Apostolidis Paula Andreea

grupa 35 A

Memoria – martor al spațiului

Spațiul este înțeles doar în condițiile în care acesta are legătură cu valorile spirituale
ale locului. Aceste valori sunt constituite în timp prin această memorie care dă sens unui
spațiu.
Ideea care stă la baza înțelegerii spațiului este percepția acestuia. După un studiu
amănunțit al migrației păsărilor am aflat că există o legătură între păsări și oameni la nivelul
procesului de orientare. Păsările în timpul zborurilor se orientează după soare sau stele.
După prima migrație acestea își formează o hartă în memorie pe care o vor folosi în
următoarele migrări, mai ales atunci când nu se pot orienta. Dacă ne raportăm la nivelul
unui individ în cadrul orașului, orientarea sa se bazează pe un proces cognitiv ce ține de
percepție, trăire și experimentare ce duce la formarea unei experiențe si, ulterior, a unei
memorii.
Conform dicționarului explicativ, percepția este o formă de reflectare în conștiința
omului a realității obiective care acționează asupra organelor de simț.
Aceasta aduce cu sine experiența ca efect al unui proces practic de dobândire a
tuturor cunoștințelor oamenilor, despre realitatea înconjurătoare. Experiența se produce în
relație cu anumite împrejurimi și într-o ordine a evenimentelor, care determină memorarea
anumitor momente. Memoria este definită ca un proces psihic care constă în întipărirea,
recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, etc din trecut.
În cazul păsărilor memoria spațială este mai bună decât cea a oamenilor, marea
majoritate a păsărilor țin minte exact locul unde și-au construit cuibul și tind să se întoarcă
la el sau într-o zonă apropiată chiar și după perioada de migrație. Și în cazul oamenilor
memoria spațială este importantă în orientare; voi da ca exemplu un individ care se află
într-o camera întunecată ce îi este familiară. Acesta va ști exact unde se află fiecare lucru
deoarece deține acea „hartă internă”.
Acest proces se aplică și în cazul memoriei colective. Aceasta apare ca rezultat al
interacțiunii dintre membrii unei comunități. Această memorie colectivă este cea care
asigură o continuitate culturală prin conservarea cunoștințelor de la o generație la alta și îi
face conștienți pe membrii comunității de identitatea lor culturală.
Pentru a concluziona, pot spune că acest proces psihologic care are ca rezultat
memoria atât colectivă cât și cea individuală, stă la baza înțelegerii unui spațiu.
 Apostolidis Paula Andreea
grupa 35 A

Bibliografie :
[1] Halbwachs, Maurice, The collective memory
[2] Aldo Rossi - Structura Artefactelor Urbane
[3] Kevin Lynch - Imaginea orasului
[4] L. Rudescu - Migratia pasarilor
[5] Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 2009