21.Fişa pacientului purtător de implanturi. Caracteristica și conţinutului fişei.

-Date personale ale pacientului .

-Date la care s-a facut interventia de inserare si echipa medicala.

-date clinice pre,intra si postoperatorii

Datele preoperatorii se refera la creasta alveolara si la mucoasa care o acopera(

mobile,fixa,cheratinizata sau nu) si la statusul radiologic al ofertei osoase.

Date lntraoperatorii se refera la toate manevrele effectuate in timpul interventiei

si imediat dupa:premedicatie,,anestezie,incizie,structura osoasa,eventuale
preparatii ale ofertei osoase,sutura si indepartarea firelor de sutura.De asemenea
se noteaza forma si tipul de implant utilizat,materialul din care este
confectionat,structura de la suprafata implantului,eventualele implante de aditie.

Date postoperatorii cuprinde date cu privire la suprastructura

protetica,momentul in care a fost inserat in cavitatea bucala,tipul suprastructurii
protetice si materialele din care a fost confectionat,modul de fixare,modul de
retentive,felul placajului.

Pentru ca documentatia sa fie complete trebuie consemnate si datele inregistrate

in sedintele de control,ulterioarecind se urmareste:-functionalitatea clinica a
complexului infra si suprastructura

-Statusul tesuturilor preimplantare.

-adincimea pungilor.

-prezenta placii bacteriene.

-statusul radiologc.

-starea suprastructurii protetice.

22.Etapele chirurgicale ale tratamentului implanto-protetic.

-Anestezia loco-regionala.

-Incizia se realizeaza la distanta de la locul de implantare atit medial cit si

distal,astfel dupa decolarea mucoperiostului sa permita o expunere a osului.

-Decolarea mucoperiostului.
 -Marcarea locului de creare a neolaveolei( cu freze Enderman sau bisturiu
chirurgical)

-Operatia de forare primara a tesutului osos care se incepe cu un burghiu elicoidal

cu diametrul 1,5-1,8 mm cu 2-3 taisuri apoi forarea neoalveolei propriu-zisa,apoi
formarea neoalveolei cu freza pilot.

-Alegera implantului comform diametrului.

-Aplicarea si infiletarea implantului(infiletarea se face cu cheia dinamometrica).

-Radiografia de control.

23.Inserţia implantelor în crestele alveolare cu diferite forme şi oferte osoase.

24.Evaluarea câmpului protetic şi a statusului biologic general al pacientului în
perspectiva inserării implantelor dentare – diagnostic preoperator, bilanţ preprotetic,
analiza şi planificarea secvenţială a cazului, indicaţii şi contraindicaţii.Determinarea
stabilităţii primare şi secundare a implanturilor endoosoase.
25.Crearea ofertei osoase în vederea instalării implanturilor prin utilizarea grefelor
osoase.
26.Elevaţia membranei sinusale în vederea instalării implanturilor .

Tehnica chirurgicală directă

(clasică)
Pacientii cărora li se va efectua o interventie
chirurgicală de elevare a mucoasei sinusale
trebuie să primeasă în scop profilactic antibiotice.
Tehnica de elevare a mucoasei sinusale are
potential de infectare datorită abordului transoral,
a implicării sinusului maxilar si a introducerii
grefelor alogene sau autogene.
Având în vedere flora nespecifică, mixtă si
polimorfă a cavităŃii bucale, antibioticul de elecŃie
este Amoxicilina sau o cefalosporină (Cefaclor).
Antibioticele reduc rata infectiei sub 5%.

