MODALITĂȚI MODERNE DE FINANȚARE: ABORDĂRI TEORETICE

MODERN FINANCING MODALITIES: THEORETICAL APPROACHES

Daniela BUMBAC,
USM,
Dep. Finanțe și Bănci
Rezumat
Finanțarea activității agentului economic constituie astăzi o problemă destul de strigentă.
Resursele proprii nu sînt mereu suficinete pentru a face față strategiilor de dezvoltare a
întreprinderii, din aceste considerente agentul economic este pus în fața alegerii unor surse
alternative de finanțare. Varietatea și multitudinea surseleor de finanțare prin care pot fi mobilizate
resursele de capital fac ca decizia de finanțare să fie o problemă de alegere.
Abstract
Financing of the activity of the economic agent is today a rather striking issue. Own resources
are not always sufficient to deal with business development strategies, for this reason the economic
agent is faced with the choice of alternative sources of financing. The variety and multitude of
sources of funding through which capital resources can be mobilized make the financing decision
a matter of choice.

Cuvinte cheie: modalitate de finanțare, factoring, finațare mezanin, securitizarea

activelor, crowdfunding, capital de risc
Key words: financing, factoring, mezzanine financing, securitization of assets,
crowdfunding, venture capital
Introducere
În practica europeana tot mai des se întîlnesc noi modalități de finanțare a întreprinderilor ce
nu își gasesc reflecția în cadrul țarilor din afara UE, și respectiv în cadrul R.Moldova. În cele ce
urmează vor fi enumerate si caracterizzte tehncile de finanțare moderne, noi sau cum mai sunt
numite în cadrul literaturii franceze de specialitate tehnici alternative de finanțare.
Rezultate și discuții
Din practica europeană, inclusive cea franceză se pot enumera următoarele tehnici de finanțare
noi sau moderne:
1. Factoringul
2. Finanțarea de tip mezanin
3. Securitizarea activelor
4. Creditul sindicalizat
 5. Crowdfundingul sau finanțarea participativă
6. Finanțarea prin capitalul de risc
Factoringul. Una dintre modalitățile moderne de finanțare care înregistrează o arie de
acoperire din ce în ce mai largă atît în țările cu dezvoltare economică durabilă cît și în țările cu
ritmuri latente de dezvoltare, poate fi menționat factoringul. Actualmente se poate afirma că
factoringul constituie una dintre cele mai eficiente și compelxe forme de finanțare ale unui agent
economic, el fiind un un produs financiar complex care combină creditarea, asumarea riscului de
neîncasare a creanţelor, servicii de urmărire şi încasare a creanţelor precum şi evidenţa contabilă
a creanţelor.
În general factoringul reprezintă posibilitatea exportatorilor de a ceda o parte din creanţe
sau a le ceda în totalitatea lor unei sau unor instituţii specializate în operaţiuni de acest gen în baza
unui contract de factoring și în schimbul cedării unui comision. Factoringul nu este doar o tehnică
de finanţare în faza de postlivrare ci și una de transformare în lichidităţi a creanţelor rezultate în
urma livrării bunurilor sau prestării serviciilor. Factoringul este considerat un contrac încheiat
între furnizorul de mărfuri sau prestatorul de servicii (numit aderent în cazul acestui contract) şi
factor (care poate fi o instituţie bancara sau altă instituţie financiară specializată) prin care
creanţele aderentului din vînzări de bunuri sau prestări de servcii sînt preluate de factor spre a
fi mai apoi încasate de către acesta de la debitor.
Securitizarea este procesul prin care un emitent poate crea instrumente financiare prin
combinarea de active financiare pe care le vinde apoi sub diferite transe investitorilor. Constă ca
să spunem aşa în "împachetarea" mai multor credite mici, netranzacţionabile pe piaţă (ca de
exemplu împrumuturi ipotecare, împrumuturi pe carduri de credit) în pachete care reprezintă sume
importante şi care pot fi asigurate sau garantate de guvern sau de agenţii private. Implică emiterea
de titluri care reprezintă dreptul asupra unui grup de active, cum sunt ipotecile şi care sunt
gestionate de un fond. Emitentul de împrumuturi vinde "pachetele de împrumuturi" fondului, care
la rândul său emite titluri prin intermediul unei bănci specializate în investiţii (subscriitor) care le
vinde investitorilor . Prin urmare, acest mecanism permite emiterea pe piaţa financiară locală sau
internaţională de titluri financiare (obligațiuni de regulă) în contul unor active financiare (credite
ipotecare, contracte de leasing, contracte de forfetare, contracte de factoring sau credite furnizor /
cumpărător).
Actorii securitizării sînt: întreprinderile, instituțiile financiare, entitățile publice, companiile de
asigurare.
Termenul de securitizare provine de la cuvântul eglezesc „securities”, titluri sau valori mobiliare.
În Franţa se foloseşte termenul de “titrisation”. Conceptul este relativ recent ce poate fi folosit în
mai multe contexte. Expresia poate desemna:
  Dezintermedierea, altfel spus colectarea fondurilor de către întreprinderi direct de la
investitori fără a mai apela la firmele de investiţii;
 Cesionarea de către o instituţie financiară total sau parţial a portofoliului său de
împrumuturi în favoarea unei alte instituţii financiare ;
 Tranformarea în titluri mobiliare a unui portofoliu de împrumuturi fie în totalitate, fie doar
în parte , aceste titluri fiind ulterior plasate pe piaţa de capital şi transformarea fluxurilor
financiare generate de acestea în două tipuri de titluri, primul corespunzând intereselor, al
doilea rambursării capitalului .
