Anastomoza acestor vase formează pata vasculară a lui

Kiesselbach

sau

Little

, zonă unde vaselesunt mai superficiale şi sângerează cu uşurinţă la atingere.

Peretele inferior

este cel mai larg şi este alcătuit de osul palatin şi de apofiza palatină amaxilarului.

Peretele superior

este format anterior de osul frontal, iar posterior de lama cribriformă aetmoidului şi reprezintă
zona olfactorie a foselor nazale.

Peretele anterior

este virtual, reprezentând comunicarea cu vestibulele nazale, iar peretele posterior, în porţiunea
inferioară comunică cu rinofaringele prin orificiul coanal, porţiuneasuperioară fiind formată de
osul sfenoid.Vascularizaţia arterială provine din sistemele carotidian extern şi intern, cel mai
importantvas al sistemului carotidean extern fiind artera sfenopalatină, ram terminal al arterei
maxilareinterne. Artera palatină anterioară este ram din artera palatină descendentă şi pătrunde
în fosă princanalul incisiv. Artera subcloazonului provine din artera facială ramură a arterei
carotide externe,iar arterele etmoidale anterioară şi posterioră provin din sistemul carotidian
intern.Drenajul venos se face prin vena oftalmică în vena facială iar prin plexurile pterigoide în
plexul faringian.Inervaţia senzitivă este asigurată de ramuri din trigemen, iar cea vegetativă de
ganglionulsfenopalatin. Inervaţia senzorială, olfactivă, este asigurată de nervul olfactiv
( perechea I-a de nervicranieni).

Mucoasa foselor nazale

este de două tipuri: respirator şi olfactiv. Epiteliul respirator este unepiteliu cilindric, ciliat
asemănător cu cel traheobronşic, cu numeroase glande de tip mixt, cu unsistem limfatic bine
dezvoltat şi cu numeroase spaţii cavernoase venoase, situate mai ales la nivelulcornetelor
inferior şi mijlociu şi în jurul orificiilor sinuzale.Mucoasa olfactivă, inervată de nervul olfactiv, este
siuată la nivelul lamei cribriforme,cornetului superior şi zona corespunzătoare a septului nazal.Pe
lângă terminaţile nervoase ale celulelor Schultze, în mucoasa olfactivă se găsesc şinumeroase
glande Bowmann, care produc o secreţie bogată în lipide, cu rol în percepţia olfactivă.
.1.2 ANATOMIA CLINICĂ A SINUSURILOR PARANAZALESinusurile paranazale sunt prelungiri al
cavităţilor nazale în oasele învecinate.1. Sinusul maxilar este cel mai mare şi are o capacitate de
pâna la 15 ml. Se formează în osulmaxilar. Este rudimentar la naştere.

Ostiumul sinusal

se află în porţiunea superioară a pereteluimedial şi se deschide în meatul mijlociu. Această

situaţie nu permite evacuarea spontană asecreţiilor din sinus, dar într-un sinus sănătos
eliminarea acestora se face datorită mişcărilor cililor vibratili. Sinusul maxilar se învecinează

superior

cu etmoidul şi orbita, aici aflându-se nervulinfraorbitar;

medial

se găseşte fosa nazală, în meatul mijlociu deschizându-se orificiul de drenajsinusal;

anterior

este peretele jugal cu orificiul nervului infraorbitar;

posterior

se află fosa pterigopalatină, conţinând artera maxilară internă, ganglionul pterigopalatin şi

ramuri din trigemen.

Planşeul

se învecinează mai ales cu al doilea premolar şi primul molar, suferinţa acestora putând produce
sinuzitele odontogene. Dezvoltarea completă a sinusului maxilar se produce numai dupăapariţia
dentiţiei definitive.2.Sinusul frontal reprezintă o cavitate dezvoltată în grosimea osului frontal, de
formă şimărime variabilă, cu o capacitate de 4-7ml.. Dezvoltarea începe în jurul vârstei de 6-7 ani
şi estecompletă la 10-12 ani. Poate să fie absent uni- sau bilateral în 3-5% din cazuri. Ductul
nazofrontalosos are o direcţie sinuoasă până la deschiderea sa la nivelul meatului mijlociu.
Sinusul frontal prezintă un perete

anterior

gros de 4-5 mm, un perete

posterior

de 1-3 mm ce desparte sinusul defosa cerebrală anterioară şi un perete

inferior

în raport cu orbita. În 1/3 internă a acestui perete seaflă orificiul de drenaj al sinusului.
3

3.Labirintul etmoidal este format din 6-10 cavităţi (celule) cu o capacitate de 2-3ml.. Din punct
de vedere topografic deosebim celule etmoidale

anterioare

şi

posterioare

toatecomportându-se ca o singură celulă, întrucât există comunicări între ele. Celulele anterioare
carese deschide în meatul mijlociu, iar cele posterioare în meatul superior.

Superior

labirintul etmoidalse mărgineşte cu fosa cerebrală anterioară şi poate constitui o cale de

propagare a infecţilor dinfosa nazală.

Lateral

lamina papyraceae

desparte celulele etmoidale de orbită,

posterior

seînvecinează cu sinusul sfenoidal. Deseori nervul optic se află foarte aproape de acest perete
saustrăbate celulele etmoidale posterioare, infecţia acestora explicând numeroasele cazuri de
nevriteretrobulbare.

Medial

, etmoidul se învecinează cu cornetele mijlociu şi superior.4.Sinusul sfenoidal este situat

posterior, în corpul osului sfenoid în zona corespunzând uniriifosei cerebrale anterioare cu cea
mijlocie. Începe să se dezvolte în a doua decadă de viaţă,ajungând la o capacitate de 0,5- 3 ml..
În 3-5% din cazuri poate să nu existe. Orificiul de drenaj seaflă la nivelul peretelui anterior în
recesul sfeno-etmoidal care se deschide în spatele coziicornetului superior. Peretele

superior

corespunde fosei cerebrale mijlocii, învecinându-se cuhipofiza şi fiind foarte aproape de orificiul
nervului optic şi de chiasma optică. Peretele

lateral

seînvecinează cu sinusul cavernos, cu artera carotidă internă şi cu nervii cranieni II,III. IV, V,
VI.Peretele

inferior

corespunde rinofaringelui, iar peretele

posterior

corespunde fosei cerebrale posterioare.

Mucoasa sinusurilor

este asemanatoare cu cea din fosele nazale, fiind un epiteliu cilindricciliat, mişcarea cililor
vibratili fiind orientată spre orificiile de drenaj.

Vascularizaţia arterială

este asigurată de ramuri din sistemul carotidian extern, via arteramaxilară internă şi artera
facială şi de artera carotidă internă prin arterele etmoidale anterioare şi posterioare, via artera
oftalmică.

Drenajul venos

este asigurat de vena oftalmică şi facială, precumşi de plexul pterigoid şi faringeal.

Sistemul limfatic

este constituit dintr-unul anterior ce drenează în ganglionii superficialisubmandibulari, şi dintr-

un sistem limfatic posterior care, prin sistemul rinofaringian, drenează înganglionii retrofaringieni
şi mai departe în ganglionii jugulari.

Inervaţia senzitivă

este asigurată de ramura maxilară a trigemenului şi dintr-o inervaţieautonomă asigurată de

ganglionul sfenopalatin, care conţine atât fibre parasimpatice cu rolsecretor şi vasodilatator,
precum şi fibre simpatice cu rol inhibitor şi vasoconstrictor.