Radioactivitate

7.1Radioactivitatea
Viaţa pe Terra are loc în prezenţa radiaţiilor ionizante, generate de substanţele
radioactive din sol, apã, aer, vegetaţie, organisme vii sau radiaţii cosmice
extraterestre.Alãturi de aceste surse naturale de radiaţie se adaugã sursele artificiale
de radiaţie, create prin procese de dezintegrare radioactivã , fisiune nuclearã sau
producerea de izotopi artificiali şi care produc radiaţii ce se suprapun peste cele
produse de surse naturale, cu efecte negative, chiar distrugãtoare asupra organismelor
vii. In acest caz este necesarã refacerea ecologicã a mediului .
Tipurile principale de radiaţii sunt :
- Radiaţii electromagnetice, X( Roentgen) şi amma , numite radiaţii penetrante ,
pentru cã sunt radiaţii cu lungimi de undã  mici, cu frecvenţe înalte , dar energii
foarte mari ;
-Radiaţii corpusculare încãrcate electric ,  ( alfa de la nuclee de He) (electroni cu
vitezã de deplasare foarte mare ) şi ioni acceleraţi;
-Radiaţii corpusculare neutre electric .
Un atom a unui radioizotopinstabil poate atinge stabilitatea prin dezintegrare , cu
emitere de radiaţii ionizante.Aceastã propietate este denumitã radioactivitate , iar un
asemenea atom se numeşte radionuclid. Particula sau radiatie energetica este
susceptibila sa transmita materiei iradiate energia sa, sa o ionizeze (conferind o
incarcatura pozitiva sau negativa atomilor sau moleculelor care compun aceasta
materie) si sa antreneze uneori o recombinare sau o reactie chimica. Efecte nedorite -
Acestea pot fi greturile, varsaturile, o stare de anxietate. De asemenea, pot fi intalnite
dermite ca petesiile (mici pete hemoragice subcutanate), o cataracta, leziuni ale
maduvei osoase. Diareea sangvinolenta, leziunile tubului digestiv, o atingere a
sistemului imunitar, leziuni ale sistemului nervos, un edem cerebral pot, de asemenea,
sa intervina. Acumularea unor doze de radiatii ionizante antreneaza si alte tipuri de
leziuni, intre care cancerele. Riscul de transmisie la descendenti a unei anomalii
genetice legata de radiatiile ionizante ar fi de aproximativ 1% per sievert (unitatea SI
pentru doza) care a afectat unul dintre parinti.
Activitatea radioactiv a unui izotop are in SI ca unitate de mãsurã becquerelul (Bq) .
1Bq=1 dezintegrare / secundã.
Unitatea istorica este Curie (Ci)
1Ci = 3,7 •1010Bq
1 Bq = 2,70 × 10-11 Ci
Datoritã accidentului de la reactorul nuclear de la Fukushima din 11martie 2011, 8%
din Pãmântul Japoniei (mai mult de 30.000km2) s-a contaminat cu Cesiu radioactiv.
S-au acumulat cantitati in jur de 10.0000Bq/m2 de 134
Cs şi 137
Cs.Contaminarea
culturilor si a hranei s-a fãcut prin cãdere din atmosfera şi adsorbţie din sol. Pentu
culturile de orez contaminarea cu cesiu a fost de 630Bq / Kg (limita admisã 500 Bq/
Kg). Cel mai mare nivel de radioactivitate care s-a constatat la orez a fost de 1270 Bq
/ Kg.
In apele râului apropiat reactorului nuclear 1 de la Fukushima , s-au mãsurat cantitãţi
mari de cesiu radioactiv , 134Cs=29,1 bilioane Bq/zi si 137Cs=23,4 bilioane Bq/zi .
Activitatea unui numãr mare de radionuclizi ai izotopilor scade exponenţial în timp
având caracteristic timpul de înjumãtãţire T1/2, cu valori de ordinul zecimilor de
secundã la izotopi artificiali şi elemente transuraniene pânã la mii de ani la elemente
naturale.Printre elementele radioactive se numãrã : Carbonul-14 (T1/2=5568 ani),
Potasiu -40 (T1/2 = 1,3109 ani), Bariu-140, Stronţiu-90 , Cesiu-137, Iod-131,
Plutoniu-239, Uraniu-235 , Uraniu - 238 (T1/2 = 4,5109 ani), Radonul-222 , Toriu-232
(T1/2 = 13,4 1010 ani) .
Efectul nociv al radiaţiilor depinde de tipul lor, energia şi durata de iradiere dupã cum
urmeazã :
- efecte pe timp scurt dupã iradiere puternicã ca boala de iradiere şi decesul fiinţei vii
;
- efecte pe termen lung prin acumularea unor iradiaţii slabe, manifestate pe perioade
mari de timp şi care conduc la distrugeri sau leziuni de ţesuturi şi celule , tumori
canceroase , leucemii;
-efecte genetice manifestate asupra urmaşilor pãrinţilor iradiaţi., prin acţiunea
radiaţiilor asupra celulelor germinale , având ca rezultat mutaţii şi degenerãri .
Poluarea radioactivã are loc prin iradierea asupra unui individ sau obiect supus
radiaţiilor emise de o sursã radioactivã , sau prin contaminare, când individul sau
obiectul intrã în contact cu un corp radioactiv. Praful sau obiectele contaminate
