războinic Tieu Bao ( „protectori "mărfuri") care și-au angajat serviciile de la comercianții bogați sau domnii

pentru a asigura protecția acestora în timpul călătoriilor lor sau în timpul convoaielor speciale care atrageau
lăcomia autostrăzilor. Mai multe secrete va fi Nhan Da Dung Kieu sau (similar cu ninjas japoneze), artiști
marțiale de nivel înalt, care au fost de manipulare familiar de arme tradiționale și diverse tehnici secrete să se
strecoare în liniște în castele cu sediul în noaptea, gata să iasă la momentul potrivit.

>>>>>>>>>>>

(Maestrul NGUYEN-LOC a fost unul dintre primii care a democratizat practica mai mult prin crearea mișcării
populare VOVINAM în 1945).

Între timp, VO a rămas înainte de toate faptul de „sate“, care a predat de master doar un număr mic de elevi,
sau „dreptul de proprietate“ de familii bogate, care conservate gelozie tehnicile școlii lor (GIA Phai) la
excluderea oricărei alte persoane.

Pe de altă parte, a existat și o practică mai disparată din cauza actorilor care călătoresc, a călugărilor itineranți
sau a vindecătorilor și comercianților itineranți.

Această diagramă rapidă ne arată cât de departe a fost practica VO de la ceea ce știm astăzi. Nu a fost o simpla
pasiune (ca sa nu mai vorbim de un hobby), ci mai degraba o modalitate traditionala de a-si apara viata
impotriva banditilor si invadatorilor.

În acel moment, tehnicile trebuiau să rămână secrete și maeștrii urmăreau să-și ascundă cunoștințele în spatele
unor nume imaginabile, de înțeles doar de cei din interior.

DREPTUL VOIULUI
Cele câteva înregistrări scrise, au fost cele mai frecvente caractere chinezești (Chu-Han) sau chino-vietnameze
(chu-name), și, prin urmare, nu a putut fi descifrat doar de către oamenii de știință rare. Știm doar câteva
lucruri despre practica lui Vo în Vietnam, altfel decât faptul că a fost interzis sau "recuperat" oficial sub singurul
său aspect sportiv de fitness.

În ceea ce privește diaspora vietnameză (localizată în principal în Europa și SUA), această abundență de școli și
stiluri (uneori rivale) este în continuare regula, în ciuda diferitelor încercări de a se regrupa într-o federație.
Această profunzime reprezintă o problemă pentru mințile noastre carteziene care doresc ca totul să fie
structurat și codificat.

Cu toate acestea, este o dovadă a bogăției extraordinare a Vo, capabilă de cele mai diverse creații din mediul
tradițional. Aceste codificări stricte și programe bine definite, precum și grupările în cadrul federațiilor sunt
adesea prea nivele (când se efectuează cercetări tehnice).

Acesta este un pericol mortal pentru particularisme și școli ale căror stăpâni nu vor accepta cerințele de
"stadializare a mass-mediei" sau a oricărei standardizări sărăcăcioase. În trecut, practica nu era limitată de un
singur program înghețat. Fiecare Vo Sinh a ales calea lui (cel puțin stăpânul său a adus descopere) în morfologia
și temperamentul său (în unele școli a fost stabilit chiar un horoscop -ORAȘUL, astfel încât să VI pentru fiecare
elev, conform astrologiei și cosmogoniei chino-vietnameze, pentru a determina profilul practicii personale).
Dacă există șase Tao pe școală, este parțial din cauza acestei posibilități de lucru mai personalizat, în care toți ar
trebui să poată găsi forme care se potrivesc cel mai bine propriei lor personalități. De asemenea, trebuie să
vorbim de relația dintre Vo (Marțiale ca arta a poporului vietnamez) și box chinezesc (Vo Vo Tau sau bi Că
Thuyen Hoa Trung). Prea des, Vo este citată cu referire la artele marțiale chinezești, ca și cum ar fi fost doar un
produs secundar. Acum vom vedea în fundal, Vo este strâns legată de istoria poporului vietnamez, care a fost,
prin greutăți, face tot mai eficientă, remodelarea neîncetat.

Un CREUSET
Este de necontestat faptul că artele chineze au influențat practica marțială în Vietnam (ca și în multe alte țări
din Asia), iar unele școli vietnamezi mai vechi (Thieu Lam Bach My Phai ...) sau curent (Qwan Ki Do, Hoang Nam
Școala ... ) își găsesc sursa direct în China. Cu toate acestea, acest lucru nu permite definirea VO ca arta martiala
chino-vietnamez (deși, așa cum am spus, unele școli sunt de origine chino-vietnameză), prin negarea-i nici o
autenticitate în ceea ce privește cultura și o poveste foarte specială.

Ceea ce, atunci ar trebui să spunem aceste forme de Karate-do ca Gojo-ryu, The Ueshi Ryu ... care provin direct
din China sau alte discipline mai cunoscute, cum ar fi ju-jitsu sau Aikido care au elaborat la sursa chineză. Vo își
are rădăcinile în vietnamezii antice (cu mult înainte de prezența chineză) și dezvoltarea sa tehnică sa datorat, în
special, pentru a satisface invaziile din China Han sau Ming, să nu mai vorbim de invaziile mongole și războaie
împotriva cambilor sau cambodienilor.

Este în această poveste că poporul vietnamez au creat și îmbogățit propriile sale diverse tehnici și stiluri, care
au, la rândul său, a fost influențată (sau, de asemenea, influențate) prin tehnici de chinezi, dar, de asemenea,
indoneziană sau tibetană. Prin urmare, nu este pentru Vo cu un singur strat de metodele chinezești, ci o
confruntare și de schimb (care au avut loc în ambele direcții), Vietnam a fost întotdeauna un creuzet în care
influențele străine au fost reformulate

..... cunoștințe și tradiții ale țării Viet. Săpăturile arheologice (Dong Son) atesta existenta, timpurile preistorice și
antice zaruri, tehnicile folosite de războinici vietnamezii antice. Aceste tehnici au început să perfecționeze și să
dezvolte într-adevăr în timpul dinastiei Hung Vuong, care a condus Van Lang (fostul regat al Vietnamului) din a
șaptea în secolul al treilea î.Hr.. J. C. ISTORIC Emperor Hung Vuong 1 este considerat Vo-că creatorul multe școli,
care aduc un omagiu, ca atare, în fiecare an. La acel moment, studiul Vo sa bazat în principal pe învățarea
tehnicilor de arme (Vo-Chi Chi sau Binh), vin securea (Can Phap), cruciuliță (Dao GAM), arcul ( Cung sau Cai
giang) sau arbaleta (Nu sau Cai nu). Multe legende, pentru acea perioadă, personajele spun exploituri făcute
celebru prin armele lor magice devin (ca un Duong Vuong și arbaleta lui magic care ar putea ucide 1000 de
inamici dintr-o dată). Având în vedere iminența invaziei chineze, formarea militară a poporului vietnamez și
construirea de fortificații a servit doar pentru a accelera (construirea de Co Loa Citadel este un exemplu). Dar,
dincolo de lupta doar tehnici, ea a asistat, de asemenea, apariția primelor teorii care definesc utilizarea
strategică și tactică a artei războinic (Vo-care) pentru ambele -combats ale armatei pentru grup- Aceste teorii au
dat naștere unor tehnici noi și mai bogate, unele dintre ele constituind încă rădăcina formelor lucrate astăzi.
Unele inovatoare ca Trieu Quang Phuc Ly Nam De, Trung Vuong, folosit împotriva chineză, tehnici bazate pe "Di
Doan Thang Truong" (superioritatea aproape tehnice), a "Phan Tan bien Phap" (metode ocoleste fără
rezistență ) sau „Di Nhu Thang cuong“ (utilizarea flexibilității împotriva forței), într-o luptă lungă pe care
vietnamezii a dezvoltat practica de război de gherilă (câinii KICH) se confruntă cu puterea militară a invadatori.
Cu toate acestea, prezența chineză în Nam Viet era de așteptat să dureze aproape 1000 de ani (111 î.Hr. până la
938 d.Hr.); zece secole în timpul căreia cultura, organizare (administrare, limbă, ...) și filozofie (taoismul,
confucianismul, budismul) Chineză merge permanent marca poporul vietnamez, fără a elimina, astfel, cu succes
originalité.Organisé sale „chineză „Vietnam susține cu vehemență și stochează propria cultură antică și tradițiile
sale marțiale, care se perpetuează în secret.Aussi, acestea ar putea să apară răscoale puternice (surorile Trung,
Ly Bon, Bo Cai Dai Vương), arătând că poporul vietnamez a devenit treptat conștient de naționalitatea și dorința
de independență. În acel moment, Vietnamul este o răscruce economică reală și un vas cultural de topire, un
pas faimos între India și China. El a profitat de influența combinată a acestor două țări, să nu mai vorbim de cele
din Malaezia și insulele indoneziene (influențe care au marcat profund viața culturală, ci și artele marțiale). La
începutul (II p.Chr.), Indian Budismul a fost introdus Giaoi Chi-ul (un alt nume pentru fosta Vietnam) înlocuiește
treptat (până în secolul al VI-lea) de budism Tien (chan) la Ascultarea chineză, care nu va avea consecințe
asupra practicării marțiale. În 938, Ngo Quyen a urmărit invadatorul chinez și a înființat un stat independent.
Țara este organizată și devine, sub dinastia Ly, Daï Viet. VO vine în cele din urmă din umbre; va participa la
educația generală a poporului vietnamez la care liderii săi doresc să insufle un sentiment de unitate națională.
Tehnicile sale au ajuns la un nivel ridicat și practică se bazează pe un adevărat spirit impregnată cu principiile
celor trei filosofii (Tam Gião: confucianismul, taoismului și budismul) și care arată cuvintele „Dao“ (Calea, în
sens spiritual). KNIGHTS IN INIMA MARE Aceasta este o mare noutate, la un moment în maniere sunt încă
foarte dur (cel mai adesea bazate pe violență), pentru a vedea practica marțială ca o cale spre împlinirea
spirituală a individului. Granița dintre arta războiului (pentru folosirea armatei) și artele marțiale va deveni și
mai precisă. Mulți înainte de a părăsi maestru al scenei care urmează să fie izolat în munți, și refuzând să facă
onorurile pentru a se dedica cercetării lor fizice și mentale. Ei au acceptat (discipline puțin sau deloc ucenici de
predare lor la fel de diverse ca și caligrafie, șah chinezesc, filozofie, sau secretele medicinei traditionale. Ei au
trăit, de obicei, foarte modest, unele dintre ele călători perpetuu de la templu la sat și care nu sunt supuși unor
cătușe administrate ........

