Subiecte

1. Tipuri de impacturi antropice asupra mediului inconjurator

Impacturile antropice asupra mediului se refera la patru impacturi environmentale: directe,
indirecte, vizuale si cumulative.
Impacturile umane se refera la:
a. Impacturi directe. Majoritatea componentelor de mediu( abiotice, biotice si antropice) au
stat sub incidenta acestui tip de impacturi. In acest caz efectele sunt: acumularea de metale
grele in apa, sol si componentele vii, poluarea directa acomponentei vegetale si animale,
poluarea ambientului industrial, degradarea mediului construit, cresterea somajului si a
saraciei, schimbarea utilizarii terenurilor etc.
b. Impacturi indirecte. Consecintele acestui tip de impacturi s-au manifestat prin afectarea si
schimbarea lenta a mediului, si de durata a structurii interne a componentelor de mediu (ex.
destructurarea solurilor, frecventa crescuta a bolilor profesionale, aridizarea ariei prin
modificarea albedoului, cresterea cazurilor de imbolnavire a animalelor, pierderi
economice, poluarea alimentelor).
c. Impacturi vizuale. Degradarea estetica a sistemului teritorial si a peisajului ariei este o
consecinta a impactului vizual generat de poluarea industriala directa sau indirecta.
d. Impacturi cumulative. Rezultate prin combinarea si juxtapunerea teritoriala si temporala a
primelor trei tipuri de impacturi. Saracia accentuata, scaderea sperantei de viata cu circa 9
ani, declinul economic.
O categorie importanta si extrem de des intalnita in cazul activitatilor antropice o
reprezinta impacturile cu efecte cumulative, determinate de o serie de actiuni sinergice care
induc efecte complexe si se caracterizeaza prin acumularea si amplificarea efectelor in timp.
Studiile de evaluare a impacturilor asupra mediului mai clasifica impacturile pe baza
unor atribute si criterii cum ar fi calitatea si intensitatea acestora asupra componentelor
naturale, teritoriale, peisagistice, socio-economice si sanitare. In functie de calitatea
impacturilor sunt descrise:
a. impacturi ireversibile (care nu pot fi ”metabolizate” de catre componentele environmentale
intr-o anumiita perioada de timp);
b. impacturi reversibila datorate unei cauze permanente (care pot ”metaboliza” intr-un interval
determinat fara sa fie necesara nicio interventie de combatere si care sunt cauzate de o
anumita activitate ce va avea loc pentru o perioada lunga sau nedefinita de timp);
c. impacturi reversibile datorate unei cauze temporare (care pot ”metaboliza” intr-un interval
determinat fara sa fie necesara nicio interventie si care sunt cauzate de o activitate care va
avea loc pe o perioada definita siscurta de timp).
Dupa scara teritoriala de manifestarea si a efectelor generate, impacturile pot fi strategice
(influenteaza arii mult mai marifata de zona utilizatasi exploatata de o anumita activitate) si
locale (influenteaza o arie limitata aferenta unei activitati si surse antropice).
In functie de intensitatea impacturilor sunt descrise: impacturi de intensitate ridicata
(impacturi de intensitate maxima); impacturi de instensitate medie (cu efecete evidente si
percepute); impacturi de intensitate scazuta (cu efecte mai putin evidente).
In functie de natura efectelor produse si criteriile de valoare (localizare geografica,
contextul ecologic, magnitudinea, durata, frecventa, ireversibilitate), impacturile pot fi:
impacturi negative, caracterizate de o serie de atribute care care au valori semnificative,
pentru degradarea calitatii mediului; impacturi pozitive, traduse in termeni de siguranta de
protectie a mediului si a omului.
In consecinta, prevenirea si controlul impacturilor asupra mediului sunt actiuni impuse
de legislatia nationala si internationala. Una din modalitatile de prevenire a impacturilor face
referire la reducerea emisiilor de poluanti nocivi care au efecte multiple asupra mediului si
sanatatii omului. La acestea se adauga stabilirea - pe baze legislative - a standardelor de
