Comentariu

al Decizie Curții Supreme de Justiție

din 05.05.11 în dosarul nr. 2rae-32/2011

1. Descriere generală

Reclamant: Țugui Iana.

Pârât: Melnic Tatiana, Melnic Serghei, Melnic Alina.

Intervenienți accesorii: Țugui Ion, Țugui Valentina, SC ”Autoinvest Mărțișor” SRL.

Obiectul cererii (cerința materială): se solicită excluderea Tatianei Melnic din rândul
asociaților SC ”Autoinvest Mărțișor” SRL și anularea contractului nr. 3859 din 08 iunie 2009
privind înstrăinarea cotei-părți în mărime de 50% din capitalul social al SC ”Autoinvest
Mărțișor” SRL.

Temeiul cererii (norma juridică): incideța alin. (1) art. 47 din Legea nr. 135 din 14.06.07
privind societățile cu răspundere limitată prin care se stipulează ”Adunarea generală a
asociaţilor, administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societate a
asociatului care nu a vărsat aportul subscris, precum şi a asociatului care, în calitate de
administrator al societăţii, comite fraude în detrimentul societăţii, foloseşte semnătura societăţii
sau patrimoniul acesteia în favoarea sa sau a terţilor” și incidența alin. (1) art. 207 din Codul
Civil al RM care indică asupra faptului că actul juridic civil încheiat fără cauză ori fondat pe o
cauză falsă sau ilicită nu poate avea nici un efect.

Hotărârea instanței de fond: acțiunea a fost admisă integral.

Denumirea instanței, data adoptării Deciziei: Judecătoria Economică de Circumscripție, 02
iunie 2010.
Dispozitivul deciziei: pagina web a instituției.

Hotărârea instanței de apel: apelul înaintat de Melnic Tatiana a fost respins și a fost menținută
hotărârea primei instanțe.
Denumirea instanței, data adoptării Deciziei: Curtea de Apel Economică, 07 decembrie 2010.
Dispozitivul deciziei: pagina web a instituției.

Hotărârea instanței de recurs: recursul înaintat de Melnic Tatiana a fost respins și a fost
menținută decizia instanței de apel.
Denumirea instanței, data adoptării Deciziei: Curtea Supremă de Justiție, 05 mai 2011.
Dispozitivul deciziei: pagina web a instituției.

2. Caracterizarea deciziei

a) Scurtă expunere a faptelor invocate de părți și argumentele considerate de către instanță

ca fiind admisibile și pertinente cauzei și care au servit ca temei pentru adoptarea
hotărârii.

Reclamantul:
- Pârătul a comis fraude în dauna societății, folosind bunurile persoanei juridice în scop
personal și al terților;
- Pârâtul impiedică desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale societății cu privire
la darea în locațiune a încăperilor, aducerea statutului societății în conformitate cu
prevederile legislației și în consecință situația financiară a întreprinderii s-a înrăutățit;
- Părătul a încheiat un contract (nr. 3859 din 08 iunie 2009) privind înstrăinarea cotei-părți
în mărime de 50% din capitalul social al SC ”Autoinvest Mărțișor” SRL, care s-a dovedit
a fi unul fondat pe o cauză falsă.

Pârâtul:
- Instanțele de judecată au aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată și nu au aplicat
legea care trebuia să fie aplicată;
- Instanțele de judecată au soluționat probleme ce nu au fost obiect al cererii de chemare în
judecată, au soluționat chestiuni privind drepturile și obligațiile unor personae
neantrenate ca reclamant în process, ignorând prevederile art. 60 CPC și art. 49 alin. (2)
din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată;
- Excluderea din societate a asociatului poate avea loc doar după ce adunarea generală se
va pronunța asupra prejudiciului material cauzat și după urmărirea pe cale judiciară a
administratorului pentru acest prejudiciu;
- Constatând însușirea sumei de 58 315, 66 lei, instanțele de judecată și-au asumat practic
atribuțiile organului de urmărire penală și ale instanței penale, ceea ce este inadmisibil și
contravene art. 6 CEDO (anexa 1);
- Pentru a considera contractele de locațiune ca fiind încheiate prin depășirea atribuțiilor,
instanțele urmau să stabilească dacă ele au fost contestate în instanța de judecată sau
neaprobate de adunarea general a asociaților, ceea ce nu poate fi reținut ca temei pentru
declararea recursului;
 - Nu putea fi exclusă din componența asociaților, deoarece, la data emiterii hotărârii
judecătorești, nu mai era asociat.