S-a depășit limita de caractere5000/5000

6911 caractere peste limita de 5000:

leur pays devant l’invasion des Mandchous) allait influencer durablement les écoles de cette région. LA
REUNIFICATION A la fin du XIIIe siècle, une violente révolte, partie du sud, va balayer les états Nguyen et Trinh.
Les Tây-Son conduit part Nguyen-Hue (experts d’arts martiaux de Binh-Dinh), grâce à leurs pratique martiale
intelligemment utilisées, vont défaire les troupes Impérial. Ainsi que celle envoyer part la dynastie chinoise des
Quing, lors de la bataille Thang-Long (nom de l’ancienne capitale du Nord Viêt Nam. Quang-Trung assurera le
renouveau de la nation vietnamienne en s’appuyant sur une solide bureaucratie mandarinale où les militaires
prenait largement le pas sur les civiles. Il va favoriser l’implantation d’écoles d’art martiaux dans tout le pays,
toute en redonnant au Vo sa valeur éducative pour l’individu par le respect, pour le pratiquant par un code
d’honneur et de conduite, fortement influencé par les doctrines Confucianisme. Ayant réunifié le pays, Nguyen-
Hue prit le nom de règne de Quang-Trung. LE PERE DES ELEVES Tam Cương, Ngũ Thường (Trois Règles
primordiales et Cinq Vertus cardinales) Tam Cương: Quân, Su, Phu, (rois, professeur, père)Ngũ Thường: Nhân,
Nghĩa, Lễ, Tri', Tín. (la bonté humaine, le devoir, la courtoisie, la confiance, Le savoir)Dans le Viêt-Nam d'antan,
le Vietnamien devait accorder à son professeur non seulement toute son estime mais aussi un rôle plus crucial
que celui de son père dans cette trilogie immuable suivante: Quân, Sư, Phụ ( Roi, Professeur, Père ). Il ne tardait
à afficher les trois reconnaissances suivantes qu'il devait maintenir jusqu'à la fin de sa vie:Nhơn hữu tam
tìnhKhả sự như nhứtPhi phụ bất sinhPhi quân bất vinhPhi sư bất thànhNguoi ta có ba ơnNên thờ trọg như
mộtKhông cha, mình chẳng sanhKhông vua, mình chẳng vinhKhông thầy mình chẳng nên.On a trois
reconnaissancesQu'on devrait considérer respectueusement comme s'il y en avait une seuleSans père, on ne
voit jamais le jourSans roi, on ne connaît pas la gloireSans professeur, on ne devient jamais un homme instruit
Le rôle du professeur était si important que personne n'oubliait les paroles immortelles du philosophe chinois
Lão Ðam à l'époque de la dynastie des Chou: Làm thầy thuốc mà lầm thì chỉ giết một ngườiLàm địa lý mà lầm
thì chỉ hại một dòng họLàm chính trị mà lầm thì chỉ hại có một quốc giaLàm văn hoá mà lầm thì giết cả muôn
đờiEtant médecin , on ne tue qu'une personne en cas d'erreur.Etant géomancien, on ne tue qu'une famille en
cas d'erreurEtant politicien, on ne nuit qu'à un pays en cas d'erreurEtant professeur, on détruit tout pour
l'éternité en cas d'erreur La caste militaire (et plus généralement martiale) connaitra alors une structuration
basée sur ces principes relationnels et selon des codes de conduite sensiblement identique à ceux que l’on peut
retrouver en Chine, mais surtout au Japon, à la même période. Ainsi, l’acte de suicide (Tuân tiêt ou Tu-sat) sera-
t-il mis à l’honneur lorsque les principes inhérents à ces codes de conduite n’auront pas été respectés par des
membres de la caste guerrière ou par des mandarins. Le règne de Quang Trung verra de même l’édification de
normes strictes, elles aussi basées sur les doctrines confucéennes, pour ce qui concerne l’entrée et
l’appartenance à une école d’arts martiaux, où le maître était considéré comme le père des élèves (Su Phu).A
cette époque apparaîtrons des groupes de guerrier très spéciaux comme les Bao Tieu (« protecteurs des biens
») qui louaient leurs services auprès des riches marchands ou des seigneurs afin d’assurer la protection de ceux-
ci lors de leurs déplacements ou celle de convois spéciaux attirant la convoitise de bandits de grand chemin.
Plus secrets seront les Nhan Da ou Kieu Dung (semblables au ninjas japonais), pratiquants d’arts martiaux de
haut niveau qui connaissaient parfaitement le maniement des armes traditionnelles (Thâp bat Ban) et diverses
techniques secrètes permettant de s’introduire sans bruit dans les châteaux en se fondant dans la nuit, prêts à
surgir au moment propice. Le XIXe siècle va marquer un tournant dans l’histoire du Viêt Nam (comme d’ailleurs
pour de nombreux autres pays asiatiques). L’influence occidentale se fera de plus en plus pesante pour aboutir
finalement à la colonisation française. La dynastie des Nguyen (empereur Gia-long), embourbée dans une
tradition trop passéiste, ne fera que retarder l’échéance sans pouvoir changer le cours des choses.Les Français,
forts de leur puissance mécanique, vont assez rapidement se rendre maître du pays, faisant éclater les
structures sociales archaïques et obligeant les écoles d’arts martiaux à se réfugier dans la clandestinité.
Cependant, lors de l’invasion étrangère, de nombreux pratiquants firent preuve d’un héroïsme extraordinaire
(malheureusement inefficace) en n’hésitant pas à affronter les armes à feu avec leurs seules armes naturelles
ou armes blanches. Beaucoup d’experts et de maîtres de la « vieille école » trouvèrent ainsi la mort lors de ces
combats inégaux.Pendant toute la période de la colonisation, le Vo se réfugia dans l’ombre, toujours pratiqué
derrière « la haie de bambou » et ressurgissant notamment lors de coups d’éclat perpétrés par les sociétés
secrètes (Cao Dai, Minh Ly,…). LA DIVERSIFICATION Du fait de son interdiction et de l’évolution de la société, le
Vo va peut à peut être oublié par les conceptions et le mode de vie des occidentaux. Cette situation de
clandestinité favorisera encore plus la différenciation entre les écoles selon leur implantation géographique (le
Vo Bach Ninh au nord, influencé en partie par les styles du sud de la chine- le Vo Quang Binh et le Vo Binh Dinh