calitate a mediului specifice fiecarui component de mediu in parte.
2. Efectele impactului asupra mediului
Impactul antropic asupra mediului poatefi abordat sub doua aspecte: cauza (sursa de impact) si
efectele asupra componentelor (factorilor de mediu). Din acest punct de vedere, se considera
ca exista patru tipuri de efecte asupra mediului:
a. efecte lineare, care rezulta prin sporirea sau diminuarea aporturilor de noxe in diferite
componentede mediu (ex. poluari episodice toxice); aceste efecte sunt dependente de
factorul timp, care joaca un rol important in rezolvarea problemelor conflictuale care pot sa
apara (cele care se deruleaza lent pot fi rezolvate, pe cand cele bruste nu);
b. efecte amplificate sau exponentiale, rezultate prin amplificari in lant, ca si rezultate ale
aporturilor sau diminuarilor de „externalitati” antropice (sau naturale); mentionam ca
fiecare sporire sau diminuare provoaca un efect mai mare decat cea care a precedat-o (ex.
Emisii de CO2, SO2 s.a.);
c. efecte discontinue, exemplele sunt reprezentate de „bombele cu ceas” chimice (
acumularea de metale grele si compusi chimici in soluri, care conduc la o destructurare ale
acestora, probabil ca o consecinta a poluarii acide) si biologice (care sunt posibile,
ex.eutrofizarea lacustra);
d. efecte sau surprize structurale, care presupun raspandiri ale efectelor asupra mai multor
factori fizici, sociali si economici (ex. Poluarea intensa poate conduce la efecte sociale si
economice, pierderi eclogice, probleme de sanatate etc.)
3. Etapele procesului de management al riscului
Aceste etape sunt:
a. stabilirea contextului: determinarea contextului strategic, organizational si de management
al riscurilor, precum si stabilrea structurii analizelor si a criteriilor pe baza carora riscurile
vor fi evaluate; identificarea partilor afectate/interesate si definirea politicilor decomunicare
si consultare;
b. identificarea riscurilor: identificarea, ca fundament al analizei ulteriare, a ceea ce se poate
intampla, de ce si cum, inclusiv a pericolelor si a consecintelor asociate;
c. analiza riscurilor: analiza riscurilor, in termeni de probabilitate si gravitate, posibilitatile de
control si efectul masurilorde control asupra gravitatii consecintelor; probabilitateade
producere si gravitatea pot fi coombinate in vederea estimarii nivelului de risc;
d. evaluarea si ierarhizarea riscurilor: compararea nivelurilor de risc estimate cu criteriile
prestabilite; riscurile pot fi ierarhizate in vederea identificarii prioritatilor; riscurile
identificate ca avand o prioritate redusa pot fi acceptate fara a fi tratate, constituind doar
subiectul moitorizarii si revizuirii;
e. tratarea riscurilor: dezvoltarea si implementarea unui plan de management care trebuie sa
includa consideratii privind alocarea resurselor financiare si de natura, precum si termene
de actiune;
f. comunicare si consultare: consultarea si comunicarea cu parti afectate/ interesate, interne si
externe, infiecare etapa a procesului de management al riscului;
g. monitorizare si revizuire: monitorizarea si revizuirea riscurilor, precum si evaluarea
performantelor sistemului de management al riscurilor si a modificarilor care il pot afecta.
Etapele vizand comunicare si consultarea, precum si monitorizarea si revizuirea
implica activitati si concepte care cuprind intregul proces de management. In fiecare etapa a
procesului, precu si in cadrul procesului de management al riscului, trebuie sa existe si sa
functioneze mecanisme adecvate de comunicare si consultare, atat i cadrul organizatiei cat si
intre organizatie si partile externe. Fiecare etapa a procesului de management a riscului trebuie
sa fie documentata. Documentatia trebuie sa contina date privind ipotezele, metodele si sursele
de informatii utilizate precum si rezultatele obtinute.
4. Tipuri si surse de risc
Toate activitatile umane sunt posibile surse de risc, urmatoarele constituie cele mai
