Sunteți pe pagina 1din 12

Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Ştiinţe Economice

Catedra Teorie Economică şi Metodologia Cercetării

la tema

„Politica monetar-creditară”

A elaborat:

Studentul anul I

Specialitatea „Contabilitate”

Secţia zi, grupa CON 104

Coordonator:

Lector universitar

CHIŞINĂU – 2012
Politica monetar-creditara
1. Noțiunea de Politica Monetar-Creditară
Politica monetar-creditară reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de către autoritațile monetare
îndreptate spre reglarea dezvoltării economiei, combaterea inflației și a șomajului, echilibrarea
balanței de plați a țării,și altele.

Politica monetar-creditară este una din metodele principale de implicare a puterii de stat în decurgerea
proceselor de reproducere a mărfurilor şi serviciilor. Această politică se elaborează de banca centrală în
comun acord cu principalele ministere economice ale ţării(ministerul finanţelor, ministerul
economiei, ministerul agriculturii, etc.). Se aprobă de organul legislativ a ţării, de obicei, pe un an şi
se realizează de organele nominalizate.În scopul realizării politicii monetar-creditare, banca
centrală influenţează asupra
stării pieţei de capitaluri creditare şi asupra rotaţiei monetare. Influenţând
a s u p r a volumului de resurse creditare ale băncilor comerciale, asupra ratelor dobânzii şi asupra
volumului masei monetare, banca centrală influenţează asupra procesului de investiţii de
capital, asupra volumului şi caracterului cererii pe piaţă, asupra nivelului preţurilor şi
asupra altor factori care determină starea economiei.

2. Scopul Politicii monetar-creditare


În Republica Moldova,odata cu adoptarea Legii cu privire la Banca Naționala a Moldovei,a fost stabilit
obiectivul principal al politicii monetare și anume acela de realizare și menținere a stabilitații interne a
monedei naționale,în funcție de care s-a determinat strategia și tactica politicii monetare BNM.

Astfel pîna în anul 2006,obiectul final al politicii monetare si anume stabilitatea monedei nationale
presupunea caracterul său dublu: pe o parte-realizarea și menținerea stabilitații interne a monedei
naționale,exprimata prin rata inflației si măsurata prin indicele prețului de consum,și pe de altă parte-
realizarea și menținerea,suplimentar si paralel,a stabilitatii externe a monedei naționale,măsurată prin rata
de schimb în raport cu principalele valutele străine.

În 2006 in urma aprobării Legii nr 191-XVI cu privire la Banca Națională a Moldovei ,obiectivul
principal al BNM a fost modificat din "realizarea si menținerea stabilitații monedei naționale" in
"asigurarea și menținerea stabilitații prețurilor"

Pe parcursul anilor 1994-2008 realizarea obiectivului politicii monetare s-a efectuat prin intermediul
regimului țintirii agregatelor monetare. Implementarea și promovarea de către BNM a regimului țintirii
agregatelor monetare a condus la diminuarea inflației și stabilizarea macroeconomică,a determinat
reducerea incertitudinii și riscurilor în procesul de adoptare a deciziilor în domeniul investițiilor,a
consolidate încrederea populației fața de sistemul financiar al statului și a contribuit la o realizare mai
eficienta a reformelor sociale.
La fel si in Romania,prin legea adoptata privind Statutul BNR,Banca Naționala a României are ca
obiectiv fundamental asigurarea și menținerea stabilitații prețurilor.Totodată,BNR sprijină politica
economic general a statului,fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental. Conform art.2 din
Legea nr 312/2004,o atributie principală a Băncii Naționale a României o constituie elaborarea și
aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb.Totodată,în vederea atingerii obiectivului său
fundamental,banca central stabilește strategia de politica monetară și decide asupra instrumentelor și a
procedurilor pe care le utilizeză pentru implementarea politicii monetare.

3. Instrumentele (pîrghiile) politicii monetar-creditare


În Republica Moldova realizarea obiectivului fundamental va fi efectuat prin utilizarea instrumentului
principal de politica monetară: Operatiunile de piață deschisă,precum și de instrumentele auxiliare:
Facilitățile permanente,norma rezervelor obligatorii și intervențiile pe piața valutară.Aceste instrumente
au un impact direct asupra nivelului ratelor dobînzilor nominale pe termen scurt pe piața monetară.

Condițiile pe piața monetară sunt dirijate de BNM,în scopul realizării obiectivului inflației,prin stabilirea
indicatorului principal pentru piața interbancară pe termen scurt-rata dobînzii.Nivelul ratei dobinzii de
bază va fi stability de către Consiliul de administratie al Bancii Naționale a Moldovei in conformitate cu
art.26 al Legii cu privire la Banca Naționala a Moldovei.

