34.cetatea Antică PDF

FUSTEL DE COULANGES
CETAT EA ANTICik
IN ROMANESTE
DE
A. G. ALEXIANU
CU 0 PREFATA
DE
C. HAMANGIC
CONSIL1ER LA MALTA CURTE DE CASATIE $1 JUSTIT1E
BUCURESTI
EDITURA LIBRARIEI
SOCEC & Co., S. A.
1929
www.digibuc.ro
CETATEA ANTICA
www.digibuc.ro
Din lucrärile D-lui Prof. G. Alexianu
Institutia jurâtorilor in vechiul nostru drept,
Bucuresti, 1924.
Charles Gide, Viata si opera sa, Bucuresti, 1925.
Codul contributiior directe, in colaborare cu D-1
Vespasian Erbiceanu, Consilier la Casatie,
St. Mihaescu, Magistrat, Bucuresti, 1926.
Dreptul Constitutional, in Biblioteca Universitara
de Drept, 1926.
Statutul functionarilor publici, Cultura National
1926.
Rtispunderea puterei publice, 1926.
Codul Invatamântului, contindnd legea mv. primar,
secundar (1928) si superior, adnotate cu expuneri
de motive, desbateri parlamentare i intreaga
interpretare data de Curtea de Casatie si de
Curti le de Apel, in colaborare cu D-nii Paul Ne-
gulescu, profesor universitar, I. Dumitrescu si T.
Dragos, avocati ai Ministerului de Instructie,
Bucuresti. 1929.
Traducer!:
Ch. Gide, Economia politica, 2 vol. Bucuresti 1924
si 1925.
Charles Gide si Ch. Rist, Istoria doctrinelor eco-
nomice, 1926.
Charles Gide, Principii de Economie poltia in
Biblioteca Universitarg de Drept, 1928.
www.digibuc.ro
PREFATA
- CATEVA LAMURIRI
Dace& a exist-at vreo opera care set pro voace tn ateti de

superior interes tiinitic, un ata t de curat entuziasm
atat de multe discutiuni, lupte de idei Ø controverse, in
cursul secolului al XIX-lea, apoi aceasta opera este, de
sigur, celebra lucrare a lui Fustel de Coutanges. La
Cité Antique". De aceea a avu t. o bund inspiratiune tra-
ducatornl et in rometneste, e prima traducere ce se face
marei opere, in limba ronta net, mai ales cei transpu-
nerea ei în limba noastra este facutet intr'o buna
frumoasei limbet rometneasca.
Eram, student universitar Mud dm citit pentru prima
oarel aceasta metiastra carte, si impresia letsatet a tost
de neuitat. Era o intrecere printre tinerimea universitara
de pe vremuri, de a se patrunde de marele idei i ode--
varari istorico-juridice cuprinse in marea opera.
Ia adevetr, Cetatea Antici", celebra lucrare a lui
Fustel de Coulanges, este una din acele creatiuni inte-
lectuale rari, care a trait o riarc proprie, cunoscand
epoci de metrire i celebritate, urmate de indoialet
controverse. Am fi voit sc arettetm aiciistoricul acestei carti
precum f i atitudinea actualet a criticei moderne fatei
de. ideile continute in ea. Ar fi fost prea lung inset
aceia ne vom metrgini set schirtm în cetteva reinduri ?mufti
aceastet atitudine a criticei.
www.digibuc.ro
VI PREFATA
Prima editie a Cetätei antice a apárut la 1864.

Fustel de Coulanges era pe atunci profesor de istorie
anticei la Universitatea din Strasbourg. Cativa ani mai
în urma, a fost numit profesor la Sorbona si membru
al Institutidui Frantei.
Aced /apt aratei cu prisosinta si in mod eloquent
succesul stralucit pe care l'a avut aceasta /ucrare 'Inca
dela inceput. In darea de seama pe care R. Dareste,
celebrul istoric al Dreptului, o publica in Revue his-
torique de Droit, 1865, (t. XI), p. 96 100, opera lui
Fustel de Coulanges era infatisatei ca o carte excelentei
constiincioasee , menita sa reabiliteze i set inalte stu-
diile de istorie juridico-religioasa, discreditate prin unele
incercari prea indraznete i deci riscate din punct de
vedere al adevarului istoric.
Nu mutt in urmet Wei au inceput din diferite parti
sa apara critici ci obiectiuni. Ele aveau trei izvoare
1) Credinta in existenfa unui comunism primitiv la
toate popoarele indo-europene. 2) Progresele cerceteirilor
asupra mentaliteitii primitivilor si a credintelor lor re-
ligioase. 3) Progresele istoriei dreptului, multumita mai
cu seama lucrarilor lui Iherinq.
Teza fundamentala a lui :Fustel de Coulanges era
bazata pe ideea religioasei a cultului stramosilor si a.
focului familial; pe aceasta &ma religioasei era fondata,
dupei credinta istoricului francez, nu numai intregut
drept de familie al vechilor Greci si Romani, dar si
dreptul de proprietakk in special proprietatea funciarei.
Intr'adeveir, mormantut stramosilor i vatra familiei, in
care ardea focul sacru, erau elementele care legau pe om
de pa mant. In jurul acestor divinitati ale familiei
subt protectiunea lor se forma o zona pe care familia
o stapetueic ca pe un bun propriu.
In special lhering a fost foarte sever in critica
combaterea parerilor c conceptiunilor lui Fustel de Cou-
lan.9,es. In luerarea sa "Les- Indo-européens- avant
l'Elistoire", p. 67, el contesta veracitatea unora din sus-
tinerile ci argumentele lui Fustel de Coulanges. Evident,
este o oarecare exagerare in aprecierea celebrului ro-
www.digibuc.ro
PREFATA VII
manist, mai ales th i lucrarea sa Les Indo-européens

avant Histoire", publicata dupa moartea sa, nu este
lipsitä de erori.
In Indo-europenii inainte de Istorie" 1), scrisa mtb
fluenta progreselor gramaticii comparate, celebrul roma-
n? st arata lipsa de siguranfa a originii atribuite de
Fustel de Coulanges pro prietatii funciare. C ultul stria"-
mosilor nu se confunda cu acel al focului familial si
dacci mormäntul, care este locul pro prim, al cultului stra-
mosilor, nu poate fi mutat dintr'un loc intr'altul, nu
tot asa este cu altarul pe care arde focul sacru. Acesta
poate fi mutat din loc in Zoe i numai asa se explica
migrcqiunile popoarelor indo-europene. Fustel de ('ou-
langes credea de asemenea cá pentru transferarea pro-
prietät,ii funciare trebuia un act religios, flincica ea
insá-vi avea o natura religioasa. Dupa istoricul francez
mancipafiunea ar fi fost in consecinfa un act religios,
iar adica purtätorul de balanta care pre-
zida la acest act, ar fi fost un preot. Ambele afirma-
fiuni au fost combatute. De alta parte, mancipatiunea
servea nu numai pentru vanzarile imobiliare, ci era
aplicabila si la unele animale domestice. Uncle mai apare
aici caracterul religios al operafiunii susfinut de Fustel
de Coulanges ?
Istoricul çi juristul francez mai susfinuse ea dreptul
succesoral era determinat de requlile reliqioase relative
la transmisiunea cultului stramosilor (sacra privata).
Ihering dovedeste contrariul : anume ea' transmisiunea
oacrelor private era determinata de regulile devolutiunii
8ucce8orale2)
Dar nu numai în materia dreptului privat afirmatiu-
nile lui Fustel de Coulanges au fost combeitute. El insusi
I) Cf. Les Indo-européens avant l'histoire (tradnction Meulc-

naere) p. 59-67.
2) Ihering, loc. cit.; cf. C. Stoicescu, Ours de drept roman,
p. 386, M. C. Nicolau, Sine sacris hereditas, in Orpheus, 1927, p.
58 i urm. Dealtfel, principalele date din aceste rand.uri sunt
datorite D-lui Matei G. Nicolau un tank i savant romanist care
studiazit ìnc. in Franta.
www.digibuc.ro
Viir PREFATA
a ree unoscut mai tetrziu ca unele din peirerile exprimate

in eelebra sa lucrare, sunt contestabile i controversate.
Dreptul public antic, dupei peirerea istorieului francez, este
un rezultat al religiunii de Stat, ea inseisi bazatet pe cultul
streimosilor. Dar in realitate nu existei nici un raport
intre cultul oficial al Statului antic si cu4tul strämosilor.
Fustel de Coulanges a avut de sustinut polemici ve-
heniente petnei la moartea sa care a avut loe in 1890.
A sä, duper,' cerceteirile lui D' Arbois de Jubainville, cele-
brut specialist al studiilor eeltice, Celfii primitivi nu ar
fi cunoscut proprietatea funciarei inainte de cucerirea
Gal iei de catte Gezar, ci ar fi practicat un comunism
agrar intoemai ea i Germanii. Fustel de Coulanges a
critical aceastä tezei, care era eu tutul protivnicei opiniei
sale asupra originii proprietätii Junciate. D' Arbois de
Jubainville a reispuns la aceastei critied in monumentala sa
lucrare «Les Origines de la propriété foncière en Prance"
desigur cá polemica ar fi continuat, dacei mom tea pre-
maturà a lui Fustel de Goulanges nu i ar fi pus capIt.
A st(7zi se observel o miscare favorabilei tezei lui Fustel de
Coif langes atett de mult criticaiä la spirsitul veacului trecut.
0 lucrare recentei a d-lui C. W. Westrup, La succes-
sion primitive devant l'histoire", Paris 1928, are de 0-
biect dovedirea fundamentului religios al s uccesiunii in
dreutul primitiv. Este vechea idee a lui Fustel de Coulanges.
Academia francezei in ultimul timp a pus la concurs
o disertafiune având ea subject : L'éloge de Pustel de
Coulanges".
toate cei Cetatea anticii" a dat nastere la atettea
lupte i la ateitea conttoverse, totusi ea este atât de bOgatil
in observatiuni, idei qi sugestiuni de tot felul, inat
poate fi socotith cu drept cuvânt ca una din lucrarile
cele mai indispensabile pentru cunóaqterea antichitfitii
clasice §i a e'volutiunii omenirii. De aceia cetirea ei
este de un mare folos cultural nu numai jurivtilor
istoricilor, dar si tuturor acelor ce voesc a se instrui.
C. HAMAN GM
CONSILIER LA iNALTA CURTE DE CASATIE
www.digibuc.ro
CETATEA ANTICA
INTRODUCERE
Despre nevoia de a studia cele mai vechi credit*
ale stramo§ilor pentru a le cunoa§te institutiile.
Ne propunem sà," afaam aici dupà cari principii si
reguli s'au guvernat societatea greacä si romang. Intrn-
nim In acelas studiu pe Romani si pe Greci, pentrucA
aceste doug popoare, cari erau douà ramuri ale unei
aceleiasi rasse, si cari vorbeau doug idiome iesite dinteo
aceias limbg, au avut un fond de institutii comune si au
trecut printr'o serie de revolutii asenignAtoare.
Ne vom ocupa mai ales s5, facem id aparà diferentele
radicale si esentiale, cari deosibesc complectamente aceste
popoare vechi de societ4ile moderne. Sistemul nostru de
educatie, care ne face sà träim din copilârie in mijlocul
Grecilor si Romanilor, ne deprinde sà-i compargin mereu
cu noi, sà judecka istoria lor dupà a noastN, si sà ex-
plicâm revolutiile noastre prin ale kr. Ceiace am do-
bindit dela dânsii si ceiace ne-au lasat mostenire, ne fac
sâ credem el ne semänau; ne este oarecum greu sg-i so-
cotim ea popoare stiiiine; aproape totdeauna ne vedem
pe noi In ei. De aici au decurs multe greseli. Ne putem
insela asupra acestor popoare vechi când le consider6m
prin prizma pArerilor si faptelor timpului nostru.
93903 Biblioteca Universitarä, Vol, VI. I
www.digibuc.ro
2 1NTRODUCERE
Ori, greselile, in aceastá materie, sunt periculoase.

Ideia ce ne-am facut-o despre Grecia si Roma a turburat
adesea generatiile noastre. Din cauz/ c/ au fost intelese
rgu institutiile cetatii antice, s'a inchipuit putinta de a le
face A' träliasca la noi. S-a f/cut iluzie despre liber-
tatea la cei vechi, fapt care a pus In primejdie libertatea
la moderni. Ultimii nostri optzeci de ani au ar/tat Um-
pede una din marile dificulati cari se opun progre-
sului societ/tii moderne este deprinderea pe care am luat-o
de a avea totdeaima, inaintea ochilor antichitatea greacä,"
roman/.
Pentru a cunoaste adevgrul asupra acestor popoare
vechi, este intelept s/ le studiem Mr/ a ne gändi la noi,
ca. si cum ne-ar fi strline, cu aceia.s dezinteresare i li-
bertate de cuget, ca si cum am studia India veche sau
Arabia.
Astf el studiate, Grecia i Roma ni se prezint6 cu un
caracter absolut inimitabil. Nimic din timpurile mo-
derne nu le seam/n/. Nimic in viitor nu le va putea se-
mAna. Vom Meer= sà, arat/m regulile de care erau gu-
vernate aceste societ/ti i vom constata lesne c aceleasi
reguli nu mai pot guverna omenirea.
Cum se explic5, aceasta? Dece conditiile guvernä'xii
oamenior nu mai sunt aceleasi? Mari le schimMri cari
apar din timp in timp in constituirea societAtilor nu
pot fi nici efeetul întârnplrii, nici al fortei singure.
Cauza care le produce trebuie 0, fie puternic i aceastä
cauz/ trebuie s stea in om. Dacä', legile asociatiei umane
nu mai sunt aceleasi ca in antichitate, e din cauzg, c.
trebuie sg, fie ceva schimbat in ora. Inadev/r, avem o
parte din flinta noastr/ care se modifica din secol in se-
col; e inteligenta noastig. Ea este meren in miscare,
aproape meren in progres, i din cauza ei
legile noastre sunt supuse schimbärii. Omul nu mai On-
deste azi ceiace gandea acum dougzeci i cinci de secole
de aceia nu se mai guverneaz/ cum se guverna.
Istoria Greciei si a Roraei e o mgrturie i un exemplu
de strânsa relatie ce exist/ totdeauna intre ideile inteli-
gentii umane i starea social/ a unui popor. Priviti insti-
www.digibuc.ro
STUDIUL CREDINTELOR 3
tutiile celor vechi, flied a vg gândi la credintele lor;

le yeti ggsi obscure, bizare, inexplicabile. De ce patri-
deni i plebei, patroni i clienti, eupatrizi i teti si de
unde vin diferentele ingscute i nesterse pe care le ggsim
intre aceste clase? Ce Inseamn g. acele institutii lacedo-
moniene cari ne par asa de contrare naturii? Cum. sg..
explicgm acele ciudgtenii injuste ale vechiului drept pri-
vat: la Corint, la Teba, vánzarea pgmântului prohibitd;
la Atena, la Roma, neegalitate la succesiune intre frate
si sorg? Ce intelegeau jurisconsultii prin agnation, prin
gens? De ce aceste revolutii in drept i aceste revolutii
in politicg? Ce era acest patriotism ciudat care fAcea sá
disparg uneori toate sentimentele naturale? Ce se intele-
gea prin acea libertate de care se vorbea mereu? Cum
se face cg institutii cari se departeazg asa de mult de
tot ceiace cunoastem. azi, au putut sg, se stabileascg
sg dginuiascg, multg. vreme? Care-i principiul superior
care le-a creiat autoritate In spiritul oamenilor?
Dar in fata acestor institutii i legi, puneti credin-
Ole; faptele vor deveni indatà mai clare i explicatia
lor va veni dela sine. Dacg, urcând la primele epoci
ale acestei rasse, adicg la timpul când isi intemeiazd
observi ideia pe care si-o tacea despre fiinta
umang, despre viatg, despite moarte, despre a doua exis-
tentd, despre principiul divin, observi un raport intim
intre aceste pgreri i regulile vechi ale dreptului privat,
intre riturile cari derivarg, din aceste credinte
politice.
Comparatia credintelor si a legilor aratd, cá o religie
primitivg a constituit familia greacg i romang, a sta-
bilit cgsgtoria si autoritatea pgrinteascg, a fixat rangu-
rile rudeniei, a consacrat dreptul de proprietate si de
mostenire. Tot aceastg. religie, dupg ce-a lärgit i rgs-
pandit familia, a format o asociatie mai mare, cetatea,
si-a stgpitnit-o ca ì pe familie. Dela dânsa decurg toate
instituiile ca i intreg dreptul privat al celor veehi.
Dela dânsa cetatea îi are principiile, regulile, obiceiu-
rile, magistraturile. Dar, cu timpul, aceste vechi cre-
www.digibuc.ro
4 INTRODUCERE
dinte s'au modificat ori s'au sters; dreptul privat

politice s'au modificat odata cu ele. Atunci s'a
desläntuit seria revolutiilor. i transformkile sociale au
urmat in chip regulat transformarilor inteligentii.
Trelmie s studiem inainte de toate credintele acestor
popoare. Cele mai vechi sunt acele cari ne intereseazä mai
mult. Cad instituiie i credintele pe cari le aflam in
epocile de glorie ale Greciei i Romei nu sunt altceva
cleat desvoltarea institutiilor i credintelor anterioare;
trebuie cautat radacinele mult mai departe, in trecut.
Populatille grece i italice sunt infinit mai vechi cleat
Romulus si Homer. Intr'o epocg mai veche, Inteo an-
tichitate fàr data, s'au format credintele i s'au pre-
gala, s'au stabilit institutiile.
Dar ce nadejdie avem cà vom ajunge la cunostinta,
a,cestui trecut Indepärtat? Cine ne va spune ceiace gân-
deau oamenii, cu zece sau unsprezece secole inainte de
era noastrg? Putem noi regäsi ceiace-i asa de greu de
prins i a§a de fugitiv, credinte §i. pareri? ,5tim ce gân-
dean Arii din Orient, acum treizeci i cinci de secoli; o
stim din imnurile Vedas care, desigur, sunt foarte vechi,
*i din legile lui Manu, cari sunt mai putin vechi, dar
unde se pot deosebi pasagii clinteo epocg extrem
de indepartata. Dar uncle sunt imnurile vechilor Eleni?
Aveau, ca i Italicii, cântece vechi, vechi carti sfinte;
dar din toate acestea nu ne-a ajuns nimic. Ce amintire
ne poate ramane dela aceste generatii cari nu ne-au lasat
un singur text saris?
Din fericire, trecutul nu moare niciodatä complect,
pentru om. Omul poate foarte bine sa-1 nite, dar II
pastreaza, totdeauna intrânsul. Càei, astf el cum este el
insusi in fiecare epoca, e i produsul i rezumatul tutu-
= epocilor anterioare. Dacg coboarg in sufletul sau,
poate sà regaseascI i sà deosibeasca aceste diferite
epoci, dupg ceia ce fiecare din ele a lasat intransul.
SA observam pe G-recii din timpul lui Pericles, pe Ro-
manii din timpul lui Cicero; poartg intrânsii semnele
autentice i urmele sigure ale celor mai indepartati
secoli. Contemporanul lui Cicero (varbesc mai ales de
www.digibuc.ro
STUDIUL CREDINTELOR 5
omul din popor) are imaginatia plin ä. de legende; aceste

legende Ii vin dintr'un timp foarte vechi i ne aduc mär-
turia chipului de a gândi al acelui -limp. Contempora-
aul lui Cicero se serve§te de o limbg cu radicali infinit
de vechi; aceast 1imb, exprimând gândurile epocilor
vechi, s'a modelat dupä dânsele, i ne-a -pästrat pecetea
lor, pe eare ne-o transmite din secol In secol. Intelesul
intim al unui radical poate uneori s desvälue o veche
pärere sau un vechi obiceiu; dar cuvintele au ramas,
martori necintiti ai unor .credinte cari an dispärut.
Contemporanul lui Cicero practica rituri In sacrificii,
In Inmormântäri, In ceremonia cAsätoriei; aceste ritan
sunt mai vechi decât dânsul i o probeazg faptul cl nu
mai räspund credintelor pe care le are. Dar dad privim
deaproape riturile pe care le respectä sau formulele pe
care le recita, vom gäsi imaginea a ceeace credeau came-
nil cu douäzeci §i. cinci de secoli Inaintea lui.
www.digibuc.ro
CARTEA ÎNTAIA
CREDINTE ANTICE
CAPITOLUL INTAIU.
Credit* despre suflet §i moarte.