Finanțarea de tip mezanin. Finanțarea de tip mezzanine a fost folosita în SUA încă din
anii '80, iar în Europa, instrumentul a fost utilizat pentru prima data la începutul anilor '90.
Termenul “mezzanine” provine din arhitectura și reprezintă un etaj intermediar între doua etaje
principale ale unei cladiri. In domeniul finanțelor este utilizat figurativ ca un termen colectiv pentru
forme hibride de finanțare ce combină elemente ale capitalurilor proprii și împrumutate.
Finantarile de tip mezanin reprezintă imprumuturi subordonate pe termen lung, de cinci-
opt ani, rambursabile în totalitate la scadență, finanțatorul avînd opțiunea de a deveni acționar al
companiei împrumutate, la un moment dat, cînd se schimbă acționarul majoritar al firmei sau
aceasta este listată la bursa. Costurile asociate acestui tip de finanțare constau în dobanda fixa
perceputa și veniturile obtinute în urma vînzării acțiunilor deținute la compania respectivă.
Finanțarea de tip mezanin descrie un credit acordat de un fond de investiții unei companii,
cu posibilitatea convertirii datoriei în acțiuni (conform unei structuri prestabilite), în cazul în care
împrumutul nu este restituit integral și la scadență. Finanțarile de tip mezanin reprezintă
împrumuturi subordonate pe termen lung, de cinci-opt ani, rambursăbile în totalitate la scadență,
finanțatorul avînd opțiunea de a deveni acționar al companiei împrumutate, la un moment dat, cînd
se schimba acționarul majoritar al firmei sau cînd aceasta este listata la bursă.
Costurile asociate acestui tip de finanțare constau în dobanda fixa percepută și veniturile
obținute în urma vînzării acțiunilor deținute la compania respectivă. Finanțarea mezanin este
utilizată pentru achizițiile de companii, dezvoltarea firmei, finanțari de tip "punte", recapitalizări
și restructurări precum și pentru achiziționarea pachetelor minoritare de acțiuni ale firmei.
Finanțarea de tip mezanin poate fi utilizată atît ca modalitate de a atrage capital pentru
dezvoltarea unei societăți cît și ca sursa de finanțare pentru a achiziționa o societate. Așa cum
reiese din denumire, finanțarea de tip mezanin este pozitionată în structura financiara a unei
societăți între “nivelul de baza” reprezentat de fondurile proprii și “primul nivel” reprezentat de
fondurile împrumutate, cu alte cuvinte, finatarea de tip mezanin este un instrument hibrid
înglobînd atît caracteristici specifice fondurilor împrumutate cat și ale fondurilor proprii.
 Nu există o formulă consacrată pentru a defini acest tip de instrument hibrid: acesta ar
putea fi considerat fie de natura unor fonduri proprii preferențiale, avînd asociate un volum
garantat de dividende, fonduri care să fie convertibile în fonduri proprii obișnuite conform opțiunii
deținătorului fondurilor proprii preferențiale, fie de natura unui împrumut, de asemenea convertibil
în fonduri proprii, în sens tradițional, sau în fonduri proprii preferențiale. Opțiunea pentru
conversie conferă deținatorului unui instrument de tip mezanin un nivel mai ridicat de siguranță
decît dacă ar fi deținut doar fonduri proprii, cum ar fi un nivel mai ridicat de prioritate în cazul în
care societatea ar intra în lichidare precum și prioritate la plata dividendelor sau dobînzii în raport
cu acționarii, permițînd totodată accesul investitorului la beneficiile specifice unui acționar,
precum ar fi posibilitatea de conversie a împrumuturilor sau acțiunilor preferentiale în acțiuni,
anterior efectuării unor plăți.
Din perspectiva bilanțului contabil, capitalul “mezzanine” este un instrument hibrid ce
acționează ca o punte de legatura între capitalul propriu și capitalul împrumutat al firmei. In acest
fel, capitalul “mezzanine” poate remedia anumite lipsuri financiare ce nu pot fi acoperite folosind
formele clasice de finanțare.
De-a lungul timpului, s-au dezvoltat forme diverse ale finanțarii “mezzanine” în Europa și
Statele Unite ca rezultat al diferitelor sisteme financiare și reglementari legale (ex. falimentul,
codul fiscal, protectia investitorilor, etc.). In concordanță cu aceste diferențe specifice,
împrumuturile bancare joacă un rol important în finanțarea firmelor în Europa comparativ cu
Statele Unite, unde piețele de capital reprezintă cea mai importantă sursă de finanțare. De
asemenea, în Europa, formele utilizate ale mezaninului tind sa fie mai apropiate de capitalul
împrumutat, în timp ce în Statele Unite, tipurile cel mai des întalnite de mezanin financiar sunt de
fapt o varietate de obligațiuni oferite subscripției publice.
Mezaninul financiar nu este un instrument de finanțare de sine stătător precum un
împrumut sau un titlu de valoare, ci este un instrument hibrid ce combina variate instrumente. Cele
mai importante instrumente ale finanțarii mezanin includ instrumentele de plasament privat
(mezanin privat) și instrumente ale pieței de capital (mezanin public).
Instrumentele de plasament privat sunt:
1. împrumuturile subordinate;
2. împrumuturile participative;
3. “silent participations”.
Împrumuturile subordonate reprezintă forma generală de finanțare mezanine și sunt
împrumuturi fără garanție, în care pretenția de restituire a celui care împrumuta (în eventualitatea
falimentului) este acoperită după plata datoriilor față de ofertanții de împrumuturi clasice.