Operațiunile de piața deschisă vor constitui instrumental principal al politicii monetare,sunt efectuate pe
termen scurt,avînd drept scop echilibrarea cererii și ofertei pe piața monetară,vor permite BNM să
influențeze nivelul ratelor dobînzilor pe termen scurt pe piața interbancară.Prin utilizarea operațiunilor de
piața deschisă,BNM va dirija zilnic condițiile pieței monetare,astfel încît să se asigure menținerea ratei
interbancare pe termen scurt (CHIBOR) în vecinătatea ratei de bază stabilită de catre consiliul de
administrație.Din acest motiv,BNM va anunța si va publica în prealabil programul și condițiile
operațiunilor de piața deschisă.BNM va oferi lichidități numai in cazul lipsei acestora în sistemul bancar.

Facilitățile permanente efectuate la inițiativa băncilor autorizate limitează fluctuațiile ratelor


interbancare ale dobînzii pe termen scurt care pot fi uneori semnificative și formează coridorul pe termen
scurt al ratei dobînzilor.Ratele dobîinzii aferente celor două facilități permanente (depozite și credite
overnight) vor delimita coridorul ratelor BNM. Facilitățile permanente vor fi disponibile pentru băncile
autorizate la cererea acestora.în volum nelimitat și la rata dobînzii stabilită de Consiliul de administrație al
BNM.

Rezervele obligatorii sunt utilizate ca un instrument al politicii monetare avînd drept scop limitarea
excesului de lichiditate,atenuarea impactului acestuia asupra ratelor interbancare ale
dobînzilor.Totodată,ele au si un rol preduțial,în special ținind cont de mărimea limitată a Fondului de
garantare a depozitelor.Rezervele obligatorii sunt păstrate în conturile băncilor autorizate la BNM la o
rată stabilită de catre Consiliul de administrație al BNM.

Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei va stabili mărimea normei rezervelor


obligatorii la mijloacele atrase în monedă naţională şi valută străină în funcţie de trendul pe termen mediu
şi lung a inflaţiei, evoluţia indicatorilor macroeconomici, prognozele indicatorilor macroeconomici şi
monetari pe termen mediu si lung,așteptarile inflaționiste,etc
Intervenţiile pe piaţa valutară şi politica valutară

Banca Naţională a Moldovei promovează în continuare o politică valutară prudentă, consecventă şi


corelată cu obiectivul fundamental de asigurare şi menţinere a stabilităţii preţurilor, precum şi efectuează
plasarea rezervelor internaţionale ale statului în instrumente investiţionale care corespund criteriilor de
siguranţă şi lichiditate. Banca Naţională a Moldovei menţine în continuare regimul cursului de schimb
valutar flotant. Eficienţa asigurării şi menţinerii stabilităţii preţurilor este sprijinită de regimul cursului de
schimb flotant, deoarece ajustarea sistematică a cursului de schimb valutar poate duce la modificări
incompatibile şi contrare ale ratelor dobânzii cu obiectivul inflaţiei adoptate. Prin urmare, Banca
Naţională a Moldovei nu stabililește o rată de schimb predeterminată a leului moldovenesc faţă de alte
valute.

Cu toate acestea, Banca Naţională a Moldovei îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii valutare în
scopul atenuării fluctuaţiilor excesive ale cursului de schimb oficial şi de a completa rezervele valutare
internaţionale. De asemenea, BNM îşi rezervă dreptul de a efectua intervenţii în mod excepţional pe piaţa
valutară în cazul în care acestea sunt necesare pentru a spori eficacitatea principalelor instrumente
monetare în scopul atingerii obiectivului inflaţiei.

În calitate de instrumente ale politicii valutare vor fi utilizate intervenţii directe pe piaţa valutară internă,
operaţiuni reversibile valutare de tip swap, precum şi tranzacţii forward.

BNM stimulează implementarea de către sistemul bancar a instrumentelor de hedging care vor contribui
la diminuarea riscului valutar.

Realizam faptul ca instrumentele politicii monetar-creditare nu difera de la o țara la alta,insă