Pâng'n ultimele timpuri ale istoriei Greciei si Romei
vedem persistând In popor un amestec de gânduri si de
obiceiuri cari datau, desigur, dinteo epoca foarte In-
depgrtatg, si din cari putem afla ce päreri si-a fäcut omul
despre propria sa naturg, despre sufletul sgu, despre
misterul mortii.
Oricât de departe am cerceta istoria rassei indo-euro-
pene, din ramurile egreia fac parte si popoarele grecesti
si italice, nu vom afla cg aceastä rassg a gândit cândva
cä, totul se sfârseste pentru om odatg cu aceastg scurtä
viatä. Cele mai vechi generatii. cu malt mai inainte de
epoca filosofilor, au crezut intr'o a doua existentá, care
nrmeazg acesteia. Au privit moartea nu ea o distrugere
a fiintei, ci ca o simpld schimbare de viatg.
Uncle si ce fel se petrecea Insg aceastg a doua exis-
tentg? Credeau ei oare ca spiritul nemuritor, bdatà iesit
dintr'un corp, va merge sä Insufleleascg un altult
Nu; credinta In metempsicozä nu s'a putut inigdgeina
niciodatZ, 'in spiritul populatiei greco-italice; deaseme-
www.digibuc.ro
-0- CAlt-TEA I. CREDINTE ANTICE
nea, ea nu este nici cea mai veche pgrere a Arilor din

Orient, deoarece imnurile din Veda sunt contrare ei. Era
oare credinta eg spiritul ar sbura catre cer, &Are regiunea
de luming? Nu, nici aceasta; gândul cg sufletele ar intra
intr'o locuintg cereascg dateazg dintr'o epocg relativ
recentg. in Occident; ggzduirea cereascg era privitg ca
recompensa câtorva oameni mari si binefIcgtori ai orae-
nirei. Dupg cele mai vechi credinte ale Italicilor si
Grecilor, sufletul nu mergea sg-si petreacg a doua exis-
tentg Inteo lume strging acesteia; rgmânea foarte aproape
de oameni si continua sg trgiascg sub pgmânt 1.
S'a erezut foarte multi): vreme chiar cá in aceastg a
doua existentg, sufletul rgmânea asociat corpului. Ngseut
cu clansul, moartea nu-1 desparte; se inchide cu dânsul
in mormânt.
Oriegt de vechi ar fi aceste credinte, ne-au rgmas raga.-
turii autentice. Aceste mgrturii sunt riturile inmormân-
tärii, care au supravietuit multá vreme eredintelor pri-
mitive, dar care, desigur, s'au ngscut odatg en dânsele IA
pot sg, ne facg A, le intelegem.
Riturile inmormântgrii aratg clar eg atanci and se
imnormânteazg, un corp, se crede in acelas timp eá se pune
acolo si ceva vin. Virgil, care descrie totdeauna cu atâta
precizie si scrupul ceremoniile religioase, terming poves-
tirea funerariilor lui Polydor min aceste cuvinte: In-
ehidem sufletul in mormânt". Aceas expresie se gäseste
in Ovidiu si in Plinin cel Tâng,r; aSta nu inseamng eg
ar fi egspuns ideior ce-si fáceau acesti scriitori despre
suflet, dar cg dânsa se perpetuase dintr'un timp ime-
morial in limbg, atestând antice si vulgare credinte.
1 Sub terra consevant reliquani vitam agi mortuorum. Cicero,
Tun., I, 16. Aceastit credinpi era asa de puternia, adangg, Cicero,
Mal, chiar atunci când se stabili obiceiul arderil corpurilor,
continua sii, se creadit cg. mortii tritlau sub pXmint. Cf. Euripide,
Alcest, 163; Hecuba, passim.
1 Virgil, En. III, 67: animainque eepulcro condimus. Ovid,
Past., V, 451: tumulo fraternas condidit umbras. Pliniu, Ep.,
VII, 27: manes rite conditi. Descrierea lui Virgil se raportil la
obiceluI cenotafelor; era obiceinl a atanci and nu se putea gust
corpul unel rude, sii,-i se fac li. o ceremonie care reproduces exact toate
www.digibuc.ro
USPRE SUFLET SI MOARTE 9
Era nn obiceiu la sfârsitul ceremoniei funebre de a

striga de trei ori sufletul mortului cu numele pe care4
purtase. I se ureazg sg trgiascg fericit sub pämânt. De trei
ori i se spune: Odihneste-te in pace, si se adaugg :
tärâ,na usoarä j. Atât de mult se crede c fiinta va
continua sä, träiascg sub pgmânt i c dânsa va pästra
acolo sentimentul fericirii si al suferintii! Se scrie pe
mormânt e. omul odihneste acolo; expresie care a
supravietuit acestor credinte .0 care, din secol in secol,
a ajuns pang la noi. 0 mai intrebuintäm Incg, desi ni-
meni nu mai crede c. o fiin nemuritoare odih-
neste inteun mormânt. Dar in antichitate se credea asa
de hotgrit c un ora trgieste acolo, inat totdeauna in-
gropau cu dânsul obiectele de care se presupunea cg are
nevoie: imbrácgminte, vase, arme. I se varsä, vini pe
mormânt pentru a-i potoli setea; i se pun alimente pen-
t= a-i potoli foamea 3. Se jertfesc cai i solavi, in credinta
cg aceste Elate inchise en mortul, au sg-1 serveascl in
mormânt, cum fgcuserg In timpul viejii 4. Dupg cucerirea
Troiei, Grecii se vor intoarce in jarii; fiecare din ei a-
obicelurile Inmormântiirii, i prin asta, se eredea a se Inchide, In

lipsit de corp, sufletul In mormânt. Enripide, Elena, 1061, 1240.
Scholiast, ad Pindar. Pyth., IV, 284. Virgil, VI, 505; XII, 214.
Iliada, XXIII, 221. Euripide, Alce,t, 479: Kotiya cot xecivi,
incimeer nioot. Pansanias, II, 7, 2. Ave atque vale, Catul, C,
10. Servius ad. Eneid., II, 640; III, 68; XI, 97. Ovid, Fast., IV,
852; Metam. X, 62. St tibi terra levis; tenuem et sine Ton-
dere terram; Juvenal, VII, 207; Martial, I, 89; V, 35; IX, 30.
2 Euripide, Alcest, 637, 638; Orest, 1416-1418. Virgil, En., VI,
221; XI, 191-196. Veehiul obicein de a educe daruri mortilor
e Intitrit pentru Atena de Tueydide, II, 34; slutpipst Ttl) intro&
Exacnoç. Legea lui Solon oprea sg, se Ingroape en mortal mai vault
de trei vestminte (Plutarc, Solon, 21). Lucian vorbelte tncit
de !west obiceiu: C1te vestminte 1 podoabe nu s'an are eau In-
gropat en mortii ea 111 cum ar ft trebuit sit se serveascit de dânsele
tn pimânt!" Chiar la tnmormântarea lni Cesar, Intro epoci de
mare superstitie, vechinl obieein fa observat; se aduse pe rug =mere,
vestminte, arme, bijuteril (Suetonius, Cesar, 84); Cf. Tacit, Ann., III, 3.
3 Euripide, Iphiy. n Taurida, 163, Vivgil, En., V, 76-80;
VI, 225.
4 Iliad., XXI, 27-28; XXIII, 165-176. Virgil, En., X, 519-520; XI,
80-84, 197. Acelas obleein In Gana, Cesar, B. G. V, 17.
www.digibuc.ro
10 CARTEA 1. CRED1NTE ANT10E
duce cu dtmsul pe frumoasa sa captivä; dar Achile,

care-i in pamfint, cere i dânsul captiva sa, se (la
Polyxene
Un vers din Pindar ne-a pastrat o curioasa ramasita
de astfel de ganduri ale vechilor generatii. Phryxos este
constrâns sà paraseascä Grecia i fuge 'Ana in Colchida.
Aci moare; cu toate acestea, insa, vrea sa reving in G-re-
cia. I se arata deci lui Pelias si-i porunceste sà mearga
in Colchida i sa-i aduca inapoi sufletul. Farb: indoialä,
sufletul sau regreta pamântul patriei, al mormântului fa-
miliei; legat insa de ramasifele trapesti, nu poate sà
paraseasca Colchida farä dânsele
Din aceasta credinta primitiva porni nevoia inmor-
mântärii. Pentru ca sufletul sa poata fi linistit in locuinta
subterana care-i era hotarita pentru a doua sa
corpul de care era legat trebuia sa, fie acoperit eu pa-
mint. Sufletul care nu-si avea mormânt nu avea lo-
cuinta. Era ratacitor. Zadarnic aspirà la linistea pe
care o dorea, dupä sbuciumul si truda acestei vieti;
era nevoit sà alerge vecinic sub forma de larva sau de
fantomä, fara a se odihni vreodata, Para a primi vreodata
ofrandele i alimentele de care avea nevoie. Nenorocit,
sufletul devenea lin curând raufacator. Chinuia pe cei vii,
trimitándu-le boll, devastându-le holdele, speriindu-i
prin aparitii lugubre, pentru a-i Instiinta sa-i faca, in-
mormântarea corpului sau si a sa. De aci credinta in
strigoi s. Intreaga antichitate a fost convinsa CAI fara
mormânt, sufletul era nenorocit i cà inmormântarea Il
facea fericit pe veci. Ceremonia funebra nu era sávar-
sita, pentru exprima cineva durerea in public, ci
pentru linistea i multumirea celui mort
E de observat insa ca nu era deajuns inmormântarea
' Euripide. Hecuba, 40-41; 107-113; 637-638.
2 Pindar, Pythiq., IV. 284 ed. Heyne; vezi Seholiastul.
3 Cicero, Tusculanes, I, 16. Euripide, Trectd., 1085. Hérodot,
92. Virgil, VI, 37, Horatiu, 1, 379. Odele, I, 23, Ovide. Past.,
V., 483. Pliniu, Epist. VII, 27. Suetoniu, Caligula, 59. Serrius
ad. -/En. 11 1, 63.
4 Iliada, XXII, 358; Odiseia, XI, 73.
www.digibuc.ro
DESPRE SUFLET $1 MOARTE II
corpului. Trebuiau observate toate riturile traditionale
pronuntate formule determinate. Gäsim in Plant po-
vestea tumi strigo?; e un suflet rageitor, pentrucg corput
eau a fost inhumat fgrg, ca riturile s fi fost observate.
Suetoniu povesteste cum corpul lui Caligula fiind inhu-
mat fgrg s fi fost sgvarsitg ceremonia funebrä, sufletul
sgu deveni igtacitor si apgru celor in viatä, pang in ziva
cand se lug hothrirea sg., fie desgropat i sg-i se filch', ce-
remonia obicinuitg Aceste douä' exemple aratg, lim-
pede ce important i ce efect se atribuià riturilor
formulelor ceremoniei funebre. De oarece MI% dânsele-
sufletele erau rgtgcitoare i se argtau celor vii, inseamng
ca ele serveau pentru a linisti i inchide sufletele in mor-
minte i dupg cum existau formule cari aveau aceastä
putere, cei vechi mai posedau i altele care aveau putere
contrarie, de a evoca sufletele si a le face sg iasg indatg
din morminte.
Se poate vedea, la scriitorii antici, cat era oraul de-
chinuit de teama cg, riturile n'au sg, fie observate dupg
moartea sa. Era un isvor de mari ingrijorgri 8. Se te-
meau mai putin de moarte decat de lipsa de mormânt,
De accasta depinde linistea i multumirea vecinicg,
Nu trebuie sg fim prea surprinsi dacg Atenienii
au omorit pe acei generali cari, dupg o victorie re-
mare, nu ingrijiserg de ingropatul mart-Hon Acesti ge,
1 Plaut, 2lo8tellaria, UI, 2.

a Suotoniu, Caligula, 59; &Ws constat, priusgnam id fieret.
hortorum eustodes umbris inguietatos... nullam noctem sine aliquo
terrore transactam.
a Vezi in Iliada, XXII, 338-344, Hector cergnd celui care I-a
invins sit nu-I 1ipseascg de mormint: Rogu-te pe genuchii
pe viatg, pe pgrinti, nu da corpul meu pradg ciinilor de pe liingg co-
Alpine grecilor; primette aurul pe care ti-1 va oferi tatgl men din
balqug t dg-i corpul men, pentruca Troienil l Troienele sa-mi
dea ceeace mi se =vine din daruele rugului'. La fel, in So-
focle, Antigona infruntg moartea ,,pentruca fratele sgu sg nu rg--
ming fgrg mormant`. (Sofocle, Antigone, 467). Acela§ senti-
ment e exprimat §i de cgtre Virgil, IX, 213. Horatin, Ode, I, 18,
v. 24-36; Ovid, Herokle, X, 119-123; Tristele, III, 3. 45. Acela§
lucru in blesteme; blestemul cel mal mare pentru un du§man era
s. moarg fdrg, z fi Inmormantat (Virgil, Eneida, IV, 620).
www.digibuc.ro
CARTEA I. CREDINTE ANTICE
nerali, elevi ai filosofior, deosebeau poate sufletul de

corn si cum nu credeau c soarta unuia ar putea fi legatà
de a celuilalt, li se pgruse cg era de puting importantg
faptul eg un cadavru s'ar descompune In apg sau in pg-
mânt. Ei nu infruntaserg furtuna pentru formalitatea
zadarnicrt a adungrii i Inhumgrei mortilor. Multimea
insg, care chiar la Atena rgmânea legatg de vechile
credinte, Ii acuzg de neligiuire si-i omori. Prin vic-
toria kr salvaserg Atena, prin neglijenta kr insg au
pierdut mii de suflete. Pgrintii celor morti, gândindu-se
la chinurile nesfârsite ce aveau sg indure aceste suflete,
au venit la tribunal in vestminte de dolly si au cenit
räsbunare
In cetätile vechi legea lovea pe marii vinovati en o
pedeapsg reputatä drept groasnicg: nu erau inmormân-
tati Astfel era pedepsit sufletul însài, i i se dädea
nn supliciu aproape etern.
Trebuie sä observgm cg la cei vechi se stabilise o altg,
pärere asupra lgeasului celor morti. *Si-au inchipuit o
regiune, tot subterang, Msg., mult mai vastg, deeât mor-
mântul, in care toate sufletele träiau la un loc despgrtite
de corp i unde erau Impä'itite pedepsele i recompensele
dupä purtarea pe care omul o avusese in timpul vietii.
Riturile inmormântärii, asa cum le-am descris, sunt in de-
sacord manifest en aceste eredinte; dovadg sigurg eg In
epoca in care aceste rituri s'au stabilit, nimeni nu credea
Ind. In Tartar si in Câmpiile Elizee. Cea dintáiu pärere a
acestor vechi generatii a fost c fiinta umang trgia in
mormânt, eg sufletul nu se despärtea de corp, ci râmânea
legat de acea bucatg, de pgmânt unde erau ingropate ose-
mintele. 10mul de altf el nu avea de dat nici o socoteall
asnpra vietii sale anterioare. Odatä inmormântat, nu
mai avea de asteptat niei recompense, nici pedepse.
rere pkimitivg, desigur, NA este origina notiunei de
via% viitoare.
1 Xenofon, Helenicele, I, 7.
2 Eschyle, Cei rapte contra Tebei, 1013. Sofocle, Antigona, 198.
Euripide. Phen., 1627-1632. Cf. Lysias, Epitaph, 7-9. Toate
vechl adlogau la tortura marilor criminall sl lipsa de mormint.
www.digibuc.ro
DESPRE SUFLET $1 MOARTE 13
Fiinta care träia sub pämânt nu era complect des-

legate', de restul omenirei, pentru a nu mai avea nevoie
de hranä. De aceia la anumite zile ale anului se aduceau
alimente la fiecare mormânt
Ovidiu si Virgil ne-au dat descrierea acestei cere-
monil care se pästra intactä 0315, In epoca br, cu toate
a se transformase credinta. Dânsii ne spun cä se Im-
podobea mormântul cn ghirlande mari de flori i ier-
buri, cä se aseza pe dânsul präjituri, fructe, sare,
se värsa lapte, -yin, ha adesea i siingele unei victime
Ne-am Insela adânc dad, am crede acest praznic funebru
numai un fel de comemorare. Hrana pe care o aducea fa-
milia era In realitate häräzitä mortului i numai lui.
Ceiace dovedeste aceasta e Japtul c laptele i vinul
era räspândit pe tärâna mormântului; se fäcea o
gaurä prin care sit podia ajunge alimentele solide pang
Aceasta se numea In latineste interims terra, parentare, ferre

solemnia. Cicero, De legibus, II, 21; majores nostri mortuis paren-
tari voluerunt. Lucretius, III, 52; Parentant et nigras mactant pe-
cudes et Manibus divis inferias mittunt. Virgil, En., VI, 380:
Tumulo solemnia mittent; IX, 214: Absenti ferat inferias decoreigue
sepulcro. Ovid, Amor.,I, 13, 3: Annua solemni caede parentat avis.
Aceste ofrande destinate mortilor se numeau Manium fura, Cicero,
De legilb., II, 21. Cicero face aluzie in pro Fiacco, 38, i In prima
FilipicX, 6. Aceste obieeiuri erau Inc respectate in timpul lui Tacit
(Ist., II, 95); Tertulian le pomenete ca fiind lnc in vigoare in
timpul lui: Defunctis parentant, guos escam desiderare praesumant
(De resurr. carnis, I); Defunctos vocas secure's, si guando extra
porlam cum obsoniis et matteis parentans ad busta recedis (De
testim. animae, 4).
Solemnes turn forte daps et tristia dona
Libabat Orient Andromache manesque vocabat
Hectoreum ad tumulum. (Virgil, En., III, 301-303).
Hie duo rite mero libans carchesia Baccho
Fundit humi, duo lacte novo, duo sanguine sacro
Purpureisque facit flores ac talia fatur:
Salve, sanete parens, animaeque, umbraeque paternae.
(Virgil. En., V, 77-81).
Est honor et tumulis; animas placate paternas.
. . . . Et sparsae fruges parcaque mica sails
Inque mero mollita ceres violaeque solutae.
(Ovid, Fast., II, 531-542).
www.digibuc.ro
14 CARTEA. I. CitEDINTE ANTICE
mort; (beg se sacrifice vre-o victimä, toatä carnea se

ardea, pentruca nici unul dintre cei vii sä, nu ia dintr'insa,
-se pronuntau oarecari formule consacrate pentru a invita
pe mort s mänânce i sä bea; chiar dacg intreaga
familie ar fi asistat la acest praznic, totusi nu i-ar fi
fost inggduit sä se ating5, de bucate; insfarsit,
efindplecau, aveau mare grije sä lase putin lapte si
cateva präjituri in vase si ar fi fost mare päcat dad,
vreunul dintre cei vii s'ar fi atins de aceste putine pro-
vizli läsate mortului.
Aceste vechi credinte au persistat mult timp incg,
expresia se mai regäseste la marii scriitori ai G-reciei.
Torn pe tärina mormfintului, spune Iphigenia lui Eu-
ripide, laptele, mierea, vinul, càci cu acestea se inveselesc
mortii" 1. Fiu al lui Peleu, spune Neoptolem, pri-
meste aceastä bäuturä care place mortior, vino si bea
acest sânge 2". Electra vars libai,iile i spune: Baal-
-tura a intrat in pämânt, tatäl meu a primit-o e". Iatg,
rugäciunea lui Oreste la cdpätaiul pärintelui säu mort:
O tatä, dacä voi träi, tu vei primi bogate banchete;
dar daca mor, nu vei avea partea ta de ospete fumegânde,
cu cari se hränesc mortii ". Glumele lui Lucian dove-
desc c aceste obiceiuri existau chiar in timpul. säu:
,,Oamenii îi inchipuie c`d sufletele se ridicä, de jos care
cina cari li se aduce, cä se regaleaz1 de fumul
beau vinul värsat peste groapä" 5. La Greci, in fata fie-
eärui mormânt era un loc destin at pentru jerffirea victimei
Euripide, Iphigenia in Taurida, 157-163.

2 Euripide, Hecuba, 536; Electra, 505 qi urm.
3 &chyl, Choephores, 162.
Eschyl, 07toephores, 432-484. In Persii, Eschyl imprumutit
lui Atossa ideile Grecilor: Aduc sotului meu aceste bucate cari
tnveselesc morii, lapte, miere auria, struguri; sit invocitm sufletul
lui Darius qi sg, varsiinx aceste bluturi pe care le va bea p5,m5.ntu1
cari vor ajunge pinA, la zeii de sub plmânt". (Persii, 610-620).
-Când victimele erau oferite divinitKti1or cerului, carnea se mines
de muritori; dar când erau oferite mortilor, carnea era arsb. In In-
tregime (Pausanias, II, 10).
6 Lucian, Charon, 22. Ovid, Eastele, II, 566: posito pascitur
umbra cibo.
www.digibuc.ro
CULTUL MORTILOR 15
arderea carnii sale ". Mormantul roman avea i dânsul

culina, un fel de buatärie specialg. i numai pentru ne-
voia mortului 2. Plutarc povesteste c dupa tatAlia dela
Plateea fázboinicii morti fiind ingropati pe locul luptei,
Plateenii se angajarà," s'a le ofere In fiecare an masa fu-
nebra. In consecintg, la ziva aniversgrii se duceau In mare
procesiune, condusi de cei mai inaFti magistrati, spre locul
uncle se odihneau mortii. Le ofereau lapte, vin, unt-
delenan, parfumuri i sacrificau o vietimá. Dupá ce pu-
neau alimentele pe mormânt, Plateenii pronuntau o for-
mulg, prin care chemau pe morti sá viná sá ia cina.
Aceastä ceremonie se mai Indeplinea ine'd in timpul
lui Plutarch, care putu sá vadä a sase suta aniversare"
Lucian ne spune care-i ideia care a dat nastere tuturor
acestor obiceiuri. Mortii, scrie dânsul, se hránese eu
bucatele pe care le punem pe mormânt si beau vinul
pe care-I Varsgm; astf el cá, un mort, cáruia nu-i se oferá
nimie, e condamnat la foame perpetug" 4.
latà credinte destul de veehi i cari ne par desigur
false i ridicule. Ele au exercitat totusi puterea lor a-
supra omului timp de un mare nunaár de generatii. Ele
au guvernat sufletele; vom vedea Indat5, eg, au guver-
nat chiar soeietáile, i cá cea mai mare parte din in-
stitutiile casnice i sociale se datorese acestei surse.
CAPITOLUL II
Cultul mortilor.
Aceste oredinte adura loc de timpuriu la reguli de
conduitä. Deoarece mortul avea nevoie de hranä i b6u-
turg,, se nIscu ideia eN, era o datorie pentru cei vii sg.
Lucian, Charon, c. 22: Sapii gropi 1ng morminte i gAtese
hrana pentru morti".
2 Featus, v. culina: Culina vocatur locus in quo epulx in funere
comburuntur.
3 Plutarch, Aristide, 21: napcoccasi Tot); IvrcoOavówcuç ini Bs:-
avov vivo aip.oxoopiay.
4 Lucian. De luctu, c. 9.
www.digibuc.ro
16 CARTEA I. CREDINTE ANTICE
plineascg aceastä nevoie. G-rija de a procura mortilor

alimente nu fu läsatä, la capriciul sentimentelor varia-
bile ale oamenilor; deveni obligatorie. Astfel se stabili
o intreagg religie a mortii, ale cdrei dogme au putut en-
rând sg disparg, liar ale egrei rituri au durat pânä la
triumful crestinismului.
Mortii treceau drept fiinte sfinte I3girânii le dg-
dean cele mai respectuoase epitete ce puteau gäsi; Ii nu-
mean buni, sfinti, fericiti 2 Aveau pentru dau§ii in-
treaga veneratie pe care omul poate s'o aibg pentru di-
vinitatea pe care o iubeste i pe care o teme. In gändul
lor, fiecare mort era un zeu
Acest fel de apoteozg nu era privilegiul oamenilor
maxi; nu se .facea distinctie Litre morti. Cicero spune:
Strgmosii nostri au voit ea oamenii cari pgräsesc
aceastä viatg sä fie socotiti printre zei i". Nu era nici
mgcar nevoie sg" fie un ora virtuos; eel rgu devenea zeu
ca í omul de bine; numai cä, pästra in aceastä a doua
existent)", toate înc1inri1e rele pe care le avusese in
prima 5.
Grecii dgdeau bucuros mortilor numele de zei sub-
pgmânteni. In Eschyl, un fiu invoacg astfel moartea ta-
tglui sdu: O, tu, care esti un zeu sub pämântean". Euri-
pide spune, vorbind de Alcest: Aproape de mormântul
sau, trecgtorul se va opri i va spune: Aceasta este acum
o divinitate fericitä,6". Romanii dgdeau mortilor numele
'Oacov Tot); p.t6esvina; lepob; voplCetv, Plutarch, Solon, 21.
2 Xpirmot., p.ixapeq, Aristotel, citat de Plutarch, Quest. rom., 52;
grecq., 15. Oxeye; xD6vtot, Eschyl, Choeph., 475.
Euripide, Phenic., 1321: Tot; 6avo5ai xp-h Tbv ob Ts AvyptóTa
Ttplzç ill801fCCA x6hvwv e.6 oi6stv 0e6v. Odisseia, X, 526: EbyAct.
Map xXIYCal Ply= vexpciiv. Eschyl, Chroeph., 475: Voi,
cari locuiti sub pKmant, ascultati invocatia mea; veniti in aju-
torul copiilor votri i dati-le victoria'. In virtutea acestei idei
Ene li spune tatkllui s5u mort: Sancte parens, divinus parens;
Virg. En., V, 80; V. 47; Plutarch, Quest rom., 14: esbv TeTovivat
Tbv Ter)vvixóta AiTooca. Cornelius Nepos, Fragmente, XII: paren-
tabis mihi et invocabis deum parentem.
Cicero, De legibus, II, 22.
5 Saint-Augustin, Cité de Dieu, VIII, 26; IX, 11.
Euripide, Alcest, 1015: N5v 8 iaTI p.kcsepcc Salp.(ev xtq,
al Soilq.
www.digibuc.ro
CULTUL MORT1LOR 17
de zeii Mani. Dati zeilor Mani ceiace le datorati, spune