au centre- le Vo Lâm au sud, influencé par les écoles chinoises du nord).A la veille de l’indépendance (1955)
différents groupements, sous le couvert d’associations sportives, virent le jour, avec notamment le mouvement
VOVINAM du Maître Nguyen-Loc, le Tinh Vo Hoi (arts martiaux sino-vietnamiens, avec entre autre le Maître
Chau Quan Ky ; le Vo-Vietnam de Maître Cuton ou encore le Vu Dao de Dat Do de Maître Pham Van Tam).Ces
groupements connurent une structuration plus forte dans les années 60 (dans le sud seulement), avec
notamment la création du Tong Hoi Vo Hoc Viêt Nam (Confédération nationale pour l’étude des Arts Martiaux
vietnamiens). Cette confédération fut notamment créée pour contrecarrer l’influence sans cesse grandissante
auprès de la jeunesse vietnamienne, de disciplines martiales venant d’autres pays asiatiques.Les événements
de 1975 firent éclater ce cadre, obligeant les écoles à fermer leurs portes amenant nombre de leur Maîtres et
pratiquants à quitter leur pays (dans des circonstances, souvent dramatique) pour s’expatrier définitivement en
occident. De nos jours, il existe une grande fédération qui regroupe tous les arts martiaux d’origines
vietnamiens ou d’autres pays : Lien Doan Vo Thuat Co Truyen Viet Nam.
tisa. Literatura vietnameză este plină de povestiri care povestește despre peregrinările acestor bărbați descriși
ca "cavaleri cu o inimă mare" și care nu au ezitat să-i ajute pe sătenii umili. Alte arte marțiale de masterat (Vo
Tay) prin contra, vor primi nominalizări oficiale pentru a preda în satele cele mai îndepărtate (fiecare sat ar
trebui să aibă instructor de recunoscut), sau de a furniza cunoștințele oamenilor de curții imperiale (taxa fiind
facut tuturor functionarilor si curtenilor sa practice Vo). MONGOL INVASIONS Au avut loc anual întâlniri
regionale și naționale, pentru cei dintâi și, la fiecare trei ani, pentru al doilea, permițând celor mai buni
elemente să obțină funcții de ofițer în Garda Imperială. În timpul dinastiei Tran (1225-1400) au fost create
licențe de arte marțiale și doctorate, precum și o academie de arte marțiale (Giang Vo Duong). Aceasta este o
adevărată "epocă de aur" a practicilor marțiale în Vietnam, o epocă de aur care dă toată originalitatea Vo ca o
artă marțială purtată de un întreg popor. Au existat, desigur, multe școli sau stiluri (uneori foarte diferite în
abordarea tacticilor de luptă); Cu toate acestea, spre deosebire de alte țări din Asia, practica marțială, în acest
scop al "Evului Mediu" vietnamez, nu se limitează la singura castă sau nobil militar. Astfel, vom vedea în timpul
invaziei mongole (secolul al XIII-lea), generalul Tran Hung Dao aduna toate marțiale maeștrii de arte pentru a le
cere să se unească pentru a forma coloana vertebrală a Armatei Populare (Nhan Dan ai EEV) .Armée care a fost
de trei ori mai puternic învingînd armata mongol (economisind astfel, la rândul său, Japonia o nouă invazie a
trupelor Kublai), prin punerea în aplicare a teoriilor martiale citate. Pentru prima dată, cu această ocazie, toate
tehnicile vor fi prezentate și codificate, altele fiind inventate sau îmbunătățite pentru a face față amenințării
specifice (în special -Giao Foarfeci tehnici pentru mult timp cuoc- detroneze riderii după ce a întins ambuscade
în drumuri scufundate) .Mai câștiga pe armata mongola, cunoscut popularitatea Dai Viet puternic între
diferitele popoare ale Indochina și sudul Chinei; se subînțelege că astfel de tehnici martiale, apoi a primit o
strălucire aparte, au fost copiate și influențate de faptul că țările proches.Malheureusement practică timp,
această creștere de arte marțiale vietnameze va fi scurtă. La sfârșitul dinastiei Tran (1400), puterea imperială, în
plin declin, a început să se teamă de oameni și a interzis toate practica martiala, acesta din urmă devenind
apanajul ofițeri, nobili și curteni. Armata se separă treptat de populație, iar în timpul invaziei lui Ming (1406) se
prăbușește literalmente în fața trupei chinezești. Colonizarea lui Ming este deosebit de grea și aprigă; asistăm la
o politică de asimilare socială și culturală extremă. réquisitionneront chiar toate marile opere ale literaturii
chineze vietnamez să ardă sau să le păstrați pentru ei înșiși, încercând să distrugă patrimoniul cultural al Viet
Nam.Les tentative de revoltă au fost înăbușite repede a fost greu și eficient „șapei conduce »străine! DUȘMANI
COMUNE MAI MULTOR Nu a fost până când legea-și susținătorii săi (instruiți în practicile școlii Lam-Son) pentru
a vedea poporul vietnamez prin energia stocată cu răbdare și în secret, resping cu succes invadatorului în afara
granițelor sale (1427). A venit la putere, Legea-va reorganiza țara, de stabilire a concurenței literare pentru a
recruta directori administrației imperiale (confucianismul va lua apoi prioritate față de budism) și promovarea
dezvoltării artelor martiale din toate straturile populației. El va organiza examene Vo (Minh Kinh Khao) la
diverse niveluri pentru a selecta cele mai bune elemente pentru Garda Imperială. Instrucțiunea va genera
apariția aliat practicii marțiale la dobândirea de cunoștințe intelectuale și filosofice (ne găsim acolo, în special,
influența Nguyen-tren, celebru scriitor și gânditor care a detașat legea în timpul războiului independență). Pe
parcursul perioadei lungi care urmează (începutul secolului al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea Vietnam va
cunoaște un război fratricid a continuat între nordul (dinastia Mac și Trinh) și (Le dinastia de Sud și Nguyen) . VO
va fi apoi separate în mai multe dușmani ca fluxurile de sprijinul acordat oricărei dinastii. El va ști și
diferențierea ce în ce mai puternică între practicile, în funcție de locația lor geografică, ceea ce duce la crearea
de mai multe stiluri în sud, afluxul masiv de imigranți chinezi (care au fugit ....