NOTĂ: Instanța de judecată consideră admisibile și pertinente argumentele invocate de

reclamant, calificându-le ca și temei pentru adoptarea hotărârii.

b) Preluarea unor propoziții, expresii și argumente prin care instanța motivează încadrarea
faptelor într-o anumită normă juridică material, și pe care masterandul le consider ca
fiind cele mai importante pentru judecarea corectă a litigiului.

Instanța de judecată:
- Art. 154 alin. (1) din Codul Civil al RM stabilește expres titularii dreptului de a înainta o
acțiune privind excluderea din societatea cu răspundere limitată a asociatului, astfel încât
de un asemenea drept dispune fiecare asociat al societății comerciale;
- Reclamanta a formulat pretenții doar de excludere a asociatului din societate, or,
constatarea ”fraudei” în sensul art. 154 din Codul Civil al RM nu se află în dependență de
încasarea prejudiciului cauzat prin fraudă;
- Frauda săvârșită de administrator prin acțiuni ilegale poate fi probată printr-o hotărâre,
sentință judecătorească, dar se poate face și cu oricare din mijloacele de probă: acte sub
semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, telegrame, registrele părților,
martori, precum și alte probe, în baza cărora instanța ar putea constata prejudicial;
- Conform pct. 6.1 lit. g) din Actul de constituire, de competența exclusivă a adunării
generale ține aprobarea contractelor, încheiate de societate, a căror sumă depășește ¼ din
capitalul social, astfel încât pârâtul în mod fraudulos a încheiat la data de 25 mai 2007
mai multe contracte de locațiune prin derogare de la pct. 6.1 lit. g) din Actul de
constituire;
- În mai multe cauze, instanțele au dispus excluderea asociatului din societate după ce au
constatat nulitatea unui șir de acte juridice; acest ecauze sunt similar, prin urmare și
normele de drept au fost aplicate în același mod;
- Cauza care a determinat-o pe pârâtă să încheie contractul nr. 3859 din 08 iunie 2009 este
una ilicită, fiind aplicabil în acest caz art. 207 alin. (1) din Codul Civil al RM prin care se
indică asupra faptului că actul juridic încheiat fără cauză ori fondat pe o cauză falsă sau
ilicită nu poate avea nici un efect.
 c) Dacă a fost invocată încălcarea normelor de procedură civilă și o scurtă expunere a
faptelor invocate și a normelor invocate.

DA!
 Pârăta consideră că instanțele de judecată au soluționat probleme ce nu au fost obiect al
cererii de chemare în judecată, au soluționat chestiuni privind drepturile și obligațiile
unor persoane neantrenate ca reclamant în proces, ignorând prevederile art. 60 CPC și art.
49 alin. (2) din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată.
 Părăta consideră că instanțele de judecată și-au asumat practic atribuțiile organului de
urmărire penală și ale instanței penale, ceea ce este inadmisibil și contravene art. 6 CEDO
(anexa 1) în procesul de constatare a însușirii sumei de 58 315, 66 lei.

d) Dacă au fost evidențiate situații de aplicare în mod necorespunzător al normelor

materiale.
DA!
 Pârăta consideră că instanțele de judecată au soluționat probleme ce nu au fost obiect al
cererii de chemare în judecată, au soluționat chestiuni privind drepturile și obligațiile
unor persoane neantrenate ca reclamant în proces, ignorând prevederile art. 60 CPC și art.
49 alin. (2) din Legea cu privire la societățile cu răspundere limitată.

e) Dacă este vre-o hotărâre explicativă a Plenului CSJ în domeniul speței analizate.

