieli importante pentru unii parteneri şi câştiguri
majore pentru alţii. Existenţa monedei unice duce la înlăturarea de competiţii prin devalorizări
competititve.

3. Preîntâmpinarea unor atacuri speculative

Mecanismul valutar dinaintea introducerii monedei unice era neconvingător în ceea ce
priveşte atacurile speculative; dacă un „speculator" prevedea o devalorizare a unei monede
naţionale, el vindea imediat cantităţile deţinute din astfel de monedă. Dacă un asemenea trend era
observat de mai mulţi jucători pe piaţă, încrederea în acea monedă începea să scadă, ceea ce forţa
guvernul ţării de origine a monedei să o devalorizeze în continuare forţat, chiar dacă nu aceasta
era intenţia iniţială.
Guvernele au acţionat împotriva speculaţiilor cu monedă naţională prin majorarea
dobânzilor, influenţând astfel creşterea deţinerilor în moneda respectivă; dar o asemenea politică
duce la creşterea costurilor la împrumuturi, costuri care trebuie să fie suportate de către
împrumutaţi, aceştia putând decide sa scadă volumul activităţii şi al investiţiilor şi, deci, să
influenţeze negativ creşterea economică.
Dacă numai o ţară reduce nivelul dobânzilor, capitalurile financiare vor emigra din acea
ţară către statele care au dobânzi mai mari, mişcări care exercită presiuni asupra cursurilor de
schimb.
După introducerea monedei unice, toate ţările membre sunt reprezentate în luarea
deciziilor de politică monetară şi au un cuvânt greu de spus. Chiar şi ţările mai mici pot
influenţa nivelul dobânzilor în Europa.
În aceste condiţii, ţările membre au hotărât de asemenea să reducă utilizarea politicilor
fiscale pentru a face faţă perioadelor de recesiune sau de „supraîncălzire" a economiei lor. Ţările
membre pot realiza ajustări prin modificări ale salariilor şi preţurilor, dar şi prin emigrări ale
forţei de muncă.

4. Creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă

Uniunea Economica Monetara nu este, prin ea însăşi, o sursă pentru crearea de noi locuri
de muncă, dar creează, în mod sigur, o bază pentru creşterea economică şi ocuparea forţei de
muncă. În primul rând, evită prejudiciile datorate deteriorarilor valutare.
În al doilea rând, introducerea Euro declanşează o reducere a ratei dobânzii, ce duce la
încurajarea investiţiilor şi creşterea economică, două condiţii esenţiale pentru crearea de noi
locuri de muncă. Cu moneda unică ce oferă un cadru mai promiţător pentru creşterea economică
şi ocuparea forţei de muncă, statele din zona Euro se pot angaja în procesul de reformă
structurală considerat necesar pentru îndepărtarea obstacolelor din calea creării de noi locuri de
muncă.
Pentru firmele care desfăşoară activităţi de comerţ exterior cu ţări din zona euro, un efect
pozitiv imediat îl va reprezenta simplificarea evidenţelor, a contractelor şi procedurilor financiar-
contabile, nemaifiind necesară întocmirea unor documente distincte pe fiecare monedă în parte.

Avantajele monedei euro la nivel individual

Pentru cetăţeni aceste avantaje sunt evidente în urmatoarele cazuri:
 călătorie – călătorul trebuie să efectueze un singur schimb valutar;
 cumpărături – preţurile sunt exprimate în aceeaşi monedă în toata zona Euro, deci se pot face
mai uşor comparaţii şi se poate alege cel mai bun preţ. Simplificarea comparării preţurilor
inseamnă şi o mai bună informare a consumatorilor, respectiv o stimulare şi a concurenţei in
cadrul Uniunii Europene;
 afaceri – nu mai există riscul ca diferitele valute să fluctueze; se cumpară, vinde şi
tranzactionează pe o piaţă mult mai mare şi mai competitivă; gestiunea unei afaceri e mai
uşoară şi mai puţin costisitoare.
Alte beneficii la nivel individual sunt următoarele, dar care se deduc şi din avantajele la
nivelul uniunii:
 transferuri de fonduri către alte ţări mai uşoare şi mai puţin costisitoare;
 creşterea transparenţei în domeniul costurilor şi mărirea concurenţei, ambele având ca
rezultat scăderea preţurilor;
 eliminarea riscului ratei de schimb pentru ţările din zona Euro;
 reducerea ratei dobânzii permiţând reducerea costurilor relative la împrumuturi;
 siguranţa puterii de cumpărare datorită reducerii inflaţiei;
 creşterea economică susţinută având ca rezultat securitatea muncii.
 Dezavantajele introducerii monedei Euro

1. Diferende în politica fiscală

Ţările membre care vor avea o datorie în creştere vor duce la creşterea dobânzilor în toate
ţările zonei Euro datorită faptului că Uniunea Europeană va trebui să aibă o rată unică a
dobânzii,. Ţările Uniunii Europene vor trebui să crească fluxurile interne de plăţi ale zonei Euro
pentru a ajuta regiunile care au nevoie de acest ajutor.