țara lor înainte de invazia Manchus) ar afecta permanent școlile din acest domeniu. REÎNTREGIREA La sfârșitul
secolului al XIII-lea, o revoltă violentă, partea de sud, se va mătura statele Nguyen și Trinh. Tay-Son Nguyen Hue
a condus share (arte marțiale experți Binh Dinh), datorită practicii lor marțiale folosite inteligent, va învinge
trupele imperiale. Precum și trimite din timpul dinastiei Qing din China, în timpul luptei Thang Long (numele
vechea capitala a Vietnamului de Nord. Quang Trung asigura revigorarea națiunii vietnamez bazându-se pe o
birocrație mandarin solidă în cazul în care militare au în mare măsură prioritate față civilă. Aceasta va promova
punerea în aplicare a școlilor de arte marțiale în întreaga țară, toate în a da înapoi la valoarea educativă Vo
pentru individ în ceea ce privește practicantul printr-un cod de onoare și de conduită, puternic influențată de
confucianism doctrine. după ce a unificat țara, Nguyen Hue a luat numele domniei lui Quang Trung. TATĂL Tam
cuong al Elevilor, Ngu Thượng (trei reguli esențiale și cinci virtuții cardinale) Tam Cuong: Quan Su Phu (regi,
profesor, tată) Ngu Thuong: Nhan, Nghĩa, Lê, Tri „TIN (umană bunătatea, datoria, curtoazie, încredere,
cunoaștere) în Vietnam. -Nam din trecut, vietnamezii trebuiau să acorde profesorul său nu numai stima, ci, de
asemenea, un rol mai important decât tatăl său în următoarea trilogia neschimbătoare Quan, Su, Phú (King,
profesor, părinte). El dorea să afișeze următoarele trei premii a fost de a organiza până la sfârșitul vieții sale:
Nhơn HUU TAM tìnhKhả Sử ba như nhứtPhi Phú sinhPhi Bat Bat Bat quan vinhPhi Sử thànhNguoi ta có như
Onnen Tho TROG mộtKhông cha Minh Chang sanhKhông vua, Minh Minh Chang Chang vinhKhông Thay nên.On
trei reconnaissancesQu'on ar trebui să ia în considerare cu respect ca și în cazul în care există un tată seuleSans,
tu nu vezi jourSans regele, nu știm profesorul gloireSans, o vreodată devine un om educat rolul profesorului a
fost atât de important încât nimeni nu a uitat cuvintele nemuritoare ale filosofului chinez Lao Dam la momentul
dinastiei Chou: làm Thay mà Thuoc Lam Thi chỉ một Giet ngườiLàm DJIA Lý mà Thi lam Hai chỉ một DONG holam
Chính mà Lam Hai Tri Thi chỉ có một Gialam văn Quốc Hoa Lam má Thi doctor Giet CA Muon đờiEtant Ea nu
ucide o persoană în cazul în care erreur.Etant geomantia, o ucide o familie dacă erreurEtant politician, o noapte
într-o țară în cazul în care profesor erreurEtant, distruge totul eternitate eroare casta militară (și, în general, mai
marțiale), atunci se va ști o structură bazată pe aceste principii relaționale și în codurile în mod substanțial
identice cu cele care pot fi găsite în China, dar mai ales în Japonia, în același timp. Astfel, actul de sinucidere
(sau Tiet Tuan Tu-SAT) va onorase atunci când principiile inerente acestor coduri de conduită care nu au fost
respectate de membrii castei războinicilor sau prin mandarinele. Domnia lui Quang Trung vor vedea aceleași
standarde de construcție, de asemenea, bazate pe doctrine confucianiste în ceea ce privește intrarea și
apartenența la o școală de arte marțiale, în cazul în care comandantul a fost considerat tatăl Student (Su Phu)
.La acea vreme apar grupuri foarte speciale războinic Tieu Bao ( „protectori ai proprietății“) care au închiriat
serviciile lor la negustori bogați și nobili pentru a le proteja în timp ce mișcările lor sau cele ale convoaielor
speciale care atrag lăcomia autostrăzilor. Mai multe secrete va fi Nhan Da Dung Kieu sau (similar cu ninjas
japoneze), artiști marțiale de nivel înalt, care au fost familiarizați cu manipularea armelor tradiționale (Ban Thap
BAT) și diverse tehnici secrete care urmează să fie introduse în liniște în castele amestecate în noapte, gata să
iasă la momentul potrivit. Secolul al XIX-lea va marca un punct de cotitură în istoria Vietnam (precum și pentru
multe alte țări din Asia). Influența occidentală va deveni din ce în ce mai grea și în cele din urmă va duce la
colonizarea franceză. Dinastia Nguyen (Emperor Gia Long), afundată într-o tradiție nostalgic prea, va întârzia
doar termenul limită, fără a fi capabil de a schimba cursul choses.Les francez, cu puterea lor mecanică, va
deveni destul de repede maestru al țării explodează structurile sociale arhaice și forțează școlile de arte
marțiale să caute refugiu în ascundere. Cu toate acestea, atunci când invazia străină, mulți practicanți au făcut
spectacol eroism extraordinar (din pacate ineficiente) nu ezită să se confrunte cu arme de foc cu propriile lor
arme naturale sau arme. Mulți experți și maeștri ai "vechii școli" au găsit moartea în ..

inégaux.Pendant aceste lupte pe tot parcursul perioadei de colonizare, Vo sa refugiat în umbră, întotdeauna
practicat în spatele „gardul viu de bambus“, și în special atunci când rejucarea lovituri de luminozitate comise de
societățile secrete (Cao Dai Minh Ly ...). DIVERSIFICAREA Datorită interzicerii și evoluției societății, Vo poate fi
uitat de concepțiile și modul de viață al occidentalilor. Această situație ascunde încă încuraja diferențierea între
școli în funcție de localizarea geografică (Vo Bach Ninh în partea de nord, influențată parțial de stilurile sudice
ale Vo Quang Binh China, ocazie și Binh Dinh Vo Vo în centrul Lam sud, influențat de școlile din China de
Nord) .La ajunul independenței (1955) diferite grupuri sub masca de asociații sportive apărut, inclusiv mișcarea
Vovinam de Maestru Nguyen Loc, The Tinh Vo Hoi (arte marțiale chino-vietnamez, cu printre altele master Chau
Quan Ky, Vo-Vietnam master Cuton sau Vu Dao Dat Do Maestrul Pham Van Tam) Grupuri .Aceste a cunoscut o
structură mai puternică în 60 de ani (numai în sud), inclusiv crearea Tong Hoi Vo Hoc Vietnam (Confederația
Națională pentru Studierea Artelor Marțiale din Vietnam). Această confederație a fost creata special pentru a
contracara influența în mod constant în creștere cu tineretul vietnamez, discipline marțiale din alte țări
asiatiques.Les evenimente din 1975 a făcut această explozie cadru, forțând școlile să-și închidă porțile aduce
numărul lor de masterat și practicanții să-și părăsească țara (în circumstanțe, adesea dramatice) să emigreze
permanent în Occident. În zilele noastre, există o mare federație care adună toate artele marțiale de origine
vietnameză sau din alte țări: Link Doan Vo Thuat Truyen Co Vietnam.

???????????

În timpul dinastiei HONG-BANG (2879-258 I.E.N.), stăpânii ţării VAN LANG (veche denumire a Vietnamului) au
reunit cultura, medicina şi filozofia Artelor Marţiale vietnameze sub denumirea de VO. Mai târziu, din 221 I.E.N.
(dinastia TAN) pana în 939 E.N. (dinastia NGU-QUI), Vietnamul a fost sub stăpânire chineză în urma invaziei TAN
THUY HOAN (CHE HOAN TI). Timp de aproximativ 1000 de ani dorinţa de libertate a generat spiritul de
răzvrătire care s-a strâns în jurul marilor maeştrii de Arte Marţiale. În cele din urmă, împăratul NGO QUYEN
(939-965), adept al stilului SON TAY, a învins în marea bătălie de eliberare BACH DANG GIAN, care a eliberat
poporul vietnamez de sub ocupaţia chineză.

Practicarea unitară a VO-ului s-a transmis urmându-se reguli foarte stricte, în şcoli private. Dar în cele din urmă
el şi-a pierdut aura de mister şi secret datorită circumstanţelor politice care au apărut în cele trei mari perioade
istorice care au urmat:

- prima în timpul dinastiei TIEN LY (1009-1073),

- a doua în timpul dinastiei TRAN (1225-1400),

- a treia în timpul dinastiei QUANG TRUNG (1788-1792 ).

În timpul acestor trei perioade istorice, Artele Marţiale au căpătat importanţă în educaţie tot atât cât şi în
literatură. Se acordau diplome de doctorat în Arte Marţiale. Totodată a fost creată şi academia regală de Arte
Marţiale GIAN VO DUONG. Dar din nefericire VO-ul a fost interzis în timpul dinastiei NGUYEN (1802-1945) şi a
dispărut, deoarece tinerii nu mai aflau de existenţa sa. Totuşi, în unele locuri antrenamentele continuau în
secret. De aceea s-au dezvoltat mai multe şcoli:

- VO BACH NINH în nord,

- VO QUANG BINH în centru, şi

- VO BINH DINH în sud (influenţat de stilurile chinezeşti).