Cicero; sunt oameni cari au p`árIsit viata; considerati-1
ca fiinte
Mormiutele erau templele acestor diviiiith4i. i chiar
purtau inscriptia sacramentalg Dis Manibus si in gre-
ceste esoic x00YEotc. Aici trgia zeul inmormântat, Ma-
nesque sepulli, spune Virgil 2. In fata mormântului era
un altar pentru sacrificii, ca'n fata templelor zeilor 8.
Acest cult al mortilor se intâlneste la Eleni, Latini,
Sabini Etrusci; deasemeni se intalneste si la Arii din
India. Imnurile Rig-Veda II mentioneazd. Cartea Legi-
lor lui Menu vòrbe$te de acest cult ca de cel mai vec,hi
pe care 1-au avut oamenii. Se vede chiar din aceastg.
carte câ. ideia metempsicozei a trecut peste aceastg veche
credintä; religia lui Brahma se stabile$te cu mult mai
inainte i totusi, sub cultul lui Brahma, sub doctrina
metempsicozei, religia sufletelor stigmosilor mai subzistá,
vie si indestructibilg, i sileste pe redactorul legilor lui
Manu s j.i socotealg de dânsa si s. mai admit5, Ina
prescriptiile sale in cartea sfântA. Nu e cea mai micé.
particnlaritate a acestei arti asa de ciudate faptul de a fi
.pgstrat regulele relative la aceste credinte vechi, când este
,redactatg, evident, intr'o epoca când credinte cu totul
opuse c4tigaserg, terenul. Asia probeaz5, cg, dacg, trebuie
'mult timp credintelor umane sâ,' se transforme, trebuie
1 Cicero, De Zell., IT, 9, Varron, In Saint Augustin, Cité de Dieu,
VIII, 26.
2 Virgil, En. IV, 34.
Euripide Troienii, 96; rtip.6onq tepic ,rt1.)v ststcp.711tircwv. Electra,
505-510. Virgil, Eu., VI, 177: Aramque sepuleri; III, 63:
Stant Manibus arae; III, 305: Et geminas causam lacrimis, sacra-
verat aras; V. 48: Divini ossa parentis condidimus terra maes-
tasque sacravimus aras. GrAmAticul Nonius Marcellus spune ca
mormiintul se numea templu la cei Techi i 'n adevAr Virgil Intre-
huinteazrb cuvantul templum pentru a desemna mormintul sau ce-
notaful pe care Didona 11 ridicase sotului s5u (Eneida, IV, 457).
Plutarch, Ouest. rom., 14: 'Ent Tibv TeMpC01, ittIcTpipmerai, %meet/rep
(Jean, isp& p.thvcs rc Tan) TraTkpami p.v+ip.wca. Se continua sit se
numeasca ara piatra ridicata pe mormint (Suetoniu, Neron, 50).
Acest cuvant e Intrebuintat In inscripii1e funerare 'Orelli, Nr.
4521, 4522, 4826.
4 Varon, De lingua lat., V, 74.
93993.
www.digibuc.ro
Biblioteca Univcrsitara 9
Ina si mai mult pentruca practicele externe si legile sil

se modifice. Astäzi chiar, dupä atätea secole si revolutii,
Indianul mai aduce Ina ofrandä strilmosilor. A-
ceste idei si rituri sunt tot ce-i mai vechi in rassa indo-
europeanä si sunt deasemeni, tot ce a fost mai persistent.
Acest cult era acelas in India ca si in Grecia si Italia.
Indianul trebuia sä procure manilor cina ce se numea
sraddha. Stápânul casei sä fach sraddha cu orez, lapte,
rädäcini, fruete, astfel ea sä atragä asupra lui binecu-
vântarea manilor". Indianul credea a in momenful and
aducea aceastä cinä funebrd, manii strámosilor veneau
sä se aseze lângá dânsul si luau hrana ce le era oferitä.
Mai credea cá aceastá cilia procura mortior o mare mul-
tumire: Când sraddha e fácut dupil rituri, strámosii
celui care oferä cina inceara o satisfactie neInchipuitel.
Astfel, Arii din lOrient, la originá, au avut aceleasi
credinte ca si cei din Occident, relativ la misterul clestinu-
lui dupá moarte. Inainte de a crede in metempsicozá,
ceiace presupune o deosebire absolutá a sufletului de corp,
au crezut in existenta vagá si nedecisá a fiintei umane,
invizibilá dar nu imaterialá, cerând dela muritori hraná
si bäuturä.
Indianul, ea si Grecul, priveau mortii ca fiinte divine,
care se bucurau de o existentä ferieitä. Dar era o con-
ditie pentru fericirea lor; trebuia ea ofrandele sä le fie
regulat aduse de cei vii. Daa nu se mai indepli-
neaseä sraddha pentru un mort, sufletul acestuia ie-
sea din locuinta sa linistitä si devenea un suflet rag,-
citor, care turbura pe cei vii; astfel cá, daa manii erau
adevárati zei, erau numai atâta vreme at cei vii ii
onorau cu un cult'.
Grecii si Romanii aveau exact aceleasi pkeri. Daa
1 Legile lui Manzi, I, 95; III, 82, 122, 127, 146, 189, 274.
2 Acest cult al mortilor se exprima in grecelte prin cuvintele
ivaii4w, ivaTtcy.k. Pollux, VIII, 91; Herodot, I, 167; Plutarch,
Aristide, 21; Caton, 15; Pausanias IX, 13, 3. Cuvintul ivaiiCul se
Intrebuinta pentru sacrificiile oferite mortilor, 66w, pentru cele
oferite zellor din cer; aceastii deosebire e bine scoas1 In evidentg de
Pausanias, II, 10, 1 li de Scholiastul lui Euripide, Petrie., 281;
Cf. Plutarch, Quest. rom. 34. Xoecç %al ivaTtop.ok 'COI; Ts511t1G6OL...,
XOÓIÇ %at ivaTtcp.by coipooctv i Tcl tòv xeipov.
www.digibuc.ro
CULTUL MORTILOR 19
inceta ea se ofere mortilor cina funebrä, de indatii..

acestia ieseau din mormintele lor; umbre rätäcitoare, erau
auziti gemand in täcerea nopjii. Tineau de fan pc) cei vii
de nelegiuita lor negligentä; cäutau pedepseascä,
trimitându-le boll sau fäcând pämantui neroditor. Nu le
dddeau nici o elipd de rägaz celor vii pânä in ziva când
ospetele fumebre erau restabilite Sacrificiul, ofranda
hranei si libatia, Ii fIceau s reintre in mormânt, re-
dându-le odihna i atributele divine. Omul cädea atunci
la pace cu dansii 2.
Daeä mortul neglijat devenea o fiinj räufäeätoare, acel
onorat era un zeu tutelar. Iubea pe cei care-i aduceau
hranä. Peutru a-i protegui, continua sä, se amestece in afa-
cerile omenesti; aici juea adesea rolul sau. Oricât de mort
era, stia sä fie puternic i activ. Era rugat. I se cerea
sprijinul i favorul säu. Când cineva intalnea un mor-
mânt, se oprea i spimea: tu, care esti un zeu sub p6-
mântean, fi-mi favorabil".
Se poate judeca puterea pe care cei vechi o atribuiau
mortilor prin aceastä rugalciune pe care Electra o adre-
seaz5, zeilor mani ai tatälui Fie-ti min*, de mine si
de fratele meu Oreste; adu-mi-1 inapoi; ascultä rugämin-
Vezi in Herodot, I, 107, povestea sufletelor Foceenilor cad ras-
colesc un intreg tinut pn ce li se consacra o aniversare qi multe
alte povestiri asemanatoare in Herodot qi In Pausanias, VI, 6, 7.
La fel, in Eschyl, Clitemnestra, Intiintat c1 stramolii lui Aga-
memnon s'au miniat pe dansa, se grabelte sa le trimita, alimente
pe mormant. Vezi qi legenda romana pe care o poveste0e Ovidiu,
Fastes, II, 549-556: Se ulta, inteo zi, datoria, parentalia; atunci
sufletele ielira din morminte i fura auzite alergand i urland pe
strazile ormului i campurile din Latium, pina ce sacrificiile i-au
readus in morminte". Cf. intlimplarea pe care o povestelte i Pliniu
eel Tamar, VII, 27.
Ovidiu, Fast., II, 518: Animas placate paternas. Virgil, En.,
VI, 379: Ossa piabunt et statuent tumulum et tumulo solemnia mit-
tent. Comparati grecescul ikciozop.rht (Pausanias, VI, 6,
Titu Liviu, I, 20: Justa funebria placandosgue lnanes.
Euripide, Aleest, 1004 (1016). Se crede ca dac a. n'avem
nici o atentie pentru cei morti gi daca le neglijam cultul, ne fac
ram 0 ca din contra, ne fac bine daca ni-i facem favorabill prin
ofrande". Porphyre, De abstin., II, 37. Vezi Horatiu, Ode, II, 23:
Platon, Legile , IX. p. 926, 927.
www.digibuc.ro
tea mea, tatä; primind libatiile mele indeplineste-mi do-

rintele". Acesti zei puternici nu aduc numai bunuri ma-
teriale, aci Electra adaugä: Dà-mi o inimä mai castA
decât aceia a mamei mele i maini mai curate i". Astfel,
Indianul cere zeilor mani ca, in familia sa, numdrul
oamenilor de bine sg se märeascä, i sg aibä mult pentru
a putea dgrui".
Aeeste suflete umane, divinizate prin moarte, erau
ceiace Grecii numeau demoni sau eroi2. Latini le dä-
deau numele de LaH, Mani 8, sau Genii. Strämosii no-
stri au crezut, spune Apuleus, c. Manu, când erau rdu-
fäcgtori, trebuiau sä fie numiti larve, si-i numeau Lari,
când erau binefgatori i favorabili i". Intalnim in
altg parte: Geniu i Lar, e aceias fiintä; astfel au cre-
zut strgmosii nostri" 5; si in Cicero; Acei pe care Greed
Ii numese Demoni, noi Ii numim LaH
Aeeastg religie a mortilor pare sg fie cea mai veche
care a existat In rassa umanä. Inainte de a concepe si
de a adora pe Indra sau Zeus, omul adorä mortii; Ii fu
I Eschyl, Choephores, 122-145.

2 E posibil ea intelesul primitiv a lui pwç sIt fi fost acel de
ern mort. Limba inscripii1or, care-i cea vulgarX, i care-i in acelal
timp aceia in care serisul vochilor cuvinte persist1i, eel mai mult,
intrebuinteazA, uneori gip; cu simplul inteles pe care-1 dXm cu-
vântului defunct: irirog xplots, xaips, Beck. Corp. inter. No. 1629,
1723, 1781, 1782, 1784, 1786, 1789, 3398: Ph. Lebas, Monum. de
Morée, p. 205. Vezi Théognis, ed. Welcker, V, 513 §i Pausanias,
VI, 6, 9. Tebanii avean o veche expresie pentru a desemna moartea:
ilptua TivecOat. (Aristot, fragmente, ed. Heitz, t. IV, p. 260; Cf.
Plutarque, Proverb. quibus Alex. usi aunt, c. 47). Grecii dgcleau
sufletului unni mort nume de Scap.wv. Euripide, Alcest, 1140 si
Scholiaste. Eschyl, Persii, 620: Bailie= aptiov. Pausanias, VI, 6:
acdp.wv liyeptincoo.
3 Manes Virginim (Titu-Liviu, III, 58). Manes conjugis (Virgil,
VI, 119). Patric. Anekisae Manes (Id., X. 534). Manes Heetoris,
(Id., III, 303). Dis Manibus Martialis, Dis Manibus Acutiae (Orelli,
No. 4440, 4441, 4447, 4459, etc. Valerii deos manes (Titu-Liviu,
III, 19).
4 Apuleus, De deo Socratis. Servius, ad. JEneid., III, 63.
5 Censorinus, De die natali, 3.
6 Cicero, Timée, Denis din Halicarnas traduce Lar fami-
ziaris prin: WPC' oì,tiav 4-'iptug (Antiq. rom, IV, 2).
www.digibuc.ro
r MU
teamá de dânsii, le adresá rugáciuni. Sentimentul religios

se pare c5, a inceput de aici. Poate in fata mortii omul a
avut peutru prima datá ideia supranaturalului si a voit
s. nädájduiascá dincolo de ceiace vedea. Moartea a Lost
primul mister; ea puse omul pe calea altor mistere. Ea
ridicá gândul dela vizibil la invizibil, dela treator la
etern, dela uman la divin.
CAPITOLUL III.
Focul sacru.
Casa unni Grec sau a unui Roman cuprindea un altar;
pe acest altar trebuia s fie intotdeauna puting cenusä si
cárbuni aprinsij. Era o obligatie sfântá pentru stápâ-
nul fiecárei case sá intretinä focul, ziva si noaritea.
Nenorocire pentru casa unde se stingea. In fiecare seará,
se acoperean cárbunii cu cenusä, pentru a nu se trece
de tot; di-aineata, prima grijä era sá aprindä, focul si
alimenteze cu câteva crengi. Focul inceta sá mai
scântee pe altar numai atunci când familia -pierià In in-
tregime; altar stâns, familie stansg, erau expresii sino-
nime la cei vechi
Fárá discutie, acest obiceiu de a intretine totdeauna
foc pe un altar se raporta la o eredintä, veche. Regulile
riturile ce se observau in aceastá priviintá aratä, cá nu
era vorba aici de un obiceiu neinsemnat. Nu era inghduit
sä, se alimenteze acest foc cu orice fel de lemn; religia
distinge, printre arbrri, spetele cari puteau fi intrebuin-
Green numeau acest altar cu nume diferite: cI4LOÇ, opu,o;
acesta din uring prevalg in Intrebuintare i dgdu naltere cuvântului
cu care se desemng in uring zeita Vesta. Latinii numeau acelal altar,
vesta, ara, sau focus. In primis ingressibus donwrum vestae, id est
arae et foci, solent haberi (Nonius Marcellus, ed. Quichérat, p. 53).
Hymnes homer., XXIX. Hymnes Orph., LXXXIV. Hesiod,
Opera, 679. Eschyl, Agam., 1056. Euripide, Hercul. fur., 503,
599. Thuchydide. I, 136, Aristofan, Plut., 795. Caton, De re rust..
743. Cicero, Pro Domo, 40. Tibul, I, 1, 4. Horatiu, Epod., II, 43,
Ovidiu, A. A., T, 637. Virgiliu, En II, 512.
www.digibuc.ro
22 CARTEA L CREDINTE ANTICE
tate pentru west scop i acele cari ar fi constituit o impie-

tate dacg, s'ar fi servit de dânsele Religia mai ordona
acest foe trebuie sä famân'a totdeauna curat 2; ceiace in-
semna, in sens literal, ea, nici un obiect murdar nu trebuie
s5, fie aruncat intransul, i, in sens figure. cà nici o
actiune condamnabilà nu trebuie s5., fie comish in prezenta,
sa. Era o zi pe an, la Romani 1 Martie, in care fiecare
familie trebuia sà stine, focul sacru i sà reaprinda
altul numai decât Dar, pentru a-si procura focul non,
eran rituri cari trebuiau scrupulos pAzite. Mai ales nu
era ingâduit sà intrebuintezi amnarul i cremenea. Sin- ,
gurele procedee permise erau de a concentra intr'un punet

cadura razelor solare, sau de a freca repede douà bu-
cAti de lemn de o spetà determinaM 0115, când iesea
scânteia Aceste diferite reguli dovedese cu priso3inta
câ, in pgrerea celor vechi, nu era vorba numai de a pro-
duce sau conserva un element util i agreabil; acesti oa-
meni vedeau altceva in focul care ardea pe altarele kr.
Acest foc era ceva, divin; era adorat, i se aducea un
adevgrat cult. I se däruia tot ceiace se credea Ca", poate
fi plAcut unui zeu, flori, fructe, miresme, yin 5. I se
cerea protectia; era crezut puternic. I se adresau rug6ciuni
staruitoare pentru a obtine dela dânsul aceste eterne o-
biecte ale dorinklor umane: s'arAtate, boggtie, fericire.
Una din aceste rugâciuni, care ne-a fost pgstratä in cu-
legerea imnurilor orfeice, este conceputà astfel: Focule,
fg-ne totdeauna, infloritori, totdeauna fericiti; tu, care
esti etern, frumos, totdeauna tânär, tu care hrânesti, care
esti bogat, primeste cu toati inima ofrandele noastre
clà-ne in schimb fericirea ì annatea, care-i asa de
I Virgil, VII, 71: Castis taedis. Festus, v. Felicia. PIntare
Nutna, 9.
2 Euripide, Here. fur., 715. Caton, De re rust., 143. Ovidiu,
Fast., III, 698.
3 Macrobe, Saturn., I, 12.
6 Plutare, Narita, 9; Festus, ed Muller, p. 106.
5 Ovidlu, A. A., I, 637: Dentur in antiquos thura meruntque
focos. Plant., Captiv. 2, 39-40. Mercator, V, 1, 5. Tibul, I, 3,
34. Horatiu, Ode, XXIII, 2, 3-4. Caton De re rust. 143 Plant,
Aulularia, prolog.
www.digibuc.ro
FOCUL SA.C1113 23
dulce Astfel, ei vedeau in foe un zeu binefkator, care
intretinea viata omului, un zeu bogat, care-1 hrania cu
darurile sale, un zeu puternic, care proteguia casa si fa-
milia. In caz de pericol cautau refugiu la dânsul. Când
palatul lui Priam este atacat, Hecuba aduce pe batrânul
rege lânga altar: Armele tale n'ar putea sâ te apere, Ii
spune dânsa; dar acest altar ne va protegui pe toti
Iata pe Alcesta murind, dându-si viata pentru a-si
salva sotul. Se aproprie de foe si-1 invoaca in acesti -ter-
meni: O divinitate, stapâra a acestei case, e ultima
data dud m inchin in fata ta i4i adresez rugkiunile
mele; ad am sa cobor acolo undo sunt mortii. Vegheaza
asupra copiior mei, cari nu vor mai avea mama; d fiu-
lui meu o iubitoare sotie, ficei mele un nobil sot. Fa ca
dânsii sa nu moara ca mine, Inainte de vrerne, ci plini
de fericire s ajunga la adânci batrânete s". Dânsul im-
bogâtia familia. Plaut, in una din comediile sale, 11
represinta masurându-si darurile dupa cultul care i se
aducea 4. G-recii II numeau zeul bogatiei, wrirstoc5.
Teal II invoca in favoarea fiilor cerea sa le dea
sanatate i abundenta de bunuri°. In nenorocire omul
invinovätea focul sacru si-i adresa mustrari; In fericire Ii
multumea. Soldatul care se intorcea din rasboiu Ii multu-
mea pentru c 1-a scapat din primejdie. Eschyl ni-1 repre-
s:nta, pe Agamemnon revenind din Troia, fericit, aco-
perit de glorie; nu-i multumeste lui Jupiter insa, i nici
nu-si duce in templu bncuria i recunostinta, ci face
sacrificiul pentru a multumi focului care arde in
minul Ocaul nu pleca niciodata de aeasa fara a
Hymnes orph., 84.
2 Virgil, En., II, 523. Horatiu, Epist., I, 5. Ovidiu, Trist., IV,
8, 22.
3 Euripide, Alcesta, 162-168.
Plant; Aulularia, prolog,
a esöç wt/lotoç, Eustathe, in Odysa., p. 1756 1 1814. Zak
atirEoC, despre care se vorbelte adeseori, este un zeu casnic, e
focul glut.
6 Iseu, De Ciceronis hered., 16 yksto 41p.iy 61icectv Staóvat acd.
xvil000 kab+11,.
7 Eschyl, Agant 851-853.
www.digibuc.ro
24 CARTEA I. CREDINTE ANT10E
adresa o rugaciune focului sfânt; la intoarcere, mai

inainte de fi revazut sotia i a-si Imbrätisa copiii,
trebuia sa se inchine in fata foeului i sI-1 invoace
Focul sfânt era deci Providenta familiei. Cultul sau
era foarte simplu. Prima regula era ca intotdeauna sa
se Oseasca pe altar ativa eárbuni aprin*i; caci daca
focul s'ar fi stins, aceasta ar fi insemnat ca un zeu a In-
cetat de a mai exista. In anumite ore ale zilei se punea
pe foc ierburi uscate i lemne; atunci zeul se manifesta
In flacAre luminoase. I se ofereau sacrificii; ori, In esenta
mice sacrificiu nu urmarea decât sa Intretinä *i sil in-
vioreze focul sacru, sa hraneasca î desvolte corpul zen-
lui. Pentru aceste motive i se daruiau mai ales lucruri
de lemn; tot de asta se varsa apoi pe altar vinul eel
tare al Greciei, untdelemn, mirodenii, grasimea victime-
lor. Zeul primea aceste ofrande si le consuma; satisfacut
si radios, se Malta pe altar si ilumina cu razele sale pe
cel care-I adora 8. Acesta era momentul invocgrei, imnul
rugaciunii se nastea in sufletul omului.
Prânzul era actul religios prin excelentg. Zeul 11 pre-
zida. El era acela care copsese pâinea i pregatise ali-
mentele 4; de aceia i se datora o rugkiune la inceputul
si la sfârsitul mesei. Inainte de inceputul mesei se punea
pe altar prinosul de hrana; inainte de a incepe sa bea
se fkea libatiunea cu vin. Aceasta era partea zeului.
Nimeni rni se indoia ca el n'ar fi de fata si cà n'ar mânea
sau n'ar bea; i, de fapt nu vedeau ei fladira erescând,
ca si cum s'ar fi hränit cu mâncarile oferite? Astfel,
masa era impartita intre orn i zen: aceasta era o cere-
1 Caton., De re rush:ea, 2. Euripide, Hereul. fur., 523.