sesizăm ca in fiecare țara ele se manifesta diferit,astfel in România Operațiunile de piață monetară
reprezintă cel mai important instrument de politică monetară al BNR.Acestea se realizează la
inițiativa băncii central,avînd urmatoarele funcții: ghidarea ratelor de dobîndă,gestionarea
condițiilor lichidității de pe piata monetară şi semnalizarea orientării politicii monetare. principalele
categorii de operaţiuni de piaţă monetară aflate la dispoziţia BNR sunt:
 operaţiuni repo - tranzacţii reversibile, destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR
cumpără de la instituţiile de credit active eligibile pentru tranzacţionare, cu angajamentul acestora de
a răscumpăra activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei;
 atragere de depozite - tranzacţii cu scadenţa prestabilită, destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul
cărora BNR atrage depozite de la instituţiile de credit;
 emitere de certificate de depozit - tranzacţii destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora BNR
vinde instituţiilor de credit certificate de depozit;
 operaţiuni reverse repo - tranzacţii reversibile, destinate absorbţiei de lichiditate, în cadrul cărora
BNR vinde instituţiilor de credit active eligibile pentru tranzacţionare, angajându-se să răscumpere
activele respective la o dată ulterioară şi la un preţ stabilit la data tranzacţiei;
 acordare de credite colateralizate cu active eligibile pentru garantare - tranzacţii reversibile
destinate injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR acordă credite instituţiilor de credit, acestea
păstrând proprietatea asupra activelor eligibile aduse în garanţie;
 vânzări/cumpărări de active eligibile pentru tranzacţionare - tranzacţii destinate
absorbţiei/injectării de lichiditate, în cadrul cărora BNR vinde/cumpără active eligibile pentru
tranzacţionare, transferul proprietăţii asupra acestora de la vânzător la cumpărător fiind realizat prin
mecanismul "livrare contra plată";
 swap valutar - constă în două tranzacţii simultane, încheiate cu aceeaşi contrapartidă, prin care BNR:
 injectează lichiditate cumpărând la vedere valută convertibilă contra lei şi vânzând la o dată
ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei;
 absoarbe lichiditate vânzând la vedere valută convertibilă contra lei şi cumpărând la o dată
ulterioară aceeaşi sumă în valută convertibilă contra lei.

Facilităţile permanente oferite de BNR (Regulamentul 1/2000 privind operaţiunile de piaţă monetară
efectuate de BNR şi facilităţile permanente acordate de aceasta participanţilor eligibili) instituţiilor de credit
au drept scop:1. absorbirea, respectiv, furnizarea de lichiditate pe termen foarte scurt (o zi); 2. semnalizarea
orientării generale a politicii monetare şi 3.stabilizarea ratelor dobânzilor pe termen scurt de pe piaţa
monetară interbancară, prin coridorul format de ratele dobânzilor aferente celor două instrumente.
Instituţiile de credit pot accesa din proprie iniţiativă cele două facilităţi permanente oferite de BNR:

 facilitatea de creditare, care permite obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca centrală,
contra colateral, la o rată de dobândă predeterminată; această rată de dobândă constituie, în mod
normal, un plafon al ratei dobânzii overnight a pieţei monetare;
 facilitatea de depozit, care permite plasarea unui depozit cu scadenţa de o zi la banca centrală, la o
rată de dobândă predeterminată; rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal, pragul
ratei dobânzii overnight a pieţei monetare.
În şedinţa din 6 mai 2008, CA al BNR a decis imprimarea unui caracter simetric coridorului format de
ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară şi restrângerea
amplitudinii acestuia la valoarea de +/- 4 puncte procentuale; măsura a avut ca scop ameliorarea transmiterii
semnalelor de politică monetară şi reducerea amplitudinii fluctuaţiilor ratelor dobânzilor de pe piaţa
monetară interbancară.

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilităţi băneşti ale instituţiilor de credit,
în lei şi în valută, păstrate în conturi deschise la Banca Naţională a României.

Funcţiile principale ale mecanismului RMO constituite în lei sunt cea de control monetar (aflată în strânsă
corelaţie cu cea de gestionare a lichidităţii de către BNR) şi cea de stabilizare a ratelor dobânzilor de pe
piaţa monetară interbancară. Rolul major al RMO în valută este acela de a tempera expansiunea creditului
în valută.

Principalele caracteristici ale acestui instrument sunt:

 baza de calcul a RMO se determină ca nivel mediu zilnic (pe perioada de observare) al soldurilor
elementelor de pasiv în lei şi în valută din bilanţurile băncilor (cu excepţia pasivelor interbancare, a
obligaţiilor către BNR şi a capitalurilor proprii);
 perioada de observare şi cea de aplicare au durata de o lună, fiind succesive (prima dintre ele
reprezentând intervalul cuprins între data de 24 a lunii precedente şi data de 23 a lunii curente);
 ratele RMO pot fi diferenţiate atât în funcţie de moneda de constituire, cât şi în funcţie de scadenţa
reziduală a elementelor incluse în baza de calcul (mai mică sau mai mare de 2 ani);
 RMO se constituie ca nivel mediu zilnic al disponibilităţilor menţinute pe parcursul perioadei de
aplicare în conturile deschise la BNR;
 deficitului de rezerve i se aplică o dobândă penalizatoare, iar abaterile repetate se sancţionează prin
avertisment, amenzi sau prin limitarea operaţiunilor instituţiei de credit.