În anul 1912 se naşte Nguyen Loc, fiul lui Nguyen Thi Hoa şi al lui Nguyen Dinh Xuyen, cel mai mare dintre cei 5
fraţi şi surori. Familia sa locuia în satul Huu Bang, regiunea Thach That, provincia Son Tay din nordul Vietnam-
ului de generaţii. Mai târziu familia s-a mutat în Hanoi. Când Nguyen Loc a început să meargă la şcoală, tatăl său
a rugat un bătrân maestru să-l înveţe pe fiul său artele marţiale şi lupta tradiţională din motive de sănătate şi
auto-apărare. Nguyen Loc a crescut într-o perioadă în care Vietnamul era încă sub dominaţia colonială a Franţei
iar tineretul era fie sedus de către francezi spre o viaţă luxură, fie se alătura mişcării revoluţionare de eliberare a
ţării. Maestrul Nguyen Loc credea că singura modalitate de a scăpa de opresori era de a antrena tineretul
vietnamez să aibă o dorinţă puternică şi invincibilă de libertate şi independenţă. Aceasta putea fi realizată cu
ajutorul unui corp puternic şi a unei minţi raţionale. Astfel el şi-a început mişcarea de a-i antrena pe tinerii
vietnamezi pentru a avea un spirit moral şi invincibil: “Trăieşte, ajută-i pe alţii să trăiască şi trăieşte pentru
ceilalţi.” Condus de această credinţă, a studiat şi practicat cu râvnă atât multe arte marţiale vietnameze
tradiţionale cât şi multe arte marţiale străine. De asemeni a studiat neobosit numeroase arhive despre filozofie,
literatură, istorie, anatomie şi medicină. Mai mult decât atât, a participat la numeroase competiţii şi a purtat
multe discuţii cu maeştri renumiţi. După ani de căutări, fundamentează o nouă artă marţială pe care o numeşte
“VOVINAM”, prescurtarea de la “Arte Marţiale Vietnameze”.

În timpul anilor 1940, una dintre preocupările majore a vietnamezilor era lupta împotriva colonialismului din
ţară. Dorinţa de independenţă crescând mereu, guvernul a interzis orice activitate care putea fi utilizată şi să
aibă un final periculos. Astfel, Vovinam-ul a fost prezentat guvernului colonialist ca o „gimnastică vietnameză”.
Nu era greu de crezut, deoarece antrenamentele se desfăşurau în pantaloni scurţi şi tricouri fără mâneci, la fel
ca în sălile de gimnastică de la acea epocă. Programa stabilită de către maestrul Nguyen Loc cuprindea trei
grade: inferior, mediu şi superior. În cadrul antrenamentelor oficiale, primele trei luni erau dedicate tehnicilor
de luptă corp la corp „simple”. Maestrul Nguyen Loc a introdus un program de bază care cuprindea două părţi:
forţă fizică şi tehnici marţiale. Însă, responsabilii guvernului colonialist şi-au dat seama de potenţialul „pericol”
al Vovinam-ului şi i-au interzis practicarea. Astfel, maestrul şi elevii săi au fost nevoiţi să-şi continue cursurile în
secret iar Vovinamul a continuat să se extindă în câteva provincii din nord fără acordul colonialiştilor francezi.
După al doilea război mondial şi sfârşitul războiului din Indochina, Convenţia de la Geneva din 1954 a ordonat
împărţirea Vietnamului în două, de Nord si de Sud. A început o nouă etapă pentru Vovinam iar maestrul şi elevii
săi au plecat spre Sud şi au început să predea în regiunea Saigon.

În 1957, Maestrul Nguyen Loc s-a îmbolnăvit grav şi a trebuit să abandoneze activitatea sa de predare. Cel mai
avansat elev al său, Maestrul Le Sang a fost cel care l-a ajutat şi a preluat conducerea stilului deschizând trei noi
centre de antrenament. Din nefericire, Maestrul Nguyen Loc a decedat în 1960 şi astfel, succesor al său a rămas
Maestrul Le Sang care a adăugat conceptul „Viet Vo Dao” şi a dat naştere formei actuale a Vovinam-ului: „unu
se dezvoltă în trei” ( o tehnică trece prin trei forme de lucru ).

Deşi de-a lungul timpului, atât Maestrul Le Sang cât şi alţi maeştri au fost întemniţaţi, unii dintre ei chiar
murind, stilul Vovinam Viet Vo Dao a supravieţuit.

Maestrului Patriarh Le Sang (89 ani) a decedat anul acesta la data de 29 septembrie. Rămăşiţele pământesti ale
Marelui Maestru Patriarh LE SANG au fost incinerate pe 01.10.2010, iar cenuşa sa va ramane la altarul To
Duong. Datorită lui şi a succesorului său, Maestrul Nguyen Van Chieu (60 ani), Vovinam-ul are de cinci ori mai
mulţi practicanţi decât în 1975 şi este prezent în 22 de regiuni din Vietnam şi în peste 60 de ţări pe toate cele
cinci continente.

>>>>>>

Arts martiaux vietnamiens

Les arts martiaux vietnamiens ( ou Vo Thuat, en vietnamien) regroupent les arts martiaux créés ou pratiqués au
Vietnam, et sont constitués d'une multitude de techniques de combat, de pratiques et de styles, développés au
Viêt Nam au fil des siècles.

L'histoire du Vo Thuat, intimement liée à l’histoire de ce pays constamment en butte aux invasions, voit se
croiser de multiples influences : chinoises, principalement, mais aussi indonésiennes, tibétaines… Le Vo Thuat a
ainsi progressé par échanges et absorptions, enrichissant son fond traditionnel sans pour autant perdre son
authenticité, ancrée dans une mentalité spécifique, une culture riche, et une histoire bien particulière. Du fait
des occupations successives, il reste peu de traces de cette histoire, le Vo Thuat étant le plus souvent obligé de
progresser clandestinement, et les rares archives étant détruites ou perdues. Pour les mêmes raisons, les écoles
ont été, et sont toujours, nombreuses, diverses, et, jusqu’à très récemment, échappent à toute structuration.

Depuis quelques dizaines d’années[Depuis quand ?], on a vu naître des tentatives d’unification et de
structuration de ce foisonnement d’écoles et de styles, parfois rivaux, sous forme de fédérations. Aux yeux de
certains, cela pose la question d’un risque d’appauvrissement et d’uniformisation, et les difficultés rencontrées,
en France particulièrement, sont peut-être en effet le signe d’un certain contre-sens, historique et culturel. À
l'heure actuelle[Quand ?], on peut distinguer deux mouvements principaux: le Vo Co Truyen (Vo Thuat Co
Truyen: arts martiaux traditionnels vietnamiens, rassemblant une multitude d'écoles) et le Vovinam Viet Vo Dao
(école de création plus récente, visant à structurer et créer une synthèse des techniques martiales
vietnamiennes).
Sommaire

1 Vo Thuat : Présentation générale

1.1 Vo Thuat : Étymologie

1.2 Le « Dao » (la Voie)

1.3 Origines : « Ajouter, modifier, assimiler, ne jamais s’assujettir »

2 L’entraînement

2.1 Formes / Techniques de base

2.2 Quyên (Bai Quyen / Thao Quyen)

2.3 Co Vo Dao, Bai Vu Khi

2.4 Song Luyen

2.5 Kỹ thuật gái điếm (ou Kỹ thuật chó)

3 Courants, styles, écoles et fédérations

3.1 Différents courants ; une multitude d’écoles

3.1.1 Répartition géographique

3.1.2 Pratique populaire et pratique militaire

3.1.3 Nhu et Cuong

3.2 Les grands courants actuels

3.2.1 Vo Co Truyen : arts martiaux traditionnels

3.2.2 Écoles sino-vietnamiennes

3.2.3 Vovinam Viet Vo Dao

3.3 Les écoles

3.4 Les fédérations

3.4.1 Au Viêt Nam

3.4.2 En France

4 Histoire des arts martiaux vietnamiens

4.1 Hung Vuong 1er

4.2 Première occupation chinoise (111 av. J.-C. à 938 ap. J.-C.)
4.3 Dynastie des Ly : les chevaliers au grand cœur

4.4 Dynastie des Tran : les invasions Mongoles (XIIIe)

4.5 Deuxième occupation chinoise et libération par Le-Loi

4.6 Du début du XVIe à la fin du XVIIIe : une guerre fratricide

4.7 Réunification par l’empereur Quang Trung

4.8 La colonisation

4.9 L’indépendance et la diaspora

4.10 Aujourd’hui

5 Notes et références

5.1 Liens externes

Vo Thuat : Présentation générale

Vo Thuat : Étymologie

« Võ Thuật » est l’expression vietnamienne pour « arts martiaux », ou encore « art de pratiquer des techniques
martiales », « Vo » signifiant « guerre, combat », et « Thuat » signifiant « techniques ». C’est l'équivalent du
terme « Wu Shu » en chinois, ou « Bujutsu » au Japon, et les idéogrammes sont d’ailleurs identiques.