2 Virgil. En., I, 704: Flammis adolere Penates.
3 Virgil, Georgice IV, 383-385:
Ter liquido ardentem perfudit nectare vestam,
Ter flamma ad summum tecti subjeeta reluxit.
Servius explia aceste douit versuri: id est, in ignem vinum
purissimum fudit, post quod quia magi's fiamma convaluit bo-
num omen ostendit.
Ovid, Past., VI, 315.
www.digibuc.ro
FOCUL SACRU 2-5
monie sfrintä, prin care comunicau unul cu anal'. Vechi
credinte, cari dispärurä ca timpul, lush' au läsat multä
vreme in urma lor obiceiuri, rituri, forme de limbaj, de
cari chiar cel necredincios nu se putea lepäda. Horatiu,
Ovidiu, Juvenal inâncau incä inaintea altarului si fäceau
libatiuni si rugáciuni. 2
Acest cult al focului sacra nu apartinea numai po-
poarelor din Grecia sau Italia. Se Intalneste si in Orient.
Legile lui Manu, a§a cum ne-au parvenit, ne aratä religia
lui Brahma nu numai ca fünd bine statornicitä, ci chiar
pornind care declin: ele pästreazä insä, urmele si res-
turile unei religii mai vechi, aceea a focalui sacra. pe
care cultul lni Brahma o lásase pe planul al doilea, färg
a putea s'o distrugá 'Msg. Brahmanul are focal säu sacra
pe care trebuie sä-I intretinä zi si noapte; in fiecare dimi-
neata si in fiecare searä Il alimenteazá cu lemne; insä ca
si la Greci, nu se poate intrebuinta deca lemnul unor
anum'iti arbori indicati de religie. Dupä cum Grecii si
Italienii ii oferä vin, Indianul ii toarnä din lichidul
fermentat pe care Il numeste soma. Prânzul este de ase-
mena an act religios, si riturile sunt descrise foarte
scrupulos in legile hi Nana. Focului sacra i se adresea-
sä rugáciuni ca si In Grecia; i se oferil lui mai intâiu din
mânertri, orez, unt, miere. Legile grAesc astfel: Brah-
manului nu-i este IngAduit sit mänânce din orezul nou
recoltat mai inainte de a fi oferit focului sacra. Câci
focal sacra este avid de grâne, si atunci când nu i se
dri partea cuvenitä, el arde pe brahmanul negligent".
1 Plutare, Quest. rota., 64: izp6v TC 41 tpániCa. Id. Symposiaca
VII, 4 7: Tpr.ineCa be avEwv iaTLOC xrAsEtut Id , ibid. VII, 4, 4:
altar,* TCU nopi itno8:Sovtac;. Ovid., Pastes, VI, 300: Et mensae cre-
dere adesse deos. VI, 630: In ornatum fundere vina foeum, II, 634:
Nutriat incinctos mixta patella Lares. Cf. Plaut, Autularia, II, 7,
16; Horatiu, Ode, III, 23; Sat., II, 3, 166; Juvenal, XII, 87-90;
Plutare, De Fort. Rom , 10. A se compara bun Omeric , XXIX,
6. Plutare. framente. cont., asupra lui Hesiod, 44. Servius, in A-
eneida, I, 730: Apud Romanos, caena edita, silentium fieri solebat
guoad ea quae de caena libata fuerant ad focum ferrentur et igni
darentur ac puer deos propitios nuntiasset.
2 Ante larem proprium vescor vernasgue procaces Pasco libatig
dapibus. Oratiu, Sat., II, 6, 66. Ovid, Pastes, II, 631-633, Juvenal
XII, 83-90. Petronin, Satir., e. 60.
www.digibuc.ro
Indienii, ca si Grecii si. Romauii, isi inchipuiau zeii avizi,

nu numai de respect sau de onoruri, ci chiar si. de mân-
care si. bäuturâ. Omul se credea obligat sä le potoleascii
foamea si setea, daca voia sä, evite mânia lor.
La Indieni aceastä, divinitate a focului este adesea nu-
mitä Agni. Rig-Veda confine un mare numâr de imnuri
cari-i sunt adresate. Unul din ele spune: O Agni,
tu esti viata, tu oti protectorul omului... ca pret al
laudelor noastre, dâ tattilui care te implorA gloria
si bogatia... Agni, tu esti un aprAtor prudent si un
pärinte; tie iti datorAm viata, noi suntem familia
ta". Astfel fecul sacru e ca si in Greeia o putere tute-
lar-a. Omul ii cere abundenta: FA ca pâmântul s6 fie
vecinic darnic pentru noi". Ii cere srm'atate: Ca s6
mä bucur cât mai mult de lumina zilei si sà. ajung la
batrânete ca si soarele la apusul sâu". Ii cere chiar si.
intelepciune: O Agni, tu pui pe calea cea bunâ omul
care se rätâcea pe cea rea... Daeg, am Lent o gresalg, dacti
ne-am depârtat de tine; iartg-ne". Acest foe sacru era,
ea si in Grecia, cu totul curat; era strict interzis brah-
manului srt arunce ceva murdar, sau sil-si incâlzeascl
picioarele 1. Ca si in Grecia omul vinovat nu se mai
putea apropia de focul sacru, mai inainte de a se fi
purificat.
Faptul cl aceste credinfe se esesc atât la oamenii de pe
tgrmurile Mediteranei cât si. la cei din peninsula indianI,
e o dovadâ de vechimea acestor credinte si obiceiuri. Bine
Inteles, Grecii n'au imprumutat aceastä, relgie dela In-
dieni, nici acestia dela Greci.. Dar Grecii, Italienii, In-
dienii apartineau aceleiasi rasse; strämosii lor la o epoel
foarte indepârtatä. träiserg la un lac in Asia eentralä. A-
colo au luat nastere aceste credinfe si. s'au stabilit aceste
rituri. Religia focului sacru dateazâ deci din epoca in-
depârtata si. intanecoasä" când nu erau nici Greci, nici
Italieni, nici Indieni, ei erau numai Ari. Când tribu-
rile s'au daspártit unele de allele, ele au dus aceast6 cre-
ding cu ele, unele pe Ormurile Gangelui, altele pe fâr-
I Aeelali preseriptie in religia romana: pedem in focum non
imponere, Varron in Nonius p. 479, ed. Quieherat, p. 557.
www.digibuc.ro
FOCUL SACHU 27
murile Mediteranei. Mai thrziu, aeeste triburi desphrtite
nemai având leghturi unele cu altele, au adorat unele
pe Brahma, allele pe Zeus, altele pe Janus; fieoare
grupa fhurit zeii sai. Toate insh au phstrat ea o mos-
tenire strAveche cea dintâiu religie, pe care au conceput-o
practicat-o In leagänul comun al rassei lor.
Dach existenta acestui cult la toate popoarele indo-
europene n'ar demonstra suficient marea lor vechime,.
am putea ghsi alto dovezi in riturile religioase ale Greci-
lor si Romani lor. In toate sacrifieille, chiar in acelea
care se fhceau in cinstea lui Zeus sau a Atenei, prima
invocatie era adresath intotdeauna focului sacru. Orice
rugrwiune adresatä unui zeu, ori care ar fi, trebuia
inceapg i s starseasch prin o rugheiune adresath fo-
cului sacru 2. La Olympia, primul sacrificiu pe care I/
facea intreaga Grecie strânsh acolo, era hh"rilzit focului
sacru, al doilea lui Zeus
Acelas lucru si la Roma; prima rughciune era pentra
Vesta, care nu era altceva decât focul sacru 4. Ovid. spune
despre aceasth clivinitate e ocuph primul loc in ierarhia,
religioash a oamenilor. Astfel, chiar in imnurile din Rig-
Veda: Mai inaintea tuturor celorlalti zei trebuie sh in-
voehm pe Agni. Vom pronunta venerabilul shu nume
mai inainte de acela al celorlalti nemuritori. Agni, ori
care ar fi zeul pe care 11 cinstim prin sacrificiul nostru,.
fie Intoldeauna adresath jertfa". E decik sigur c la
Roma, In timpul lui Ovid, in India in timpul Brahmani-
lor, focul sacru trecea inch, inaintea celorlalti zei; nu eh
Jupiter si Brahma n'ar fi dobindit o mult mai mare
importanth In credinta oamenilor; dar toti îi aminteau
ch focul sacru era .cu mult anterior acelor zei. Luase de
multe secole, primul loc in cult si zeii mai noi $i mai
mari nu-I putuserh deposeda.
Simbolurile acestei religii se modificará cu tirnpul. and
Porphyr, De abstin, II, p., 106; Plutarc, De frigido 8.

2 Hymnes hoot, 29; Ibid., 3, V, 33. Platon, Cratyl, 18. Resbehius
Diodor, VI, 2, Aristofan, PaMrile, 865.
3 Pausanias, V, 14.
Cicero, De nat, Deor., 11, 27. Ovid, Fad., VI, 304.
www.digibuc.ro
28 CARTEA L CREDINTE ANTICE
populatia G-reciei i Italiei lug obiceiul reprezinte pe

zei ca fiind persoane i sä, dea fiecgruia din ei un nume
propriu i o formg umang, vechiul cult al focului sacru
suferi i dânsul legea comung, pe care inteligenta umang
o impunea in aceastä perioadg, oricarei religii. Altarul
focului sacru fu personificat; fu numit ¡orb; Vesta;
numele fu acelas in limba lating i In cea G-reacä, si de
fapt nu era altceva deca numele care In limba comung
si primitivg Insemna altar. Printr'un procedeu destul de
obicinuit, din numele comun se ileu un mime propriu.
0 legenda se infiripg ca incetul. Ii inchipuirg pe acea-
stg divinitate cu träsgturile unei femei, egci numele care
Insenana altar, era de genul femeuin. Ei merserg pânä
acolo cg reprezentarg aceastä zeitä prin statui. Nu putu fi
stearsä insg niciodatg urma credintei primitive, dupg care
aceastä zeitnte era pur i simplu focul de pe altar, si
insusi Ovid fu constrâns sg recunoascä cg Vesta nu
era cleat o flaarg vie" 1.
Dacg apropiem cultul focului sacru de acela al mor-
-tilor, de care vorbeam adineauri, vom vedee o legriturä
foarte strausg intre &Insole.
Sg observäm in primul rand cà acest foc care era in-
tretinut In cgmin nu era, In credinta oamenilor, focul
naturei materiale. Ceia ce dânsii vkl in el nu-i elementul
pur fisic care incälzeste sau arde, care transformg car-
purile, topeste metalele i devine puternicul instrument
industriei umane. Focul sfânt este cu totul de o altg
naturg. E un foc neprihgnit, care nu poate lua nastere
decal cu ajutorul unor anumitor rituri si nu poate fi ali-
mentat cleat eu un anumit fel de lemne. E un foe cast;
Impreunarea celor doug sexe nu trebuie sg aibg loc In pre-
zenta lui 2. Nu i se cere numai bog-54ie i sängtate; Ii sunt
adresate ruggciuni i pentru a dobindi curgtenia
temperanta, Intelepciunea. DA-ne boggtie si pros-
peritate, fg-ne deasemeni intelepti si casti!" Focul sfânt
este deci un fel de fiintg moralä. E drept cà sträluceste,
incillzeste i coace hrana sfântii ; in acelas timp insg el are
I Ovid, Fast. VI, 291.
2 Iiesiod, Opera 676-680. Plutarc, Corn. asupra lui Hess. pag. 43.
www.digibuc.ro
FOCUL SACRU 29
constiinta i inteligentâ; concepe datorii si are grijä
sä fie indeplinite. L-am putea crede ora, câci el
are natura dublâ omului: fiziceste, strgluceste,
se miscâ, trgeste, procurä abundenta, prepara cina, hrä-
neste corpul; moraliceste, are sentimente i afectii,
omului curAtenia; stAphneste binele i räul, hrâneste su-
fletul. Se poate spune c'ä intretine vieata omeneascä
In Indoita serie a manifestärilor sale. E In acelas timp
isvor de boggle, de sânâtate si de virtute. E In adev'gr
zeul naturei umane. Mai târziu, câ,nd acest cult a fost
läsat pe planul al doilea de catre Brahma sau Zeus, focul
sacru a râmas aceia ce in divinitote era mai accesibil
omului; a fost intermediarul srtu pe lânet, zeii naturii
fizice; luat sarcina de a duce cerului ofranda omu-
lui, si de a aduce acestuia favorurile divine. Apoi, când
acest mit al focului sacru a devenit marea zeitä Vesta,
Vesta a fost zeita fecioar6; ea nu a reprezentat in lume
nici puterea, nici fecunditatea; ea a fost ordinea; bash', nu
ordinea riguroasâ, abstractà, matematicâ, legea im-
perioas i fatalâ, docim, care fu observata din vreme
printre fenomenele naturei fizice. A fost ordinea morard.
Oamenii si-au inchipuit-o ca un fel de suflet universal
care ar regula decsebitele miscâri ale lumilor, dupa cum
sufletul omenesc pune regulä in organele noastre.
Si astfel conceptia generatiilor primitive incepe sg, fie
intrezäritt Principiul acestui cult este in afara natural
fizice si se af16 in acest mic univers misterios, omul.
Aceasta ne readuce la cultul mortilor. Amândouâ, au
aceias vechime. Erau atât de strâns legate, incât credinta
celor vechi nu fAcea dinteinsele decât o singurâ religie.
Foc sacru, demoni, eroi, zei Lari, toti acestia erau con-
fundati j. Vedem din douä pasagii ale lui Plaut i Colu-
mel in limbajul ordinar se spunea Mfg deosebire foe
sacru sau Lar domestic, si vedem din Cicero câ, nu se
1 'Mu!, II, 2, Horatiu, IV, 11,6. Ovid, Trist, III, 13; V, 5.

Grecii dAdeau zeilor lor casnici eroilor epitetul de épioTtot sau
icnto5xot.
www.digibuc.ro
deosebia f cad srant de Penati si nici Penatii de zeii

Lari1.
Citim in Servius Prin focul sacru cei veehi infelegeau
zeii Lari; astfel Virgil a putut pune färä deogebire când
foc sacru in loc de Penafi, când Penafi pentru foc saeru"2.
Intr'un pasagiu vestit din Eneida, Hector spune lui
Eneea e ii va incredinfa Penafii troieni, i in realitate
ii d in primire focul sacru. Inteun alt pasagiu, Eneea
invocând aeeiasi zei, Ii chiamä deodatä, Penati, Lari si
Vesta s.
Am väzut de altf el crt acei pe care cei vechi Ii nu-
miau Lari sau Eroi, nu erau cleat sufletele morfilor, crt-
rora omul le atribuia o putere supraomeneascg si
Amintirea unuia dintre acesti morfi era vecinic legatí
de focul sacru. Adorându-1 pe acesta, mortul nu putca
fi dat nitarii. Ei erau asociati in respeetul oamenilor
In rugriciunile lor. Deseendenfii, and vorbeau de focul
sacru, pomeneau bucuros numele strämosului: Pârd-
seste acest loc, spune Dreste Elenei, i apropie-te de
anticul foc al lui Pelops pentru a putea infelege vorbele
mele" 4. Acelas lucru face si Enea dud vorbind de focul
pe care-I transportä, peste märi, Ii dg, numele de Larul
lui Assaracus, ca si cum ar fi vazut In acest foe sufletul
strämosalui sga.
Gramaticul Servius, care era foarte instruit In ceiace
priveste antichitatea greac i romanä, (in timpul sä.0
erau mai mult studiate decât in tiinpul lui Cicero), spune
cg. era un obiceiu foarte vechiu ingropatul morfilor in
casa, i adaugä: Ca o urmare a acestui obiceiu, Larii
Penatii sunt adorafi In cash". Aceastä fraz g. stabi-
leste limpede o legäturg. veche intre eultul morfilor
focul sacru. Putem intrevedea deci cg. la originä focul
sacru n'a fost decât simbolul cultului morfilor, ert sub
Plaut. Aulul., II, 7, 16: in foco noetro Lari, Columel, XI, 1, 19 :
Larem focunigue familiarem, Cicero, Pro domo, 41; Pro Quintio, 27, 28.
2 Servius, in Aen., III, 134.
3 Virgil. En. II, 297; IX, 257-258; V, 744.
Euripide, Orate, 1420-1422.
5 Serving, in Aen., V, 64; VI, 152. Vezi Platon, Minoe, p. 315;
'EOaTvrov iy r oia "rob; &noOavówcaç.
www.digibuc.ro
RELIGIA CASNICÄ 31
piatra altarului se odihnea un strdmos, c fOcul era aprins

in cinstea lui i c acest foc pdrea cd Intretine viata
intr'ânsul sau c reprezintd sufletul sdu, mereu de veghe.
De fapt, aceasta-i numai o presupunere, cdci dovezile
ne lipsesc.
Ceea ce-i sigur insd, e faptul ei cele mai vechi gene-
ratii ale rassei din care au esit Grecii si Romanii au
avut cultul mortilor si al focului, religie veche care nu-si
lua zeii din natura fizic, ci omul insdsi era obiect de
adorajie; ej adorau fiinta invizibild care säldslueste In
fiecare din noi, forta moral i ganditoare care insufle-
teste i stdpâneste corpul nostru.
Aceastd religie nu a avut Intotdeauna o influentä la
f el de puternicd, asupra sufletului; ea sldbeste putin &ate
putin, Insd nu dispare niciodatd. Contimporanä cu pri-
mele timpuri ale rassei arice, ea pdtrunse atât de adânc
In sufletul acestei rasse, hat strMucita religie a Olimpu-
lui grec nu-i suficientd pentru a o deardddeina, ci numai
crestinismul putea sdvârsi acest lucru.
Vom vedea In curând ce actiune puternied a exercitat
aceastd religie asupra institutiilor casnice i sociale
ale celor vechi. Ea a fost eonceput i stabilitd In acea
epocd indepärtat d. and aceastd rassd cauta ssá-si formeze
institutiile, si a determinat calea pe care au mers apoi
popoarele.
CAPITOLUL IV
Religia casnieá.
Nu trebue sd ne inchipuim aceastd veche religie ca
pe acelea cari au fost fundate mai târziu de umanitatea
mai avansatd. De foarte multd vreme, oamenii nu mai
admit o doctrina religioas ä. decât cu urmdtoarele con-
ditii; prima ca anunte un Dumnezeu unie; iar cealaltd.,
ea sd se adreseze tuturor oamenilor si sä fie accesibild
tuturor, färd a respinge sistematic nici o dud e nici o
rassä. Religia primelor timpuri nu implinea îns. nici
una din aceste conditii; nu mimai cll. nu oferea spre
adorare un zeu unic, dar acesti zei nu primeau sr].
www.digibuc.ro
fie adorati de toti oamenii. Ei nu apäreau ca zei ai