4. Mecanismele (instituțiile,organele publice)


Banca Naţională a Moldovei continuă colaborarea cu Guvernul Republicii Moldova şi organele
administraţiei publice centrale în vederea promovării politicii monetare. Această colaborare
presupune schimbul de informaţii şi dialogul permanent privind politicile bugetar – fiscale, în mod
special modificarea taxelor, impozitelor şi evoluţia salariilor în sectorul bugetar, indemnizaţiilor,
pensiilor şi a altor plăţi sociale şi altor măsuri care pot avea efect asupra nivelului preţurilor.
Pentru stabilirea unui cadru monetar necesar atingerii obiectivului fundamental, Banca Naţională a
Moldovei va conlucra cu Biroul Naţional de Statistică şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
Banca Naţională a Moldovei, împreună cu Biroul Naţional de Statistică, adoptă o metodologie şi va
delimita responsabilităţile privind publicarea lunară a indicelui inflaţiei de bază. De asemenea, BNM
conlucrează cu BNS în vederea asigurării schimbului permanent de informaţii privind indicatorii
preţurilor, macroeconomici, ai comerţului exterior etc. Totodată, Banca Naţională a Moldovei
conlucrează cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare în domeniul implementării Formularelor
Standardizate de Raportare a participanţilor pieţei financiare nebancare.În baza acestei Sinteze Banca
Naţională a Moldovei va efectua analiza întregului sector financiar, şi anume: a cererilor şi
obligaţiunilor faţă de alte sectoare ale economiei şi faţă de nerezidenţi, în deosebi, analiza volumului
creditelor acordate de către sectorul financiar. Acest fapt va permite Băncii Naţionale a Moldovei să
implementeze o statistică monetară conform standardelor internaţionale acceptate şi să monitorizeze
dinamica agregatelor monetare pe sectorul financiar. În această perioadă Banca Naţională a Moldovei
va conlucra şi cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică, asigurând schimbul de
informaţii privind nivelul şi modificarea tarifelor la gaze naturale, energie electrică ş. a., ce constitui
o parte importantă din coşul de consum al populaţiei. menite să ofere datele necesare pentru
întocmirea Sintezei monetare a sectorului financiar, incluzând alte instituţii financiare. În baza
acestei Sinteze Banca Naţională a Moldovei va efectua analiza întregului sector financiar, şi anume: a
cererilor şi obligaţiunilor faţă de alte sectoare ale economiei şi faţă de nerezidenţi, în deosebi, analiza
volumului creditelor acordate de către sectorul financiar. Acest fapt va permite Băncii Naţionale a
Moldovei să implementeze o statistică monetară conform standardelor internaţionale acceptate şi să
monitorizeze dinamica agregatelor monetare pe sectorul financiar. În această perioadă Banca
Naţională a Moldovei va conlucra şi cu Agenţia Naţională pentru Reglementare în Energetică
asigurând schimbul de informaţii privind nivelul şi modificarea tarifelor la gaze naturale, energie
electrică ş. a., ce constituie o parte importantă din coşul de consum al populaţiei.
Pe parcursul anilor 2010-2012 Guvernul Republicii Moldova, Banca Naţională a Moldovei
şi Fondul Monetar Internaţional continuă implementarea prevederilor Memorandumului cu privire la
Politicile Economice şi Financiare. Totodată, Banca Naţională a Moldovei, în calitate de verigă de
comunicare cu Fondul Monetar Internaţional, raportează la FMI principalii indicatori ai pieţelor
monetare, de credit şi valutare şi solicită asistenţă tehnică în special în domeniul statisticii monetar-
financiare şi sporirii capacităţii de analiză şi modelare.

Instituţiile principale ale pieţei monetare în România au fost revitalizate înultimu


deceniu,într-un context de mare complexitate, marcat de trecerea la un nou system
economic, acţionându-se pentru:

