CURS 10

ANALIZA PERFORMANŢELOR PE BAZA CONTULUI DE

PROFIT ŞI PIERDERE

Obiective:
¾ însuşirea conceptului de cont de profit şi pierdere;
¾ însuşirea conceptului de rentabilitate;
¾ determinarea soldurilor intermediare de gestiune;
¾ stabilirea factorilor care influenţează profitul;
¾ comensurarea profitului aferent cifrei de afaceri;
¾ analiza factorială a profitului pe produs.

Conţinut:
10.1 Contul de profit şi pierdere, suport de analiză pentru performanţa
întreprinderii
10.2 Conceptul de rentabilitate
10.3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune
10.4 Analiza factorială a profitului la nivel de întreprindere
10.4.1 Analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului
10.4.2 Analiza factorială a rezultatului exploatării
10.4.3 Analiza profitului aferent cifrei de afaceri
10.5 Analiza factorială a profitului pe produs

10.1 Contul de profit şi pierdere, suport de analiză pentru

performanţa întreprinderii

Contul de profit şi pierdere este o componentă obligatorie a situaţiilor financiare

ale întreprinderii, alături de bilanţul contabil, situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie),
situaţia modificării capitalului propriu, notele explicative la situaţiile financiare. În contul
de profit şi pierdere este prezentat rezultatul activităţii desfăşurate de o entitate pe
parcursul unui exerciţiu financiar, care poate fi profit sau pierdere.
După conţinutul informaţional, contul de profit şi pierdere poate îmbrăca 2
forme:
¾ cont de profit şi pierdere cu prezentarea veniturilor şi cheltuielilor după
natura lor;
¾ cont de profit şi pierdere cu prezentarea după destinaţie a cheltuielilor de
exploatare (pe funcţii ale întreprinderii.
După forma de prezentare, contul de profit şi pierdere poate fi:
‰ sub formă de listă (verticală), care prezintă formarea din treaptă în treaptă a
rezultatului exerciţiului;
‰ sub formă de cont (tablou bilateral), unde cheltuielile şi pierderile sunt
trecute în partea stângă, iar veniturile şi profitul sunt prezentate în partea
dreaptă.
Schema listă a contului de profit şi pierdere, cu prezentarea veniturilor şi
cheltuielilor după natura lor, conform Directivei a IV-a a CEE, este următoarea:
1. Cifra de afaceri netă
2. Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
3. Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
4. Alte venituri din exploatare
5. a) Cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile
b) Alte cheltuieli externe
6. Cheltuieli cu personalul:
a) Salarii şi indemnizaţii
b) Cheltuieli cu asigurările sociale, cu indicarea distinctă a celor referitoare la pensii
7. a) Ajustări de valoare privind imobilizările corporale şi imobilizările necorporale
b) Ajustări de valoare privind activele circulante, în cazul în care acestea depăşesc suma
ajustărilor de valoare care sunt normale în entitatea în cauză
8. Alte cheltuieli de exploatare
9. Venituri din interese de participare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
10. Venituri din alte investiţii şi împrumuturi care fac parte din activele imobilizate, cu
indicarea distinctă a celor obţinute de la entităţile afiliate
11. Alte dobânzi de încasat şi venituri similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de
la entităţile afiliate
12. Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi investiţiile deţinute ca active
circulante
13. Dobânzi de plătit şi cheltuieli similare, cu indicarea distinctă a celor obţinute de la
entităţile afiliate
14. Profitul sau pierderea din activitatea curentă
15. Venituri extraordinare
16. Cheltuieli extraordinare
17. Profitul sau pierderea din activitate extraordinară
 18. Impozitul pe profit
19. Alte impozite neprezentate la elementele de mai sus
20. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

10.2 Conceptul de rentabilitate

Rentabilitatea poate fi definită ca fiind capacitatea unei întreprinderi de a obţine

profit prin utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor indiferent de provenienţa
acestora.
Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care
capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit, este reflectat în rata
rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii).
A. Analiza structurală a profitului urmăreşte stabilirea contribuţiei diferitelor
tipuri de rezultate la modificarea totală, precum şi punerea în evidenţă a schimbărilor
intervenite pe elemente componente.
Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului, în funcţie de gruparea
veniturilor şi cheltuielilor, după natura lor, se face după următoarea schemă:

Venituri din
exploatare
Marja brută faţă de
cheltuielile variabile
Cheltuieli variabile
Rezultatul exploatării de exploatare
Cheltuieli fixe de
exploatare

Venituri financiare
Rezultatul
brut al Rezultatul financiar
exerciţiului
Cheltuieli financiare