geniului uman. Ei nu semänau nici mäcar cu Brahma,
care era barim zeul unei mari caste, nici cu Zeus Pan-
hellenicul, care era al unei intregi natii. In aceastä
religie primitiva fiecare zeu era adorat de o familie nu-
mai. Religia era pur casnicä.
Trebue sä luminäm acest punct important; eaci MIL
aceasta n'am putea intelege foarte strânsa relatie care
s'a stabilit intre aceste vechi credinte si constituirea
familiei grece si romane.
Canal mortilor nu se asemänà deloc eu acela pe
care-I au crestinii pentru Sfinti. Una din cele din-
tai reguli ale acestui cult era c5 nu putea fi sävârsit de
fiecare familie dead pentru mortii cari le apartineau prin
sange. Funerariile nu puteau fi indeplinite religios decât
de ruda cea mai apropiatä. Cat despre cina funebrä care
se relnoia apoi la epoci determinate, singurä familia
avea dreptul sä asiste si orice sträin era exclus cu se4
veritate 1. Se credea cg, mortul nu primea ofranda decal
din mâna alor säi; nu voia cult decât din partea des-
cendentilor säi. Prezenta unui ora sträin de familie tur-
bura linistea manilor. Si legea interzice sträinului sä se
apropie de un mormânt ?. A atinge cu picierul, chiar din
nebägare de seamä, un mormânt, era un act nelegiuit,
pentru care trebuia sa ceri iertare mortului si sä te puri-
fici pe tine. Ctivântul prin care cei vechi desemnau cul-
tul mortilor este seinnificativ; Grecii spuneau zwypEgEtv3,
Latinii spuneau parentare. Inseamnä cä rngäziunea si
1 Legea lui Solon oprea sK. urmeze cineva gemând convoiul unui
ora care nu-i era, rucla (Plutarc, Solon, 21). Nu inglduii femeilor A,
insoteasd mortul decât Omit la gradul de nepoate, iwcòç ecystleaz-
ócini (Demostene, In Macartatwm, 62-63. Cf. Ciceron, De legibus, H,
26. Varron, L. L., VI, 13: Ferunt epulas ad sepulcrum quibus jus
ibi parentare. Galus, II, 5, 6: Si mode mortui funus ad nos per-
tineat.
2 Obx neouv ie Et)Àó.tpLoc f3craii.Cstv (legea lui Solon, in Plutarc,
Solon, 21). Fittacus omnino (weed ere quenzquam vetat in funus alio-
ruin (Cicero, De legib., II, 26).
8 Pollux, III, 10.
www.digibuc.ro
ofranda erau adresate de fiecare pgrintilor sgi Cultul
mortilor era Intradeligr cultul strgraosllor 2. Lucian, iro-
nizand pgrerile vulgului, ni le explieg clar dud spune:
Mortul care n'a läsat fiu nu primeste pomana si-i ex-
pus la foame vesnieä" 3.
In India ca Grecia, pomana nu putea fi fäcutg
unui mort decât de aceia cari coborau dintrânsul. Legea
Indienilor ca si legea ateniang oprea admiterea unui
stigin, fie el un prieten, la ospgtul funebru. Era a§a de
necesar ea aceste mese sg fio oferite de descendentii mor-
tului si nu de al1ii, Incât se presupunea cg manii, In loca-
ui pronuntau adesea aceastä rugäminte: De-ar da
zeii sä se nascg mereu din neamul nostru fu, cari sg ne
ofere deapururi orez fiert cu lapte, miere si unt Inche-
gat" 4.
limit de aici cä'n Grecia si la Roma, ca si'n India,
fiul avea datoria sit faa, libatii $1. sacrificii manilor La-
litbui i tuturor strgmosilor A lipsi dela aceastg
datorie era nelegiuirea cea mai grail ce se putea comite,
pentrucä Intreruperea acestui cult fäcea sg decadg o
serie de morti i distrugea fericirea lor. 0 astfel de ne-
glijentä, era un adevärat paricid, multi plicat de atâtea
ori efiti sträraosi erau In famine.
Daeä, dimpotrivg, sacrificiile erau totdeauna Indepli-
nite dupg rit, dacg alimentele erau aduse pe mormfint
1 Astfel citim in Iseu, De Meneclis hered., 46: .DacX. Menecles

n'are copii, sacrificille casnice nü vor avea loc pentru dansul qi
nimeni nu-1 va aduce ofrandit anualit pe mormânt". Alte pasagii
ale acelulaq orator aratlt cg, totdeauna fini trebuie sit aclucK bltutu-
rile pe mormant; De Philoct. hered., 51; De Apollod hered., 30.
Cel putin la originit, clei mai tiirziu cet4ile au avut i ele
croil lor topici §1 nationali, cum vom vedea mai departe. Vom ve-
dea deasemeni ell adoptia creia o rudenie factice i clIdea dreptul
la onorarea unei serli de stilt/loci.
8 Lucian, De luctu.
4 Legile lui Manu, III, 138; III, 274.
5 E ceia ce limbajul grec numelte notaiv ch voittC6p.sva (Eschin
in Timarch., 40; Dinare, in Ariqog, 18) Cf. Plutarc, Caton, 15:
xpil 20i; Toveliatv ivceríCecy. Vezi cum pinarc repropazg, lui
Aristogiton cit n'a fAcut sacrificial anual tatildui situ mort in
Eritrea. Dinare in Aristog., 18.
93903. Biblioteca Uniersitar, Vol. VI. 3
www.digibuc.ro
c.rm I Lt g L. IA Zinn! E
la zile fixe, atunci strImosul devenia -un zeu protector.

Duman tuturor acelora cari nu coborau din el, îi gonea
clela mormântul sgu, lovindu-i cu boalg, daca se apro-
piau; pentru ai s'ai era bun si ajutätor. Era un schimb
continuu de servicii intre viii i mortii fiecärei familii.
Strgmosul Inimea dela descendentii si seria ospete-
lor funebre, adicg singurele mulfumiri pe cari le mai
putea avea In viata de apoi. Descendentul primea dim
partea strgmosului ajutorul i forta de care avea nevoie
In viata aceasta. Cel viu nu se putea lipsi de eel mort,
nici mortul de eel viu. Prin aceasta se crea o legâtura
puternicg intre toate generatille unei aceleiasi familii
astfel formau un corn pe veci de nedes*Irtit.
Fiecare familie avea mormântul sau, in care mortii
veneau sg se odihneascg unul dupg altul, intotdeauna
impreung.
Toti aceia de acelas sânge trebuiau sg, fie ingropali
la un loc i nici un altul din altg familie nu putea fi pri-
ma Acolo se celebrau ceremoniile si aniversgrile. Acolo
Anticul obicein al mormintelor de famine e formal dovedit. Cu-
vintele zectpoç itcmcptimg, ica,cpc¡imo, upoTóvabv, apar
foarte des la Greci, cit. 0 la Lanni tumulus patrius, monu
mentum gentis. Demostene in Bulnaidern, 28: Tà nwcrninz
Lv zoompio5acv "6-zotitEp eta': 'cob Tivoo5. Legea lui Solon interziceA
sg. fie Ingropat un om din altil familie; ne alienum inferat. (Cie.
De leg., II, 26) Demostene. in Macartatum, 79, descrie mormantul
wunde se odihnesc tosi eei earl descind din Buselos; se numete mo-
numental Buselizilor; acesta este un loc mare Inconjurat de o im-
prejmuire, urmând obiceiului antic'. Mormântul Lakiazilor,
licp.dma e mentionat de Marcellinus, biograful lui Tucydide,
de cittre Plutare, Cimon, 4. Este o veche anecdotil care dove-
defl,te cAt edi de necesar ca fiecare mort sit fie Ingropat In mormân-
tul familiel sale; se povestea cA Lacedemonienii, pe punctul de a
da lupta cu Messenienii, legaserit de bratul lor drept semne cleose-
bite, pe care erà saris numele flecilruia qi acela al tatAlui OW,
pentru ca In caz de moarte corpul sit poatli fi recunoseut 0 trans-
portat In mormântul strgmo0lor acest exemplu de mora-
Yuri antice ne-a fost conservat de cgtre Justin, III, 5. Eschyl
face aluzie la acelal obiceiu atunci când spune, vorbind de rrizbol-
nicii cari vor pien, cit vor fi readu0 In Omântul strImorsc, Td-
ptuv icaTp4a.ov ),axal (Cei capte contra Tebei, I, 914) Romanil
mean deasemenea morminte de familie; Cicero, De offic., 47:
Sanguinis conjunctio, eadeni kabere monumenta majorum, iisdem uti-
www.digibuc.ro
REIM1X7AgglriV
fiecare familie credea cg-si vede strgmosii si sfintiti. In-

timpurile foarte vechi, mormântul era chiar pe proprie-
tatea famiiei, in mijlocul locuintei, ea fii intrând. sau
iesind din casa kr s, intalneascg de fiecare datâ
si de fiecare datg sg le adreseze o ruggciune i". Astfel
strämosul rânignea in mijlocul a kr sgi; invizibil, insg
intotdeauna prezent, continua sl facg," parte din familie,
sg-i serveascg de sef. E1 nemuritorul, fericitul, diviniza-
tul, se interesa de ceia ce rdsase muritor pe pämânt, le eu-
nostea nevoile, le sprijinea slàbiciunile. i acel care era
incg in viatil, care muncea, care, dupa expresia antica
nu-si pllitise înC. datoria fatg de existentg, aeela avea in
jurul situ dIguzele si sprijinitorii sai: acestia erau strg-
mosii. In mijlocul greutatilor ei invocau bgtrâna lor in-
telep3inne; la nenorocire le cereau o consolare, in pri-
mejdie un sprijin, dupg o gresalg, iertare.
Fgrg indoialg astAzi cu multh greutate ne ptttem
imagina c,iI cineva a putut sg-si adore tatM sau strä-
mosul sau. A face din om un zeu ni se pare tocmai opusul
religiei. Ne este aproape tot atât de greu s. intelegem
vechile credinte ale oamenilor cum le-ar fi fost i lor
sg le imagineze pe ale noastre. S ne gandim cg cei vechi
nu aveau incg idei despre ereatie; pentru ei misterul ge-
neratiei era ceia ee ar putea fi pentru noi acel al creatiei.
Generatorul li se pgrea o fiintg diving i deaceia Ii
adorau strgbunul. Trebuie ea acest sentiment sg fi fost
foarte natural si puternic, cgci el apare ca principiu al
unei religii la originea aproape a tuturor societgilor
umane; Il ggsim la Chinezi ca si la Greci, Geti i Sciti,
la popoarele Africei ea si la acelea ale Lumei-Noui 2.
Focul sacru, care era atat de strâns asociat de cultul
sacris, sepulcra habere communia. Ca gi in Grecia nu eat inggduit
ingropi membrul unei alte famili; Cicero, De legib, II, 22: Mortu-
um extra gentem inferri fair negant. Vezi Ovidiu Tristele, IV, 3, 45.
Velleius, II, 119; Suetoniu, Nero, 50; Tiberiu 1; Cicero, Tascut, 1,
7, Digeste, XI, 7; XLVII, 12, 5.
1 Euripide, Elena, 1163-1168.
2 La Etrusci gi la Romani era obiceiul ea fit:Tare familie
treze chipurile strgmolilor in jurul cminului. Aceste imagini erau
care numai portrete de famine ori idoli?
www.digibuc.ro
mortilor, avea de asemenea drept earacter esential Ca a-
partinea numai unei singure familii.
El represinth stramosii, era providenta unei familii
si nu avea nimic comun cu focul familiei vecine, care
era o altä providenta. Fiecare foc sifiat proteja pe ai sai.
Intreaga aceasta religie era inchisa In euprinsul casei.
Cultul nu era public. Toate ceremonlile se savarsiau nu-
mai in mijlocul familiei 2 Focul sfant nu era mezat
niciodata afara din casa i nici aproape de poarta ex-
terioara, unde un strain 1-ar fi putut vedea. Grecii II
asezau de asemenea inteo inaprejmuire care-I apara de
atingerea sau chiar privirea profanilor. Romanii II as-
cundeau in mijlocul locuintei lor. Toti acesti zei, Foc
srant, Lari, Maui erau numiti zei ascunsi sau zeii interio-
rului 4. Toate aceste religii erau savarsite in secret,
sacrificia occulta, spune C:cero; 6 era destul ea o cere-
monie fio zarita de un strain, ca sa fie turburata,
pangarita de aceasta singura privire.
Pent u aceasta ieligie casnica nu exista nici reguli
uniforme, nici ritual comun. Fiecare familie avea in-
dependenta desavârsita. Nici o putere exterioara nu
avea dreptul s. reguleze cultul sau credinta sa. Nu era
alt preot deciit fatal; ea preot nu cunostea nici o ierar-
hie. Pontiful din Roma sau arliontele din Atetna puteau
sa se intereseze daca seful familiei savarsea toate ri-
turile relig:oase, nu aveau Insa dreptul s5-i ordone nici
o modificare. Suo quisque ritu sacr:ficium faciat, aceasta
era regula absoluta Fiecare familie avea ceremoniile
cari-i erau proprii, sarbatorile sale particulare, formulele
sale de rugaciune §i imnurile sale'. Tatal, singurul inter-
1 ..Entia nattnPa, Focus patrias. De asemenea in Veda, Agni
este invocat ca zen casnic.
2 Iseu, De Cironts hereditate, 15-18.
2 Aceast5, imprejmuire er1 numitit Ipxoç.
02.01 111)Xt0C, dii Pen ttes. Cicero, De nat. DPor, II, 27: Pennies,
quod penitus insident. Servius. Aen., III, 12: Penates ideo appel-
lantur guod in penetratibus aedium coli solebant.
5 Cicero. De arusp. resp., 17.
Varron, De ling. tat., VII, 88.
7 Ilesiod, Opera, 701. Macrob. Sat. I, 16. Cie., De legib., II, 11:
Ritus fasniliae patrumgue servare.
www.digibuc.ro
RELIGIA CASNICA 37
pret i singurul pontifice al religiei sale, avea singur
dreptul de initiare, îns numai fatâ de fiul sKu. Ri-
turile, durata rugâciuniii, cânfecele, care formau o
parte esentialâ a acestei religii casnice, erau patri-
moniu, o proprietate sfânt6, pe care familia n'o trn-
pârtea cu nimeni si era chiar interzis s'o itmpârtâ-
sesti strginilor. Astf el se petreceau lucrurile in India :
,,Am drept cea mai puternicä armäi Impotriva inamicilor,
spune brahmanul, cântecele sfinte pe care le am moste-
nire dela strâmosi i pe cari mi le-a transmis tatAl
meu" j.
Astfel religia nu resida in temple ci in locuintâ; fie-
care avea zeii sâi; fiecare zeu nu proteia decât o sin-
gurà si nu era zeu deca Intr'o singurâ easà. Nu
putem rational presupune ca o religie cu acest caracter
sä", fi fost revelatâ oamenilor de imaginatia puternicâ a
unuia din ei, sau cà le-ar fi fost ImpArtäsità de o castà
de preoti. Ea s'a nâscut spontan in spiritul uman: leagit-
nul Om a fost familia; fiecare familie si-a fAcut zeii säi.
Aceastâ religie nu se putea propaga decât prin gene-
retie. Taal dând viatâ fiului sâu, Ii dâdea in acelas timp
credinta, cultul sâu, dreptul de a Intretine focul sfânt,
de a cferi ospâtul funebru; de a pronunta formulele ru-
Generatia stabilia o legâturà misterioasâ intre
copilul care se n4tea i toti zeii familiei. Acesti zei for-
mau lnsâ familia sa, eeot irteveiT ; eran in stingele
âui. eeo a6vez(p.ot 2 Copiluil prin nastere aducea drep-
Ail de a-i adora i a le oferi sacrificii, tot asa cum,
mai târziu, când moartea Il va fi divinizat i pe dânsul,
va trebui la rândul säu sä; fie socotit printre acesti zei ai
familiei.
Trebuie sä observâm Mg, varticularitatea, cg: religia
c9snicg nn se propoga cleat In linie bärbâteasa. A-
1 Rig- Veda, tr. Langlois, t. I, p. 113. Legile lui Mann mentIo-

neeilt edesea riturIle particulare fiearei familil: VIII, 3; IX, 7.
2 Sofocle. Anti g., 199; Ibid., 659. A se compare isccrpipot hot
tn Aristofan, Viespile, 388; Eschyle, Pers., 404. Sofocle, Electra
411; OsoE Tsvi0Xtot, Platon, Legile, V, p. 724; Di generis, Ovid,
Past., II, 631.
www.digibuc.ro
38 CARTE& 1. CRED1NTE ANTICE
ceasta färä indoialä era In leggturg, cu ideea pe care §i-o

fäceau oamenii despre generatie
Credinta vremurilor primitive, asa cum o gäsim In
Veda si dupä rämäsitele pe care le gäsim In intreg drep-
tul grec si roman, a fost cä puterea reproductoare
sluia numai In tatä. Singur tatäl poseda principiui mis-
terios al fiintei i transmitea seânteia de viatä. Din a-
ceastä veche pärere a rezultat faptul transmiterii cultului
casnic numai In linie bärbäteascä, femeia neputând
participa la el decat prin intermediul tatälui sau sotului
gäu, si in sfârsit, dupä moarte, femeia neavând aceias
parte ea si bärbatul la cult si ceremoniile funebre. Au
rui rezultat încä i alte consecinte foarte grave in drep-
tul privat i in constituirea familiei; pe acestea le vom
vedea mai departe.
Vedalele numesc focul sacru causa posteritittil masculine. Vita

Mitakchara, trad. Orianne, p. 139.
www.digibuc.ro
CARTEA. II
Familia
CAP. I
Religia a fost principiul constitutiv al f amiliei
antice
Daca ne ducem cu gandul in mijlocul acestor vechi ge-
neratii de oameni, gasim in fiecare cask un altar si in
jurul acestui altar reunitä familia. Ea se aduna in fie-.
care dimineata pentru a-i adresa focului primele sale
rugaciuni si in fiecare seara pentru a-1 invoca pentru
ultima data. In cursul zilei, ea se mai strange Inca in
jurul lui pentru piâxtzul la care partieipa toti en ereclinta,
dupa ce au facut rugacianea i libatiunile. In toate actele
sale religioase, intreaga familie cânta imnurile mostenite
dela stramosi.
Afará din casa, aproape, in campul vecin, este un
mormant. Acesta-i a doua locuinta a familiei. Acolo
odihnesc laolaltA mai multe generatii de stramosi; moar-
tea nu i-a despartit. Raman grupati in aceasta de a doua
existentk si continua, sa formeze o famine strans legatä.
Intre partea vie i cea dispt1
äru a unei familii, ntt-i
cleat aceastä distantä de cativa pasi, care desparte lo-
cuinta de mormant. La zile anumite, care sunt determi-
nate pentru fiecare de religia sa easnia, cei vii se reunesc
www.digibuc.ro
40 CARTEA II. FAMILIA
lânga strämosi. Ei le due prânzul funebru, le varsa

lapte i vin, depun präjituri i fructe, ori ard pentru ei
carnea unei vietime. In schimbul acestor ofrande le cer
protectia, Ii numesc zeii lor i le cer s Lea ogorul
fertil, in casa s aduca prosperitate, st faea sufletele
virtuoase.
Principiul familiei antice nu-i nuraai generatia. Do-
vada e faptul ea* sora nu insearnna In familie ceia ce In-
seamna fratele, cä fiul emancipat sau fiica odata cäsáto-
rita Inceteaza de a mai face parts dintrânsa; mai sunt
apoi Inulte alte dispozitii importante ale legilor grecesti
rol pe care vom avea prilejul sa le examinam mai
d opal to.
Principiul familiei nu-i Insa nici afeetiunea natura16,
caci dreptul grec i cel roman nu tin socoteala de acest
sentiment. El poate sä, existe In funclul sufletelor. In
drept nu Inseamng nimic. Taal Ii -poate iubi fiica,
tug nu-i poate lsa mostenire bumtrile sale. Legile de
succesiune, adica acele dintre legi cari dovedesc eel
mai bine ideia ce-si faceau despre familie, sunt in con-
tradictie flagrantä, fie cu ordinea nasterei, fie cu afee-
funea natural's', 1.
Istoricii dreptului roman, observând foarte just cg nici
nasterea, nici afectiunea nu erau temelia familiei romane,
au crezut c aceastä, temelie era formatä, de puterea parin-
teasca sau cea maritalà. Ei fac din aceasta putere un
fel de institutie primordiala. explica frig cum
s'a format, deckt prin superioritatea puterii barbatului
asupra femeii, a tatalui asupra copiilor. Or, e o mare
gresala a pune forta la originea dreptului. Vom vedea
de altfel mai departe cà autoritatea pArinteasca sau eea
maritala, departe de a fi o prima eauza, a fost ea insäsi
un efect; ea a derivat din religie si a fost stabilita de
diinsa: nu e deci principiul care a constituit familia.
Ceia ce uneste membrii familiei antice, e ceva mai
puternic decat nasterea, sentimentul, sau forta fizica;
e religia focului sfant si a stramosilor. Ea face ea fami-
' Bine tnteles cg, vorbim act de dreptul cel mai vechiu. Vom ve-
deá mat departe c aceate legi vecht au font modIficate.
www.digibuc.ro
cisicromA 41
lia sg formeze un corp unit in aceastg via i chiar in

cea viitoare. Familia anticg este o asociatie religioasg
mai mult decat una naturalg. Astfel vom vedea mai
departe, cg, femeia nu va fi socotitä, ca fgcând parte din-
Musa, decât in ingsurg in care ceremonia sued, a eNsti-
toriei o va fi iniiat in cult, c5, fiul nu va mai face parte
dad, va fi renuntat la cult sau dad a fost emancipat.
ca cel adoptat va fi, dimpotrivg, un adevarat fiu, pentrucg,
dad, nu are leggtura de sânge, va avea ceva mai mult,
comunitritea cultului; ca legatarul care va refuza sg a-
dopte cultul unei familii, nu va putea avea succesiunea:
ea, in sfarsit, rudenia i dreptul de mostenire vor fi re-
gulate nu dupg nastere, ci dupg drepturile de partiei-
pare la cult, asa cum le-a stabilit religia. Fara indoiala
ca nu religia a creiat familia, dar sigur cä, dânsa a fost
aceia care i-a dat regulele, si de aci a venit faptul cä,
religia anticg a avut o constitutie atât de deosehitA de
aceea pe care ar fi avut-o, dad ar fi avut la bazg numai
sentimentele naturale.
Vechea limbg greaca avea un cuvânt foarte semnifica-
tiv pentru a desemna o familie: se spunea .)sf attov, en
vânt care inseamng literal, ceiace este leingd foeul sacru.
0 familie era un grup de persoane cgrora religia le in-
ggduie sa ifavoace acelas foc sacru, si s ofere prâ.nzul
funebru aceloras stramosi
CAPITOLITL II
Cfisitoria
Prima institutie pe care a stabilit-o religia a fost eu
clrept cuvânt casatoria.
Trebuie s observgra c aceastg religie a carainului
a strgmosilor, care se transmitea din bgrbat In bgrbat,
nu apartinea totusi exclusiv omului: femeia avea parte
I Herodot, NT, 93, pentru a spune 700 familil Intrebuinteazii, ex-
presia iTclaxima iníarta. In alt loe I, 176 pentra a spune 80 de
spune 6T8o(incovta ioTEaL. Lela§ expreele in Plutare, Bo-
multur, 9.
www.digibuc.ro
la cult. Fatà, asista la actele religioase ale tatälui sgu;