 Obligațiunile participative sunt împrumuturi normale, dar remunerarea lor nu este fixă, ci
depinde de rezultatele afacerii. Spre deosebire de deținerea de acțiuni care conferă drepturi de
proprietate, împrumuturile participative nu permit inițierea unei relații de proprietate. În
eventualitatea unui faliment, creditorii au aceleași drepturi ca și celelalte categorii de ofertanți de
fonduri în privința recuperării împrumuturilor.
Instrumentul “silent participations” este mai apropiat din punct de vedere legal de deținerea
de acțiuni decît de împrumuturile subordonate sau participative. Trasătura distinctă a acestei forme
de finanțare constă în faptul ca una sau mai multe persoane dețin o parte din capitalul social al unei
firme, fara a-și asuma vreo responsabilitate față de creditorii companiei. Acest instrument
afectează doar afacerile interne ale unei companii și nu este vizibil pentru observatorii externi.
Instrumentele pietei de capital (mezaninul public) sunt:
1. drepturile de participare la profit;
2. obligațiunile convertibile;
3. obligațiunile cu warrant.
Drepturile de participare la profit oferă deținătorilor dreptul asupra unei părți din rezultatele
companiei (ex. participarea la profit sau emisiunea de noi acțiuni), dar nu și dreptul de a fi
consultați asupra gestionării afacerii. Aceasta înseamna ca deținatorul drepturilor de participare la
profit nu are drept de vot sau dreptul de a decide asupra administrării companiei, ci doar dreptul
de a primi o remunerație banească exactă.
Randamentul investițiilor mezanin se ridica la 12-17% pe toată perioada investiției, nivel
situat peste cel al bancilor (7-8%), obținut pentru credite, dar sub randamentul obținut de fondurile
de private equity (cel putin 25%). Avînd în vedere ca riscul posesorului unui instrument de tip
mezanin este inferior celui al posesorului de acțiuni obisnuite, dar superior celui al unui
creditor obișnuit, este normal să judecam că și randamentul acestui instrument este undeva între
nivelul așteptat pentru împrumutul obișnuit și cel pentru fondurile proprii. De exemplu, dacă
deținătorii de acțiuni într-o anume societate s-ar aștepta la randamente de 25% sau mai mult, iar
creditorii s-ar aștepta la dobînzi în gama 6-12%, atunci posesorul unui instrument de tip mezanin
s-ar putea aștepta la un randament în intervalul 15-20%. Nivelul exact al cîștigului va depinde
evident de raportul fonduri împrumutate/ fonduri proprii și de gradul de risc absorbit de posesorul
instrumentului de tip mezanin și anume depinde de faptul ca dividendele preferentiale, daca există,
reprezintă 5% sau 10% din valoarea instrumentului de tip mezanin, de natura exacta a opțiunilor
de tip “put or call”, de prețul la care instrumentul se poate converti în acțiuni obișnuite, și de
capacitatea de exercitare a controlului.
De regulă finanțatorii cu instrumente de tip mezanin nu dețin nici un mijloc de protecție
prin drepturi asupra activelor unei societăți. Acest lucru înseamna că, în situația unei intrari în
 incapacitate de plată, despagubirea pentru un instrument de tip mezanin poate avea loc numai dupa
ce toate obligațiile cu grad superior de prioritate au fost platite.
Finanțarea de tip mezanin permite efectuarea de plăți mai mici în numerar pentru dobînzi
sau dividende decît în cazul plăților pentru obligațiuni corporative, avînd în vedere că finanțatorul
se va baza pe opțiunea sa de conversie în acțiuni pentru a mari randamentul în ansamblu, permițînd
astfel conservarea fluxurilor de numerar ale societății. Printre cei mai frecvenți utilizatorii de
finanțari de tip mezanin se numară fondurile de investiții, managerii care achiziționează propria
societate precum și cei care fac alte tipuri de achiziții recurgînd la finanțare prin împrumut.
Finanțatorii de tip mezanin se bazează fără rezerve pe analiza diagnostic efectuată de un fond de
investiții care achiziționeaza o societate, și permit acestuia să joace rolul principal în
managementul societății achiziționate, cel puțin cît timp aceasta își îndeplinește planul de afaceri.
Practica europeană ne spune ca ămprumutul mezanin constituie aproximativ între 4 și 5 mld euro
annual. O treime din tranzacții este inferioară sumei de 50 mii euro. Cea mai mare piața a
împrumuturilor mezzanine este concentrate în Marea Britanie cca. 40%, urmată de Franța 20% și
Germania 13%.
Finanțarea prin capitalul de risc. Capital de risc reprezintă pentru investitorii
profesionali, participarea minoritară sau temporară în capitalul intreprinderii nou create sau a
uneia foarte tinere. Aceasta permite de a ameliora considerabil finanțarea întreprinderilor cu un
puternic potențial de dezvoltare, creînd condiții favorabile pentru creșterea împrumuturilor
bancare. Ca urmare intrarea prin capitalul investitorului, consituie un formidabil efect de levier
pentru accedarea finanțării bancare. El permite antreprenorilor de a profita de sfaturile avisate de
investitori, de experiența acestora etc. Capital de risc constituie operațiunile în fonduri proprii
realizate în cadrul întreprinderilor inovante la etapa inițială de creare sau întreprinderilor noi create
cu un puternic potențial de creștere. Practica internațională arată că societățile de capital-risc
intervin în general cu un capital superior celui de 1 mln euro. În același timp fondurile de
amortizare regionale pot investi sume echivalente celor de 300000 euros. Pentru început,
antreprenorii pot apela pentru capital la așa numiții Business Angels, a căror capacitate de
investire variază foarte mult, dar nu depășește cîteva zeci de mii de euro. Alte instituţii existente
care propun un capital-risc solidar sînt reprezentate de Cigales, FinanCites sau membrii asociației
Love money, care participă cu un capital de citeva zeci de mii de euro în întreprinderile mici.