DA!
• Hotărârea Plenului CSJ nr.1 din 04.10.2010 cu privire la unele chestiuni ce apar la
soluţionarea litigiilor dintre acţionar şi societatea pe acţiuni, dintre asociat şi societatea cu
răspundere limitată; (cu modificările ulterioare):
 pct.30: „temeiurile de excludere din societate pe cale judiciară […] sunt
exhaustive şi nu pot fi completate prin dispoziţiile contractului de constituire”;
 pct.37 (2): “dacă în statutul societăţii se conţin reglementări suplimentare privind
excluderea asociatului, acestea urmează a fi aplicate în coroborare cu prevederile
legale, consfinţite în legea materială aplicabilă în raporturile dintre asociat şi
societate, fiind respectat principiul supremaţiei legii”;
 pct. 41: ”ar putea fi calificate drept fraude în sensul art.154 alin.(1) lit.b) C.civ.
acţiunile administratorului privind:
 - încheierea unor contracte cu conflict de interese, prin care societatea vinde
bunuri la preţuri mici sau cumpără bunuri la preţuri exagerate;
- transmiterea împuternicirilor sale în baza procurii, fără acordul celorlalţi
asociaţi, unui terţ, care încheie contracte de comodat al bunurilor societăţii
gratuit, cauzînd prejudicii societăţii;
- însuşirea, prin folosirea semnăturii sociale, a unor sume de bani din activul
societăţii pentru cheltuieli personale – mese restaurant, cazare hoteluri, reparare
autoturism propriu, plăţi de taxe străine societăţii comerciale, ridicarea direct din
casieriile societăţii, fără întocmirea de dispoziţii de plată, a unor sume de bani fără
justificare;
- înfiinţarea de către administrator, fără consimţămîntul şi cunoştinţa celorlalţi
asociaţi, a unei societăţi concurente, cu acelaşi obiect; confundarea patrimoniului
societăţii, pe care o administrează, cu dreptul său personal şi sustragerea unei
sume importante din contul societăţii, fără acordul ei, etc”;
 ș.a.

f) Concluzii.

- Opinia studentului asupra acurateței, exhaustivității descrierii faptelor relevante

expuse de fiecare din părți, a motivării și a concluziei instanței. Dacă nu cumva
există norme juridice de care nu a ținut cont instanța.

Conform art. 241 alin. (2) din Codul de Procedură Civilă al R.M. ”hotârirea judecătorească
constă din partea introductivă şi partea dispozitivă. În cazurile prevăzute la art. 236 alin. (5)
C.P.C., hotărîrea judecătorească constă din partea introductivă, partea descriptivă, motivare şi
dispozitiv. Fiecare parte a hotărîrii se evidenţiază separat în textul acesteia”. Avînd în vedere că
legislația procesuală nu prevede condițiile pe care trebuie să le întrunească decizia instanței de
apel și a celei de recurs considerăm oportun să se țină cont de reglementările referitoare la
hotărâre atunci când se redactează și o decizie a instanței de recurs. În acest sens, decizia emisă
de instanța de recurs este redactată cu acuratețe, este exhaustivă, este motivată și conține o
concluzie potrivită. O mențiune ține de lipsa unei separații tehnice a părții descriptive și de
motivare a deciziei, lucru ce îngreunează analiza actului judecătoresc plasat discuției. O altă
mențiune ține de neindicarea motivului din care instanțele ierarhic inferioare au luat una sau altă
hotărâre/decizie, acest fapt știrbește, într-o oarecare măsură, din ponderea de motivare a deciziei.
 - Opinia studentului asupra corectitudinii stilistice și gramaticale a textului, structurii
și coerenței textului.

Din punct de vedere stilistic decizia este redactată foarte bine, nu se identifică careva erori în
acest sens. Alta este situația în cazul corectitudinii gramaticale, identificînd în legătură cu aceasta
câteva greșeli. În primul rând, în conformitate regulile gramaticii române, illustrate în 2005 în
„Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române” (DOOM), corect se scrie â din
a, dar cu cu î din i cum este redactată decizia, bine înțeles cu reținerea excepțiilor de rigoare.
O altă greșeală este admisă atunci când se prescurtează cuvintele prin intermediul
majusculilor, exemplu: SRL, SC, CC ș.a. În această situație, conform regulilor gramaticale, se
pune punt după fiecare majusculă, lucru ce nu se regăsește în interiorul deciziei.
De asemenea, în multe cazuri în decizie este utilizat greșit cuvântul or. Nu trebuie de uitat
regula conform căreea ori este sinonim cu sau, în timp ce or este sinonim cu însă, deși, dar. În
decizie sunt cazuri de utilizare incorectă a lexemului or, exemplu: ”Colegiul economic lărgit
consider acest temei al recursului ca nefondat de drept, or, art. 154 alin. (1) din C.C. stabilește
expres titularii dreptului de a înainta o acțiune privind excluderea din societatea cu răspundere
limitată a asociatului”, dar și de utilizare corectă, exemplu: ”Instanțele de judecată și-au motivate
suficient de bine și clar soluția, or, cauza dată a fost examinată și prin prisma practicii judiciare
stabilite deja pentru această categorie de litigii”.
Am identificat și cazuri de aplicare greșită a virgulei și de lipsă a virdulei acolo und ear trebui
să fie, de exemplu în fraza ce urmează lipsește virgula de după cuvântul reclamantei, care are
menirea de a izola o construcție/expresie incident, care aduc o informație suplimentară, nu au
valoare semnificativă în sine, ci vin ca să aducă o precizare în ceea ce este exprimat sau să
exprime o atitudine a vorbitorului : ”În hotărârea instanței de judecată, prin care au fost admise
pretențiile reclamantei s-a indicat că, pentru atingerea scopului propus, în Actul de constituire, au
fost prevăzute clause legate de structura și competența organelor de conducere ale societății”.