Rappelons, à toutes fins utiles, qu'il faut nuancer cette traduction. En effet, l’expression « art martial », en
français, lui-même issu de l'anglais « martial art », rend mal compte de la nuance initiale, le terme « martial » -
« du dieu Mars »- renvoyant à une idée d’agressivité, de violence, voire de fureur sanglante. Or, l’idéogramme
pour Vo/Wu/Bu illustre une main (un guerrier) qui arrête une lance. À l’opposé des connotations de « martial »
en français, nous nous trouvons donc ici face un concept de non violence, face à l’idée d’éviter l’usage des
armes, d’arrêter le coup porté par l’ennemi. Ainsi se trace un portrait du combattant plus proche de notre
notion du « chevaleresque », avec ce que cela implique de bravoure, et, surtout, de rectitude morale.

Ainsi, le sens de « Vo Thuat » (ou Wu Shu) serait plutôt « art de celui qui s’oppose à la violence »1,2.

Le « Dao » (la Voie)

Un concept fréquemment associé au Vo est celui de « Dao », la voie, au sens spirituel du terme, réunissant tous
les principes de vie et conduisant à la sagesse (« Tao » en chinois, « Do » en japonais). On le retrouve dans le
nom de nombreuses écoles, où il vient souligner le fait que l’apprentissage du Vo ne se limite pas à l’acquisition
de techniques de combat, purement physiques, mais, bien plus largement, englobe quantité d’autres
apprentissages : connaissance de soi, éthique, tactique et stratégie, techniques prophylactiques, etc.

Dans cette optique, le Vo Thuat offre à ses pratiquants les extraordinaires richesses culturelles accumulées tout
au long de son histoire, au travers de poèmes et de récits (les « Bài thiêu » qui accompagnent les Quyên, par
exemple), de pensées philosophiques, de connaissances d’ordre médical, etc, et vise au développement global
de l’individu : externe (force, souplesse), interne (énergie, santé), intellectuel et moral3.

Origines : « Ajouter, modifier, assimiler, ne jamais s’assujettir »

Les arts martiaux traditionnels vietnamiens sont nés dans les campagnes et les villages. Des fouilles
archéologiques (Dong Son) témoignent de l’existence, dès la préhistoire et la haute antiquité, de techniques
guerrières utilisées par les anciens Vietnamiens. Cet art du combat servait aux cultivateurs et paysans de moyen
de défense et de survie, à un niveau local, d’abord, et ensuite, du fait de sa situation géographique, pour lutter
contre les multiples tentatives d’invasion et d’occupation de leurs belliqueux voisins : la Chine, surtout, mais
aussi les Mongols par exemple, et ensuite, bien plus tard, la France, le Japon et les États-Unis enfin. C’est au
cours de cette histoire, dans ce creuset particulier qu’est le Viêt Nam, que le peuple vietnamien a créé et enrichi
ses propres techniques, dans un mouvement d’influences réciproques.

S’il est indéniable que les arts chinois, principalement, ont influencé la pratique martiale au Viêt Nam, et que
certaines écoles vietnamiennes anciennes ou actuelles y trouvent directement leur source, le Vo Thuat ne peut
être considéré comme un pâle ersatz des arts martiaux chinois. Suivant le vieil adage « Ajouter, modifier,
assimiler, ne jamais s’assujettir », les maîtres vietnamiens ont nourri leur pratique des apports chinois, mais en
adaptant tous ces enseignements aux us et coutumes vietnamiens. À ce sujet, il faut d’ailleurs ajouter ceci :
bien que les Vietnamiens se sentent assez proches du peuple chinois, et admirent leur civilisation, ils sont
toujours restés prudents, méfiants, et ont veillé à se protéger en modifiant tout ce qu’ils en ont appris. Ainsi, le
système d’écriture d’ancien vietnamien était semblable en apparence à celui de la Chine, mais illisible pour un
natif chinois. Les maîtres de Vo Thuat ont procédé de la même manière pour développer leur art martial, avec
le souci d’en préserver la richesse, et les secrets…4

Ainsi, le Vo Thuat, riche de ses influences chinoises, mais aussi indonésiennes ou tibétaines, peut se targuer
d’une réelle authenticité, ancrée dans une mentalité spécifique, une culture riche, et une histoire bien
particulière.

L’entraînement

Le Vo Thuat, comme tous les arts martiaux, inclut différentes techniques de combat : combat à mains nues,
coups de poings et de pieds, et maniement de nombreuses armes traditionnelles.
À la différence de certains arts martiaux d’autres cultures, le Vo Thuat a à cœur de conserver une grande
souplesse d’approche, préférant guider l’apprenant (Vo Sinh) sur la voie de sa pratique que le contraindre à
l’exacte reproduction. Autrefois, la pratique n’était pas limitée par un programme unique, figé, et chaque Vo
Sinh choisissait son chemin (ou plutôt, son maître l’amenait à le découvrir…) en fonction de sa morphologie et
de son tempérament. Dans certaines écoles, il était même établi un horoscope pour chaque élève afin d’établir
le profil de sa pratique personnelle. C’est pour cette raison aussi qu’il existe un si grand nombre
d’enchaînements par école, de façon à multiplier les possibilités d’un travail personnalisé, et de permettre à
chacun de trouver des formes correspondant au mieux à sa propre personnalité.

C’est du moins ainsi que le veut la tradition, mais c’est un aspect du Vo Thuat auquel se heurtent les actuelles
tentatives d’unification et de structuration des différentes écoles. Sous l’influence européenne, cartésienne, et
de par la nécessité, il faut bien le dire, de se fédérer pour des raisons pratiques (reconnaissance, organisation
de rencontres, subventions…) la tentation de standardiser les techniques est bien là, au risque d’étouffer
l’extraordinaire richesse du Vo Thuat, et de trahir son esprit-même5. Au Viêt Nam, la Fédération des Arts
Martiaux a résolu ce ‘problème’ en établissant un tronc commun pour le Vo Co Truyen, chaque école restant
par ailleurs libre de son programme.

Formes / Techniques de base

Guidé par son maître (Vo Su), le pratiquant (Vo Sinh) apprend à maîtriser les différentes techniques. Les formes
de base sont traditionnellement divisées en trois grands groupes :

les postures

formes des membres supérieurs (coup de poing, mains, doigts, coude…)

formes des membres inférieurs (coups de pieds…)

Ces formes de base sont travaillées sous forme d’enchaînements, de séquences complexes de mouvements,
propres à chaque école : le quyên.

Quyên (Bai Quyen / Thao Quyen)

En France, ces enchaînements sont appelés « Quyên ». Cette appellation est impropre, mais néanmoins
solidement implantée, acceptée, et nous continuerons donc à l’utiliser…

Étymologiquement, « Quyên » signifie « poing, boxe ». Par glissement, on en est venu à utiliser le terme Quyên
en lieu et place de « Bai Quyên » (leçon de boxe), puis, lui accordant le sens de « série de mouvement de
combat » il est venu remplacer « Bai Thao » (leçon d'enchaînement) ou « Don Luyen » (entraînement en solo,
enchaînement tout seul). Aujourd’hui, la plupart des écoles francophones utilisent donc le terme Quyên, ou
Thao Quyên, pour désigner leurs enchaînements à mains nues (et parfois même avec armes).

On entend souvent que « Quyên » serait l'équivalent du japonais « Kata ». Ce n’est pas tout à fait exact.
Premièrement, comme on vient de le dire, Quyên ne concerne que les enchaînements à mains nues (sans
arme). Deuxièmement, et plus essentiellement, il y a une vraie différence au niveau du sens profond. Kata, en
japonais, désigne la forme, le moule, la copie conforme et parfaite. L’idéogramme qui le représente existe aussi
au Viêt Nam (« hinh »), mais n’est pas utilisé en arts martiaux. Pourquoi ? Parce qu’il n’y a pas, dans le Vo Thuat,
de concept de modèle ou de perfection à atteindre. Le pratiquant doit apprendre, mais surtout comprendre,
sentir le mouvement, en capter l’essence, et le faire sien6,7.

Traditionnellement, chaque Thao Quyên est accompagné d’un titre (une appellation imagée) et d’un poème («
Bài thiêu ») qui, pour l’initié, en éclaire le sens.

Co Vo Dao, Bai Vu Khi

Le Vo Thuat inclut le maniement de nombreuses armes traditionnelles (« Co Vo Dao »), chaque école faisant ses
propres choix. « Bai Vu Khi » est le terme générique le plus couramment utilisé pour désigner les
enchaînements avec armes.