Intervențiile în capitalul întreprinderilor mici și mijlocii pot fi analizate sub următoarele aspecte:
1. Semințe de capital sau seed-capital - intervine în situația creării unei noi întreprinderi, la stadiul
de lansare a unui nou produs. Acest tip de investiție necesită în mod obligatoriu crearea juridică a
întreprinderii. Cei care fac aceste aporturi de capital pot fi, Business Angels, sau incubatoarele de
afaceri.
2. Capitalul de creare sau Start-up – intervine în situația de demarare a unei noi întreprinderi sau în
timpul înregistrarii primelor venituri, el mai poate fi considerat capitalul post- creare. Cei care pot
face aceste aporturi de capital sînt reprezentați de Business angels, Corporate venture, Fondurile
de capital-risc instituionalizate, SCR, FCPR, FCPI
3. Capitalul de dezvoltare - intervine în cadrul unei ntreprinderi în plină maturitate, sau la o nouă
fază de dezvoltare a acesteia. Aporturile de capital sînt facute de fondurile de dezvoltare, societățile
de capital-risc,etc.
4. Capitalul de transmisiune – intervenție în capitalul unei întreprinderi la momentul cedării sau
cesiunii întreprinderii.
Înainte de a-și aduce aportul de capital, investitorii analizează planul de afaceri pentru 3 ani
minimum, inclusiv calitatea dosarului, experienta antreprenorului și locul de piață pentru serviciul
sau produsul nou creat.
Modalitățile de intervenție în capital-risc sînt mai putin sofisticate, dupa caz, capitalul de risc
poate:
 Subscrie acțiuni ordinare
 Subscrie acțiuni cu dividende prioritare (acțiuni preferențiale) sau bonuri de subscriere de acțiuni
 Acorda avansuri în conturile curente ale asociatului.
Destinația capitalui de risc nu este de a ramîne veșnic investit în întreprindere, intervenția sa
trebuie să fie punctuală și limitată în timp. Ieșire capitalului de risc se poate realiza prin:
 Reducerea sau seminte de capital
 Rascumpărarea titlurilor de către asociații inițiali la un preț convenit
 Revînzarea titlurilor unui grup industrial sau financiar
 Introducerea la bursă.
Participanții cu capitalul de risc urmăresc remunerarea plus-valorii realizate în urma revînzării
cotelor de participare. Ei riscă prin:
 De a nu-și putea nciodată revinde acțiunile subscrise
 Sau de a pierde totul în cazul în care întreprinderea dispare
Aporturile cu capitalul de risc pot fi realizate de către:
 Persoanele fizice numite Business Angels
 Socitățile cu capital de risc (SCR)
 Fondurile de capital de risc specializate în capitalul de creare
 Intermediarii reprezentați prin Fondurile comune a plasamentelor riscante (FCPR), fondurile
comune a plasamentelor în inovare (FCPI) și Fondurile de investiții de proximitate (FIP), care sînt
 de fapt vehicole financiare, neavînd personalitate juridică, dar gestionate de către o societate
financiară de gestiune ad-hoc
Pentru a beneficia de o finanțare prin capital de risc, finanțatorii pot fi reprezentați de:
Investitori naționali: în exemplul statului francez, aceștea sînt fondurile instituționalizate,
Societățile cu capital de risc naționale, Fondurile comune a plasamentelor riscante, Fondurile
comune a plasamentelor în inovare. Aceste fonduri intervin cu un capital minim de 500000 euro.
Investitorii regionali: Aceste fonduri vizează susținerea creării și dezvoltării întreprinderilor
implantate în regiunile lor de intervenție. Raza lor de investiții, putin redusă, este cuprinsă între
75000 euro și 600000 euro.
Corporate venture: acestea sînt fonduri create de marele grupuri industriale, deseori specializate
și intervenind în general pe propriul lor sector de activitate (Innovacom filiala Francetelecom
intervine în sectorul telecomunicațiilor). Intervențiile lor se situiază în faza de crearea și uneori în
faza de dezvoltare, pentru un capital superior celui de 300000 euro. Aceste investiții permit
industrialilor de a cunoaște, studia și inplimenta toate avansările tehnologice pe piața lor de
desfacere. Un exemplu cunoscut în acest caz este compania Siemens venture capital, Avensis
venture capital fund etc.
Business îngerii: sînt reprezentați de persoane particulare din lumea afacerilor, dispuse să
investească capital începind cu suma de 15000 euro, în proiectele ce le oferă posibilitatea reală de
a revinde lucrativ cota lor de participare.
Micro-capitalul de risc al particularilor – se referă la cîteva cluburi de investitori informali asa
ca CIGALES (clubul investitorilor pentru o gestiune alternativă și locală a economiilor solidare)
cu intervenții modeste de la 1500 la 3000 euro, la fel si membrii asociației Love Money pentru
angajări.