importante tipuri si surse de risc:
a. emisii continue in aer, apa si pe sol, provenite de la industrii si activitati asociate;
b. evacuari accidentale ale substantelor periculoase provenite din instalatii industriale si care
au un efect negativ asupra sanatatii si mediului (focul, explozii, manipulari de substante
periculoase, depozitare de substante periculoase etc.);
c. sistemele de transport constituie surse continue emisii. Transportul substantelor periculoase
poate cauza accidente cu consecinte pentru sanatate si mediu. In context, transportul se
refera la transferul materialelor pe cale ferata, sosele, conducte si pe apa;
d. surse naturale de accidente: cutremure, furtuni, inundatii, eruptii si care se risc produse de
om;
e. activitati agricole care afecteaza sanatatea si mediul: imprastierea de ingrasaminte,
insecticide si ierbicide care contamineaza solul, apele subterane si de suprafata. Activitatile
agricole pot consuma mari cantitati de apa, ducand la aridizarea eroziunii solului;
f. urbanizarea si infrastructura asociataeste o sursa de perturbare a mediuluigeneratoare de
poluare.
Sursele de risc (pericole industriale), sunt in general asociate cu producerea unor
accidente (deteriorari ale instalatiilor), care pot conduce la emisia si dispersia unor substante
toxice sau imflamabile. Surse de risc pot fi si emisiile difuze, in concentratii mici dar pe o
perioada indelungata, a unor substante toxice, in special cancerigene, cu tendinta de acumulare
in factorii de mediu. Acest tip de surse de risc este, in general caracteristic instalatiilor vechi,
ale caror sisteme de etansare, respectiv captare - tratare a emisiilor, trebuie redimensionate sau
reproiectate.
Pericolele devin riscuri in masura in care se materializeaza, iar expunerea la aceste
pericole conduce la aparitia unor efecte negative, cum ar fi imbolnavirile, decesul, disparitia
unor specii, daune materiale, etc.
In functie de sursele potentiale de risc, pot exista:
a. riscuri acute, daca sursele sunt de tipul emisiilor accidentale, adica de scurta durata si cu
concentratii ridicate de substante toxice sau imflamabile;
b. riscuri cronice, daca sursele sunt de tipul emisiilor continue avand concentratii mici de
substante toxice pe o perioada indelungata.
Riscurile nu pot fi eliminate in totalitate, obiectivul „risc zero” al politicii de mediu
este nerealist, deoarece acesta poate fi atins doar prin stoparea productiei. Pentru ca activitatea
industriala sase poata derula se constientizeaza existenta unor riscuri si se accepta consecintele
unora dintre ele si/sau se iau masuri pentru minimizarea riscurilor.
Riscurile cronice pot fi general minimizate prin solutii preventive de eficientizare a
proceselor si instalatiilor tehnologice precum si prin solutii de remediere, adica de captare -
tratare in instalatii de depoluare. Ambele tipuri de solutii avant rolul de a reduce nivelul
emisiilor cu potential de risc pentru mediu, sanatate umana si bunuri.
Riscurile acute sunt mai dificil de controlat, fiind supuse hazardului, de aceea acestea
se evalueaza si se analizeaza din punct de vedere al posibilitatii de acceptare, se accepta si/sau
se minimizeaza utilizand un instrument de management de risc.
Pentru controlul acestor tipuri de risc cronic se apeleaza la managementul de risc.
Dupa identificarea surselor de risc se impune analiza potentialului de periculozitate pe
care il inglobeaza. De aceea identificarea surselor de risc presupune cunoasterea detaliata a
proprietatilor poluantiloremisi in mediu, a interactiunii posibile, dar si a efectelor acestora
asupra factorilor de mediu. Se au in vedere urmatoarele informatii:
-concentratia de poluant si cantitatea de eisii la sursa;
-durata si frecventa emisiei;
-factorii ce favorizeaza transformarea, transportul si acumularea poluantuluiin mediu sau in
organisme;
-concentratia poluantului in factorii de mediu;
-efectele toxicologice acute sau cronice asupra organismelor

