Răstimp adus

Un vers, dinspre pustiuri,

din inimă – nisipului mirare !

de peste albul… din albastru,

și doar, acum, din depărtare.

Tu… ești un vers,

pe redundant și antic dor ,

adăugat deplin …

pe zborul sărutat cu buze moi

de fluturi albi.

Tu … calmul superfluu și rubiniu,

ecou al oaselor,

prin dimineți fără culoare.