Alegerea investitorului depinde de mai multe criterii:
1. Stadiul de intervenție – adică societatea cu capital de investiții intervine la momentul creării,
amortizarii sau dezvoltării întreprinderii
2. Statutul societății cu capital investit: public, mixt sau privat. Criteriile de intrări de capital pot varia
în dependență de natura societății în care se investește și care deține fondurile
3. Valoarea minimă și maximă acordată: este inutil de a contracara un fond de 1 mln de euro, atunci
cînd necesitățile de investiții constituie 200 mii euro.
4. Sectorul de intervenție: majoritatea fondurilor sînt specializate. Este interesant pentru un
antreprenor de a solicita un fond specializat pe cînd el poate beneficia de un șir întreg de adrese și
expertize utile din partea investitorului
5. Acoperirea geografică: majoritatea structurilor intervin în special numai pe o anumită scară
regională
 Business îngerii sînt în general primii finanțatori ai unui proiect cu potențial de
perspectivă. Ei aduc o veritabilă cauțiune a acestui proiect și facilitează apariția noilor investitori
cum ar fi fondurile de capiatl-risc. Acest tip de investiție foarte riscant nu convine întotdeauna
pentru toate proiectele. În 2008 numai 3% din dosarele apărute la rețeaua Asociației France Angels
au beneficiat de finanțare. Un business înger este o persoană fizică care decide să investească o
parte din patrimoniul său într-o societate inovnată cu un puternic potențial. Se estimează că în
Franța activează actualmente 7000 de busines angels, comparativ cu 40000 în Marea Britanie și
400000 în SUA. Se poate face distincția între diferite tipuri de business angels:
1. Un fost sef de întreprindere, cadrul superior cu o pensionare tînără a cărui ramificație de
investiții este cuprinsă între 5000 și 200000 euro pe an
2. Antreprenorul recidivist a cărui investiție se situiază între 50000 și 500000 euro pe an
3. Membrii unei familii care investesc în același proiect și care urmăresc realizarea unui
obietiv: degajarea versus investiției lor o plus valoare rapidă și substanțială
Busines îngerii intervin la toate stadiile de viață a unei întreprinderi: creare, dezvoltare, declin.
Proiectul finanțat trebuie să fie realmente inovant, dar nu numai ceea ce ține de inovația cu
caracteri tehnologic, aici se includ și inovațiile cu caracter comercial.
Revenind la practica europeană se poate remarca experiență britanică în ceea ce privește rolul
Business îngerilor în susținerea și dezvoltarea afacerilor inovante. În același timp guvernul britanic
a susținut crearea rețelei British Business Angel Association, susținută în special de Mnisterul
Comerțului și Industriei al Marii Britanii. Spre deosebire de britanici, practica franceză este mai
puțin optimistă în ceea ce privește accesul la capitalul finanțatorilor externi. Practic 20% din
întreprinderile franceze consideră lipsa fondurilor proprii ca un obstacol major în dezvoltarea de
lungă durată, compartiv cu numai 2% din întreprinderile britanice.
Apariția Business îngerilor și a Societăților cu capital-risc deschide noi orizonturi pentru tinerii
antreprenori în cautare. Potențialul de investiții al acestor societăți este unul destul de bogat. De
exemplu în Franța au fost înregistrate peste 3500 de Business îngeri cu un potențial de 280mln
euro, Marea Britanie înregistrează o rețea de peste 50000 de Business îngeri cu un potețial de
investiții de 7 mld. Euro.

Creditul sindicalizat - Practica modernă a împrumuturilor sindicalizate poate fi descrisă ca o

practică în care băncile încearcă să satisfacă nevoile tot mai sofiscticate ale cliențiilor într-
un mediu concurențial care implică diferite tipuri de instituții financiare. La început, băncile
sindicalizau împrumuturi fie pentru că nu puteau, individual, să pună la dispoziție clientului o
sumă foarte mare, fie pentru că doreau dispersarea riscului de creditare. Azi, chiar dacă aceste
două motive sunt la fel de importante, ele nu sunt singurele aspecte pentru care creditul sindicalizat
a devenit o formă de finanţare atât de populară. Ca o consecinţă a acestui aspect, creditorii se află
într-o continuă adaptare în timp ce caută să acopere nevoile tot mai mari și mai compexe ale
clienţiilor lor.
Chiar dacă este o tehnică bancară cu tradiție și bine înrădăcinată în evoluția pieței finaciar-
bancare este destul de dificil de a menționa prima tranzacție de creditare sindicalizată sau de a
indica cu certitudine momentul în care această operațiune a luat naștere ca și tehnică de finanțare.
Ceea ce putem aprecia este perioada în jurul căreia a început dezvoltarea cooperării inter-bancare,
dar și motivul care a generat nevoia unei asemenea cooperări. Ajutat de forţa revoluției industriale
aflată în plină desfășurare, secolul XIX poate fi considerat ca un big-bang în istoria creditului
sindicalizat. Proiectele de dezvoltare au devenit din ce în ce mai complexe și la un nivel din ce în
ce mai mare, aspect care a dus în mod corelativ la creșterea costurilor acestor proiecte, astfel
crescând nevoia de finanțare, instituțiile bancare s-au aflat la un moment dat în fața imposibilității
de a acoperi în mod individual și direct nevoile cliențiilor, astfel a apărut ideea asocierii unor bănci
pentru acordarea unui credit de o valoare mare. În Europa, Londra poate fi considerat reperul
spațial principal în apariția creditului sindicalizat dat fiind faptul că la sfârșitul secolului din
primele 25 de bănci din lume 10 își aveau originea în Marea Britanie cu sediul la Londra, iar într-
un clasament al celor mai mari bănci din lume după mărimea capitalului propriu, London City &
Midland bank deținea prima poziție, lucru datorat și faptului că în acele momente Marea Britanie
era epicentrul revoluției industriale. Printre băncile care acordau astfel de credite erau așa numitele
bănci londoneze merchant banks, care în restul Europei se regăseau sub denumirea de “bănci
private”.