- Opinia studentului asupra situației juridice analizate și dacă consideră că instanța a

folosit corect/incorect normele juridice. Dacă nu cumva prin actul emis de instanța
de judecată se încalcă drepturile fundamentale.

De aspect general, sunt de acord cu argumentele, normele juridice reținute de instanța de

recurs și nu consider că au fost încălcate anumite drepturi fundamentale. Totuși, sunt de părerea
că instanța ar fi putut fi mai precisă în anumite situații prin exemplificarea mult mai concretă a
unor stipulații legale, punând astfel punct oricăror controverse. În cele ce urmează mă voi strădui
să desfășor ideea avută ca și reper.
 Argmunetul susținut prin exemplificarea art.154 alin. (1) din Codul Civil al RM ar fi putut fi
complimentat cu art.47 din Legea cu privire la S.R.L. care prevede că adunarea generală a
asociaţilor, administratorul, unul sau mai mulţi asociaţi pot cere excluderea din societate a
asociatului care nu a vărsat aportul subscris, precum şi a asociatului care, în calitate de
administrator al societăţii, comite fraude în detrimentul societăţii, foloseşte semnătura societăţii
sau patrimoniul acesteia în favoarea sa sau a terţilor. Din reglementările articolului sus-citat
constatăm că fiecare asociat poate avea calitatea de reclamamnt în cauzele ce vizează excluderea
altui asociat, inclusiv, a administratorului din societate. Menționabil este că asociatul va acționa
în pentru societate în astfel de situații.
În același timp, în adevăr, nu există vreo reglementare legală care să impună pe cineva ca să
se adreseze în instanța de judecată în scopul excluderii administratorului pentru fraudă, doar
după ce au fost stabilite de către Adunarea general a societății din care vine administratorul
prejudiciile cauzate de cel din urmă.
De asemenea, atât cât nu există alte prevederi legale, frauda săvârșită de administrator prin
acțiuni ilegale va putea fi probată conform regulilor generale, stabilite în art. 117 alin. (2) din
Codul de procedură civilă, care indică: ” În calitate de probe în pricini civile se admit elementele
de fapt constatate din explicaţiile părţilor şi ale altor persoane interesate în soluţionarea pricinii,
din depoziţiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile
experţilor.”
În aceeași oridine de idei, conform art. 13 alin. (2) din Legea cu privire la societățile cu
răspundere limitată ”actul de constituire poate să cuprindă şi alte prevederi care nu contravin
legii.”, iar în conformitate cu art. 14 alin. (1) din același act ”Dispoziţiile actului de constituire
sînt obligatorii pentru asociaţi şi organele societăţii.” În acest sens, nu considerăm întemeiat
argumentul prin care pârâta afirmă că pentru a considera contractele de locațiune ca fiind
încheiate prin depășirea atribuțiilor, instanțele urmau să stabilească dacă ele au fost contestate în
instanța de judecată sau neaprobate de adunarea general a asociaților, odată actul de constituire al
societății reglementează clar situația.
Aprecierea de către instanța de judecată a cauzei contractului de donație a fiind ilicită o
susținem.
 anexa 1

CONVENŢIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI

ŞI A LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE

Articolul 6. Dreptul la un proces echitabil

1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege,
care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil,
fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărîrea
trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei
şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul
moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci
cînd interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în
măsura considerată absolut necesară de către instanţă atunci cînd, în împrejurări speciale,
publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.
2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată pînă ce vinovăţia sa
va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul:
a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod
amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;
b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de
mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din
oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer;
d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea
martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;
e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba
folosită la audiere.