Sabre et bâton sont les plus répandues, mais, même en ce qui concerne ces seules deux, les variations (de
forme, de taille, de techniques) peuvent être importantes. Quant aux autres armes utilisées, cela va du couteau
à l’éventail, en passant par la lance ou la fourche… En voici une liste, telle qu’établie par des écoles de Binh
Dinh8.

Cung – Arc

Dai Dao – Hallebarde, guisarme

Don Dao – Song dao Simple sabre, double sabre

Thuong Dao – Pique, lance

Doc Kiêm, Song Kiêm – simple épée, épée double

Xa Mau – lance serpentine

Lang Khiên – bouclier

Doc Phu, Song Phu – hache simple, hache double

Kick – vouge

Roi – perche

Doc Gian – masse épée

Chuy – masse d'arme

Dinh Ba – fourche

Bua Cao – râteau de guerre

Côn (Doan, Te Mi, Truong) – bâton court, moyen, long

Song Tô – dagues jumelées

Song Xi – double bras armés

Day Xich – chaîne

Song Luyen

L’apprenant, une fois les bases assimilées, peut commencer à s’entraîner avec un partenaire ; ce sont les « Song
Luyen », ou « combats codifiés », qui constituent un palier intermédiaire entre le quyên et le combat.

Kỹ thuật gái điếm (ou Kỹ thuật chó)

Ces techniques constituent l'étape d'après. Elle maximisent les dégâs causés à l'adversaire et minimisent les
dégâts sur soi meme.

Courants, styles, écoles et fédérations

Différents courants ; une multitude d’écoles

La multiplication de conflits de différents types, la diversité d’influences assimilées et adaptées, et les écarts
géographiques ont entraîné, au sein du Vo Thuat, le développement d’une extraordinaire richesse de courants
de pratique, militaires comme civils, adaptés à la défense du territoire autant qu’aux luttes intestines.

Ainsi, indépendamment de la pratique militaire, le Viêt Nam a de tout temps abrité une innombrable quantité
de petites écoles indépendantes, singulières et même parfois rivales, en tout état de cause peu structurées. On
peut y voir un peu plus clair selon trois angles d’approche :
Répartition géographique

En raison de la longue lutte fratricide qui opposa, du début du XVIe à la fin du xviiie siècle, le nord et le sud, et
des influences différenciées qui les ont touchés, on peut établir une différenciation entre les écoles selon leur
implantation géographique. Ainsi, le nord a plutôt subit l’influence des styles du sud de la Chine (Bach Ninh), et
le sud plutôt celle des écoles chinoise du nord (Vo Lam). Quant au centre, dans la région de Binh Dinh, c’est là
que s’établirent les écoles d’état militaires, et que se développa donc un style plus unifié, devant répondre à des
critères très stricts d’efficacité et d’authenticité, le style « officiel » (Vo Quang Binh et Vo Binh Dinh). Aujourd’hui
encore, la province de Binh Dinh reste le centre névralgique des arts martiaux vietnamiens.

Pratique populaire et pratique militaire

Un autre angle d’approche est de distinguer le développement d’une pratique militaire de l’existence d’une
pratique populaire. Inutile, sans doute de préciser que, jusqu’à très récemment, la pratique du Vo n’était en rien
un loisir, un hobby ou une passion, mais bel et bien un enseignement essentiel visant à défendre sa vie, celle de
ses proches et ses biens contre bandits et envahisseurs.

Le Vo Thuat restait avant tout le fait de « maîtres de village » enseignant à un nombre réduit d’élèves, ou la «
propriété » de familles aisées, chacun conservant jalousement les techniques de son école. À ceci s’ajoute une
pratique plus disparate du fait de moines itinérants ou de guérisseurs, marchands et comédiens ambulants.

La différence entre le Vo des écoles militaires, plus formaté, et le style populaire, plus pratique, plus inventif,
très variable en fonction de son origine, doit cependant être nuancé par le fait que n’importe qui pouvait se
présenter aux concours militaires d’état, autant les élèves des écoles militaires que le simple paysan. Ceci a
contribué à développer les arts martiaux dans toutes les couches de la société vietnamienne de l'époque, car
même le plus humble pouvait ainsi, par son travail du Vo, s’élever dans la société via les concours9.

Nhu et Cuong

Les arts martiaux vietnamiens peuvent enfin être divisés en deux groupes : ceux qui pratiquent le "cuong" (dur,
fort) et ceux qui pratiquent le "nhu" (souple, doux). Cette distinction est à rapprocher, encore qu'elle ne la
recouvre pas exactement, de celle faite plus classiquement entre arts martiaux externes et arts martiaux
internes 10,11.

Les écoles de style Cuong, plus nombreuses et bien connues à l’étranger (Viet Vo Dao, Qwan Ki Do…) visent à
développer l’aptitude au combat en utilisant la force musculaire dans leurs techniques. L’accent est mis sur la
rapidité, la puissance, la précision.
Les écoles de style Nhu (Thuy Phap…) visent plutôt à canaliser et faire circuler l’énergie (interne : le « Khi ») et
utilisent, dans le combat, la souplesse face à la force, retournant vers l’adversaire sa propre puissance. L’accent
est mis sur la fluidité, l’équilibre, la justesse.

Bien entendu, la frontière entre ces deux approches n’est pas étanche, et beaucoup d’éléments restent
communs (postures, etc) ; par ailleurs, toutes les écoles Cuong intègrent, généralement, des techniques
internes à leur programme (Khi Cong, Ho Hap Thuat/exercices de respiration…), en raison de leur
complémentarité, pour améliorer la concentration, les sensations, ou pour une meilleure harmonisation du
souffle avec le mouvement.

Les grands courants actuels

Vo Co Truyen : arts martiaux traditionnels

« Vo Co Truyen » (ou Vo Thuat Co Truyen) est l’expression qui signifie « arts martiaux traditionnels vietnamiens
» (Co = tradition ; Truyen = enseignement). Basé sur les trois doctrines bouddhiste, taoïste et confucéenne, ce
courant regroupe, comme son nom l’indique, toutes les écoles s’inscrivant dans la tradition de la pratique du
Vo.

Au Viêt Nam, ces écoles sont rassemblées en une fédération, « Lien Doan Vo Thuat Co Truyen Viet Nam », qui
en reconnaît l’authenticité. Cette fédération a travaillé à homogénéiser certains aspects, comme, par exemple,
les passages de grades et (couleurs de) ceintures, et en outre a établi un tronc commun constitué,
actuellement, de 18 « Quy Dinh », enchaînements à mains nues et avec armes12,13,14 :

TIEN ONG QUYEN (mains nues)

ROI THAN DONG CON (bâton)

LAO HO THUONG SON (mains nues ; « Le vénérable tigre qui gravit la montagne »)

TU LINH DAO (« Le Sabre des 4 animaux mystiques »)

HUNG KE QUYEN (mains nues ; « Le coq vaillant »)

ROI DANG KON (bâton)

BACH HAC SON QUYEN (mains nues ; « La grue blanche de la montagne »)

HUYNH LONG DOC KIEM (« L’épée simple du Dragon jaune »)

NHEN CHET NOI BONG TOI (« Araignée meurtrière des lieux obscurs »)

KIM NGUU QUYEN (mains nues)

ROI THAI SON (« Le bâton de la montagne Thai Son »)

NGOC TRAN QUYEN (mains nues ; « Le bol de jade »)

LOI LONG DAO (« La hallebarde du Dragon »)

LAO MAI QUYEN (mains nues ; « Le vieux prunier »)

BAT QUAI CON (« Le bâton des 8 points cardinaux » ou « Perche des huit trigrammes »)

SIEU XUNG THIEN (« La hallebarde qui s'élève vers le ciel »)

DOC LU THUONG (« La lance de l'unité » ou « Lance de l'encensoir unique »)

(remarque : ce tronc commun n’est pas définitif, reste susceptible d’ajouts)

Au-delà de ce tronc commun, chaque école reste libre de son programme.

Écoles sino-vietnamiennes

Certaines écoles revendiquent plus directement leurs origines chinoises (comme, par exemple, le Thieu Lam, lié
au bouddhisme et au courant Shaolin, le Vinh Xuan, tiré du wing chun ou le Wu Dao).