A doua jumatate a secolului al XIX-lea şi începutul celui urmator constituie perioada
naşterii primelor dinastii financiare, care, prin activitatea lor accentuează penetraţia bancară în
toate domeniile vieţii economice. Deşi Londra era pentru Europa piaţa principală a tranzacţiilor de
creditare sindicalizată în forma pe care am ţinut să o menţionăm mai sus, creditul sindicalizat mai
apropiat formei în care se regăseşte azi, a luat naştere în Statele Unite ale Americii odată cu
începutul marilor proiecte imobiliare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Dat fiind faptul că aceste
proiecte necesitau invesţii importante nu puteau fi suportate de către un singur creditor, iar spectrul
recuperării acestora era de cele mai multe ori de minim 10 ani, băncile s-au văzut nevoite să se
asocieze pentru a putea oferi o finanţare integrată și pentru a dispersa între creditori riscul unui
credit de mari dimensiuni.

Momentul zero al pieţei internaţionale al creditelor sindicalizate poate fi reperat tîrziu în

jurul anilor ’60 cînd existenţa eurodolarilor a dat posibilitatea băncilor din mai multe jurisdicţii să
ofere împrumuturi în condiţii similare. În jurul anilor ’70 începe asocierea bancară privată prin
care băncile comerciale, denumite şi bănci de afaceri, ofereau împrumuturi mari societăţilor
private. Creşterea cererii de credite sindicalizate a avut loc ulterior crizei de petrol din 1973, în
urma căreia preţul petrolului a crescut de 5 ori. Astfel in 1977, existau 7 credite sindicalizate a
căror valoare individuală era egală sau depăşea 1 miliard de dolari. În anii ‘80 piaţa mondială a
creditelor sindicalizate atingea o valoare aproximativă de 500 de miliarde de dolari însă a fost mai
degrabă o perioadă de declin pe fondul crizei datoriilor suverane care a pus băncile în faţa unor
noi încercări determinate de incapacităţi de plată, reeşalonări sau chiar ştergeri de datorii
contractate de către state prin intermediul finanţării de tip sindicalizat. Criza datoriilor suverane a
avut şi un efect pozitiv asupra instituţiei creditului sindicalizat. Spre sfârşitul decadei anilor ‘80
băncile încep să se reorienteze în ceea ce priveşte persoana împrumutatului, astfel, dacă în anul
1983 statele suverane reprezentau principalul consumator de credite sindicalizate, creditele
corporatiste nefiind o componentă semnificativă a pieţei, la sfâşitul deceniului sectorul corporatist
reprezenta 90% din totalul facilităţilor de credit aranjate. Prin urmare pe parcursul acestei perioade
caracteristica pieţei s-a schimbat de la o predominanţă a statelor emergente, în calitate de debitori
ai acestor credite într-o piaţă dominată, în marea ei parte, de creditarea corporatistă din tările
dezvoltate.
Procedura de aranjare a unui împrumut sindicalizat este una complexă şi presupune o serie
de etape şi diferite roluri pentru părţile implicate. Procedura de de urmat în cadrul sindicalizării
depinde de caracteristicile fiecărui împrumut în parte, însă în termeni generali mecanismul de
sindicalizare a unui împrumut reprezintă acea procedură, în care o bancă, denumită aranjor este
mandatată de către un posibil debitor să formeze un sindicat bancar care să pună la dispoziţia sa o
anumită sumă de bani sub forma unui împrumut sindicalizat.
Există trei tipuri principale de sindicalizare.
 Primul tip de sindicalizare şi cel mai simplu constă în faptul că o bancă (aranjorul), care a
fost mandatată de către împrumutător să sindicalizeze creditul, invită alte câteva bănci
(participanţii) să se alăture împrumutului. Este de aşteptat ca fiecare bancă să deţină o cotă
din împrumut. În cazul în care mandatul a fost atribuit unui grup mic de bănci acestea se
vor numi aranjori lideri.
 Al doilea tip de sindicalizare presupune că o bancă, sau un grup de bănci asigură pentru
început întreaga valoare a împrumutului, sindicalizând mai departe împrumutul altor bănci.
Astfel, banca sau grupul care subscrie întreaga sumă poate să atragă un alt grup de bănci
care la rândul lor să subscrie o parte din angajamentul luat iniţial de grupul sau banca lider,
înainte de a se trece la sindicalizarea propriu-zisă, operaţiune care este denumită şi
subsindicalizare.
 Al treilea tip de sindicalizare este acela în care banca lider procedează direct la
sindicalizarea propriu-zisă.
În consecinţă principala particularitate a creditului sindicalizat o reprezintă faptul că fiecare
dintre membrii sindicatului bancar intră în raporturi juridice directe cu debitorul, chiar dacă există
un singur contract de credit, iar negocierea cu debitorul a contractului de credit sindicalizat este
realizată doar de către banca lider. Aşadar, în cazul creditelor sindicalizate, avem de a face cu mai
multe împrumuturi redactate în acelaşi document, ceea ce face ca acesta sa aibă forma unui grup
de contracte de credit, individuale, dar în care fiecare formă de securizare a creditului este luată în
beneficiul tuturor membrilor grupului şi fiecare deţine o fracţiune de dobândă care este
proporţională cu contribuţia la suma totală împrumutată şi care poate fi primită în mod individual
sau prin intermediul agentului de sindicalizare.