2. Nu se poate uita marea diversitate culturală existenta în Europa, ceea ce implica diferite
ritmuri de viaţă, diferenţele lingvistice, diferite obiceiuri, etc.

3. Pierderea ratei de schimb

Statele nu mai au posibilitatea de a se servi de modificările ratei de schimb pentru a-şi
regla activitatea economică. Renunţând la dreptul de a devaloriza moneda naţională, guvernele
se dispensează de un instrument vital de politică economică în cazul unui şoc economic ce i-ar
mări costurile comparativ cu alţi parteneri din U.E.

4. Condiţiile sociale din ţările din Uniunea Europeană sunt, de asemenea, foarte diferite.

5. Sentimentele extreme prezente în unele ţări

Ele pot aduce probleme de ordine publică, de acceptare, libertatea de circulaţie în cadrul
Uniunii, in momentul alegerilor democratice, etc. Nu se poate uita că de-a lungul istoriei
europene au existat războaie majore între ţările Uniunii; Franţa, de exemplu, a purtat razboaie
împotriva tuturor ţărilor europene, cu excepţia Danemarcei.

6. Pierderea de suveranitate
Europenismul poate fi conceput la momentul actual doar prin prisma valorilor socio-
culturale comune, a aspiraţiilor spre stabilitate şi respect pentru valorile general umane. Moneda,
slabă sau puternică a fost mereu simbolul unui stat, un liant al unei naţiuni. Cetăţenii din ţările
Uniunii Europene s-au declarat mai întâi cetăţeni ai ţării respective şi apoi cetăţeni ai Europei.
Pierderea de suveranitate a creat un şoc psihologic asupra populaţiei din ţările Uniunii Europene.
 7. Creşterea preţurilor
Tendinţa normală a preţurilor în ţările zonei euro este de evoluţie spre o valoare medie,
aceasta însemnând în unele ţări o creştere a preţurilor independent de venituri.
Moneda euro a limitat politicile economice pe care le pot efectua ţarile deoarece ei nu
mai pot acţiona numai în funcţie de interesele lor. De asemenea, ţările mai sarace nu mai au
posibilitatea de a devaloriza monedele lor pentru a scadea preturile produselor si pentru a atrage
mai multi cumpărători străini. Un alt pericol constă in acela că o singură ţară poate pune în
pericol stabilitatea economică a tuturor utilizatorilor monedei euro. Cum fiecare ţară este
suverană, nu sunt suficiente instrumente economice de coordonat în caz de urgenţă, cum se
întâmplă acum din cauza crizei economice globale.
 Capitolul III: Adoptarea monedei Euro în România

Adoptarea monedei unice ar avea drept primă consecinţă vizibilă dispariţia riscurilor
curente de schimb valutar ale Leului în relaţia cu Euro.
Introducerea Euro sporeşte transparenţa preţurilor bunurilor, serviciilor şi muncii la nivel
continental, antrenând convergenţa acestora. Transparenţa şi siguranţa tranzacţiilor (lipsite de
comisioane de risc valutar) vor duce la creşterea nivelului concurenţei între agenţii economici, cu
efecte benefice pentru consumatori. Cetăţenii români îşi vor putea folosi economiile lichide sau
aflate în conturi din ţară sau străinătate pentru a investi pe orice piaţă europeană, fără riscuri
valutare. Pe de altă parte, moneda unică europeană, reprezentând un simbol al stabilităţii şi
siguranţei economice, va impulsiona investiţiile străine directe. Efectul general, de lungă durată,
al introducerii monedei unice este creşterea interdependenţei între statele membre ale Uniunii
Europene, a bunăstării şi eficienţei economice.
Pentru companii şi populaţie în general, introducerea Euro înseamnă economie de timp şi
bani pentru realizarea tranzacţiilor valutarea curente.

Cum indeplineşte România criteriile de convergenţă reală

Principalele criterii de convergenţă reală sunt

Nivelul PIB/locuitor, atât în termini nominali, cât şi la paritatea puterii de cumpărare

Structura pe sectoare a economiei
Gradul de deschidere al economiei
Ponderea comerţului cu UE in totalul comerţului exterior

România are un grad mediu de deschidere a economiei , de 76,7 % . Din acest punct de
vedere, economia românească este mult mai puţin deschisă decât economiile Cehiei, Slovaciei
sau Ungariei, pentru care comerţul exterior joacă un rol mult mai important, similar tărilor din
Benelux . Totuşi, România are un grad de deschidere a economiei mai mare decât al Poloniei,
ceea ce era de aşteptat, având in vedere corelaţia inversă care există intre deschiderea economiei
şi mârimea pieţei interne.
 Se poate aprecia ca in anii următori ponderile exporturilor şi importurilor în PIB vor
continua să crească, iar România va deveni o economie foarte deschisă , similară ţărilor de
mărime mijlocie şi mica din UE.