5. Definitia riscului si formulele pentru risc (Relatia risc-frecventa-consecinte grafic)

Riscul apare cand: un eveniment se produce singur, dar rezultatul acestuia e nesigur; atat
evenimentul cat si efectul acestuia sunt incerte. Riscul pentru sanatatea unei comunitati locale,
se refera la probabilitatea de a nu se respecta obiectivele stabilite in termeni de performanta
(nerealizarea tintelor stabilite prin programele de dezvoltare locala), program (nerespectarea
termenului) si cost (depsirea bugetului).
Riscul poate fi definit ca variatia potentialelor rezultate , variatie careia i se poate
asocia o probabilitate. Se poate exprima cu ajutorul formulei:
RISC= (probabilitatea ca un eveniment sa se produca)*(consecintele in cazul in care se
produce)
Riscul poate sa fie exprimat matematic , ca fiind produsul dintre hazard, elementele de risc si
vulnerabilitate:
R=H*E*V; R - risc, H - hazard, E - elemente expuse a risc, V - vulnerabilitate.
Riscul este in functie de marimea hazardului, de totalitatea grupurilor de oameni si bunurile
acestora si de vulnerabilitatea acestora. Pe baza acestei formule, se face calcule pentru
evaluarea pagubelor produse dediferite fenomene naturale sau tehnologice.
Riscul (R) este produsu matematic dintre hazard si vulnerabilitate, exprimand relatiile dintre
un fenomen si consecintele lui.

6. Relatia risc securitate si graficul

7. Curbele doza-raspuns (LOEL, NOEL) si graficul
Evaluarea dozei-raspuns impreuna cu evaluarea expunere-raspuns, reprezinta a treia
componenta a procesului de evaluare a riscului si implica caracterizarea relatiei dintre doza
administrata sau primita si incidenta sau gravitatea unui efect advers in randul populatiei
expuse sau a ecosistemului. Prin caracterizarearelatiei doza-raspuns se inclue intelegerea
importantei intensitatii de expunere, concentratie versus timp (daca un produs chimic are un
prag de toxicitate) si forma curbei doza-raspuns. La determinarea unei doze-raspuns si
expunere-raspuns urmatoarele aspecte trebuie luate in cnsiderare: metaboismul unui produs
chimic la doze diferite, persistenta intimp, si o estimare a asemanarilor intre oameni si animale
privitor la reactiile care le au la contactul cu un produs chimic. Functiile doza-raspuns si
expunere-raspuns se bazeaza pe studii toxicologice si epidemiologice. Abordarea toxicologica
se bazeaza pe teste biologice asupra animalelor care permit determinarea functiilor doza
raspuns si expunere-raspuns, abordarea epidemiologica foloseste studii empirice, in care sunt
stabilite corelatii intre situatii de expunere si efecte observate asupra oamenilor in functie de
concentratia de expunere la poluanti. Studiile epidemiologice se concentreaza mai mult pe
macropoluantii responsabili de efectele respiratorii cum ar fi SOx, NOx, si particule, deoarece
acesti poluanti actioneazasinergic siestedestul de dificil de a efectua teste de laborator.
Functiile doza-raspuns permit determinarea riscului ca urmare a acumularii de poluanti
in organismul uman. Dozarea biologica permite obtinerea de informatii toxicologice pentru
micropoluanti, metale grele si pentru un numar foarte mare de compusi organici cum ar fi
dioxine, furani sau HAP (hidrocarburi aromatice policiclice).
Pentru o evaluare generala a riscului de sanatate datorat unei emisii de poluanti este
necesar sa se imparta populatia in grupuri diferite, in functie de sensibilitatea lor, de exemplu:
copii, adulti, adulti peste 65 de ani, persoane cu astm, etc. O impartire a populatiei in acest
mod este necesara pentru evaluarea de poluanti noncarcinogeni cu efect de boli cronice. In
cazul poluantilor cancerigeni, este in general, suficienta pentru a imparti populatia in doua
grupe de adulti si copii in scopul de a lua in considerare conditia fizica, precum si stilul de
viata. Pentru substantele care induc raspuns cangerigen, este intotdeauana precaut sa se
presupuna ca expunerea la o cantitate de substanta cancerigena va crea riscul de cancer. Pentru
poluanti noncancerigeni, de obicei se presupune ca exista o doza de prag sub care nu se
produce niciun raspuns.
 Ca rezultat al acestor doua ipoteze, curbele doza-raspuns, si metodele utilizate pentru a
le aplica sunt diferite pentru efecte cancerigene si noncarcinogenic, asa cum sugereaza figura