Încă de prin 1970 practicienii dreptului au încercat să standardizeze documentele folosite
în practica creditelor sindicalizate guvernate de dreptul englez. În prezent această tendinţă de
standardizare se realizează la nivel european prin intermediul organizaţiei denumită Loan Market
Association (LMA), cu sediul la Londra, care în colaborare cu British Bankers Association şi cu
Association of Corporate Treasures, a elaborat un set de şase contracte tip, dar şi o multitudine de
alte documente care sunt în legătura cu acest contract, cu menţiunea că aceste contracte şi
documente pot fi folosite exclusiv de către membrii asociaţiei. Printre membrii LMA se numără
bănci, case de avocatură, investitori instituţionali sau alţi membri implicaţi activ pe piaţa primară
şi secundară a creditelor sindicalizate. De asemenea, pentru a exista o oarecare uniformizare a
acestor standarde la nivel internaţional, LMA colaborează cu Loan Syndications and Trading
Association (LSTA), cu sediul la New York şi Asia Pacific Loan Market Association (APLMA),
cu sediul la Hong Kong.
În ultimii ani finanţările corporatiste, sub forma creditului sindicalizat, au cunoscut o
dezvoltare fără precedent, fiind încurajate şi de deschiderea de noi pieţe, de contextul globalizării,
a cărei dimensiune economică este dominantă, dar şi de nevoia de finanţare din ce în ce mai mare
a marilor corporaţii pentru a putea concura în noua economie globală. Bănci din întreaga lume
sindicalizează în mod regulat împrumuturi. Cele mai mari tranzacţii de acest gen sunt
internaţionale şi sunt aranjate în principalele centre financiare ale lumii (Londra, New Zork), însă
există sidicalizări de credite, atât naţionale cât şi internaţionale care sunt structurate în diverse
oraşe ale globului. În Romania marea majoritate a creditelor sindicalizate sunt internaţionale, acest
lucru este datorat şi faptului că o mare parte din băncile care activează în acest sector al creditării,
fac parte din grupuri bancare internaţionale în administrarea cărora pot să intre mai multe bănci.
Diferenţa între creditele sindicalizate naţionale şi cele internaţionale este că primele nu presupun
sume foarte mari şi au în componenţă mai puţine bănci, iar documentaţia e mai uşor de întocmit
dat fiind faptul că toate băncile fac parte din aceeaşi jurisdicţie. Faptul că un credit sindicalizat
este intern sau internaţional generează efecte variate. Ipoteza de lucru în marea majoritate a
împrumuturilor interne este că băncile vor finanţa împrumutul din propriul depozit, fapt ce va
influenţa dobânda împrumutului, care poate să fie fixă, dar şi condiţiile de rambursare. Însă, în
cazul celor internaţionale băncile vor finanţa creditul prin împrumuturi de pe piaţa interbancară,
ceea ce va influenţa dobânda creditului, aceasta fiind stabilită peste nivelul celei interbancare, care
de obicei fluctuează.
Succesul acestei instituţii reiese din gradul ridicat de adaptabilitate la cerintele pieţei.
Flexiblilitatea de care a dat dovadă piaţa creditelor sindicalizate i-a asigurat supravieţuirea în
comunitatea financiară internaţională, creditul putând fi folosit pentru majoritatea nevoilor
debitorului. De cele mai multe ori în cadrul unui contract de credit sindicalizat, după cum am mai
menţionat, se contopesc mai multe contracte de credit distincte, care acoperă întreaga paletă de
nevoi de creditare ale debitorului, coexistând astfel în acelaşi context contractual credite la termen
cu linii de credit, credite pentru achiziţii cu furnizarea de capital de lucru.
În România pot fi menționate cîteva exemple de practicare a creditului sindicalizat. În anul
2011 Société Générale, UniCredit şi CaixaBank s-au alăturat cu succes unui club de bănci
organizat de două instituţii multilaterale importante, IFC (membra a Grupului Bancii Mondiale)
și BERD, susţinând potenţialul de investiţii din domeniul energiei eoliene. BERD si IFC au acordat
cate un imprumut de 69,1 milioane de euro pentru fiecare din parcurile eoliene Peștera și
Cernavoda, iar cele trei bănci comerciale finanţează alte 50 de milioane de euro, asigurând
serviciile bancare comerciale legate de derularea acestor credite. Grupul Rompetrol, al doilea
jucator de pe piaţa petrolieră din România cu o cotă de 25%, a semnat pe 29 februarie 2012 un
acord de împrumut sindicalizat cu maturitate pe cinci ani cu un sindicat de bănci condus de
Unicredit, împrumut garantat de către compania kazahă de stat KazMunaiGaz, acţionarul majoritar
al Rompetrol. Acesta este primul credit sindicalizat acordat în anul 2012 în Romania. BRD şi
UniCredit Bank, două bănci de talie mare din sistem, au acordat în mai 2015 un credit sindicalizat
în valoare de 127 milioane de euro (560 mil. lei) grupului farmeceutic A&D Pharma, cel mai mare
grup din industria locală a medicamentelor.Finanţarea este acordată pe o perioadă de trei ani şi
este de tipul club loan, fiecare dintre instituţiile financiare participând cu o sumă egală, respectiv
63,5 mil. euro. În mai 2015 OMV Petrom a contractat o linie de credit multi-valuta in valoare de
1 miliard de euro, de la un sindicat format din 17 banci, informeaza, joi, compania, intr-un
comunicat. Noua facilitate are o maturitate de 5 ani si posibilitate de prelungire pentru inca 2 ani
consecutivi. Facilitatea a fost contractata pentru a inlocui o alta linie sindicalizata, contractata in
noiembrie 2011 si neutilizata la datacontractarii noului imprumut.