Vovinam Viet Vo Dao

Au xxe siècle, un troisième mouvement est apparu, fondé par maître Nguyen Loc dans le but de créer une
synthèse de tous les arts martiaux enseignés aux quatre coins du Viêt Nam : le « Viet Vo Dao », ou « la voie des
arts martiaux vietnamiens », aussi appelé « Vovinam ».

On pourrait le considérer comme une école plutôt que comme un « courant », mais, très rapidement, il a pris
de l’ampleur et s’est répandu dans tout le pays et à l’étranger, devenant l’art martial vietnamien le plus
pratiqué. Au Viêt Nam, le gouvernement, inquiet de voir la jeunesse se tourner vers des pratiques martiales
venues d’ailleurs telles que le Taekwon Do, le Karaté ou le Judo, en favorisa un enseignement de masse, ouvert
à tous. Ailleurs aussi, les écoles s’en revendiquant se sont multipliées, gardant cependant une unité relative du
fait de son programme très codifié. On peut noter aussi que c’est, actuellement, le style enseigné aux forces de
l’ordre au Viêt Nam.
Ce succès rapide et, pourrait-on dire, universel est, hors Viêt Nam (et en France en particulier) à l’origine de
fréquents malentendus, le terme Viet Vo Dao étant souvent utilisé de manière erronée pour définir les arts
martiaux vietnamiens en général, la locution, il est vrai, prêtant à confusion. Il en résulta une certaine
amertume, les autres écoles reprochant au Vovinam Viet Vo Dao sa prétention à être « le meilleur des arts
martiaux du Viêt Nam », ou ses visées hégémoniques15 lors des tentatives de création d’une fédération
française. Le maître patriarche du Vovinam, Lê Sáng, calma le jeu en 1998, en appelant à ne plus dissocier le
terme Viet Vo Dao de celui de Vovinam, les deux étant en fait synonymes, et en rappelant qu’ils ne renvoyaient
qu’à cette seule et même école2.

Les écoles

Il demeure encore très difficile de lister les écoles de Vo Thuat, ou de les structurer de manière satisfaisante.

Au Viêt Nam, non seulement chaque école veillait à garder ses secrets, mais en outre les écoles devaient, bien
souvent, rester secrètes elles-mêmes. Dans des contextes d’occupation, de guérilla ou de luttes intestines, les
détenteurs d’un savoir martial se sont protégés par l’anonymat, et ont enseigné clandestinement à quelques
rares disciples. De nombreuses écoles se sont ainsi perdues dans les méandres de l’histoire, ou ont évolué sans
historique bien affirmé, handicapant les successeurs d’un légitime désir de reconnaissance et d’affiliation.
Actuellement encore, certaines écoles, ou styles, ne portent pas de nom, car elles sont tout simplement
enseignées dans un cadre familial. À l’inverse, on connaît aussi certains maîtres « sans école ».

Pour ce qui est de la diaspora vietnamienne, implantée notamment en Europe et aux États-Unis, ce
foisonnement d’écoles et de styles, parfois rivaux, est toujours la règle malgré les différentes tentatives de
regroupement en fédérations. Ce foisonnement pose problème pour nos esprits cartésiens qui voudraient que
tout puisse être structuré, codifié. C’est cependant la preuve de la richesse du Vo 16, capable des créations les
plus diverses à partir du fond traditionnel. Dans le Vo Thuat, chacun peut créer sa propre école, et en être
maître ; c’est totalement légitime, c’est conforme à l’histoire et à la culture de ce pays. On objectera que c'est
laisser la porte ouverte à n'importe quel pseudo-maître, prêt à abuser le naïf ou, pire sans doute, irresponsable
dans sa pratique. Il est fort à parier qu’une telle école ne durerait guère, très vite désavouée par ses pairs, voire
par ses élèves eux-mêmes. Reste que c’est un risque à courir ; celui de voir le Vo Thuat se figer, et ainsi s’étioler,
serait bien plus dommageable…

La fédération française des arts martiaux vietnamiens (http://www.famtv.fr/ [archive]) regroupe actuellement
une vingtaine de styles différents, de factures plus ou moins récentes. On peut y voir le Vovinam, le Thanh Long,
le Minh Long, le Kim Long, le Han Bai, le Viet Kune Dao, le Viet Vo Dao, le Qwan Ki Do, l'Aiki Vu Dao etc. Mais les
arts martiaux du Viêt Nam ne se résument pas à une vingtaine d’écoles, et la liste suivante est loin d’être
exhaustive !
Par ordre alphabétique17,18,15,19 :

Aiki Vu Dao

Ba Chuan Tao Yi

Bach Hac

Bach Ho

Bach Ninh (ou Bac Ninh)

Binh Dinh

Can Tho

Chau Gia Duong Lang Nam Phai

Con Luan

Cửu-Long Võ-Đạo

Cuu Mon

Dai Bang Phai

Dong Haï Thanh Long

Dong Fang Hong Long

Duong Lang

Giết Người Hàng Loạt

Hac Ho

Hac Long

Han Baï

Hau Quyen

He Phai

Hiep Khi Vo Dao

Hoa Linh Bac Tru Quyen

Hoa Long Vo Dao

Hòa Sơn Võ Đạo

Hóa Thiên Đuong

Hoang Nam

Ho Bao Phuong Hoang

Ho Long Hoang Vo Dao

Hong Gia Vo Dao

Hop Thuan Dao

Huynh Long Phai

Jeetkïdo-kaïkan

Kim Ke

Kim Long

Kung-fu Binh Dinh

La Han Quyen

La Son Phai

Lam Son Vo Dao

Long Hai

Long Ho Dao

Long Ho Hoi

Long Qing Phai

Mei Hoa Quyen

Minh Long

Nam Hai Vo Dao

Nam Ho Quyen

Nam Hong Son

Nam Phai Duong Lang

Nga My Phai

Nga My Son Phat Gia Quyen

Nghia Long
Phung Ho Vo Dao

Phuong Long Vo Dao

Quang Binh

Qwan Ki Do ( Quan Khi Dao)

Sa Long Cuong Luong

Shao Ling Bach My

Son Haï

Song Long Khien

Son Long Quyen Thuat

Tai Cuc

Tam Quyen Dao

Tan-Khanh Ba-Tra

Tay Son Nhan

Taysonvodao

Thai Vo Dao

Thăng Long Võ Đạo

Thanh Long (Dragon vert) de Maître Nguyễn Dân Phú

Thanh Long Truong Son Phaï de Maître Nguyễn Dân Viet Gérard

Thanh Long Võ Đạo de Đại Võ sư Lê Kim Hòa

Thần Long Thiên Ðại Hổ

That Son Than Vo Dao

Thien Long

Thieu Lam

Thieu Lam Hong Gia Vo

Thieu Lam Nam Phai

Thieu Lam Noi Quyen

Thuy Phap
Tien Giang Vo Dao

Tinh vo dao

Tinh Vo Hoi

Tinh Vo Nam Hai Dao

Truong Bach Long

Truong Son Vo Dao

Trang Si Dao

Trung Hoa Vo Dao

Truong Vo Thuat

Van An Phai [archive]

Van Lang Vo Duong

Van Long Vo Dao

Vat Lieu Doi

Viet Kune Dao

Viet quyen anh

Viet Quyen Thuat

Viet Tai Chi

Viet Vo Dao

Viet vu dao

Vinh Xuan Quyen

Vo An Vinh

Vo Bac Ninh

Vo Binh Dinh

Vo Co Truyen

Vo Cuu Long

Vo Dang

Vo Dan Toc
Vo Dao Trung Hoa

Vo Dao Vietnam

Vo Duong Cay Lau

Vo Hoang Nam

Vo Khi Thuat

Vo Kinh

Vo Lac Hong

Võ-Lâm

Vo Lam Son

Vo Nha Chua

Vo Nhat Nam

Vo Quang Binh

Vo Quang Nam

Vo Quyen Dao

Vo Song Be

Vo Song Long

Vo Ta

Vo Tan Kanh

Vo Tay Son

Vo Thanh Long

Vo That Son

Vo Thuat Cong Phu

Vo Thuat Van Vo Dao (Văn Võ Đạo)

Vo Thuat Y Quyen

Vo Tong Hop

Vo Trung Hoa

Vo Tu Do (Boxe vietnamienne)
Võ-Viêtnam

Vovinam Viet Vo Dao

Vu Dao

Wu Dao