urmatoare (107).
a. Informatii toxicologice: efectul cancerigen
Un punct de vedere in cadrul unei abordari a efectelor cancerigene este acela de a estima
functiile doza-raspunspentru diferiti poluanti. Testele pe animale se realizeaza prin
administrarea unor diverse doze pentru a se observa efectul toxic. Un mod sigur pentru a
estima riscul pentru situatii reale se face atribuind un factor de corectie suplimentar, care
inseamna o supraestimare a factorului de risc.
Deoarece dozele administate in aceste teste sunt mai mari decat cele existente in
mediul inconjurator astfel incat este necesara o extrapolare a posibilelor efecte de la valorile
mari utilizate in teste la valorile foarte scazute care se observa in mediu. Este necesar sa se tina
cont de faptul ca si in situatia in care se utilizeaza un numar extrem de mare de animale intr-un
test, evaluarea riscurilor pentru situatii reale este dificil derealizat. Diferite modele matematice
pentru a extrapola evaluarea riscului la concentratii reduse de poluanti exista dar procesul este
supus unui grad mare de incertitudine. Pentru a proteja sanatatea umana cand se estimeaza
riscul se alege un factor de corectie suplimentar, care inseamna o supraestimare de risc.
 b. Informatii toxicologice: efectul noncancerigen
In cazul substantelor noncancerigene exista un prag sub care pentru orice expunere
arfide asteptat sa nu apara o crestere a efectelor adverse.
In ceea ce priveste substantele cancerigene, in scopul obtinerii informatiilor legate de acest
prag, este necesar sa se aplice teste pe animale, prin schimbarea dozei. Doza minima la care
apare un efect se numeste nivelul cel mai scazut pentru care se observa un efect (lowest
observed effect level - LOEL). Doza la care nu se observa niciun efect pentru un animal testat
se numeste doza maxima la care nu se observa un efect advers (no observable effect level -
NOEL).
RfD este definit ca o estimare a expunerii zilnice a unei populatii umane inclusiv
subgrupuri sensibile) care este probabil sa fie fara riscul aparitiei unor efecte daunatoare
semnificative in timpul lui ciclu de viata. Riscurile reziduale asociate cu doze sub standarde
acceptate nu sunt de obicei estimate. RfD este obtinut prin raportarea NOEL (sau LOEL) la un
factor de incertitudine si un factor de modificare . Factorii de ajustare sunt specifici pentru
fiecare extrapolare care se realizeaza (pentru grupuri de persoane sensibile, pt grupuri de
persoane cu sensibilitate medie, pentru studii efectuate pe animale etc.). Valoare 10 este de
obicei cea implicita pentru factorii de incertitudine. Valorile sub 10 sunt uneori utilizate atunci
cand sunt disponibile date suficiente si justificari adecvate. LOEL este utilizat numai in
absenta NOEL astfel incat este necesar un factor suplimentar pentru ajustarea sau pentru
compensarea lipsei unei estimari a NOEL. De exemplu, utilizarea unui numar mare de animale
intr-un studiu poate spori gradul de certitudine NOEL. In general valorile RfD reprezinta o
doza de aproximativ 1000 de ori mai mare fata de valoarea sub care nu este posibil sa se
observe un efect advers (NOEL) la animale.
8. Etapele IPA si si structura modelului de tip EcoSense (scheme)
 Analiza caii de impact (IPA - impact pathway analysis) a fost introdusa ca o modalitate
de a simplifica evaluarea mediului si expunerea la emisiile din aer si permite exprimarea
efectelor in parametri fizici de impact , cum ar fi numarul cazurilor de cancer sau pierderi
materiale. IPA ia in considerare daunele la nivel regional datorate poluantilor cu timp de viata
mare, utilizeaza functiile expunere-raspuns si doza-raspuns precum si studiile epidemiologice.
IPA este cunoscut ca o functie de deteriorare sau de abordare de tip „de jos in sus”, prin care
se monitorizeaza trecerea poluantilor de la locul in care acestia sunt emisi la receptorul care
este influentat de acestia. Aceasta abordare furnizeaza o logica si un mod transparent de a
cuantifica daunele de mediu. Etapele principale sunt ilustrate in figura (109) urmatoare si

descrise astfel:

a. activitati si emisii: caracterizarea tehnologiilor relevante si a problemelor de mediu pe care