Venituri
extraordinare

Rezultatul extraordinar
Cheltuieli
extraordinare

Fig. 10.1 Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului

 Cea de-a doua metodă de analiză structurale a rezultatului brut al exerciţiului este
cunoscută ca metoda clasificării după funcţia cheltuielilor sau a ,,costului vânzărilor”.
Această metodă oferă uneori infomaţii mai relevante pentru utilizatori decât clasificarea
după natură.
Relaţia de calcul pentru stabilirea profitului brut este:
Pb = Vt – Ct
Vt = Ve + Vf + Vex
Ct = Ce + Cf + Cex
Vt – venituri totale
Ct – cheltuieli totale
Ve – venituri din exploatare
Vf – venituri financiare
Vex – venituri extraordinare
Ce – cheltuieli din exploatare
Cf – cheltuieli financiare
Cex – cheltuieli extraordinare
Profitul brut se mai poate stabili prin însumarea rezultatului exploatării cu
rezultatul financiar şi extraordinar al exerciţiului conform relaţiei:
Pb = Re + Rf + Rex
Re – rezultatul exploatării
Rf – rezultatul financiar (Vf – Cf)
Rex – rezultatul extraordinar (Vex – Cex)
În cadrul analizei se poate utiliza şi profitul net (Pn) care se stabileşte ca diferenţă
între profitul impozabil (Pi) şi impozitul pe profit (Ip):
Pi = Pb + Cn – Vn
Cn – cheltuieli nedeductibile
Vn – venituri neimpozabile
Pn = Pb - Ip
B. Analiza factorială a profitului se face stabilind contribuţia financiară a
fiecărui factor, la mărimea profitului brut sau net al întreprinderii.

10.3 Analiza soldurilor intermediare de gestiune

Prin soldurile intermediare de gestiune se înţeleg principalii indicatori

economico-financiari stabiliţi pe baza datelor din contul de profit şi pierdere, cu ajutorul
cărora se caracterizează modul de folosire a resurselor materiale, financiare şi umane ale
firmei.
Un sold intermediar al gestiunii este diferenţa dintre două valori.
 Soldurile intermediare ale gestiunii se prezintă într-un tablou, care este de fapt o
altă modalitate de prezentare a contului de rezultate. Sistemul contabil românesc nu
prevede obligativitatea întreprinderilor de a întocmi aceste solduri intermediare, însă ele
sunt utile întrucât conţin indicatori (VA, EBE, producţia exerciţiului) care sunt utilizaţi în
analiza performanţei întreprinderii.
Marja comercială ( M c ) este un indicator utilizat de către întreprinderile care
vând bunurile în starea în care au fost cumpărate, fiind specific activităţii de comerţ.
Excedentul brut al exploatării (EBE sau RBE- rezultatul brut al exploatării)
reprezintă fluxul potenţial de disponibilităţi degajate de ciclul de exploatare şi se
determină deducând cheltuielile monetare din exploatare din veniturile monetare aferente
acestei activităţi.
Rezultatul exploatării ( Re ) se circumscrie la nivelul activităţii de bază al
întreprinderii şi caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului de exploatare. El
se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare ( Ve ) şi cheltuielile aferente
acestora ( C e ):
⎛ C ⎞ C
Re = Ve − Ce = Ve ⎜⎜1 − e ⎟⎟ = Ve ⋅ pre → pre = 1 − e
⎝ Ve ⎠ Ve

pre - profitul sau pierderea la 1 leu venituri din exploatare.

Rezultatul curent al exerciţiului reprezintă diferenţa dintre veniturile curente
(venituri din exploatare şi venituri financiare) şi cheltuielile curente (cheltuieli din
exploatare şi cheltuieli financiare).
Rezultatul brut al exerciţiului este format din rezultatul curent al exerciţiului, la
care se adaugă rezultatul extraordinar al exerciţiului.
Rezultatul exerciţiului sau profitul net se calculează prin deducerea impozitului
pe profit din rezultatul brut al exerciţiului.

10.4 Analiza factorială a profitului la nivel de întreprindere

10.4.1 Analiza factorială a rezultatului brut al exerciţiului

Rezultatul brut al exerciţiului ( Rb ) se determină ca diferenţă între veniturile

totale şi cheltuielile totale conform relaţiei:

⎛ C ⎞
Rb = Vt ⎜⎜1 − t ⎟⎟ = Vt ⋅ prb,
⎝ Vt ⎠
 prb =
∑ g xprb
i i

100

prb - rezultatul (profitul) mediu brut la un leu venituri totale;

ci = structura veniturilor totale pe categorii de activităţi;
prbi – profitul brut la 1 leu venituri pe categorii de activităţi.

