terapiepentruviata.

ro
10 ore ·
“Toxicitate Prietenească”
Prietenia ne oferă un plus de încredere, un plus de valoare, coping și fericire. Dar uneori prietenia cu
anumite persoane te poate face sa simți sentimente exact opuse.
Semnele abuzului verbal pot fi foarte evazive și de cele mai multe ori abuzul poate fi unul atitudinal.
Când auzim de cineva care este abuzat verbal, ne apare în minte imaginea unui copil care este agresat
verbal sau cum spun americanii bullyed, a unui partener(ă) egoist(ă) sau a unui părinte iresponsabil.
Din păcate abuzul verbal nu își face loc doar în situațiile descrise mai sus ca exemplu, ci pătrunde și
în prieteniile dintre adulți. În general astfel de incidente, episoade sau momente sunt deseori trecute
cu vederea de persoana agresată, pe fondul istoriei acelei prietenii cu persoana care abuzează, a
amintirilor frumose care o leaga de aceasta din urmă. Din cauza acestor factori perturbatori, este
foarte greu de acceptat faptul că un prieten(ă) drag(ă) poate fi sau deveni toxic pentru noi.
Știți sintagma că "Bețele și pietrele îți pot rupe oasele, dar cuvintele nu dor"? Mi-ar plăcea să va spun
că este adevărată, dar din păcate lucrurile nu sunt chiar așa de simple. Persoana abuzată verbal poate
influența radical sentimentul de valoare, stima de sine, funcția socială și chiar în cazuri extreme
sănatatea psihică și poate fi la fel de grav ca și abuzul fizic.
O prietenie este cel mai probabil trăită, pe durata vieții ei, cu vremuri bune și vremuri mai grele.
Totuși există o linie fină între ceea ce ar putea fi rău și ceea ce ar putea fi calificat drept umor. În plus
este de reținut faptul că este posibil ca cele două persoane implicate în prietenie să fie în egală
masură vinovate. Însă eu mă refer în primul rând la atitudinea uneia față de cealaltă. Nu mă refer aici
la schimbul de replici tăioase între două persoane prietene, care este normal și constructiv. Fac
referire aici, la diferențele dintre ironie și sarcasm.
Ironia este de regulă folosită pentru a transmite înțelesul opus al lucrurilor pe care le spui, într-o
formă de ușoara glumă la adresa cuiva, cu scopul de a nu răni santimentele acelei persoane, pe de altă
parte sarcasmul este forma ironiei extreme, aspre care păstrând caracteristica de baza a acesteia, de a
transmite opusul a ceea ce spui, însă de data aceasta scopul este să atingi și să rănești sentimentele
ceilalte persoane. Și asta vine pe fondul frustrărilor, fricilor, proiecțiilor și conflictelor interioare a
persoanei agresoare. Aceste diferențe fine dar foarte reale și clare, pot induce o persoană în eroare și
pe baza unor judecăți de valoare pot trage concluzii pripite și pot da curs unor adevărate conflicte. Pe
scurt când spun de acea linie fină între cele două, ma refer la partea de schimb dintre cele două
persoane implicate care o lasă pe una dintre ele rănită, devalorizată, umilită și confuză.
Și ne rămâne întrebarea: Cum ne putem da seama dacă persoana pe care o numim prieten(ă) este
abuzivă verbal sau atitudinal? Spun și atitudinal întrucât astfel de persoane abuzive adoptă o atitudine
desconsideratoare la adresa victimelor lor în timp ce folosesc un ton acuzator și cuvinte licențioase la
adresa acestora. În primul rând ca să răspundem la această întrebare trebuie să considerăm că o
prietenie indiferent de istoricul și legătura puternică creată la nivel emoțional nu este ferită de
toxicitate. Oamenii se transformă din punct de vedere comportamental pe toată perioada vieții lor,
însă la vârsta adultă deja nu mai putem vorbi de o schimbare radicală a caracterului, care este
barometrul moralității fiecărui individ. Pe de altă parte, temperamentul rămâne și este constant pe
toată perioada vieții individului, metaforic vorbind acesta este stabilit de loteria genetică fiecărui om
în parte. Așadar în primul rând trebuie să stabilești pe baza propriului sistem de valori și propriei
conștiinte de sine ce anume din comportamentul prietenului/prietenei tău/tale te afectează. Și aici
includ și cuvintele și modalitatea lor de exprimare, tonul, atitudinea, gesturile etc. Apoi obervă
constanța acestora și impactul pe care îl au de fiecare dată asupra ta. Te fac să te simți lipsit de
valoare? Într-o conversație normală cuvintele tale sunt luate în derâdere de prieten(ă), chiar dacă tu
încerci să fii sincer(ă) și să transmiți un mesaj de importanță mare pentru tine? Este posibil ca exact
din aceste motive să nu poți să-ți spui punctul de vedere, să-ți exprimi trăirile sau experiențele cu
privire la o situație sau alta și chiar dacă reușești să faci asta, te întâlnești cu criticile și cu judecățile
persoanei aflate în fața ta. Mai mult decât atât victima unei astfel de persoane este mereu dispusă să
ofere suport, încurajare și grijă persoanei agresoare, dar mereu realizează ca prietenul(prietena)
său/sa, nu este dispus(ă) la reciprocitate. Când apar problemele, victima este considerată problema în
sine, este stigmatizată indiferent dacă încearcă să vină cu argumente clare și precise. Cuvintele sale
sunt întoarse împotriva sa și indiferent ce ar spune, eticheta de vinovată este pusă de abuzator(toare).