Tehnica debutează cu o incizie pe coama crestei

alveolare plasată 1-2 mm spre palat pornind de la
nivelul tuberozităŃii maxilare până la nivelul
premolarului 1 superior, care se continuă cu o
incizie verticală de aproximativ 15mm.
După decolarea mucoperiostală se stabileste locul
de realizare a ferestrei. Inainte de aceasta trebuie
stabilită cu exactitate limita peretelui anterior al
sinusului, precum si locul cel mai facil de abordare
a osteotomiei.
Prin percutie si ajutat de o lumină puternică se
stabileste locul unde se va realiza osteotomia,
care trebuie să fie plasată la aproximativ 6-8 mm
de peretele anterior, aproximativ 10 mm de coama
crestei, acolo unde grosimea osoasă este cea mai redusă.
Cu ajutorul unei freze sferice de Ø=3 mm cu turatie
redusă si bogat irigată se realizează osteotomia pe
conturul marcat anterior fie prin punctare cu o freză
de diametru mic, fie prin marcare cu creion de os.
Manevra trebui făcută cu delicatete pentru a nu
perfora mucoasa Schneideriană în timpul osteotomiei.
Cu un fuloar bont, prin palpare usoară în centrul tablei
osoase circumscrisă de osteotomie, se constată dacă
osteotomia este completă.
Aceasta este completă dacă sub presiune fragmentul
osos se înfundă usor spre cavitatea sinusală.
Dacă înfundarea este partială, ori se definitivează
osteotomia cu freza initială, ori se fracturează prin
lovire usoară cu ciocan de teflon a unui instrument
bont, fixat în centrul fragmentului osos.
Cu un decolator rotunjit la capete (fără a avea
muchii tăioase) se decolează mai întâi mucoasa
Schneideriană pe conturul liniei de osteotomie
dinspre aceasta spre cavitatea sinusală.
Este foarte important ca în acest moment si pe tot
parcursul decolării mucoasei sinusale de os
decolatoarele să fie în contact permanent cu osul,
cu vârful orientat către acesta.
După ce s-a realizat decolarea pe conturul
osteotomiei la 3-4 mm fragmentul osos împreună
cu mucoasa sinusală devine mobil în timpul
manevrelor respiratorii.
In acest moment se poate detasa fragmentul osos
circumscris de osteotomie care se poate utiliza în
amestec cu materialul de augmentare după ce a
fost fărămitat.
Pentru a îmbunătăŃŃi capacitatea de osteogeneză, în
trecut materialul de augmentare folosit era amestecat
cu măduvă osoasă hematogenă, recoltată de obicei
din creasta iliacă sau cu fragmente osoase recoltate
din corticala externă mandibulară.
Actualmente se utilizează plasmă
bogată în plachete sangvine (platelet rich plasma –
PRP). S-a demonstrat că plachetele conŃŃin cel puŃŃin 3
factori de crestere: PDGF, TGF-B1 si TGF-B2. PRP-ul
se obŃŃine din sânge recoltat de la pacient (50 ml) în
amestec cu anticoagulant (citrat de sodiu), care este
supus unui procedeu de centrifugare. Inainte de
 amestecul cu materialul de augmentare (hidroxil
apatită poroasă) este iniŃŃiat procesul de coagulare prin
adăugarea de clorură de calciu 10%, amestecată cu
10000 UI de ttrombină.
In situatia in care dimensiunea verticală a
crestei alveolare este sub 5 mm, insertia
implanturilor este temporizată, acest lucru
nefiind permis înainte de minim 3 luni.
Dacă creasta alveolară are o înăltime de
minim 5 mm care să asigure stabilizarea
primară a implanturilor, se poate trece apoi
la realizarea neoalveolelor în care vor fi
inserate minim 3 implanturi ale căror
dimensiuni vor fi de cel puŃŃin Ø=5mm si o
lungime de minim 12 mm pentru a putea
asigura longevitate implantului, dat fiind
fortele masticatorii de la acest nivel.
Incărcarea protetică a implanturilor se va face la
aproximativ 7 luni.
Avantajele metodei:
Această tehnică dă posibilitatea implantologului:
-să reconstruiască maxilarul superior atrofiat
-să înlocuiască proteza mobilă a pacientului cu o
lucrare protetică fixă
-să reducă atrofierea progresivă si continuă a
crestei alveolare terminale
Complicatiile potentiale care ar
putea apărea sunt:
-dehiscenta cu expunerea membranei
-infectia – este întotdeauna o potentială
problemă în orice procedeu chirurgical care
implică o grefă
-pierderea potentială a implanturilor

27.Tehnica operatorie a sinus lifting-ului transcrestal.

Sinusliftingul transcrestal(intern) este procedura chirurgicală în care elevaţia membranei
sinusale de pe podeaua sinusului maxilar este realizată prin împingerea materialului de
augmentare printr-un tunel creat de la nivelul coamei crestei edentate până sub membrana
sinusală.

Etape:
1.Anestezia
•anestezie loco-regională cu sau fără vasoconstrictor, administrată plexal şi la
tuberozitate
•medicaţie sedativă administrată oral sau intravenos
2. Incizia
•o incizie longitudinală creată fie pe mijlocul crestei, fie uşor paramedian, spre
versantul oral al crestei
•două incizii verticale de eliberare, trasate pe versantul vestibular al crestei

3. Decolarea mucoperiostului
•manoperă executată cu decolatoare fine, delicat şi precis

4.Crearea tunelului osos

se realizează iniţial cu freza pilot, până la 1-2 mm de podeaua sinusului maxilar

•cu ajutorul unui osteotom cu diametrul egal cu al frezei pilot se produce o fractură
a corticalei planşeului sinusal, fără perforarea mucoasei (fractură “ în lemn verde”)

• se acţionează apoi cu osteotoame de diametre crescânde, acţionate prin lovituri de

ciocan bine dozate, până la obţinerea unui tunel cu diametrul egal sau mai mic cu
0.5 mm faţă de diametrul implantului ce va fi inserat

5.Elevatia membranei sinusale

se realizează prin împingerea materialului de augmentare sub mucoasă, folosindu-

se osteotoame sau un instrument special numit bone-pusher

•se poate obţine o elevaţie a membranei sinusale de 3-4 mm

6. Inserţia implanturilor
•se realizează în aceeaşi şedinţă, iniţial cu o cheie manuală, iar apoi cu cheia
dinamometrică, obţinându-se totodată o comprimare a materialului de augmentare
cu ajutorul porţiunii apicale a implantului