cäsätoritä, la acele ale bkbatului.
Se presimte numai prin aceasta caracterul esential al
uniunei conjugale la cei vechi. Douà familii träesc alä-
turi una de alta, dar au zei diferiti. Inteuna din ele, o
tânärä ia parte, din copilärie, la religia tatälui säu; in-
voacä altarul säu; Ii oferä in fiecare zi lib4ii, II incon-
jurä de flori si de ghirlande In zilele de särbgtoare, Ii
cere protectia, Ii multumeste pentru binefaceri. Acest
altar pkintese e zeul säu. Dacg un tânk din familia
vecinä o cere In easätorie, atunci e vorba pentru dânsa
de cu total altceva cleat de a trece dintr'o casä In alta.
E vorba de a päräsi altarul pkintesc, pentru a merge
sà invoace altarul sotului säu. E vorba de a schimba re-
ligia, de a practica alte rituri si de a pronunta alte ru-
gäciuni. E vorba de a päräsi zeul copiläriei sale pentru a
se pune sub imperiul unui zeu pe care nu-1 cunoaste. Sii
nu näNdueascä cg, poate sii ritmânä, credincoasä unuia,
onorând pe celilalt, eàci in aceastä religie e un principiu
imuabil, cii o aceias persoanä nu poate invoca douä al-
tare sau douä seHi de strämosi. Bela cäsätorie, spune
unul din cei vechi, femeia nu mai are nimic comun cu
religia casnic6 a pärintilor sacrifici la altarul so-
tului 1".
Cisitoria este deci un act gray pentru tâniri si tot
asa de gray pentru sot. Cäci aceastä religie cere si te fi
niscut lângä altar, pentruca si ai dreptul si sacrifici
acolo. Si totusi, dânsul va introduce längä altarul sin
o sträinä; cu dânsa va face ceremoniile misterioase ale
cultului säu; îi va aräta riturile i formulele, cari sunt
patHmoniul familiei sale. N'are nimic mai scump decât
aceastà mostenire; acesti zei, rituri, imnuri, pe care le are
dela strämosi, e ceiace-1 protejeazi In viati, It promite
fericirea, virtntea. Totusi, in loc de a pistra pen-
tru sine aceastä putere tutelarn, cum le pgstreqzi sM-
batecul idolul sau amuleta, va admite ca o femeie s'o
impartä cu dânsul.
Diceare, cltat de Étienne de Byzance,

www.digibuc.ro
CASÁTORIA 43
Astfel, eind pltrundem In glndul acestor oameni
vechi, vedem de ce importantI era pentru dânsü nniu-
nea conjugal 1:3i. cât de necesarg, era interventia reli-
giei. Nu trebuia oare ea prin vreo ceremonie sfânta ta-
ng= sl fie initiatg, In cultul pe care avea urmeze de
aici Inainte? Pentru a deveni preoteasg, a acestai altar,
de care n'o lega nasterea, nu-i trebnia oare un f el de inor-
dinare sau adoptie?
Cgsg,toria era ceremonia sfântä care trebuia sg, pro-
dud, aceste marl efecte. E obisnuit la scriitorii latini sau
greci sl se desemneze eggtoria prin cuvinte cari indica
un act religios 1. Pollux, care telia In timpul Antoni-
nilor, dar care poseda o foarte veche literaturk pe care
noi n'o mai avem, spune c In timpurile vechi In loc de a
desemna cgsAtoria prin numele sga particular erattoo
o desemna numai priR cuvântul T&Xoc, care Inseam-mg,
eeremonie sfântg, 2; ea si cum clsgloria fusese, In aceste
timpuri vechi, ceremonia sfânta prin excelentg.
Ori, religia care flcea cgsltoria nil erq aceia a liii
Jupiter, a Junonei san a altor zei din Olimp. Cere-
monia n'avea loc inteun templu; era Indeplinitl In casa
o prezida zeul casnic. In adevAr, când religia zeilor ceresti
deveni preponderantg, nu se pain opri de a-i invoca i In
rugYaciunile cgsgtoriei; se lug, chiar obiceiul de a se duce
mai Inainte la templu si de a oferi acestor zei sacrificii,
cari se numeau preludiile cgsgtoriei 8. Dar partea prin-
esentiall a ceremoniei trebuia totdeauna sg, se
sävii,r,;0,scä in fata altarukil casnic.
La Greci, ceremonia asItoriei se compunea, cum am
spume, din trei acte. Primul se petrecea inaintea
altarului tatglui-, p1viltc ; al treilea la altarul sotu-
lui, TOoc; al doilea, era trecerea dela unul la alful,zottirl.
1° In casa plrinteasek In prezenta pretendentului,
tatgl, Inconjurat de obiceiu de familia sa, oferI un sa-
crificin. Sacrificiul terminat, declark pronuntând ô for-
mulg, sacramentak fata tânkului. Aceastl'
86stv yecp.ov, sacrum nuptiale.
3 Pollux, ill, 3, 38.
3 nporasta, seporip.ta,-Pollux, III, 38.
www.digibuc.ro
44 CARTEA FAMILIA
declaratie e absolut indispensabilg cgsgtoriei. Cgci th-

ngra n'ar putea sä, meargg numai decat sg adore altarul
sotului, daca tatgl n'ar fi despgrtit-o In prealabil cile alta-
nil pärintesc. Pentruca sä, intre In noua sa religie trebuie
sä, fie deslegatg de ori ce leggturg, cu prima ei religie 1.
2° Tfingra este transportatg in casa sotului. Uneori,
bgrbatul tnsui o conduce 2 In anumite orase sarcina
de a educe pe thnärg apartine unuia din acei oamenj cari
cram Investiti la Greci cu un caracter sacerdotal i pe
care-i numeau herolzi 3. Thngra este de obiceiu asezatg
pe un car 4; are fata acoperitg cu un vgl i poartg, pe
cap o coroang. Coroana, cum vom avea adesea ocazia s'o
vedem, era obisnuitg In toate ceremoniile eultiilui. Ro-
chia sa era albä. Albul era culoarea hainelor In toate
actele religioase. Inaintea ei merge o tortg; e toirta nup-
tialg 2. Pe tot parcursul se chntg, In jurul ei un imn re-
ligios, care are drent refreng) 6p.iiv, it) kivexce. Se numea,
eest imn himeneu i importanta acestni chntec sfhnt era
asa, de mare cg dgdea numele ceremoniei Intregi
Tângra nu inträ, cu dela sine putere in moue, locuintg,
Trebuie ea bgrbatul s'o ia pe sus, sg simuleze o rgpire,
sg, seoatg eateva tipete i femeile care o intovgrgsesc sg.
se Leg c'o apgrg. De ce acest rit? E ()are simbol al
pudoarei finerei? E putin probabil; momentul pudoarii n'a
sosit cgci ceia ce se va Indeplini mi Int.:1i In acea-
stg casg, e o ceremonie teligioasg. Nu vrea oare mai
I Herodot, VI, 130. Iseu, De Philoctem, Hered., 14. Demostem
d§, esteva onvinte din format: irrotii id atxt:doec 84.apta stvoct
(its Stephanunt, II, 18). Aceastl parte a actului aslitoriei se mal
numeá, si ExSooLS, traditio, Pollux, III, 35, Demostene, Pro Phor-
Inione, 32.
1 Pollux, III, 41.
8 Plutaro, Quest. grog, 27.
PIntare, Quest. roll..., 29. Photius, Lex., p. 52: napacIa6ówcer,
adviiv ix stilc natpq.nq Basíaç ,c4r, ap.citav &roomy si; vhv votS
1all05vc0ç.
5 Iliada, XVIII, 492. Hesiod, Scutum, 275: Euripide, Iphig in
Aulis, 792; Phéniciennes, 344; Elena, 722-725. Pollux, III, 41;
Lucian, Atition, 5.
6 filada, XVIII, 495. Hesiod, nutria's, 280. Aristofan, Ave8,1720;
Pax, 1332. Pollux, III, 37; IV, 80. Fotius, Biblietk., 0. 239.
www.digibuc.ro
curind sä se arate c femeia care va sacrifica la acest
altar n'are prin ea insäsi nici un drept, cg nu se apropie
de dânsul prin efeetul vointei sale si e trebuie ea stä-
pfinul locului si al zeului s'o introducg printr'un act al
puterii sale? Oricum ar fi, dupg o luptg simulafg, sotul
o ridicg in brate i o trece usa, dar avgnd grijä ca picioa-
rele ei s nu atingg pragul
Ceiace precede e numai preggtirea i preludiul cere-
moniei. Actul sfânt va incepe in casä.
3° Se apropie de altar, sotia e pusg in prezenta
casnice. 0 stropeste cu apg lustralä; atinge focul
sacru 2. Se spun ruggciuni. Apoi ambii soti isi impart o
prgjiturg, o pfiine, eateva fructe.
Acest fel de ospät frugal care incepe i sffirseste prin-
tr'o libatie si o ruggciune, aceastä, impgrtire a hranei in
fata altarului, pune pe cei doi soti in comuniune reli-
goasá comuniune cu zeii casnici 4.
Casgtori.a romang seraäna mult cu egsgtoria greacä,
cuprindea ea si (Musa trei acte, traditio, deductio in do-
mum, confarreatio.
10 Tângra pgräseste edminul pärintese. Cum dänsa
nu-i legato:, de acest altar prin propriul sgu drept, ci nu-
mai prin intermediul tatglui, singurg autoritatea tatálui
o poate deslega. Traditio este deci o formalitate indis-
pensabilá °.
Plutarc, Licurg, 15: iycii.toov Se etp1ca-rr4ç. Denys din Ilalicarnas,
II, 30: obx p i;opst vç cipar, OA' ini 'Op* Tsvop.ing, 6X-
Vroov Tio E'60;, aì Tpeinov aottitávuuy itch5' ooyi-
ITTOVTCC: yezp.fit Taiç Tovat.;iv Erttpavicrratov.
2 I gnem undanique jugalem (Valer. Flaccus, Argonaut., VIII, 245.)
3 Plutare, Solon, 20; Praec. conjug., I. Acelall obiceiu la Macedo-
neni; Quintus, Curtius, VIII, 16: Jussit afferri j atrio more panen:
hoc erat appud. Macedones sanctissimum coeuntium pignus; quern
divisum gladio uterque libabat.
4 De aici aceast4 expresie a lui Platon, utiç 1.1.1-c& bediv xca
pc5v yclp.cuv iVioóoatç stç Ttio oixicev, (Legile, VIII, p. 841) 11 a-
ceasta a lui Plutare, 614 xocvtuvíav Tiyooç afisiv ,t2t Tcaal
11LÚJTaTa 'Ilap.odvowcuç xcd Mort's; ( Via(a lui Teseu, 10). Acelal
scriitor spune, dealtminterl, cX nu-i legXturg mai fang deck eX-
sittoria, otia icrtc EspcuTipa xrprecCeuicç (Amatorius, 4).
6 Asupra formelor particulare de traditio, de sponsio in dreptul
roman, vezi textul ma de curios a lui Servius Sulpicius in Aulu-
www.digibuc.ro
-x-cy LMilIA 11. tAMILIA.
2° Tândra este condusd in casa sofului. Ca §i'n

Grecia, poartd -väl si o cunund; o fdclie nuptiald pre-
cede cortegiul 1. Se edutd in jurul ei un vechiu imn ieli-
gios. Cuvintele acestui imn se schimbard poate cu timpul,
acomoddndu-se cu variatiile credintei si ale limbii; dar
refrenul sacramental rdmase totdeauna, färd a putea fi
alterat: era cuvântul Talassie, cuvânt al cärui sens Ro-
manii din timpul lui lioratiu nu-1 intelegeau mai mult
decât intelegeau Grecii cuvântul 60vocte, si care
era, probabil, restul sfant i inviolabil al unei tormule
antice 2,
Cortegiul se opreste in fata casei sotului. Aici, i se
prezintd tinerei foc i apd. Focul este emblema
casnice; apa este cea lustrald, care serveste familiei
la toate actele religioase 3. Pentruca tândra s. intre in
cash',trebuie, ca Grecia, sä se simuleze rdpirea 4.
Sotul trebuie s'o ia in biate i s'o treacä peste prag, färd
ca ea sa-1 atingd, cu picioarele.
3° Sofia e condusä, atunci inaintea altarului, acolo unde
sunt Penatii, unde toti zeii casnici i imaginele strdbuni-
lor sunt grupati imprejurul focului sacru. Cei doi soti,
ca Grecia, fac un sacrificiu, varsd libatia, pronuntd
câteva rugdciuni i mänitncil impreund dinWo prdjiturd
fdind find (panis farreus) 6.
Gellu, IV, 4.Cf. Plant, Aulularia, II, 2, 41-49; IT, 3, 4; Tri
mmus, V, 4; Cicero, ad Atticum, 1, 3.
Ovid, Fastes. II, 558-661.
2 Plutarc, Romulus, 15.
3 Varron, De lin. lat., V, 61; Plutarc, Quest. rom., 1. Servius
ad .rEneida, IV, 167.
6 Plutarc, Quest rom., 29; Romulus, 15. Macrobe, Saturn, 1, 15.
Festus, V° rapi.
6 Pliniu, ist. nat., XVIII, 3,10: in sacris nihil religiosius confar-
reationis vinculo erat, novaeque nuptae fareum praeferebant. Denys,
din Halicarn., II, 25; imaeov Tub; ispok Telp.p.00ç tpa4c/oua izirò vi-15
xotwevla; Teti (paOk. Tacit, Ann., IV, 16; XI, 26-27. Juvenal,
X, 329-336. Servius, ad .zEn., IV, 103; ad. Georg., I, 31. Gains, I,
110-112. Ulpian, IX Digeste, XXIII, 2, 1.§i la Etrugti clisgtoria
se Indeplinea printr'un sacrificin (Varron, De re rust., II, 4).
Aceleali obiceluri la vechil Indieni (Legile lui Nanu, III, 27-30.
172; V, 152; VIII, 227; IX, 194. Mitackchara, trad. Orianne p.
166, 167, 236).
www.digibuc.ro
Aceastä präjiturä mâncatä in mijlocul recitärii ruga-
ciunilor, prezenta i sub ochii divinitätilor familiei,
e ceiace face unirea sfantil, dintre sot si sotie j. Din acel
moment sunt asociati in acelas cult. Femeia are aceiasi
zei, aceleasi rituri, aceleasi rugäciuni, aceleasi särbatori
ca i bilrbatul sau. De aici aceastä veche definitie a càsä-
toriei, pe care ne-au pästrat-o jurisconsultii: Nuptiae sunt
divini juris et humani communicatio. Si aceastälaltä: U-
xor socia humanae rei atque divinae . lnseamnä c. f e-
meia a venit s impärtäseascä, religia sotului, aceastä
femeie pe care insäsi zeii, cum spune Platon, au intro-
dus-o in casa.
Femeia a.stfel märitatä pästreazg cultul mortilor; dar
ea nu duce cina funebrä propriilor ei strämosi; nu mai
are acest drept. Cäsätoria a despärtit-o complect de fa-
milia tatälui säu si a rupt toate raporturile religioase
cu dansa. Ea aduce ofrandä strämosilor sotului ei;
face parte din familia lor; au devenit sträbunii ei. Ca-
s`átoria i-a dat a doua nastere. Ea este deacum inainte
fica sotului ei, filiae loco, spun juriseonsultii. Nu poate
apartine la doug familii, nici la doug religii cas-
nice; femeia este cu totul in familia si religia sotului ei.
Se vor vedea consecintele acestei reguli in dreptul suc-
cesoral.
Institutia edsätoriei religioase trebuie sa fie tot asa
de veche la rassa indo-europeanä ca i religia casnica,
câci una nu se poate färä alta. Aceasta religie a invatat
pe orn c uniunea conjugara este altceva decât un raport
al sexelor i o afectiune trecatoare; dalisa a unit doi soti
prin legätura puternicti a unui acelas cult si acelorasi
credinte. Ceremonia nuntior era dealminteri asa de so-
1emn i producea asa de grave efecte, inekt nu trcbuie
fim surprinsi c acesti oameni n'au crezut-o permisä
vorn vorbi mai departe de alte forme de cAsiltorie intrelmintate
la Romani §i uncle nu intervenes religia. Aid e deajuns si
spnnem cli mariajul sfint ne pare cel mai vechiu; corespunde
color mai veclii credinte i a dispKrut numai pe milsurX ce acestea
au slKbit.
2 Digeste, XXIII, 2. Codul lui Just., IX, 32, 4. Denys din Hall-
earn., II, 25: xotvovbs vrrateectuv al
www.digibuc.ro
posibila decal pentru o singura femeie in fiecare casa.
0 astfel de religie nu putea s, admitä poligamia.
E foarte lesne de inchipuit c o asemenea legaturä
era foarte greu de desfacut i ca divortul era aproape
imposibil j. Dreptul roman Ingaduia cu uprinta desface-
rea casâtoriei fcuth prin coeniptio sau prin usus; desfa,
cerea casatoriei religioase insa se fileea cu mare greutate.
Pentru aceasta deslegare era necesara o noua ceremonie
sacra; caci singura religia putea desface ceia ce tot dânsa
unise. Efectul ceremoniei numita confarreatio nu putea
fi distrus decat prin alta ceremonie numita diffareatio.
Cei doi soti cari voiau sa se desparta apareau pentru ul-
tima data in fate, focului sacru; un preot si martori erau
de fata. Li se infätisa sotilor, ca si in ziva cununiei, o
prajitura facuta din cea mai buna faina 2. Probabil insa
cá ei o respingeau in loc sà o impartä. Apoi, in loc de
rugaciuni, ei pronuntau formule de nn caracter stra-
niu, sever, dupaanos, infrico$ator" 3, un fel de blestem
prin care femeia renunta la cultul i zeii sotulm. Atuuci,
legatura religioasa era rupta. Comunitatea cultului in-
cetAnd, orice altd comunitate inceta de plin drept
satoria era anulata.
CAPITOLUL III
Despre continuitatea familiei; celibatul interzis;
divorf In caz de sterilitate. Inegalitate
tithe fiu §i fiica
Credintele relative la morti i cultul care le era dato-
rit au constituit familia antica si i-au dat cea mai mare
parte din reguli.
Cel Min la origine. Denys din Halicarnas, II, 25, spune categoric
cg, nimic nu putea desface o asemenea cgsMorie. Facultatea di-
yortului pare a se fi introdus destul de timpnriu in dreptul atic.
2 Festus v. .Diffareatio. Pollux, III, iinozovrct. Se poate citi pe
o inscriptie: Sacerdos confarreattonum et difjarreationum. Orelli
No. 2648.
oztoptxd31, ii.).).1)xorm, c.soOpú.ma. Plutarc, Quest. rom. 50.
www.digibuc.ro
DESPRB CONTINUITATEA PAMILIE1 4g
Am vgzut mai sus cg, omul, dupg moarte, era socotit
ca o fiintg fericitg si diving, cu conditia insg, ca cei vli
sa-i ofere intotdeauna prânzul funebru. Dacg, aceste 0-
frande incetau, era egu pentru mort, care devenia demon
nenorocit i räufacgtor. Cgci in epoca câncl aceste vechi
generatii incepuse sg-si reprezinte viata viitoare, nu se
gândise la recompense si la pedepse; credeau cg, ferici-
rea mortului nu depindea de purtarea din timpul
ci de aceia pe care o aveau descendentii sgi fatg de dân-
sul. Astfel fiecare tatg astepta dela urmasii lui seria de
prânzuri funebre care trebuia s asigure manilor sgi
linistea i fericirea.
Aceastg pgrere a fost principiul fundamental al drep-
tului casnic la cei vechi. Mai intâi a decurs deaici aceastg
reguld, cg fiecare familie trebuie sg se perpetueze meren.
Mortil aveau nevoie sg nu li se stingg, descendenta. In
mormântul in care trgiau, ei n'aveau alt subiect de nelini-
ste. Unicul lor gând ca i unicui lor interes era, ca sg, aibä
totdeauna pe cineva din sângele lor peatru a le aduce 0-
frande la mormânt. i Indianul credea cg acesti morti
repetau mereu: Sg dea cerul sg, se nascg totdeauna in
linia noastrg fii, cari sg, ne aducg orez, lapte i miere".
Indianul mai spunea: Stingerea unei familii pricinueste
ruina religiei acestei familii; stAmosii, lipsiti de ofranda
prgjiturior, cad in rândul nenorocitilor"1.
Oamenii din Italia si din Grecia au crezut multg, vreme
la fel. Dacg nu ne-au lgsat in scrierile lor o expresie a
credintelor kr tot asa de clarg ca aceia pe care o ggsim
Iii vechile cgrti ale Orientului, eel putin legile kr sunt
de fatg pentru a mgrturisi vechile kr pgreri. La Atena,
legea insgrcina pe primul magistrat al cetgtii sg vegheze
ca nici o familie sá nu se stingg 2. La fel, legea romang
avea grijg sg nu lase sg se desfiinteze vreun cult casnic 3.
Se eiteste intr'un discurs al unui orator aterdan: Nu
exista om care, stiind cg are sg moarg, sg aibg asa de pu-
' Bhagavad-Gita, I, 40.