 abandonarea sistemului de tip preponderent monobancar, potrivit căruia


B a n c a N a ţ i o n l ă a R o m â n i e i e x e c u t ă r o l u l d e e m i s i u n e m o n e t a r ă ş i d e adap
tare pasivă la cererea de monedă a agenţilor economici. Astfel, eraexclusă şansa
ca prin manevrarea ratei dobânzii să se asigure în cea mai
marem ă s u r ă m o b i l i z a r e a e c o n o m i i l o r b ă n e ş t i a l e p o p u l a ţ i e i ş i s a t i s f a c e r e a
solicitărilor de credite;
 u r m ă r i r e a c r e ă r i i ş i d e z v o l t ă r i i u n u i s i s t e m b a n c a r c u d o u ă t r e p t e : u n a pr
ezentată de Ban ca Naţională a României şi alta reprezentată de
băncilecomerciale, instituţiile financiare şi societăţile de asigurări;
 perfecţionarea cadrului legislativ şi operaţional-funcţional pentru adaptareastatutului de
organizare şi funcţionare a Băncii Naţionale a României laexigenţele economiei cu piaţa
concurenţial-funcţională. Concomitent seameliorează substanţial reglementările privitoare la
fondarea de noi bănci, lamanagementul bancar, la pregătirea şi perfecţionarea
profesională,comportamentală şi morală a personalului din sistemul monetar-financiar.
B a n c a N a ţ i o n a l ă a R o m â n i e i este instituţia monetar-financiară centrală astatului,
funcţionând sub supravegherea Parlamentului. Ea are responsabilitatea înfăptuirii politicii monetare
şi de credit, acţionând în mod ştiinţific, cu profesionalism pentru asigurarea puterii de
cumpărare a monedei naţionale – LEUL.Denominarea leului, trecerea la leul greu începând de
la 1 iulie 2005, este o dovadă evidentă în acest sens. Prin statutul său, Banca Naţională a României se
bazează pe capitalul public.Funcţiile Bănci Naţionale a României consta u, în principal, în:
asigurare în t o t a l i t a t e a e m i s i u n i i m o n e t a r e ; c o n d u c e r e a p o l i t i c i i
monetare şi valutare a ţării; supravegherea activităţii de acordare de credite
r e a l i z a t e d e b ă n c i l e c o m e r c i a l e ; supravegherea activităţii de gestiune a politicii de
trezorerie de către Banca Comercială Română, căreia i-a fost delegată această funcţie de către Banca
Naţională a României etc.Aceste funcţii fac parte din managementul bancar al celei mai
importante
băncidin ţara noastră, care se realizează în dublu sens: al autorităţii monetare naţionale
supreme şi al asigurării conducerii competente prin personal de înaltă calificare
la toatenivelurile, începând de la Consiliul de administraţie până la directoratul microbancar.
Banca Comercială Română a f o s t o r g a n i z a t ă î n a n u l 1 9 9 0 , î n a c o r d c u
exigenţele economiei monetare cu piaţă concurenţială. Ea realizează operaţiunile
comerciale, care erau în competenţa Băncii Naţionale a României, până în anul 1990,îndeosebi
operaţiunile de cont curent ale unităţilor de stat. Se află în plin proces de privatizare.
Banca Română de Dezvoltare – G.S.G.; RaiffeisenBank, Bancpostsunt instituţii
specializate private ce funcţionează ca societăţi bancare comerciale, executând operaţiunile
specializate ale fostelor bănci de stat.Paralel cu activitatea acestor bănci, au fost fondate şi funcţionează
un număr important de bănci comerciale, cu capital integral privat, precum şi unele bănci mixte
sau filiale aleunor bănci străine, dovedindu-şi viabilitatea.
Casele de economii reprezintă intermediari financiari care mobilizează depozitecu amănuntul de la
populaţie şi le oferă, apoi, pe piaţa interbancară. Principala instituţie,în acest sens, în România este
Casa de Economii şi Consemnaţiuni, care trebuie să funcţioneze, în conformitate cu statutul său
ca o veritabilă bancă comercială de economii.
Societăţile de asigurări şi reasigurări reprezintă instituţii care realizeazăsistematic
asigurări de bunuri şi persoane. Ele garantează asiguratului, în schimbul plăţii periodice a unei sume de
bani, ca poliţă de asigurare, despăgubirea totală sau parţială în situaţia producerii evenimentului pentru
care s-a asigurat. Există, de asemenea,şi societăţi de reasigurări. Societăţile de asigurări şi reasigurări pot
avea caracter naţionalsau internaţional.În mare măsură, aceste societăţi funcţionează cu capital integral
privat.
Instituţiile financiare sunt instituţii de tip: cooperative de credit; fonduri de pensii;
fonduri mutual etc.
Asemenea instituţii funcţionează pe piaţa monetară,folosind instrumente
specifice cu ajutorul cărora soluţionează cerinţele ce decurg din politica monetară a
României.
5. Efectele de transmisie a politicii
În Republica Moldova în perioada anilor 2010-2012 BNM continuă analiza şi modelarea
mecanismului de transmisie a politicii monetare, conferindu-i ratei dobânzii rolul determinant în
orientarea pieţelor monetară, de credit şi valutară. În general, modificările ratei de bază a BNM au
drept scop modificarea ratelor dobânzilor la credite şi depozite în economie, precum şi a cursului de
schimb al monedei naţionale. În acest context, se aşteaptă că rata de bază va determina condiţiile
monetare în care activează economia naţională. Mecanismul de transmisie monetară apare ca o
modificare a condiţiilor monetare şi influenţează cererea de bunuri şi servicii. Ratele joase ale
dobânzilor, de exemplu, stimulează creşterea cheltuielilor de consum şi reducerea economiilor,
precum şi deprecierea monedei naţionale, ceea ce poate stimula exporturile şi defavoriza importurile.
Pe de altă parte, ratele ridicate ale dobânzilor stimulează reducerea cheltuielilor de consum interne şi
aprecierea monedei naţionale, ce poate provoca reducerea exporturilor şi încuraja importurile.
Cererea înaltă de bunuri şi servicii autohtone creează o presiune suplimentară asupra preţurilor în
cazul în care depăşeşte capacitatea economiei. Banca Naţională a Moldovei va analiza şi va
monitoriza permanent impactul deciziilor de politică monetară asupra comportamentului de creditare
al băncilor, precum şi efectele activităţii băncilor asupra sectorului real. De asemenea, luând în
consideraţie factorii care pot slăbi influenţa de transmisie (subdezvoltarea pieţei financiare, excesul
de lichiditate structurală, etc.) se va atrage o atenţie specială canalelor alternative de transmisie, cum
ar fi reducerea valutizării pentru a consolida canalul creditelor bancare.
În pofida faptului că pe parcursul ultimilor doi ani Banca Naţională a Moldovei a utilizat activ rata de
bază ca instrument al politicii monetare, efectele acesteia asupra ratelor dobânzilor din economie şi
existenţa unei elasticităţi slabe dintre variabilele macroeconomice reale faţă de rata dobânzii rămâne
o problemă majoră. Din aceste motive, Banca Naţională a Moldovei va stimula în continuare canalul
ratei dobânzii, va modifica statistica ratelor dobânzii la creditele acordate şi depozitele acceptate de
sectorul bancar în corespundere cu standardele internaţionale5, ceea ce va permite sporirea capacităţii
de modelare şi analiză, în special a mecanismului de transmisie a politicii monetare.