pãtrund în organismul uman prin fructe, lapte, legume şi se fixeazã în oase şi organe,
atâta timp cât sunt prezente în organism , conducând la îmbolnãviri ireversibile :
14
C afecteazã ţesutul adipos;
137
Cs afecteazã întregul organism şi în special muşchii ;
60
Co afecteazã regiunea gastro-intesinalã ;
90
Sr afecteazã ţesutul osos, circulã în mediu alãturi de Ca , fiind asemãnãtor din
punct de vedere chimic , pãtrunzând prin hranã în ţesuturile vii şi fixându-se în oase;
131
I afecteazã glanda tiroidã.
Experienţele nucleare au arãtat cã rezidurile proiectate în stratosferã de explozia
nuclearã nu rãmân acolo ani de zile , aşa încât o mare parte din radioactivitatea
iniţialã sã se dezintegreze, diminuându-se efectele dãunãtoare , ci datoritã curenţilor
ajung pe sol în maximum câteva luni, iar rãspândirea nu este uniformã pe glob şi se
concentreazã în zona temperatã de nord , locuitã de 80% din populaţia globului .
Contrar aşteptãrilor eschimoşii şi laponii au în organism doze foarte mari de
radioactivitate, deşi cantitatea de substanţe radioactive provenite din atmosfera
constituie 1/10 din cantitatea ajunsã în zona temperatã. Efectul se datoreazã lanţului
biologic din regiune, unde lichenii absorb cãderile direct din aer şi nu din sol ca iarba
, solul având un efect diminuant radioactiv prin absorbţie. Lichenii introduc doze
mari de radioactivitate în corpul renilor, principala sursã de carne a oamenilor din
zonã.
Utilizarea energiei radiaţiilor de cãtre om are pe lângã aspecte utile şi aspecte
nedorite, pe care civilizaţia umanã trebuie sã le diminueze pentru a se asigura mediul
de viaţã corespunzãtor , în prezent şi pentru generaţiile viitoare.Sursa majorã de
poluare radioactivã este constituitã de centralele nuclearo-electrice . Acestea sunt în
principiu asigurate sã nu existe scãpãri radioactive, iar produsele de fisiune sã fie
depozitate pentru a împiedica contaminarea mediului ambiant. Totuşi apele uzate,
prezintã o radioactivitate scãzutã , iar deşeurile solide au diferite grade de
radioactivitate. De asemenea s-au produs accidente la centrale nucleare, dintre care
situaţia cea mai gravã a produs-o explozia de la Cernobîl , Ucraina ( 26 aprilie 1986).
Explozia s-a produs la un generator al centralei, care a distrus reactorul, în atmosferã
eliberându-se produse radioactive. Efectele au fost distrugãtoare pe perioada care s-a
scurs. Au fost evacuate 116.000 persoane, iar emanaţiile radioactive au avut nivele
sesizabile pânã pe 13 mai 1986. Reactorul distrus a fost acoperit cu un strat format
din nisip, marmurã mãrunţitã şi plumb, dolomitã, bor. Mãsurãtorile efectuate la noi în
ţarã au scos în evidenţã creşteri radioactive cu 6 ordine de mãrime. Ponderea cea mai
mare de iradiere, 75%-85% , a fost cu 131I , care are un timp de înjumãtãţire , T1/2 = 8
zile , şi în 3 luni a dispãrut din biosfera ţãrii noastre.In cantitãţi mai mici au fost
detectaţi în alimente ca legume şi lapte 137Cs şi 90Sr.
In România riscurile de poluare radioactivã sunt date de centrala nuclearo-electricã
CNE de la Cernavodã ,de CNE de la Koslodui , Bulgaria, de reactorul nuclear de
cercetare de la ICIN Piteşti. Alte suse de poluare radioactivã sunt : exploatãrile
miniere şi unitãţile de prelucrare a minereurilor aurifere de la Bîrzava, Feldioara,
Crucea ( posibil Roşia Montana), staţiile de tratare a deşeurilor radioactive de la
Mãgurele şi Colibaşi, sursele de mare activitate din unitãţile medicale şi industriale,
haldele de fosfogips de la combinatele de îngrãşãminte de la Bacãu şi Nãvodari.
Haldele de fosfogips conţin radiu care poate fi stabilizat de apa de ploaie.
In ţara noastrã a fost creatã Comisia Naţionalã pentru Controlul Activitãţilor
Nucleare, organism cu rol de supraveghere , control şi gestionare adecvatã a
radiaţiilor ionizate. Una din problemele importante o constituie controlul deşeurilor
radioactive, aşa încât sã fie administrate cât mai sigur , pe o perioadã lungã de timp.
Tehnologiile actuale asigurã stocarea deşeurilor radioactive în containere şi spaţii
special construite, în general sub sol, pe fundul mãrii şi al oceanelor. Sunt elaborate
reglementãri privind o activitate corespunzãtoare , pentru reducerea poluãrii
radiactive la nivele minime prin Legea 111/1996 şi Legea 137/1995.
7.2 Monitorizarea vitezei de absorbtie a radiaţiilor