2 Iseu, De Apollod. hered., 30; Demostene, in Macart., 75.
3 Cicero, De legibus, II, 19: Perpetua sint sacra. Denys, IX, 22:
tvoc p.41 isp& basítpli =trim.
93903. www.digibuc.ro
Biblioteca UniversitarI, Vol, VI, 4
50 CARTEA If. FAMILIA
tin5 grijä de sine, Inctit sà vrea siti-si lase familia fäla des-
rendenti; caci n'ar avea atunci pe nimeni care indepli-
neascA cultul datorit mortilor i". Fiecare avea deci un in-
teres puternic siti lase un fin dup5, dânsu, convins c5, era
vorba de fericita sa nemurire. Mai era si o datorie fatit de
stamosi, deoarece fericirea lor nu putea sit dureze decât
attt timp cât dura familia. Astfel, legile lui Manu nu-
mean pe fiul col mai mare cel care-i rascut pentru in-
deplinirea datoriei".
Ajungem astfel la unul dintre caracterele cele mai
de seamg ale familiei antic% Religia, care a format-o,
cere imperios ca dânsa s'a, nu piard. 0 familie care se
stinge e un cult care moare. Trebuie sit ne infatisam
aceste familii in epoca când nu s'au alterat Incit credin-
tele. Fiecare dintrânsele poseda o religie si zei, pretios
depozit asupra c'kuia trebuie s'a" vegheze. Cea mai mare
nenorocire de care se teme pietatea sa e ca s'a: nu se sting6
neamul. Càci atunci religia sa ar dispare de pe pämânt,
focul dere vata s'ar stinge, intreaga serie a mor-
tilor ar adea in uitare mizeria eternâ. Mare le in-
teres al vietii umane e de a continua descendenta pen-
tru a continua cul.tul.
In virtutea acestor pkeri, celibatul trebuia 85, fie In
acelas timp o gravâ nelegiuire i o nenorocire: o no-
legiuire, pentrucâ celibatarul punea In pericol foricirea
manilor familiei sale; o nenorocire, pentrucA dânsul
n'avea sit primeascA nici un cult dupti moarte i nici sit
cunoascl ceiace inveseleste pe mani". Era in acelas timp
pentru dânsul si pentru strAmosii siti un fel de blestem.
Este locul sit credem cit in lipsit de legi, aceste credinte
religioase flirt multâ vreme deajuns pentru a impiedica
celibatul. Dar mai mu.lt decal, atât, se pare c5, din mo-
mental aparitiei legilor, dânsele se pronuntarà cit celi-
batul era un lucru rgu i vrednic de pedepsit. Denys din
lialicarnas, care adunase vechile anale ale Romei, spune
cit ar fi Va"zut o veche lege care obliga pe tineri
Ism, VIÏ, De Apo lot/. hered., 30. Cf. Stobée, Germ., LXVIT,
Tivoç, Tobs 'cot; ()so% Um.
www.digibuc.ro
DESPIIE CONTINUITA fEA VAMILIEl 51
se insoare Tratatul Legilor lui Cicero, tratat care

reproduce aproape totdeauna, sub o forma filozofica, ve-
chile legi ale Romei, cuprinde una care interzice celi-
batul2. La Sparta, legislatia lui Lycurg pedepsea sever
pe cel ce nu se cdsgtoree. Se stie din mai multe anec-
dote cd atunci când celibatul incetä sl mai fie oprit de
fu Ina multit vreme oprit de obieeiuri. Se pare in-
sfârsit, dintr'un pasagiu al lui Pollux cd, in multe orase
grecesti, legea pedepsea, celibatul ca un delict 4. Aeeasta
era conform cu credintele; omul nu-si apartinea
apartinea familiei. Era un membru intr'o serie si nu
trebuia ca seria sd se opreascd la dânsul. Nu era ndscut
la intâmplare; fusese introdus In viatd pentru ea id con-
tinue un cult; nu trebuia sd pilräseascä, viata fa% sd, fie
sigur c. acest cult are sd fie continuat dupd dânsul.
Dar nu era deajuns sd dea nastere unui fiu. Fiul care
trebuie s perpetueze religia casnieä, trebuia sd fie fruc-
tul unei cdsdtorii religioase. Bastardul, copilul natural,
acel pe care Grecii Il numeau vóhc. i Latinii spurius,
nu putea sä, indeplineascd rolul pe care religia Il punea In
sarcina fiului. In adevär, singurd legdtura sângelui nu
constituia familia si mai trebuia fried legdtura cultului.
Ori, fiul näscut dinteo femeie care nu fusese asociat d. la
cultul sotului prin ceremonia cdsdtoriei, nu putea sä, ia
parte la cult 5. N'avea dreptul sä, ofere cina funebri
familia nu se perpetua printrânsul. Vom vedea mai de-
parte cd, pentru aceias ratiune, n'avea drept la mostenire.
Cdsätoria era deci obligatorie. N'avea de scop pläterea;
obiectul ei principal nu era unirea a doud fiinte care se
intelegeau si care voiau sd se asocieze pentru fericirea
pentru greutätile vietii. Efectul edatoriei, in ocliii
religiei si a legilor, era, unind cloud fiinte in acelas cult
casnic, s dea nastere unei a treia care sd fie aptd
Denys din Halicarnas, IX, 22.

2 Cicero, De legibus, III, 2.
8 Plutaro, Lycurg., 15; Apophth. des Lacédémoniens; cf. Vie de
Lysandre, 30: &Tap.iou
4 Pollux, III, 48.
Isée, VI. De Philoct. her. 47. Demostene, in Macartatuin. 51.
www.digibuc.ro 4.
52 CARTEA 11, FAMILIA
continue acest cult. Apare clar acest lucru din formula

saeramentalg ce se pronunta in actul chsätoriei: Ducere
uxore»t liberum quaerendorum causa, spuneau Romanii;
ir2E8ard in' Ey 6rtp -rwricsEm, spunea Grecii 1.
Cgsgtoria fiind contractatg pentru a perpetua familia,
'Area drept sä poatä fi ruptä dacä femeia era sterilg.
Divortul, in acest caz, a fost totdeauna un drept la cei
vechi; e posibil cbiar s fi fost o obligatie. In India, re-
ligia prescria ea femeia sterilg sg fie inlocuitg dupg opt
ani" 2 C. datoria ar fi fost aceias in Grecia si la Roma,
nici un text formal n'o probeazg. Totusi, Herodot citeazg
doi regi din Sparta cari au Lost constrânsi sg-si indepar-
teze femeile pentrueg erau sterile 3. In ceia ce priveste
Roma, se cunoaste indeajuns istoria lui Carvilius Ruga,
al egrui divort este primul pe care 1-au mentionat analele
romane. Carvilius Ruga, spune Aulu-Gelu, bärbat din-
tr'o mare familie, se despgrti de sotia sa prin divort,
pentrucg nu putea stt aibg dela dânsa copii. 0 iubea cu
mult drag si n'avea decât s5, se laude cu purtarea ei. Dar
dânsul sacrifica dragostea sa religiei jurämäntului,
pentrueä jurase (in formula egsâtoriei) c'o lua de sotie
ca sg aibä copii" 4.
Religia spunea cg familia nu trebuie sä se stingä; ori-
ce afectiune i oHce drept natural trebuiau s cedeze in
fata acestei recruli absolute. Dacg o crtsgtorie era sterila
din cauza bgratului, familia trebuia totusi sg continue.
Atunci un frate sau o rudg a sotului trebuia sä, se sub.
stitue lui, i femeia era tinutä sä, se dea aeestui om. Co-
pilul care se ngstea de aici, era considerat ca fiul sotului
si continua cultul lui. Acestea erau regulele la vechii
Indieni; le reggsim in legile din Atena si Sparta 3. Attt,t
' Menandrn, fragm. 185. Demostene, in Neaeram, 122. Lucian,

Timon, 17. Eschyl, Agamemnon, 1207. Alciphron, I, 16.
2 jegi-le lui Manu, IX, 81.
3 lierodot, V, 39; VI, 61.
Aulu-Gelu, IV, 3. Valeriu-Maxim, II, 1, 4. Denys, II, 25.
5 Plutare, Solon, 20. Astfel trebuie inteles ceiace Xenofon
Plutacc spun despre Sparta: Xen. Reap. Laced.,I; Plutare, Lycurg,
15. Cf. Legile lui Manu, IX, 121.
www.digibuc.ro
DESPRE CONTINUITATEA FAMILIEI 63
de mare era puterea acestei religii! atât de mult datoria
religioasä trecea Inaintea celorlalte.
Cu si mai mult5, dreptate legisl4iile vechi prescriau
c5,sgtoria v5duvei, când n'avusese copii, cu ruda cea mai
apropiat5, a sotului säu. Fiul care se nästea era socotit
fiul clefunctului
Nasterea unei fete nu Implinea obiectul cAatoriei. In
adevar, fica nu putea s5, continue cultul, pentru motivul
&I, In ziva când se ra5rita, reminta la familie si la cul-
tul tatAtui sau, i apartinea familiei si religiei sotului
s5u. Familia se continua, ca si cultul, prin bärbati; fapt
capital, ale cgrui consecinte se vor vedea mai departe.
Fiul deei era asteptat, era necesar; pe dânsul Il re-
clama familia, strämosii, c5minul. Prin el, spuneau ve-
chile legi ale Indienilor, un tat5 îi achit5 datoria fatä,
de manii strgmosilor sai asigurä, lui insusi nemuri-
rea". Acest fiu era tot asa de pretios In ochii Grecilor,
cci trebuia s5, faca mai târziu sacrificiile, sä ofere osp5tul
funebru i s5, conserve prin cultul sgu religia casnieä.
Astfel, In Eschyl, fiul este numit salvatorul aminului
pärintese
Intrarea acestui copil in familie era semnalatä prin
tr'un act religios. Trebuia mai Mai ca dânsul sa fie a-
great de tata. Acesta, cu titlu de stäpân si de paznie
pe viat,5 al c5minului, de reprezentant al str5mosilor,
trebuia s5 se pronunte dacä nonl venit flicea parte din
familie. Nasterea forma numai leg5tura fizieä; declaratia
tatAlui constituia legnura moral5, si religioas5. Aceastä
formalitate era la fel de obligatorie la Roma, in G-recia
in India.
Trebuia in plus pentru fiu, cum am väzut pentru sotie,
un fel de initiare. Ea avea loc putin timp dup5, nastere,
a noua zi la Roma, a zecea In Grecia, in India a zecea
san a douàsprezecea 2. In ziva aceasta tatul aduna fa-
Legile lui Manes, IX, 69,146. La fel la Ebrei, Deuteronomul, 25.

2 Eschyl, Cholph., 264 (262). La fel, tn Euripide (Phen.c., 16).
Lalus cere luI Apollon 8X-1 acorde biei, raibwv &pativalv xotvwvv,
3 ArIstofan, PhiErile,. 922, Demostene, In Bacot, de dote, 28. Le
lui Afanu, II, 30,
www.digibuc.ro
54 CARTES II. FAMILIA
milia, chema martori 4 facea un sacrificiu pe altar. Co-

pilul era prezentat zeilor casnici; o femeie Il purta in
brate si alergând inconura cu dânsul de mai multe ori
focul sacru Aceasta ceremonie avea un indoit scop, mai
intâi s purifice copilul 2, adica sa-i scoata pata pe care
cei vechi presupuneau c'o contractase prin singurul fapt
al gestatiei, apoi initieze in cultul easnic. Din
acest moment, copilul era admis in acel fel de societate
sfânta si de mica biserica, care era familia. Avea o religie,
practica riturile, era apt sa spun 's'. rugaciunile; onora pe
stramosi i mai titrziu trebuia sa fie el insusi un stramos
onorat.
CAPITOLUL IV
Despre adoptiune §i emaneipatiune

Datoria de a perpetua cultul casnic a fost principiul
dreptului de adoptiune la cei vechi. Aceias religie care
obliga pe orn sa. se casatoreasca, care pronunta divortul
in caz de sterilitate, care, in caz de impotenta sau moarte
prematura, substituia barbatului o ruda, mai oferea fa-
miliei o ultim resursa pentru a scapa de nenorocirea asa
de temuta a stingerii familiei; aceasta resursa era drep-
tul de adoptiune.
Acel caruia natura nu i-a.dat un fiu, poate sa adopte
unul, pentruca ceremoniile funebre sä, nu inceteze". Ast-
fel vorbeste vechiul legiuitor al Indienilor 3. Avem o
pledoarie curioasa a unni orator atenian Intr'un proces,
in care se contesta unui fiu adoptiv legitimitatea adop-
tiei sale. Aparatorul ne arata mai intai care-i motivul
pentru care se adopta un copil. Monecles, smme dânsul.
nu voia s moara fat% copii; tinea sg lase dupg, &maul
pe cineva pentru a-1 inmormânta si pentru a-i face in
urma ceremoniile cultului funebru". Arata apoi ce se vn
intâmpla, dach tribunalul anuleaza adoptia, nu aka lui
Platon, Theethet, Lyslaa, In HarpocratIon, V, 'A pinSp6p.ca,
2 Puer Intrtratur, Macrobe, Sat.,
P Legile lui Manu, IX? lOr
www.digibuc.ro
DESPRE ADOPTIUNE
ci acelui care l-a adoptat; Meneeles a murit, dar interesul

lui este Ineä, In joc. Daa, anulati adoptia mea, yeti face
ca. Menecles s5. fi l¡nurit färä. sä, lase copil dupä dânsul,
astfel cá nimeni nu va face sacrificiile in onoarea sa,
nimeni nu-i va oferi ospeteld funebre, i insfârsit, va
fi fäxti cult".
A adopta un fiu insemna sä, veghezi la perpetuitatea
religiei casnice, la salvarea cáminului, la continuitate t
ofrandelor fullebre, la linistea manilor starnosilor. A-
doptia neavând altá ratiune deeât numai necesitatea de
a preveni stingerea unui cult, urmeazä de aici cit era In-
gIduitá numai pentru acela care nu avea copii. Legea
Indienilor era formalä, in aceastä privintá 2 Aceia a
Atenei e la fel; intreaga pledoarie a lui Demostene con-
tra lui Leochares stä de märturie 3. Nici un text precis nu
probeazä c'ar fi fost la fel in vechiul drept roman si noi
stim cá pe vremea lui Gaius un acelas, orn putea sá aibä,
copii dela naturá i copii prin adoptie. Se pare totusi cá
acest punct nu era admis in clrept in timpul lui Cicero,
cäci inteuna din pledoariile sale, oratorul se exprimh
astfel: Care-i dreptul care guverneaz5, adoptia? Nu
trebuie oare ca adoptatorul sä, fie la o vârstä and n'ar
mai putea avea copii si ca inainte de a adopta sá fi c6u-
tat sá aibá? A adopta, inseamnä a cere religiei si legii
ceia ce nu s'a putut obtine dela naturá 4. Cicero atacâ
adoptia lui Clodius bazändu-se pe faptul, e bärbatul care
l-a adoptat are un fiu i strigá cá aceastä adoptie e con-
trará dreptului religios.
' Iseu, De ilfenecl. Tiered., 10-46. Acelal orator, in pledoaria
pentru rnotenirea lul Astyphilos, e. 7, arata un orn care inainte de
muri a adoptat tin flu, astfel c acesta ini TO;34 [3wp.ok Tok-ita
.cpcimo5 ßuatetTut zai TeXelyr-íic.avtt uhtip TO14 ixs.ivoo upoyóvotç
yop.:C6p.vda nor'/last.
2 Legile lui Manu, IX, 108, 174. Dattaca-Sa-ndrica, tr. Orianne
p. 260.
8 Vezi Ism de Meneelis Tiered., 11-14
4 Cicero, Pro donio, 13, 14. A se compara cu eeiace spune Aulu-
Gehl relativ la adrogatie, care era adoptia unui homo sui juris:
arrogationes non temere nec inexplicate committuntur; nani conistia,
arbitris pontifieibus, praebentur; aetasque ejus qui arrogare vult
an liberis gignendis idonea sit consideratur (Aulu-Gelu, V, 19).
www.digibuc.ro
56 CARTEA II. FA MILIA
Când adoptai un Miat, trebuia Inainte de toate sä-1

initiezi In cult, introduci In religia casnicit, sa-1
apropii de penati". Deasemeni a doptia operà prin-
tr'o ceremonie saciä, care pare sä fi fost desful de asemä-
nätoare cu aceia care vestea nasterea unui fiu. Prin asta,
noul venit era admis In cämin si asociat la religie. Zei,
obiecte sfinte, rituri, rugkiuni, total Ii devenea comun
cu tatäl säu adoptiv. Se spunea de dânsul in sacra tran-
suit, a trecut In cultul noii familii 2.
Prin aceasta chiar renunta h cultul celei vechi 3. In
adevär, am väzut cä dupä, aceste vechi credinte acelas orn
nu putea sä sacrifice la doug altare nici sä onoreze douä
serii de strälyuni. Admis inteo casä nouä, casa pärin-
teascä Ii devenia sträinä. Nu mai avea mimic comun cu
cäminul In care se näscuse si nu mai putea sä, ofere cina
funebrä propriilor säi strAbuni. Legätura nasterii era
ruptä; nouai legäturä a cultului o biruise 4. Omul de-
venia asa de complect sträin vechii sale familii, Incât
dad, murea, tatäl säu natural n'avea dreptul sä se In-
säreineze cu funeraliile sale si sä, urmeze convoiul. Fiul
adoptat nu putea sä, mai reintre In vechea sa familie; cel
mult legea i-o permitea dacä, având un fiu, II läisa pe
acesta In locul säu in familia adoptantä. Se socotea cä
perpetuitatea acestei familii fiind astfel asiguratä, dân-
sul putea sä. iasà. Dar in acest cqz rupea orice legilturfi
cu propriul säu fin
Adoptiei Ii corespundea drept corelativ emancipatia.
Pentru ea un fiu sä, poatä sä intre intr'o familie nouä,
trebuia In mod necesar sä, fi putut iesi din cea veche,
,r& tsp& sev Iseu, De A pollod her., 1. Venire in sacra, Cicero,

Pro domo, 13; in penntes adseiscere, Tacit, Ist , I, 15.
2 Valeriu-Maxim., VII, 7. Cicero, Pro domo, 13: Est heres sac-
forum.
3 Amissis saeris paternis, Cicero, Pro domo.
4 Titu-Liviu, XLV, 40: Duo filii guos, duobus alii8 datis in a-
doptionem, solos sacrorurn heredes retinuerat domi.
5 Iseu, De Philoet. her., 45: De Aristarchi her., 11. Demostene,
/n Leocharem 68. Antiphon, fragm., 15. Harpocration, ed. Bekker,
p. 140, A se compara Legile luillfanu, IX,142.
www.digibuc.ro
DESPRE RUDENIE T
j.
adic s fi fost liberat de religia sa Principalul efect
al emancipatiei era renuntarea la cultul familiei in care
te näscusesi. Romanii numiau acest act prin nnmele
foarte semnificativ de sacrorum delestatio 2. Fiul man-
cipat nu mai era membru al familiei, nici ca religie, nici
ea drept.
CAPITOLUL V
Despre rudenie. Despre ceiace Romanii numeau

agnatio
Platon spune c rudenia e comunitatea acelorasi zei
casnici 3. Doi frati, adaugä Plutarc, sunt doi oameni cari
au datoria de a face aceleasi sacrificii, de a avea aceiasi
zei pärintesti, de a impärti acelas mormânt 4. Când De-
mostene vrea sä probeze ea" doi oameni sunt rude, aratä
ei practica acelas cult si oferà cina funebrä aceluias
mormânt. In adevär, religia casnicä constituia rudenia.
Doi oameni puteau sä-si spunä rude când aveau aceiasi
zei, acelas altar, aceias cinä funebrä.
Am observat mai inainte c dreptul de a face sacrificii
pe altar se transmitea din bärbat in bärbat i cultul mor-
tilor se adresa astfel numai ascendentilor in linie bär-
bäteaseä. Rezultä din aceastä regulä religioasä cä nu
puteai fi rudä prin femei. Dupä pärerea acetsor generatii
vechi, femeia nu tranmitea nici existenta, nici cultul.
Fiul tinea totul dela tatä. Dealtminteri, nu se putea
apartii la doua familii, s invoci doua altare; fiul n'avea
deci altä religie i altä familie decât aceia a tatälui
1 Consuetude apud antiques fuit vt qui in familiam transiret
prius se abdicaret ab ea in qua natus fuerat. Servius, ad. yEn.
II, 156.
2 Aulu-Gelu, XV, 27. A se compara ceeace Grecii numeau
Platen, Legge, XI, p. 928: 'Tab itirlpoxo; beltni.01) 2tir&wceiv
itreticav Lay Y.cecee vótlov p.yro.i.te stvae. Cf Lucian XXIX, Phil des-
mostenit. Pollux, IV, 93. Hesychius, V°. 'Arcoxlpmerk.
Platon, Legile, V, p. 729: EuTTiveta bp.oyviwy OB(11') xamovict.
6 Plutarc, De frat. annore, 7.
5 Patris, non matris farniliam sequitur. Digeste, carto 50, tit.
16,r § 196.
www.digibuc.ro
CARTEA H. FAMILIA
Cum ar fi avut o familie materna? Chiar mama, in ziva

in care se Indeplinise riturile sacre ale casatoriei, renun-
tase In chip absolut la propria sa familie; dela aceasta
data oferise cina funebra strabunilor sotului, ca si cum
ar fi devenit fica lor, si n'o mai oferise proprillor ei stra-
buni, pentruca nu mai era socotita cà deseinde din ei.
Nu mai pristrase niei legatura religioasa, nici legatura de
drept cu familia in care se nascuse. Cu si mai mult cu-
vânt, fiul ei n'avea nimic comun cu aceasta familie.
Principiul ruaeniei nu era actul material al nasterii;
eracultul. Lucrul acesta apare clar in India. Acolo, se-
ful familiei, de doua ori pe lung, ofera cina funebrä,
prezinta o präjitura manilor tatalui säu, o alta bunicului
sau patern, o a treia strabunicului sau patern; niciodata
acelora din care coboara prin femei. Apoi, urcamdu-se
mai sus, dar mereu in acems linie, face o ofrandä la al
patrulea, al cincilea, la al saselea ascendent. Numai eä,
pentru acestia, ofranda e mai usoara; e o simpla libatie
de apä i caeva boabe de orez. Asa este cina funebra;
si dupa Indeplinirea acestor rituri se socoteste rudenia.
Când doi oameni cari Indeplinesc separat cina lor fu-
nebra, urcând fiecare seria celor §ase strabuni ai lor,
pot gäsi unul care O. le fie comun, acesti doi oameni sunt
rude. Ii spun samanodacas, daca strabunul comun e din
acei carora lì se ofera nurnai libatia de apa; sapindas,
daea e din acei carora li se prezinta prajitura j. Socotind
duprt obiceiurile noastre, rudenia sapindas mergea pang
la al saptelea grad si cea samanodacas liana la al patru-
sprezecelea. Si'ntrunul si in celalt caz, rudenia se recu-
noaste prin aceia ca se £ricea ofranda unni aceluias stra-
bun; si se vede ea In acest sistem rudania prin femei nu
poate fi admisä.
Tot asa era si In Apus. S'a discutat mult asupra a
ceiace jurisconsutii romani intelegeau prin agnatio. Dar
problema e lesne de rezolvatt, de indata, ce se pune'n le-
gatura agmatio eu religia easnica. Dupa cum religia se
transmitea numai din barbat In brirbat, la f el e Intarit
¿epilf lui Maim, IT, 60; MItakeharao tr. Orianne, p. 213.
www.digibuc.ro
DESPRE RUDENIE 59
de jurisconsultii vechi cg, doi oamení nu puteau fi aguati