acestea le creaza in care cauza (de exemplu, mg de SO2/Nm3 emise de procesele luate in
considerare);
b. Transformarea si transportul poluantilor: calcularea concentratiilor in crestere in regiunile
afectate, prin intermediul modelelor de dispersie atmosferica si de reactii chimice (de
exemplu, de transportat al SO2 si transformarea sa in sulfati);
c. Raspunsul receptorului si impactul fizic; caracterizarea receptorilor expusi poluarii
elementare, identificarea functiilor doza-raspuns si expunere - raspuns si legatura cu
impactul fizic estimate (de exemplu, numarul de cazuri de astm, datorita cresterii
concentratiei de sulfati):
d. Evaluarea costurilor datorate poluarii.
Aplicarea IPA este facila datorita unor modele integrate de evaluare a impactului
dezvoltate de tipul EcoSense. EcoSense permite estimarea impactului pentru principalii
poluanti atmosferici: SO2, NO, NOx, pulberi in suspensie, CO, formarea fotochimica a
ozonului, precum si unele din cele mai importante metale grele si hidrocarburi, dar nu include
impactul de la nuclizii radioactive. Acest model permite si estimarea efectelor poluarii
generate de poluantiatmosferici la nivelul intregii Europe deoarece poate utiliza baze de date si
surse de informatii EUROSTAT.
Obiectivele de dezvoltare pentru EcoSense au fost; sa ofere un instrument de sprijin
pentru un calcul standardizat al efectelor arderii combustibililor, sa integreze modelele
relevante intr-un sistem unic, sa permita prezentarea transparenta a rezultatelor intermediare si
finale. Figura urmatoare arata structura modulara a modelului EcoSense. Toate datele (de
intrare, rezultatele intermediare si finale) sunt stocate intr-un sistem de baze de relationare.
9. Lista de control
Metodele de evaluare a impactului asupra componentelor de mediu sunt: liste de
control, matricile de impact, retelele de impact suprapunerea hartilor tematice.
Printre cele mai utilizate metode de evaluare a impactului uman asupra sistemului
environmental (EIASE) sunt si metodele listelor de control.
Listele de control sunt bazate pe judecati emise a priori si perealizarea unei liste
(ierarhizate) a factorilor care trebuie luati in considerare in evaluare. Importanta lor consta in
identificarea si mentionarea listei impactelor si in evaluarea naturii si caracterului impactelor
(advers/negativ, benefic/pozitiv, semnificativ/nesemnificativ, pe termen scurt/lung). LIstele
de control sunt importante deoarece ordonarea ideilor, faciliteaza culegerea de date si
informatii si permit vizualizarea unor mari cantitati de informatii si date, astfel ca impactul
poate fi localizat mai bine. Listele de control descriu impactele si dau o serie de masuratori si
predictii in timp ce alte. Liste de control aplica tehnici de masurare si scalare a impactelor.
Mai exista si o serie de liste de control bazate pe chestionare ceea ce permite evaluatorului sa
identifice impactele posibile ale unei dezvoltari antropice in teritoriu.
Un exemplu de evaluare sintetica a impactului cu ajutorul unei liste de control ia in
considerare o serie de criterii de evaluare a semnificatiei (posibile) a impacturilor dintr-o
anumita zona. Aceste criterii vizeaza impacturile propriu-zise, afectarea mediului, politica de
mediu cea mai adecvata, consultarea si participarea publica, incertitudinea, managementul
mediului si actiunile de reconversie teritoriala.
Metoda de evaluarea a semnificatiei impacturilor a vizat acordarea unor note de evaluare a
caror valoare a fost stabilita astfel:
-raspuns de tip A (Da)=2;
-raspuns de tip B (Nu)=1;
-raspuns de tip C (Nu este cazul/ neaplicabil)=0.
Scara de evaluare a impactului are valori cuprinse intre 1si 60. Numarul mare de
raspunsuri pozitive sunt materializate intr-un scor final de evaluare pozitiv ceea ce indica
existenta unui impact semnificativ (negativ) asupra componentelor de mediu. Un scor
environmental negativ indica existenta unui impact mai putinsemnificativ (pozitiv) sub
aspectul intensitatii, magnitudinii si efectelor.
10. Retele de impact
Sunt constituite din diagrame de flux sau lanturi de relatii multiple, care
interrelationeaza actiunile proiectului cu componentele mediului susceptibile de a suferi
modificari.
 Metoda retelelor a fost folosita pentru tratarea explicita a impacturilor care pot rezulta
dintr-un impact initial, ca impacturi secundare, tertiare si de ordine superioare. Retelele de
impact permit evidentierea, in mod mai sistematic decat matricile, a efectelor secundare si
indirecte, existenta unor relatii multiple sau de concomitenta a cauzelor si cumularea efectelor,

tinand seama si de dimensiunea temporala (fig urmatoare).