Efectele de transmisie a politicii in România:

Pe termen scurt evoluţia preţurilor este supusă unor influenţe multiple, generate de factori provenind din
economia naţională şi din mediul extern, care acţionează asupra cererii şi ofertei agregate. Pe termen mediu
şi lung, însă, un rol fundamental în asigurarea stabilităţii preţurilor îi revine conduitei politicii monetare.
Mecanismul de transmisie a politicii monetare reprezintă totalitatea canalelor prin care banca centrală,
utilizând un set variat de instrumente de politică monetară poate influenţa dinamica cererii agregate şi a
preţurilor din economie.
Dintre canalele (sau mecanismele specifice) de transmisie a politicii monetare identificate de literatura de
specialitate, practica economică a relevat cu precădere importanţa următoarelor: canalul ratelor dobânzilor
practicate de instituţiile financiare; canalul creditului; canalul cursului de schimb; canalul efectelor de
avuţie şi bilanţ; canalul anticipaţiilor agenţilor economici privind inflaţia.
Relaţia dintre banca centrală şi băncile comerciale se stabileşte în cadrul pieţelor financiare (monetară,
valutară), banca centrală având capacitatea de a controla relativ eficient ratele dobânzilor pe termen scurt
prin gestionarea lichidităţii pe piaţa monetară interbancară. De regulă, în cadrul sectorului financiar-
bancar transmisia impulsurilor de politică monetară se realizează relativ rapid. La nivelul relaţiei dintre
băncile comerciale şi economia reală, impulsurile de politică monetară ale băncii centrale se transmit mai
degrabă imperfect şi după o perioadă de timp care depinde de particularităţile structurale ale economiei
naţionale.
Deşi banca centrală poate controla ratele dobânzilor pe termen scurt, economia reală este influenţată cu
precădere de ratele dobânzilor pe termen mediu şi lung practicate de băncile comerciale pentru depozitele
atrase sau pentru creditele acordate clienţilor acestora. Nivelul acestora din urmă depinde de cel al ratei
dobânzii de politică monetară, dar şi de un număr de alţi determinanţi (aşteptările privind inflaţia,
perspectivele privind creşterea economică etc.), şi este hotărâtor pentru deciziile de investiţii, consum sau
economisire. În general, dobânzi mai reduse stimulează investiţiile şi consumul în defavoarea economisirii,
în timp ce dobânzi mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile.
Astfel este influenţată cererea agregată din economie. Oferta agregată are o capacitate de ajustare la nivelul
cererii agregate limitată la un orizont scurt de timp. Pe termen lung, oferta depinde în principal de dinamica
factorilor fundamentali precum capacităţile de producţie, forţa de muncă şi gradul de înzestrare tehnologică
şi prin urmare se ajustează mai lent şi pe termen mai îndelungat, neputând fi influenţată prin intermediul
politicii monetare. În aceste condiţii, pe termen scurt/mediu, politica monetară poate afecta numai decalajul
dintre nivelul efectiv al activităţii economice şi cel sustenabil pe termen lung (deviaţia PIB real de la nivelul
său potenţial, sau -excesul de cerere"), v. glosar.
La rândul său, deviaţia PIB real este un factor determinant pentru inflaţia preţurilor de consum. De
exemplu, o cerere în exces pentru bunuri de consum sau de investiţii pune în mod direct presiune asupra
costurilor cu factorii de producţie (inclusiv cu factorul muncă, respectiv salariile). În faţa unor astfel de
creşteri ale costurilor de producţie, o parte a firmelor pot decide în favoarea unei diminuări a marjelor de
profit obţinute, lăsând preţurile finale de vânzare nemodificate. Pe termen mediu, însă, în condiţiile unor
creşteri persistente ale costurilor de producţie, firmele vor transfera tot mai mult aceste costuri asupra
preţurilor de vânzare, ceea ce va conduce în cele din urmă la creşterea preţurilor bunurilor de consum
(generând inflaţie). Un deficit de cerere agregată pe de altă parte va avea efecte contrare.
Având un control relativ eficace asupra ratelor dobânzilor pe termen scurt, banca centrală poate influenţa
inclusiv motivaţia agenţilor economici de a deţine monedă natională comparativ cu aceea de a deţine
monedă străină şi, prin aceasta, cursul de schimb. Cu toate acestea, evoluţia cursului de schimb este
rezultatul acţiunii unui număr mult mai mare de factori (de exemplu, aversiunea la risc a investitorilor