Pe masura ce radiatia trece prin material, inclusiv prin tesuturi vii, ea interactioneaza
cu atomii, transferand o parte din energia sa. Energia pierduta de radiatia ionizanta
este absorbita de materialul sau tesutul viu pe care il traverseaza. Energia cedata unei
anumite cantitati de tesut se numeste doza absorbita si se exprima in Gray (Gy). 1
Gy este echivalentul a 1 Joule/kilogram masã corporalã.
1 Gray (1 Gy) = 1 J/Kg
Radiatiile au capacitati diferite de a produce defecte tesuturilor. Pentru a lua în
considerare acest lucru, doza absorbita se multiplicã cu un factor f, obtinandu-se
astfel doza echivalenta. Doza echivalenta se exprima în Sievert(Sv). Alta unitate de
masura pentru doza echivalenta este rem-ul 1 Sv=100 rem).

Prin urmare: 1Sv=f •Gy

- f = 1 pentru radiatii beta si gama

- f = 20 pentru radiatii alfa

.Doza de radiatie mãsoarã energia disipata de radiatie pe unitatea de masa de tesut

biologic (sau de substanta) si absorbita de acel tesut (sau substanta).
Echivalentul de doza ne permite sa tinem cont de faptul ca efectul diferitelor tipuri de
radiatie nu este acelasi la energii egale.
1 Sv de radiatie α produce aceleasi efecte asupra organismului uman sau animal ca 1
Sv radiatie β, γ sau X.
1 Gy de radiatie α corespunde unui echivalent al dozei de 20 Sv.
Marimea care masoara efectele biologice ale radiatiilor nucleare este echivalentul de
doza (doza biologica) si are ca unitate de masura Sievert-ul.
La o doza de Gy corespunde o doza biologica de un Sievert pentru radiatiile In
determinarile curente se utilizeaza un submultiplu al acestei unitati de masura,
respectiv microsievert-ul, avand simbolul μSv, si care reprezinta 1/1.000.000 dintr-un
Sv.
Valoarea echivalentului dozei este influentata de intensitatea radiatiei si de timpul de
expunere, unitatea de masura a acestei marimi fiind "microröentgen pe ora", cu
simbolul μR/h.
Unitati de masura tolerate: rad-ul si rem-ul.
1 rad = 10-2 J/Kg = 0,01 J/Kg
Doza absorbita: 1 rad = 10-2 Gy = 0,01 Gy
Unitate de masura tolerata pentru doza biologica (echivalentul de doza) este "rem"
(Röntgen equivalent man).
1 rem reprezinta doza biologica ce corespunde unei doze energetice de un rad pentru
radiatiile X sau γ .
100 Röntgen equivalent man = 100 REM = 1 Sievert
Doza biologica: 1 rem = 10-2 Sv
Pentru a tine cont si de timpul de expunere la o anumita doza de radiatie, definim
debitul dozei ca fiind raportul dintre echivalentul dozei si timpul de iradiere.
Debitul dozei se masoara in mrem/h.
Conversii Doza Efectiva, Doza Echivalenta
0,001 rem = 1 mrem = 0,01 mSv
0,01 rem = 10 mrem = 0,1 mSv
0,1 rem = 100 mrem = 1 mSv = 0,001 Sv
1 rem = 1000 mrem = 10 mSv = 0,01 Sv
1 rem = 0,01 Sv = 10 mSv
10 rem = 0,1 Sv = 100 mSv
100 rem = 1 Sv = 1000 mSv
1000 rem = 10 Sv
Conversii Doza Absorbita
0,001 rad = 1 mrad = 0,01 mGy
0,01 rad = 10 mrad = 0,1 mGy
0,1 rad = 100 mrad = 1 mGy = 0,001 Gy
1 rad = 1000 mrad = 10 mGy = 0,01 Gy