Chiar și dacă persoana victimă are curajul să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale, această
datorie poate deveni o armă în mâna agresorului(soarei) care generalizează și folosește asumarea ca
dovadă a vinovăției victimei. Astfel victima sfârșește prin a simți constant că se află în eroare și
începe să se îndoiască de propriile gânduri, sentimente, comportamente și devine confuză cu privire
la Sinele ei.
În concluzie, întâlnirea și legarea unei relații de prietenie cu o astfel de persoană abuzivă, este o sabie
cu două tăișuri. Dacă ești asertiv (*Caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul
de vedere şi interesele, fără anxietate, fără a le nega pe ale celorlalţi.) este posibil să fii învinovățit,
întrucât agresorul(agresoarea) ia mesajul pe care il transmiți ca pe un afront personal, dacă nu ești
asertiv atunci sfârșești prin a lăsa invitația deschisă agresorului(agresoarei) să vină ori de câte ori
simte că are nevoie să se valideze. În general agresorii sunt persoane nesigure și foarte instabile
emoțional, lucru care împarte astfel de persoane în două categorii, cei care râmân victime și sunt
submisivi și cei care aleg să se transforme în agresori astfel simțindu-se stăpâni pe propriile confuzii
și conflicte interioare. Cert este că ambele pornesc dintr-un singur loc acela al victimei. Și mai e o a
treia categorie de persoane care nu au fost victime niciodată și care se trezesc fără să-și dea seama că
sunt într-o relație de prietenie victimă-agresor. Astfel de persoane nu acceptă la nesfârșit abuzul și
pur și simplu aleg fără să stea prea mult pe gânduri să închidă complet orice legătură cu persoana
abuzatoare, fără să dea explicații. Abuzatorul(rea) fiind cel/cea uimit(ă)de alegerea acestuia fără să-și
asume vreo secundă eșecul prieteniei. Deseori persoana care ajunge să fie victima unui prieten(e)
agresor(soare), se simte ca și cum ar merge pe gheață subțire pentru a evita probleme cu
prietenul(tena) sau(sa), dar oricât s-ar strădui, devine invevitabil momentul conflictului creat de
agresor. Așadar indiferent de energia pozitivă pe care încerci să o aduci în relația de prietenie cu o
astfel de persoană, nu vei reuși să faci mare lucru.
Este foarte dificil să recunoști faptul că omul cu care petreci cel mai mult timp din viața ta poate fi
abuziv și toxic pentru tine. Recunoscând această toxicitate poate duce la ruperea unei prietenii vechi.
Cu toate acestea poți să încerci să-ți îmbunătățești modalitatea de abordare actualizându-ți barierele și
setându-ți noi priorități în viața ta. Nu uita: nu face o prioritate dintr-un om pentru care tu nu ești o
prioritate. Nu trebuie să te simți vinovat(ă) dacă îndepărtezi din viața ta persoane toxice. Nu contează
cât de apropiate îți sunt aceste persoane, fie că este vorba de o rudă, de un partener(ă), de un
angajator(oare), de un prieten din copilărie sau de un(o) amic(ă) cunoscută recent. Nu ești obligat să
faci loc în viața ta, unor oameni care îți provoacă suferință și îți dau un sentiment de devaloriare
personală. Este o diferență între o persoană care este conștientă de comportamentele sale nesănătoase
și face eforturi să le schimbe și o persoană care desconsideră sentimentele altora persoane, ignoră
barieriele puse de acestea și continuă să-i trateze pe toți ceilalți cu superioritate și dispreț, crezându-
se justițiară și deținătoare a adevărului absolut, etichetând și făcând judecăți de valoare la adresa
tuturor. Astfel de persoane sunt egoiste și pierd foarte mult în viață datorită acestui lucru. Chiar și
atunci când realizează că au greșit, nu știu cum să-și ceară iertare sau să arate că regretă. Aceste
persoane se gândesc numai la ele și ceea ce le face să se simtă bine pe moment, nu au respect pentru
nimeni și mereu se întreabă de ce nu reușesc să aibă o relație sănătoasă și de durată cu cineva. Sunt
egocentrice și deseori vorbim și de o tulburare de personalitate narcisică despre care am tot amintit în
articolele trecute.
O săptămână liniștită tuturor! 🙏 🙏

Psihoterapeut Adrian Bulgaru