străini, dezechilibrele macroeconomice interne şi externe, factori politici etc.). Asupra unora dintre aceşti
factori politica monetară nu poate acţiona, iar asupra altora are o influenţă limitată şi condiţionată strict de
coerenţa celorlalte politici macroeconomice (fiscală, de venituri, a reformelor structurale).
Cursul de schimb influenţează preţul relativ al bunurilor interne faţă de cel al bunurilor tranzacţionate pe
pieţele externe. Un exportator va câştiga mai mult dacă preţul obţinut în valută din vânzarea bunurilor sale
pe pieţele externe este transformat în lei la un curs de schimb mai ridicat (moneda naţională este mai
depreciată). Pe de altă parte, un importator va câştiga mai mult dacă bunurile vândute pe piaţa internă sunt
achiziţionate în valută la un cost mai mic exprimat în lei, echivalent al unei monede naţionale mai apreciate.
Cursul de schimb transmite astfel (prin intermediul canalului exporturilor nete - sau canalului indirect al
cursului de schimb) cu un anumit decalaj în timp, impulsurile iniţiale ale ratei dobânzii de politică monetară
asupra activităţii economice (sintetizată prin deviaţia PIB real).
Un alt mecanism important prin care cursul de schimb şi ratele dobânzilor acţionează asupra activităţii
economice este efectul de avuţie şi bilanţ(pentru detalii vezi Efectul de avuţie şi bilanţ). O depreciere a
cursului de schimb al monedei naţionale generează o diminuare a apetitului pentru contractarea de credite
în valută. În acelaşi timp, deprecierea leului va reduce venitul disponibil al celor care au deja contractate
astfel de credite. Acest efect decurge din faptul că agenţii economici care obţin venituri în monedă naţională
vor fi nevoiţi - în situaţia unei deprecieri - să plătească mai mulţi lei pentru serviciul datoriei contractate în
valută. Aprecierea cursului de schimb va avea efecte de sens invers: va spori motivaţia sectorului privat de
a se împrumuta în valută mai degrabă decât în monedă naţională, în principal datorită costurilor mai
comparativ mai scăzute în lei asociate serviciului datoriei.
Unul din cele mai simple şi mai rapide mecanisme prin care care sunt transmise modificările cursului de
schimb este cel al preţului bunurilor de import (canalul direct al cursului de schimb). Preţul la care un agent
economic va comercializa pe piaţa internă bunuri achiziţionate din import, este format din preţul în valută
(de pe piaţa externă) al bunului respectiv transformat în lei la cursul de schimb relevant. În general, preţul
în monedă naţională se ajustează incomplet la variaţiile cursului de schimb. Aceasta se datorează în
principal costurilor ridicate pe care le-ar genera pentru importatori modificarea preţurilor practicate pe piaţa
internă cu aceeaşi frecvenţă ridicată pe care o manifestă fluctuaţiile cursului de schimb Alături de preţurile
bunurilor din import, o serie întreagă de alte preţuri răspund mai mult sau mai puţin la modificările cursului
de schimb, precum preţurile combustibililor, unele preţuri administrate (pentru medicamente, telefonie fixă
etc.), preţurile bunurilor complementare sau substituibile celor importate.
Percepţia agenţilor economici cu privire la consecvenţa cu care banca centrală urmăreşte îndeplinirea
obiectivelor sale fundamentale afectează semnificativ aşteptările cu privire la inflaţie (detalii). În condiţiile
creşterii transparenţei şi credibilităţii demersurilor băncii centrale, ancorarea aşteptărilor inflaţioniste la o
traiectorie compatibilă cu obiectivele acesteia privind inflaţia devine unul dintre cele mai puternice şi mai
eficiente canale de transmisie a politicii monetare.
Dincolo de influenţa politicii monetare, dinamica cererii agregate şi a preţurilor este determinată şi de
conduita altor componente ale setului de politici macroeconomice, cum ar fi politica fiscală şi politica
veniturilor. Politica fiscală are un efect direct asupra economiei influenţând cererea agregată prin
intermediul impulsului fiscal (pentru detalii vezi Proiecţiile fiscale şi prognoza macroeconomică). O
politică fiscală optimală are rolul de a atenua şi stabiliza fluctuaţiile ciclului economic şi, prin urmare,
dinamica deviaţiei PIB real de la nivelul său potenţial. Pe de altă parte, o politică echilibrată a veniturilor
trebuie să fie ghidată de asigurarea corelaţiei dintre câştigurile salariale reale din domeniul public cu cele
din domeniul privat şi cu dinamica productivităţii muncii.