Crowdfunding sau finanțarea participativă. Ideea de crowdfunding a fost iniţial folosită ca
modalitate de finanţare a ideilor inovative de business, acolo unde antreprenorii nu au reuşit să
obţină finanţare guvernamentală sau din partea unui singur investitor privat. Crowdfunding-ul este
o modalitate de finantare prin atragerea de imprumuturi (sume mici si foarte mici) de la multe
persoane si este deseori folosita pentru finantarea unei idei de antreprenoriat social. Este vorba de
o forma de a atrage finantare de la terti, de la o comunitate de oameni cu care initiatorul unui
proiect nu are nicio legatura. In Romania termenul folosit cel mai des este acela de
„multifinanţare”. Crowdfunding-ul functioneaza în felul urmator: antreprenorul si solicitantul
finantarii isi expune pe o platformă online un proiect creativ sau o idee de afacere. Aceste initiative
trebuie sa fie însotite de argumente care sa dovedească celor care ar putea sa le sustina financiar
ca sunt importante pentru ei, ca le-ar putea fi de folos, ca sunt initiative care merita sprijinul
comunitatii. Dacă o idee castiga increderea publicului, atunci cei care vor sa sustina proiectul pot
vira o suma de bani solicitantului.
Sunt două metode de a derula o campanie de crowdfunding atunci când vine vorba de modul de
finantare:
 Prima metoda este cea cu buget fix, in care posesorul unui proiect spune ca are nevoie de o
suma exacta care sa acopere toate costurile de dezvoltare a proiectului.
 Cealaltă metodă este cea a finantarii flexibile, care presupune acoperirea doar a unei
componente, de exemplu cineva are nevoie doar de 30% din totalul necesar.
Crowdfunding-ul a avut la baza modelul prin care cunoscutul jurnalist american, Joseph Pulitzer,
a reusit sa-i mobilizeze pe americani sa contribuie cu cat de putin fiecare pentru a finanta
constructia piedestalului pe care urma să fie ridicata Statuia Libertatii, cadou din partea Frantei cu
ocazia implinirii a 100 de ani de independenta a SUA
Dintre beneficiile Crowdfunding-ului mentionam faptul ca beneficiarul finantarii nu intra in
datorii, in schimb, dar acesta trebuie sa ofere ceva tuturor finantatorilor, fie o mentiune, serviciul
sau produsul dezvoltat etc; atragi potentiali clienti, din moment ce o campanie de crowdfunding
produce notorietate; obtii cercetare de piata de calitate, o astfel de campanie se poate transforma
intr-o cercetare de piata care testeaza fezabilitatea ideii. Conform casei de avocatura
Radulescu&Musoi, daca legea crowdfundingu-ului va fi adoptata, antreprenorii romani ar putea
obtine finantari de ordinul milioanelor de euro.
Pe cea mai mare platforma de crowdfunding din Romania s-au strans, in ultimii doi ani, finantari
de aproape 45.000 de euro pentru diferite proiecte. Romania nu este mult in urma, Spania a
reglementat crowdfunding-ul abia in urma cu un an. La nivelul Uniunii Europene, in 2012 s-au
strans prin crowdfunding 735 de milioane de euro, iar estimarea pentru 2013 depasea un miliard.
Concluzii
În R.Moldova există anumite bariere în calea dezvoltării modalităților moderne de finanțare:
practicarea în continuare a modalităților de finanțare clasice sau tradiționale de către clienți
(reprezentanții businessului), lipsa unor reglementări privind implimentarea noilor modalități de
finanțare, precum și uneori lipsa transparenței în aceste domenii. Pentru dezvoltarea acestora în
țara noastră pot fi propuse un complex de măsuri de ordin administrativ și legislativ:
 Dezvolatarea și implimentarea unui șir întreg de măsuri privind particularitățile și
avantajele noilor modalități de finanțare;
 Realizarea măsurilor care ar permite accesul intreprinderilor la servicile de factoring,
finanțare prin capital de risc, precum și securitizarea activelor;
 Crearea unui suport eficient din partea statului pentru finanțarea operațiunilor de factoring,
leasing, credit sindicalizat;
 Realizarea unor măsuri din partea instituțiilor statului privind susținerea dezvoltării
modalităților moderne de finanțare;
 Elaborarea unor acte normativ-legislative prinvind modalitățile moderne de finanțare.
Bibliografie:
1. Dodocioiu A., Regimul juridic al contractului de credit sindicalizat/
http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2008/RSJ2/10Dodocioiu.pdf
2. Credit Suisse. Economic Research. Economic Briefing № 42. Financement mezzanine -
un instrument hybride prometteur
3. http://www.wall-street.ro/editorial/294/Metode-alternative-de-finantare-pentru-o-
administrare-mai-buna-a-lichiditatilor.
4. http://www.apce.com/le-capital-risque/
5. http://www.franceangesl.org/publications/
6. http//ec.europa.eu/entreprise/polices/finance/
7. http//ec.europa.eu/economy_finance/financial_operation_instruments