10.4.2 Analiza factorială a rezultatului exploatării

Rezultatul exploatării caracterizează în mărime absolută rentabilitatea ciclului

de exploatare şi se determină ca diferenţă între veniturile din exploatare (Ve) şi
cheltuielile aferente acestora (Che), conform relaţiei:
Re = Ve – Che
Modelele cu ajutorul cărora se realizează analiza factorială a rezultatului
exploatării, sunt următoarele:
a) Re = Ve (1 – Che/Ve) = Ve x pr e ,

Unde: pr e =
∑ g xpre
i i
iar prei = 1 -
cei
100 vei

gi – reprezintă structura veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;

prei – profitul sau pierderea la 1 leu venituri din exploatare pe tipuri de activitate;
vei – suma veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi;
cei - suma cheltuielilor din exploatare pe tipuri de activităţi.
Ve Re
b) Re = Ae x x
Ae Ve
Modificarea rezultatului exploatării şi respectiv, cuantificarea influenţelor
factorilor potrivit modelului ,,a”, presupun:

ΔRe = Ve1 ⋅ pre1 − Ve0 ⋅ pre0

din care datorită:

1.) Influenţei modificării veniturilor din exploatare:
ΔVe = (Ve1 − Ve0 ) ⋅ pre0
din care datorită:
1.1 ) Influenţei modificării fondului total de timp de muncă:
ΔT = (T1 − T0 ) ⋅ wh0 ⋅ pre0
din care datorită:
1.1.1) Influenţei modificării numărului mediu de salariaţi:
 ( )
Δ N S = N S 1 − N S 0 ⋅ t0 ⋅ wh0 ⋅ pre0
1.1.2) Influenţei modificării timpului mediu de lucru pe un salariat:

( )
Δt = N S 1 t1 − t0 ⋅ wh0 ⋅ pre0
1.2) Influenţei productivităţii medii orare:

(
Δ wh = T1 ⋅ wh1 − wh0 ⋅ pre0 )
2.) Influenţa modificării profitului mediu la 1leu venituri din exploatare:
(
Δ pre = Ve1 ⋅ pre1 − pre0 )
din care datorită:
2.1) Influenţei structurii veniturilor din exploatare pe tipuri de activităţi:
(
Δg i = Ve1 ⋅ pre1 − pre0 ) unde

pre1 =
∑g i1 ⋅ prei 0
,
100
pre1 - profitul mediu recalculat la 1leu venituri din exploatare.
2.2) Influenţei profitului la 1leu venituri din exploatare pe tipuri de activităţi:

(
Δprei = Ve1 ⋅ pre1 − pre′ )
Valoarea activelor de exploatare ( Ae ) reflectă valoarea activelor imobilizate şi
activelor circulante aferente ciclului de exploatare.
V
Factorul e reflectă veniturile medii din exploatare la 1leu active de exploatare şi
Ae
reflectă eficienţa activelor de exploatare.

10.4.3 Analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Această analiză poate fi efectuată folosind unul din modelele următoare:

a) Pr = ∑ qv ⋅ p − ∑ qv ⋅ c

⎛
b) Pr = ∑ qv ⋅ p⎜1 −
∑ qv ⋅ c ⎞⎟ = CA ⋅ pr , unde
⎜ ∑q ⋅ p ⎟
⎝ v ⎠
qv - cantitatea vândută;
p – preţul de vânzare;
c – costul unitar;
 pr - profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri.

Mf CA Pr
c) Pr = T ⋅ ⋅ ⋅
T M f CA

Potrivit modelului ,,a” se face după următoarea metodologie:

ΔPr = Pr1 − Pr 0

din care datorită:

1) Influenţei modificării volumului fizic al producţiei obţinute ( Δqv ):

Δqv = Pr 0 ⋅ I qv − Pr 0 I qv =
∑ qv p
1 0

∑ qv p
0 0

2) Influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse ( g ):

Δg = (∑ qv1 p0 − ∑ qv1c0 ) − Pr 0 ⋅ I qv

3) Influenţei modificării costurilor complete unitare (c):

Δc = (∑ qv1 p0 − ∑ qv1c1 ) − (∑ qv1 p0 − ∑ qv1c0 ) = − (∑ qv1c1 − ∑ qv1c0 )

4) Influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare, exclusiv TVA:

Δp = (∑ qv1 p1 − ∑ qv1 p0 )

Cuvinte şi expresii cheie

Rentabilitate
Solduri intermediare de gestiune
EBE şi rezultatul exploatării
Rezultant curent al exerciţiului
Profit brut şi profit net
Analiza factorială a profitului
Profit aferent cifrei de afaceri