6.Direcțiile politicii pentru urmatorii 3-5 ani


Este semnificativ faptul că sistemul bancar al Republicii Moldova s-a consolidat pe parcursul a 19 de
ani, transformându-se într-un sistem stabil şi solid. Acest merit este al Băncii Naţionale a Moldovei,care
în cursul acestei perioade a promovat politica monetară şi valutară a Republicii Moldova. Banca
Naţională a Moldovei promovează o politică monetară şi valutară adecvată situaţiei economice, orientată
spre realizarea şi menţinerea stabilităţii monedei naţionale prin crearea condiţiilor pe pieţele monetară, de
credit şi valutară, bazate pe principiile funcţionării economiei de piaţă.

Pe viitor BNM urmarește realizarea obiectivelor precum : asigurarea creşterii economice şi ocuparea
forţei de muncă.Astfel se axează pe asigurarea stabilităţii preţurilor şi menţinerea ratei inflaţiei la un nivel
redus,creind un cadru macroeconomic relativ stabil, care permite dezvoltarea economică şi asigurarea
unui nivel susţinut de creştere economică. La fel planifică să continue menţinerea, pe parcursul perioadei,
a ratei inflaţiei aproape de intervalul mijlociu de o singură cifră – cu excepţia şocurilor exogene
substanţiale. În anul 2012 Banca Naţională a Moldovei va menţine condiţiile necesare pentru continuarea
procesului dezinflaţionist şi va depune efort pentru a stăpâni rata inflaţiei pe trend descendent înregistrat
şi prognozat pentru anii 2012 – 2014. Având în vedere întârzierea impulsurilor politicii monetare asupra
inflaţiei şi economiei naţionale, gradul mai mare de incertitudini a mediului economic intern şi extern,
precum şi necesitatea sporirii flexibilităţii operaţionale, Banca Naţională a Moldovei extinde orizontul
politicii monetare pe termen de cel puţin 24 luni şi lărgeşte intervalul obiectivului. Pentru anul 2013
Banca Naţională a Moldovei va crea condiţii pentru încadrarea inflaţiei în limita de 5.0 la sută anual, cu o
posibilă deviere de ± 1.5 puncte procentuale.
În România:

În viitorul apropiat România inteționează sa adopte moneda euro,ceea ce reprezintă relansarea creșterii
economice, va produce efecte benefice de anvergură, acţionând în extenso prin intermediul unor politici
coerente şi la echilibrarea pieţei monetare, a pieţei forţei de muncă sau a cadrului fiscal.Adoptarea
monedei euro reprezintă e punctul final al efortului de atingere a unui grad ridicat al convergenţei reale.
Bibliografie:
1. www.bnm.md
2. www.bnr.ro
3. Decretul Președintelui R.M. nr 122 din 4 iunie 1991 “Cu privire la
Banca Națională a Moldovei",monitorul official,din 30.09.1990 nr
V. 9/241
4. Legea nr 191-XVI din 30.06.2006 cu privire la modificarea Legii
nr 548-XII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a
Moldovei
5. "Aspecte ale politicii monetare si valutare a României in
contextual aplicarii Programului de convergență" Eugen
Dijmarescu,București,4 septembrie 2007
6. Revista științifico-didactică "Economică", ASEM