Exemple clasice de utilizare a retelelor in identificarea componentelor ambientale si a
impacturilor sunt metoda elaborata de Sorensen si metoda Bereano pentru evaluarea
tehnologiilor alternative. Sorensen a dezvoltat o retea pentru una dintre multiplele utilizari
ale terenurilor din zonele de coasta, facand posibila urmarirea eectelor secundare si ulterioare
ale actiunilor asupra componentelor mediului. Retelele de acest tip sunt cunoscute ca retele
Sorensen.
Exemplu: o constructie cu o densitate mare a apartamentelor intr-o zona si a locurilor
de parcare aferente acestora a condus la indepartarea copacilor din zonele respective, fapt care
are doua consecinte posibile:
-eroziunea sporita a suprafetei, care poate cauza inundatii si care poate fi redresata prin
plantarea florilor;
-scaderea fertilitatii solului efect ce poate fi redus prin plantarea arbustilor.
Metoda Sorensen utilizeaza un sistem de matrici bidimensionale pentru identificarea
impacturilor primare (corelatie intre actiuni conexe si elementele proiectului de modificarile
introduse de acesta in sistemul ambiental) si retelele de impact pentru analize ale impacturilor
de grad superior si pentru corelarea lor cu masurile de diminuare.
Metoda Bereano utilizeaza trei retele de impact diferite pentru evaluarea efectelor
impactului ambiental de diferite ordine, incluse de elementele generatoare, referitoare la
constructia proiectului, la functionarea sa si la activitatile conexe realizarii proiectului
(infrastructuri, servicii, etc.) si la incidentele probabile si/sau previzibile.

11. Etapele procesului de ierarhizare a problemelor de mediu

Acestea se desfasoara intr-o succesiune logica astfel:
-Identificarea si implementarea slutiilor simple, care se pot realiza fara costuri sau cu costuri
reduse (exemplu: schimbari in procedurile optionale si operationale);
-Selectarea solutiilor care necesita o analiza de detaliu, tehnica si economica; solutii cu
potential real de prevenire si reducere a impactului. Procesul de selectare a problemelor de
mediu majore, are la baza criterii generale de selectie, cum sunt:
-beneficiul potential economic;
-conformere cu legislatia si protectia muncii;
-aspecte tehnologice;
-raportul cost-beneficiu estimat;
-posibilitatile de implementare (durata si resursele necesare, interferentacu procesul de
productie existent);
-sansa de succes;
-imbunatatirea performantei de mediu;
-beneficii de suplimentare.
Evaluarea obtiunilor selectate folosind metode specifice. Principiul de baza de care se
tine seama la ierarhizareaaspectelor de mediu este urmatorul: aspectul de mediu cu prioritate
maxima este cel care cauzeaza cel mai mare impact. Aceste impacturi pot reprezenta, in ultima
instanta, un pericol major privind sanatatea oamenilorsau pericol de intrerupere a activitatii
unei intreprinderi.
 Criteriile de selectie a problemelor de mediu
Criteriile care stau la baza analizarii problemelor de mediu sunt: reducerea costurilor de
exploatare; eficienta capitalui investit; utilizarea energiei; consumul de apa. Reducerea
pierderilor si a emisiilor in atmosfera; imbunatatiri in domeniul protectiei muncii si sanatatii;
avantaje stategice, oportunitati de piata si reducerea riscurilor, conformare cu cadrul legislativ.

12. Metodele de ierarhizare a aspectelor de mediu

Metodele de ierarhizare a aspectelor de mediu pot fi grupate in sase categorii:
-atribuirea unor culori aspectelor de mediu pe baza unei anumite corespondente culoare-
importanta;
-metode matriceale, care acorda punctaje pentru fiecare aspect de mediu;
-metode bazate pe reprezantari grafice, care ierarhizeaza aspectele de mediu pe baza
impactului generat;
-metode bazate pe suma ponderata, care recurg la unirea unui numar mare de obtiuniin cadrul
uni indicator unic;
-calculul unor indicatori specifici de mediu;
-reprezentarea retelelor de legaturi intre actiunile ce cauzeaza impact si factorii de mediu care
sufera impactul.