1 rad = 10 mGy
10 rad = 100 mGy = 0,1 Gy
100 rad = 1000 mGy = 1 Gy
1000 rad = 10 Gy

1 R (roentgen) = 0,01 Gy = 0,01 Sv

7.3Reţeaua Naţională de Supraveghere a Radioactivităţii Mediului

RNSRM funcţionează cu un număr de 37 de Staţii de Supraveghere a Radioactivităţii

Mediului din cadrul Agenţiilor pentru Protecţia Mediului. Coordonarea ştiinţifică,
tehnică şi metodologică a RNSRM este asigurata de Laboratorul Naţional de
Referinţă pentru Radioactivitate (LR) din cadrul ANPM.
Sistemul Naţional de Avertizare/Alarmare pentru Radioactivitatea Mediului
(SNAARM) cuprinde în prezent 88 staţii automate de monitorizare a debitului dozei
gama în aer şi 5 staţii automate de monitorizare a radioactivităţii apei. Dintre cele 88
staţii automate de monitorizare a debitului dozei gama în aer 15 sunt amplasate în
zona de influenţă a CNE Kozlodui, 33 în zona de influenţă a CNE Cernavodă, 2 staţii
de fond (amplasate la Babele şi Toaca ), iar restul sunt distribuite uniform pe
teritoriul ţării, în reşedinţele de judeţ. vi si a mediului inconjurator sic el de
gospodarire a deseurilor radioactive.

Elementele principale ale acestui programului sunt:

MONITORIZAREA EFLUENTILOR GAZOSI POTENTIAL RADIOACTIVI

la Cernavoda
Orice evacuare de aer potential contaminat este dirijata catre cosul de evacuare care îl
disperseaza în mediul înconjurator; Aerul este monitorizat continuu sip e baza
rezultatelor analizelor, se fac estimari ale dozei suplimentare pe care o persoana din
populatie ar putea sa o primeasca datorita acestor evacuari. Anual sunt masurate la
fiecare unitate aproximativ 1500 de filtre pentru determinarea emisiilor radioactive
gazoase.

Evacuarea apelor potential radioactive se face in canalul apei de racire condensator

cu asigurarea unei dilutii de minim 1:2900 (in general dilutia este de 1:7000). In
timpul deversarii, apele sunt monitorizate in permanenta de monitorul de efluenti
lichizi radioactivi, care opreste deversarea in cazul aparitiei unei alarme.Masurarile
de radioactivitate efectuate pe probele de apa potential radioactiva sunt utilizate
pentru estimarea dozei suplimentare pe care o persoana din populate ar putea sa o
primesca datorita acestor deversari. Anual pentru monitorizarea efluentilor lichizi
potential radioactivi de la o unitate sunt analizate in laborator aproximativ 1500
probe de apa de la o unitate;

In toti cei treisprezece ani de functionare a Unitatii 1 si în cei 2 ani de functionare a