In ceea ce priveşte ponderea comerţului cu Uniunea Europeană in totalul comerţului

exterior, România se plasează bine, asemănător ţărilor care au aderat in 2004, având în ultimii 3
ani o pondere de aproape 65%. Conform acestui indicator, ţara noastră se plasează in imediata
apropiere a Cehiei, Poloniei sau Ungariei. Toluşi, aceste cifre agregate nu sunt semnificative in
privinţa structurii comeţului cu ţările UE. In limp ce comerțul exterior al Ungariei se bazează
foarte mult pe autovehicule, bunuri electrocasnice şi tehnica de calcul (comerț intraindustrial),
cel al Romaniei se bazează mult pe produse cu grad redus de prelucrare (confecţii, mobilier,
produse metalurgice). Acest handicap de structura nu va putea fi depăşit decât printr-un proces
susţinut de atragere a investiţiilor străine in domenii cu valoare adăugată mare.

Dacă in materie de deschidere a economiei, România îndeplineşte oarecum criteriile de

convergenţă reală, nu acelaşi Iucru se poate spune despre celelalte criterii. De cxemplu, în
structura sectorială a PIB, agricultura continuă să joace un rol mult prea mare (circa 12-14%),
similar Bulgariei. Dar de trei, patru orj mai mari decat in cazul tărilor central-europene.

Mai mult decat atât, ponderea populaţiei ocupate in agricultură este in România de 25%,
de câteva ori mai ridicată decât in celelalte ţări central-europene. De asemene se constată o
relativă subdezvollare a serviciilor. care contribuie cu mai puțin de 50% din PIB in cazul
României, rezultat net inferior tuturor celorlalte ţări din zonă .

Poate fi semnalat faptul că din punct de vedere al clasificării localităţilor, Bulgaria

Estonia şi chiar Republica Cehă apar ca ţări “mai rurale “ decât România . Dar in cazul acestor
ţări caracterul rural nu inseamnă exclusiv agricol, ci inseamnă implicare in sfera serviciilor şi în
industrie. Numai în România caracterul rural a ramas sinonim cu agricultura de subzistenţă, iar
ultimul termen a ajuns să fie sinonim cu agricultura de subzistenţă. Este evident că având o
asemenea structură a economiei. România va avea dificultăți majore in aderarea euro.
In fine, ultimul criteriu de convergenţă reală il reprezintă nivelul PIB / locuitor. Exprimat la
cursul de schimb nominal, nivelul acestui a fost de peste 4.500 euro in 2006. Un indicator mai
relevant îl constituie insa PIB/locuitor exprimat prin paritatea puterii de cumpărare standard.

O forţare a ritmului de creştere economică, spre 7-8% pe an, este problematică ea nu

pare sustenabilă pe termen lung, riscănd sâ ducă la o supraincălzire a economiei şi la perioade de
recesiune, alimentând modelul stop+-and-goin în plus, ea este de natură a alimenta fie inflaţia
fie deficitul de cont curent, fie o combinaţie a celor doua. Deci o forţă excesivă a ritmului de
cretere a PIB nu este de natură a ne apropia de realizarea obiectivului pe termen lung.

In schimb, se pune problema scurtării orizontului de timp prin adăugarea la diferențialul

de creştere economică a unui anumit nivel de apreciere reală. Panâ la momentull intrării în
mecanismul SME II, această apreciere reală poate fi de 3-4% anual

Chiar şi dupa adoptarea euro, Romania poate inregistra o apreciere in termeni reali a
PIB/locuitor printr-o inflaţie marginal mai mare decât inflaţia celorlalte ţări membre ale zonei
euro, in procesul de apropiere dintre PIB in prețuri curente şi PIB exprimat in paritatea puterii de
cumpărare. In aceasta situatie, Romania ar ajunge la nivelul mediu estimat pentru acel moment al
PIB/ locuitor din UE, in jurul anului 2044.

Aprecierea în termeni reali este benefică atât din perspectiva criteriilor de convergenţă
nominala (deoarece contribuie la reducerea ratei inflaţiei), cât şi din perspectiva criteriilor de
convergenţă reală . In aceste condiţii, se pune problema găsirii unor modalităţi de stimulare a
exporturilor, altele decât deprecierea competitivă a monedei nationale. Competitivitatea sporită
nu trebuie să se mai bazeze exclusiv pe costul scăzut, ci şi pe alți factori, precum inovația
incorporată in produs, livrarea la timp, produse specifice pentru clienţi specifici, crearea unor
reţele de distribuție proprii, asigurarea de service şi de perioade de garanție etc.