•se vor utiliza implanturi cu apexul rotunjit, fără spire, pentru a reduce riscul de
perforare a membranei sinusale

•se impune obţinerea unei stabilităţi primare a implanturilor

7. Sutura netensionată a lamboului mucoperiostal
•se realizează strâns, cu fire separate

!!!!Alegerea variantei de sinus lifting:

•Înălţimea osului disponibil = 6-8 mm => aplicare de sinuslifting intern.
•Înălţimea osului disponibil = 5-6 mm => aplicare concomitentă sinuslifting
extern + inserţia implanturilor.
•Înălţimea osului disponibil < 5 mm => aplicare sinuslifting extern.
Implanturile se inseră după 6-9 luni de la efectuarea sinusliftingului.
28.Indicaţiile și contraindicaţiile sinus lifting-ului transcrestal.

Indicaţii specifice :
•edentaţii laterale, terminale, subtotale şi totale maxilare, la care înălţimea osoasă
este insuficientă pentru inserţia unor implanturi (<10 mm), fiind limitată de
prezenţa sinusului maxilar

Indicaţii nespecifice:
•tuberozităţi maxilare coborâte sau ocluzii prăbuşite în zona posterioară maxilară,
cu micşorarea spaţiului interarcadic şi prezenţa unui strat subţire de os până la
nivelul podelei sinusale

Contraindicaţii generale:
- afecţiuni ce reduc semnificativ expectanţa de viaţă a pacientului
- afecţiuni ce contraindică inserţia implantelor
- graviditate
- fumat
- abuz de alcool
- afecţiuni psihice
- dependenţă de cocaină

Contraindicaţii locale:
- sinuzite maxilare acute şi cronice
- comunicări oro-antrale nerezolvate terapeutic
- polipi sinusali
- chisturi sinusale
- tumori sinusale
- rinită alergică
- focare de infecţie periapicală
- afecţiuni parodontale netratate
- radioterapie în zona maxilarului
- utilizarea steroizilor inhalanţi.
29.Avantajele și dezavantajele sinus lifting-ului transcrestal.
 Sinuslifting trascrestal Sinuslifting lateral

Avantaje:
• tehnică chirurgicală mai
facilă, cu traumatizare
minimă a ţesuturilor
• presupune o singură
intervenţie chirurgicală în
zona sinusului
• scurtarea duratei
tratamentului
Avantaje:
• acces direct asupra
sinusului maxilar
• posibilitatea rezolvării
implanto-protetice a unor
cazuri cu ofertă osoasă
extrem de redusă în zona
posterioară maxilară

Dezavantajele sinus lifting-ului transcrestal:Accesul este mai deficitar, lipsa

controlului vizual al procedurii

30.Accidentele şi complicaţiile intra- şi postoperatorii a sinus lifting-ului transcrestal.

Accidente intraoperatorii
1.Hemoragia
Cauze:
•Lezarea unor vase din:

- lamboul mucoperiostal
- membrana sinusală
- osul maxilar.
Tratament:
•Realizarea hemostazei prin:

- presiune
- administrarea unui anestezic cu vasoconstrictor
- aplicare de bureţi hemostatici.

2. Perforarea membranei sinusale

Cauze:
•ciupirea cu freza sferică în timpul realizării ferestrei osoase la nivelul peretelui lateral al
sinusului maxilar

•decolare neatentă a mucoasei sinusale.

a.Perforări mici
Remediu:
•acoperirea perforaţiei cu o membrană resorbabilă din colagen
b.Perforări mari

Atitudine terapeutică:
•întreruperea procedeului de sinuslifting extern, captusirea mucoasei cu membrana şi sutura
lamboului mucoperiostal

Complicaţii postoperatorii

Sinuzita maxilară
Cauze:
•perforare intraoperatorie a membranei sinusale şi pătrunderea în sinus a particulelor de grefă
osoasă
•obstruarea intraoperatorie cu material de augmentare a ostiumului de drenaj al sinusului în
cavitatea nazală
•infectarea grefei cu floră bucală sau sinusală
•nerespectarea măsurilor de asepsie intraoperatorii
•combustia osului din cauza unui frezaj osos fără răcire adecvată
•dehiscenţe ale părţilor moi, expunerea si pierderea grefei
•aparitia unei comunicări oro-sinusale -- prognostic extrem de nefavorabil
•periimplantite.

Remedii:
•tratament simptomatic cu antibiotice
•tratament etiologic:
- înlăturarea din cavitatea sinusală a particulelor de grefă osoasă şi acoperirea perforaţiei
mucoasei cu o membrană din colagen
- dezobstruarea ostiumului prin înlăturarea materialului de augmentare din dreptul lui
- chiuretarea ţesutului osos necrozat şi a ţesutului de granulaţie
- închiderea comunicărilor oro-sinusale
- îndepărtarea grefei în totalitate şi reluarea tratamentului după vindecarea completă.