Unitatii 2 doza anuala efectiva de radiatii încasata de o persoana din grupul critic de
populatie din zona Cernavoda, cauzata de emisiile radioactive din centrala nucleara,
inclusiv tritiu, nu a depasit 10 microSv, fiind de sute de ori mai mica decât doza
produsa de fondul natural de radiatii, care, în cazul României, are o valoare medie de
2400 microSv/an. În anul 2009, de exemplu, doza pentru populatie datorata emisiilor
radioactive de la cele doua unitati ale CNE Cernavoda, a fost de 8.29 microSv, de
aproximativ 290 de ori mai mica decât valoarea fondului natural. Putem face o
comparatie între doza datorata functionarii CNE Cernavoda cu doua unitati si doza
datorata consumului a o jumatate de litru de apa minerala. Conform masurarilor
efectuate de Institutul de Igiena a Radiatiilor Iasi, “o persoana adulta din populatie
care consuma 0,5 L/zi apa minerala de masa primeste în plus 6 µSv/an fata de fondul
natural de iradiere de 2450 µSv/an din toate sursele naturale de iradiere pentru
Moldova (Nord-Estul României). Contributia apei minerale la iradierea naturala a
populatiei reprezinta 0,25 % pâna la 1,2 % din fondul natural de iradiere”. Asa cum
se poate observa dozele datorate functionarii CNE Cernavoda si cele datorate
consumului a 0.5 l apa minerala/zi sunt comparabile. Prin urmare nu exista un temei
stiintific pentru a afirma ca scaparile de tritiu reprezinta un risc semnificativ pentru
populatie.

MONITORIZAREA RADIOACTIVITATII PROBELOR DE MEDIU

Sunt colectate si analizate din punct de vedere al continutului de radioactivitate probe

de:

 aer (depunere pe filtre de particule si iod, vapori de apa in aer);

 apa (apa de Dunare, apa de infiltratie in sol, apa de adancime, apa din Canalul
Dunare - Marea Neagra, apa pluviala, apa potabila)
 sol
 sediment peste;
 carne (pui, vita, porc);
 lapte;
 legume (salata, spanac, ridichi, castraveti, rosii, ceapa verde, ardei, varza,
cartofi, fasole verde, vinete,);
 Cereale;
 fructe (capsuni, cirese, caise, piersici,struguri);
 depuneri atmosferice umede;
 DTL - uri (dozimetre termoluminiscente care masoara doza gama integrata timp
de 3 luni)

Punctele de colectare a probelor de mediu sunt distribuite pe o suprafata cu raza de 30

km in jurul centralei);
Centrala si-a construit si si-a dotat propriul Laborator de control al radioactivitatii
mediului, Laboratorul de dozimetrie, unde sunt masurate probele de efluenti
radioactivi, precum si un Laborator de caracterizare deseuri radioactive.
Laboratoarele care efectueaza analize de radioactivitate în probe de mediu sunt
acreditate de catre CNCAN (Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor
Nucleare), în conformitate cu cerintele legii. În plus laboratoarele sunt incluse în
programe de intercomparare, organizate de catre IAEA sau Comisia Europeana.

În perioada 4-12 iunie 2007, Comisia Europeana a efectuat o misiune de verificarea a

respectarii de catre România a conditiilor din articolul 35 al Tratatului EURATOM.
Concluziile verificarilor efectuate de catre expertii Comisiei Europene la CNE
Cernavoda arata ca programele de monitorizare a radioactivitatii efluentilor si
mediului elaborate si implementate de catre CNE Cernavoda sunt în conformitate cu
cerintele articolului 35 al Tratatului EURATOM. (Raportul misiunii de verificare
este publicat pe site-ul Comisiei Europene, DG-TREN).

În iunie 2008, la solicitarea SNN prin Guvernul României, Agentia Internationala

pentru Energie Atomica – AIEA, a trimis o echipa de experti pentru verificarea
programelor de protectie la radiatii a lucratorilor expusi profesional, a mediului si a
publicului din zona Cernavoda, focalizata pe evaluarea expunerii la tritiu. Echipa care
a efectuat verificarea a fost compusa din experti în domeniul radioprotectiei si
securitatii nucleare cu experienta în instalatii nucleare similare. Raportul misiunii
Agentiei de la Viena arata ca:

 “Exploatarea Unitatilor 1 si 2 de la Centrala de la Cernavoda se face în cadrul

unui sistem de reglementare bine definit sub controlul strict al autoritatii de
reglementare care este o institutie independenta. Operarea celor doua unitati se
face în conformitate cu standardele nationale de radioprotectie si securitate
nucleara care iau în considerare controlul evacuarilor radioactive în scopul de a
asigura protectia populatiei si a mediului de efectele radiatiilor ionizante,
inclusiv tritiu. Aceste standarde nationale sunt în deplina concordanta cu
recomandarile internationale stabilite în standardele de siguranta ale AIEA, -
Agentia Internationala pentru Energie Atomica - adoptate de marea majoritate a
statelor sale membre. Standardele de securitate nucleara ale AIEA se bazeaza pe
concluziile Comisiei Stiintifice a Natiunilor Unite pentru Efectele Radiatiilor
Atomice – UNSCEAR si pe recomandarile Comisiei Internationale pentru
Radioprotectie – ICRP privind principiile, criteriile si metodologiile de
radioprotectie a publicului si a mediului.”
 “Centrala de la Cernavoda are implementate programe si sisteme de înalta
tehnologie pentru a preveni, minimiza si controla evacuãrile radioactive de
mediu (gaze si lichide), pentru a se asigura ca doza limita pentru public este
respectata”.
 “Pentru protectia adecvata a mediului si populatiei si respectarea limitelor de
emisie stabilite de catre autoritati, emisiile radioactive gazoase si lichide,
precum si factorii de mediu sunt în permanenta monitorizati utilizând
echipamente de ultima generatie în domeniul nuclear, proceduri de analiza bine
stabilite, precum si resurse umane foarte bine pregatite tehnic.”
  “Sistemele de monitorizare a efluentilor radioactivi si mediului, precum si
laboratoarele în care se efectueaza analizele sunt dotate cu echipamente si
opereaza la standarde de securitate nucleara comparabile cu cele ale tarilor
dezvoltate având o traditie în industria nucleara”.
(Agentia Internationala pentru Energie Atomicaa IAEA 2008, Appraisal on the
Radiation Protection Programs for Workers, members of the Public and the
Environment, Control of Tritium Exposure, Cernavoda Nuclear Power Plant) .

7.4 Sistemul de monitorizare de la Staṭia Nuclearã Daiichi Fukushima

Pe 11 martie 2011, la 130 Km de Coasta Pacificului,în principal în insula
Honshu(N-E Japoniei), a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 9 grade, urmat de
tsunami.La Centrala Nucleara Fukushima Daiichi deṭinutã de Tokyo Electric Power
Co (TEPCO) s-a produs o catastrofa nuclearã. Un nor radioactiv s-a format cu
împrãştierea în atmosferã a izotopilor radioactivi emişi 131I (T ½=8zile), 129Te, 133
Xe ,
134
Cs (T1/2=2ani) şi 137Cs (T1/2= 30 ani).
Catastrofa nuclearã a avut loc ca urmare a defectãrii sistemului de racire a
reactorului, din cauza întreruperii alimentãrii electrice de catre tsunami. Sistemul
energetic naṭional a fost indisponibil , generatoarele diesel au fost mãturate de
tsunami., iar generatoarele mobile nu s-au potrivit. Presiunea la reactor a devenit
mare, s-a eliberat aburul prin supape.Ca un rezultat al descompunerii apei prin
contact cu combustibilul încins, s-a acumulat hidrogen in clãdirea reactorului ,
ducând la explozie.
Cesiul radioactive se formeazã în urma procesului de fisiune nuclear . Ca urmare a
accidentului nuclear produs Cs radioactive
poate ajunge în apã, contamineaza produsele alimentare, se depune pe sol. 134 Cs ,
137
Cs sunt izotopi periculoṣi, se fixeazã în organismul viu , în tesuturi moi, oase ṣi
137
muṣchi, iar prin radiaṭiile emise poate genera forme tumorale grave. Cs se
137
transformã în bariu.Depunerile de Cs au fost in martie 2011 la nivel de
30000Bq/m2 faṭã de 550Bq/m2 în 1963 când au avut loc teste nucleare. Cesiul
radioactiv ajuns în apele oceanului Pacific (circa 3500 trilioane Bq) se reîntoarce în
20-30 de ani datoritã curenṭilor .
, 137
Doza anualã absorbitã (mSv/ an)=0,06 Cs depunere (KBq/m2).
Rata dozei de radiatie se considerã 0,6µSv/h,iar depunerea a fost de 80KBq/m2 la
23 km sud de Fukushima.