Intre ei deal dacg, urcând totdeauna din bârbat In hdr-
bat, se &eau având strämosi comuni Regula penttru
agnaVo era deci aceiasi ca i pentru cult. Exista Intro
aceste doug lucruri un raport manifest. Agnatio nu era
altceva deal rudenia asa cum o stabilise religia la in-
ceput.
Pentru a reda acest adeviir mai clar, s schità'm ta-
bloul unei familii romane
Lucius Cornelius Scipio, mort dare 250 in. is. C.
P. Cornelius Scipio Cn. Cornelius Scipio
P. Cornelius L. Cornelius P. Cornelius

Scipio Africanus Scipio Asiaticus Scipio Nasica
P. Cornelius
Scipio
I7 Cornelia
solia lui
L. Cornelius
Scip. Asiat.
P. Cornelius Scipio
Nasica Corculum
Sempronius
I Gracchus I
I I I I
P. Cornelius Tiberius si L. Cornelius P. Cornelius Scipio
Scipio Aemilia- Caius Gracchus Scipio Asiati- Nasica Seraph,
nus, n5scut In cus
familia Aemilia,
intrat prin adop-
tie In familia
Cornelia
In acest tablou, a cincea generatio, care trAia, pe la

anul 140 inainte de I. C., e reprezentat6 prin patru per-
sonagii. Erau toate rude Intre dânsele? Dupâ ideile noa-
sire moderne, da; nu erau Insg, toti, dup5, p'grerea Roma-
1 Gains, I. 156: Sant agnati per virilis 138X1L8 personas cogna-
tione juncti, veluti frater ex eodem patre natus, fratris filiu8, ne-
posve ex eo, item patruus et patrui filias et nepos exeo. Ici., III,
O. Mean, XXVI. Institutele lui Iustiniall, III? 4,
www.digibuc.ro
80 CARTEA II. - FAMILIA
nilor. In adevar s examinam daea aveau acelas cult

casnic, adica daca faceau ofrande la aceiasi strábuni.
lam re al treilea Scipio Asiaticus, care ramâne singur
in ramura sa, oferind la ziva fixata cina funebra; urcând
din barbat in barbat, gaseste ea al treilea sträbun pe Pu-
blius Scipio. Tot asa Scipio Aemilianus, facând sacrifi-
ciul sat', va g5si in seria ascendentilor sai pe acelas Pu-
bilus Scipio. Deci Scipio Asiaticus si Scipio Aemilianus
sunt rude intre ei; la Indieni li s'ar spune sapindas.
De alta parte, Scipio Serapion are drept al patrulea
strabun pe Lucius Cornelius Scipio, care-i deasemenea
al patrulea strabun a lui Scipio Aemilianus. Sunt deci
rude intre dânsii; la Indieni i-ar spune sanzanodacas. In
limbajul juridic si religios al Romei, acesti trei Scipioni
sunt agnati; primii doi sunt in al saselea grad; al trei-
lea e cu eeilal4i (bpi in al optulea.
Nu este la fel cu Tiberius Gracchus. Acest ora care,
dupá obiceiurile noastre moderne, ar fi cea mai apro-
piata ruda a lui Scipio Aemilianus, nu era ruda eu dansul
nici in gradul eel mai departat. In adevar, putin intere-
seaza ea, Tiberius e fiul Corneliei, fica Scipionilor; nici
clansul, nici Cornelia chiar nu apartin dupa religie acestei
familii. N'are alti sträbuni decât pe Semproni; acestora
le ofera cina funebra; urcând seria ascendentilor sii, nu
va intAlni pe altcineva in afarä, de Sempronius. Scipion
Aemilianus si Tiberius Gracchus nu sunt deei agnati.
Legatura sângelui nu-i deajuns-pentru a stabili aceastä
rudenie; trebuie legatura cultului.
Se intelege dupa aceasta dece, in ochii legii romane,
doi frati consanguini erau agnati i doi frati uterini nu
erau. Sa nu se spuna Ins c. descendenta prin barbati
era principiul imuabil pe care era bazata rudenia.In ade-
vär, nu dupa nastere, ei dupa cult se recunosteau agnatii.
Astfel, fiul pe care emancipatia Il deslipise de cult nu
mai era agnatul tatalui sau: strainul care fusese adoptat,
adica admis la cult, devenia agnatul adoptatorului si chiar
al intregii sale familii. ileligia fixa deci rudenia.
Fr indoiala, a venit un timp, pentru India si Grecia
pentru Roma, cand rudenia pria cult n'a mai fost
www.digibuc.ro
IMEPTUL LIE PROPRIETATE 61
singura admisg. Pe mäsura ce aceasta veche religie

. slabe,.ste, vocea sangelui vorbi mai tare si rudenia prin
nastere fu recunoseutg de drept. Romanii numira cog-
natio acest fel de rudenie, care era absolut independenta
de regulele religiei casnice. Când citesti pe jurisconsulti
dela Cicero pang la Justinian, vezi cele doug sisteme de
rudenie rivalizând intre dânsele si disputându-si dome-
niul dreptului. Dar In timpul celor Dougsprezece Table,
singura rudenia agnatio era cunoscutg si numai dânsa
eonferea drept la mostenire. Se va vedea mai departe cg
a fost la fel si la Greci.
CAPITOLUL VI
Dreptul de proprietate
Iata o institutie a Celor vechi despre care nu trebuie sa
ne facem idee dupa ceiace vedem imprejurul nostru. Cei
vechi au fundat dreptul de proprietate pe principii cari
nu mai surd acele ale generatiilor prezente; rezultii de
aici cg legile prin care au garantat-o sunt sensibil di-
ferite de ale noastre.
Se stie chi sunt rasse cari n'au ajuns niciodatá
si stabileascg proprietatea privata; altele au ajuns
cu greu si dupg foarte mult timp. In adevgr, nu este o
problemg usoarg, la originea Socletatilor, de a sti data
individul poate sa-si apropie pamântul si sA stabileascA
o atât, de putertnica leggturg Intre fiinta sa si o parte din
pamânt, Ineat sa poatg spune: Acest pgmânt e al meu,
acest pgmânt e ca o parte din mine. Tatarii concep drep-
tul de proprietate, când e vorba de animale si nu-I mai
Inte leg dud e vorba de pamant. La vechii Germani, dupg
cativa autori, pgmântul nu apartinea nimanui; In fie-
care an tribul repartiza fiecäruia din membrii sai un lot
spre cultivare si se schimba lotul In anul urmator. Ger-
manul era proprietazul recoltei; nu era si al pgmântului.
Situatia aceasta exista si azi la o parte din rassa semi%
si la câteva popoare slave.
www.digibuc.ro
Dinipotrivä, popu1aiile Greciei i Ita Eel, din cea mai

Indepärtatit antichitate, au cunoscut i practicat totdeauna
proprietatea privatä,. N'a rämas nici o amintire istorieä
a vreunei epoci In care pämântul s fi fost comun si nu
se Intaneste nimic asemänätor cu acea impärtire anualä a
ogorului semnalatä la Germani. Existä chiar un fapt
destul de remarcabil. Pe când rassele cari n'acordä, in-
dividului proprietatea pimntu1ui, Ii acora cel putin
pe aceia a roadelor muncii asle, adicA a recoltei sale, lu-
crul se petrecea contrariu la Greci. In câteva orase, ce-
tätenii erau constrânsi s punä'n comun recoltele, sau
cel putin cea mai mare parte si trebuia sä, le consume
In comun 2; individul nu era deci In mod absolut stäpan
al graului pe care-1 recoltase; dar in acelas timp, prin-
tr'o contradictie destul de remarcabiK avea proprieta-
tea absolutä a pämântului. Pâmântul Ii apartinea mai
mult cleat recolta. Pare Ca' la Greci conceptia dreptului
de proprietate a urmat o cale cu totul opusä aceleia care
pare naturalä. Nu s'a aplicat mai Intai la recoltä i apoi
la pdmânt. A urmat ordinea inversä.
Sunt trei ilucruri cari, din cea mai indepärtatä epocä,
se gäsesc fundate si solid stabilite In aceste societäti
grece i italiene: religia casnieä, familia, dreptul de pro-
istoricl au einis Orerea cK la Roma proprietatea fusese

intal publicA i ett devenise privatA, numai sub Numa. Aceasta gre-
alg provine dintr'o fal;it interpretare a trei texte din Plutare
(Mama,. 16); din Cicero, (Republica., II, 14) i din Denys (II,
74). In adevAr, aceti trei autori spun cit Numa a distribuit anumite
Oinfinturi cetittenilor; dar el aratii foarte clar cit n'a vrut sri faa
aceastl impXrtire decât in ceiace privqte plimânturile pe cari ulti-
mele cuceriri ale predecesorului au le adlugase primului teritoriu
roman, arj <pule bello Romulue ceperat. Cât despre agar Romanus,
adicit despre teritoriul care inconjura Roma pe o clistanta de cinci
mile (Strabon, V 3, 2) acesta era proprietate privatil dela origina
ormului. Vezi Denys, II, 7; Varron, De re rustica, I, 10; Nonius
Marcellus, ed. Quicherat, p. 61.
2 Astfel in Creta fiecare dA.dea pentru cinele comnne a zecea
parte din recolta pArnântului sKu. Athena, IV, 22. La fel la Sparta,
fiecare trebuia sit furnizeze din proprietatea sa o cantitate determi-
natit de flinK, vin, fructe, pentru clieltuelile duel comune (Aristot,
Pouit., II, 7, ed. Didot., p. 515: Plutarc, Lycur, 12).
www.digibuc.ro
DREPTUL t PROPR1ETATE 63
prietate; trei lucruri cari au avut intre dânsele, la orl-
ging, un raport manifest si care par sd, fi fost nedes-
phrtite.
Ideia de proprietate privatg era chiar in religie. Fie-
care familie avea altarul i strdbunii sii. Acesti zei nu
puteau fi adorati dead de dânsa, n'o proteguiau deal
pe ea; erau proprietatea ei.
Ori, intre acesti zei i phmânt, oamenii epocilor vechi
vedeau im raport misterios. S ludm mai intai vatra:
acest altar e simbolul vietii sedentare; chiar numele
o aratg Trebuie sä, fie asezat pe pgmânt; odatd asezat,
nu mai trebuie sg-1 schimbi din loc. Zeul familiei vrea
sd, aibg o locuintg fixh; materialmente este greu id trans-
porti piatra pe care arde; din punct de vedere religios,
aceasta-i si mai greu thc i nu-i permis omului cleat
dacd aspra necesitate it sileste, dad un dusman it go-
neste, sau daeä phmântul nu-1 poate hrgni. Când se a-
seazd vatra, se face cu gândul i cu speranta ed. va rd-
mâne totdeauna in acest loc. Zeul se instaleazd aici nu
pentru o zi, nici chiar pentru o viatA de ora, ci pentru
tot timpul cât va dura aceastg familie i cât va rämâne
cineva ca sä intretie flacgra prin sacrificiu. Astfel vatra
ia in posesie pgmântul; aceastd bucath de phmânt devine
a sa; e proprietatea sa.
Si familia, care prin datorie i prin roligie rhanâne tot-
deauna grupatd in jurul altarului, se fixeazd de pgmânt
ca i altarul. Ideia. de domiciliu vine in mod natural.
Familia e legato: de vatrd, vatra de pdmânt; o re-
latie strânsd, se stabileste deci intre pgmânt i familie.
Acolo trebuie sg fie locuinta ei permanentd, pe care nu
se va gândi s'o pdräseased, numai dac . vreo forth supe-
rioarg n'o constrânge. Ca si vatra, va ocupa totdeauna
acest loc. Acest loc Ii apartine: e proprietatea sa, pro-
prietate nu numai a unui ora, dar a unei familii ai egrei
diferiti membri trebuie, unul dupa altul, sa vhia sa se
nasal, i sd moard aici.
icycírh, t'cup.t, stare. Vezi Pintare, De prime frigido. 21; Macrob,

1, 23; Ovid, Fast., VI, 299.
www.digibuc.ro
S. urmgrim gândurile celor vechi. Doug altare repre-

zintA divinitgti distincte, cari nu se unese si nu se con-
fundg niciodatg; aceasta-i atât de adevgrat, Inca chiar ea"-
sgtoria Satre doug familiii nu stabileste aliantg intre zeii
lor. Altarul trebuie sg fie izolat, adicg complect despgr-
tit de tot ceiace nu este al sgu; nu trebuie ca strginul
sg, se apropie in momentul când se indeplinese ceremoniile
cultului, nici chiar sg se uite la dânsul: deaceia se nu-
mesc ace§ti zei, zeii ascun§i, 1.0Ztor, sau zeii interiori, Pe-
natii. Pentruca aceastä regulg religioasg sa fie bine in-
deplinitg, trebuie ca in jurul altarului, la o anumitg dis-
tantg, sg, fie o ingràditurg. Putin intereseazg, dacg ea-i
formatg dintr'un gard de, mgrIcini, . dinteo inchi-
zgtoare de lemn, sau dinteun zid de piatrg. Ori cum ar
fi, aratg limita care desparte domeniul unui altar de do-
meniul altui altar. Aceastg ingrgditurg e consideratg
sacra 1. E o nelegiuire sg treci peste ea. Zeul vegheazg.
asupra ei si-o tine in paza sa: de aceea se dg acestui zeu
epitetul de &win; 2. Aceastg ingrgditurg trasg de religie
si proteguitg de &Luse, este emblema cea mai sigurg, sem-
nul eel mai vädit al dreptului de proprietate.
Sg ne intoarcem la epocile primitive ale rassei arice.
Ingrgditura sfânt:g pe care Grecii o numese gpxoc si La-
tinii herelum, e ingrgditura destul de intinsg, in care fa-
milia isi are casa, turmele si bucata de pgmânt pe care
o cultivg. In mijloc se ridicg vatra protectoare. Sg cobo-
rim in epocile urmgtoare: populatia a ajuns pâng'n Gre-
cia si Italia si a construit orase. Locuintele s'au apro-
piat; nu sunt totusi unite una de alta. Ingrgditura
1 "Epxo; ispóv. Sophocle, Trach'n., 606.

2 La epoca cand acest vechiu cult fu aproape sters de religia mai
strIlucitoare a lui Zeus, si cand Zeus fu asociat divinitiltil vetrel,
zeul nou hilt pentru dinsul epitetul de ipcsio;. Nu-1 mal pupil,
adevXrat a la originit adevitratul protector al Ingritditurii era zeul
casnic. Denys din Hallearnas o narturiseste (I, 67), and spune
a 1Jer.1 ipzeiot sunt aceiall ea si Penatii. Aceasta reese, dealtmin-
teri, din apropierea unni pasagiu a lui Pausanias (IV, 7) cu un
pasagiu a lui Euripide (Troy., 17) qi unul al lui Virgil (En., II,
514); aceste trei pasagii se raportit la acelas fapt si aratit ea Zvi;
ipxeioç nu-1 altceva decit altaruI mink..
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPRIETATE 65
sfânta exista incä, dar in mai mici proportii; cele mai
dese ori e redusd la un mic zid, la un sant, la o brazdä,
sau la o simplã dungd de pâmânt de câteva picioare lár-
gime. In toate cazurile, douà ease nu trebuie sa se ating5.;
comunitatea e un lucru considerat imposibil. Ace las zid
nu poate fi comun la doll/ case; crici atunci ingraditura
sfântd a zeilor casnici ar fi disparut. La Roma, Liege& fi-
xeaza la doug picioare i jumatate lâtimea spatiului li-
ber care trebuie totdeauna sá despartá donl case si acest
spatiu e consacrat zeului ingraditurii 2.
Rezultá din aceste vechi reguli religioase cá viata in
comun nu s'a putut stabili niciodatä la cei vechi. Falan-
sterul n'a fost niciodatá cunoscut acolo. Chiar Pitagora
n'a reusit sá stabileapcà institutii cârora sti, le reziste
religia intima a oamenilor. Nu se gäseste, in nici inteo
epoca; din viata celor vechi, nimic care sá se asemene cu
acea proraiscuitate a satului, care era genera% in Franta
in secolul al doisprezecilea. necare famrlie, având eii i
cultul sau, a trebuit sA aibâ: i locul sàu deosebit pe pa-
mânt, domiciliul izolat, proprietatea sa.
Grecil spuneau cá vatra a invâtat pe om sri construiascrt
case 2. In adeviir, omul care se fixase prin religie intfun
loc pe care credea ekl, nu trebuie sà-1 mai pdraseascâ vre-
odatit, a trebuit repede sa se gândeased sa ridice in acest
loo o constTuctie solidá. Coati' se potriveste cu A rabul,
cáruta cu Tätarul, dar o familie care are o vatra casnicA,
are nevoie de o locuintri durabilti. Colibei de pit-
mânt sau de lemn i-a succedat curând casa de piatrri.
Nu s'a construit numai pentru o vialä de orn, ci pentru
familia, ale cdrei generatii trebuiau sà se succeadit in
aceias cladire.
Casa era totdeauna asezatâ, in intlritura sfântrt. La
Greci se impârtea In dourt patratul care forma aceastrt
ingelditurá:prima parte era curtea; casa ocupa partca a
Festus, Yu Ambitus. Varron, L. L., V, 22. Servlue, ad. Aen.

II, 460.
3 Diodor, V, 68. Aceiali credintl e raportatil, de Euetatiu, care
epune eì locuinta provine din vatrl. (Euet. ad Odyse., XIV, V, 158;
XIII, V, 156).
www.digibuc.ro
93903. Biblioteca Universitalii. Vol. VI
doua._ Vatra &snag care mijlocul ingräditurii totale,

se gdsea astfel in fundul curtii i aproape de intrarea
casei. La Roma, dispozitia era diferitg, dar principiul
era acelas. Vatra ramânea asezatä in mijlocul ingradi-
turii, dar constructiile se ridicau in jurul ei de patru
Orti, de asa fel c'o inchideau in mijlocul miei mici curti.
Se pricepe lesne gândul care a inspirat acest sistem
de constructie: zidurile s'au ridicat in jurul vetrei pen-
tru a o izola i apära, si se poate spune, cum ziceau
Grecii, cg, religia a iniatat cum se construeste o casg.
In aceastg, casg, familia este stäpâng i proprietarg;
divinitatea sa casnic Ii asigurg dreptul sau. Casa este
consacratil prin prezenta perpetug a zeillor; e templul
care-i pgzeste. Ce este mai sfânt, spune Cicero, decât
locuinta fiecgrui om? Acolo este altarul; acolo arde f o-
cul sacru; acolo sunt lucrurile sfinte i religia i". Era
un sacrilegiu sg intri in aceastá msa cu inteatii rau-
fgegtoare. Domiciliul era inviolabil. Dupg, o traditie ro-
mang, zeul casnic respingea pe hot si indepärta pe
dusraan 2.
S. trecem la un alt obiect al cultului, mormântul,
vora vedea c. aceleasi idei se legau de dânsul. Mormân-
tul avea o mare importantg in religia celor vechi; cici,
deoparte, se datora un cult stabunilor si dealtg parte
principala ceremonie a acestui cult, cina funebra,
trebuia sg, fie indepliintg chiar pe locul unde odihniau
strgbunii3. Familia avea deci un mormânt comun uncle
membrii sgi trebuiau sg, \Ting sg, se repauzeze unul dupg
altul. Pentru acest mormânt regula era la f el ca i pentru
vatrg: nu era ineaduit sg, se uneasca doug familii inteun
acelas mormânt, dupg cum nu era ingaduit sä, se uneascg
doug, vetre casnice inteo singurä casa. Era o egalä ne-
legiuire de a ingropa un mort in afarg de morraântul
familiei sale sau de a aseza In acest mormânt corpul unui
I Cicero, Pro Domo, 41.

2 Ovidiu, Paoteo, V, 141.
3 Aceasta era eel pupil regula veche, deoarece se credea cX clna
funebrít serves de hranX mortilor Vezi Euripide, Troienii, 381
(389).
www.digibuc.ro
sträin 1. Religia, casnia, fie In timpul vietii, fie dupà

moarte, despartea fiecare familie §i iradepärta cu severi-
tate orice aparenta de comunitate. pupa cum easele nu
trebuiau sä se atinga; fie care din ele avea, ca §i casa,
un fal de ingraditura.
Cat de mutt se manifestä In toate acestea caracterul
proprietatit private! liortii sunt zei cari apartin numai
unei fomilü i pe care singura dansa are dreptul sa-i
mvoace. Acesti morti au luat In stäpanire pämäntul;
traesc sub aceasta mica movila §i lumen; uukkt nu-1
din familie, nu se poate gandi sa, se amestece cu ei.
Nmieni dealtmmteri, n'are dreptul sa-i deposedeze de pa,-
mantul pe care-1 ocupa; un mormaut, ku cm went, Int
poate niciodatä sá ie distrus sau mutat `; cele mai se-
vere legi o opresc. latä deci o bucata de pamant care, in
numele reuigiei, devine uu object de propnetate perpetua
pentru fiecare faniilue. 1 amilia si-a insusit acest painant
punandu-si raortii acolo; s'a Implantat acolo pentru tot-
denuna. Vidstarul in viatä al acestei familii, poate
spune in mod legitim: Acest p6,mant e al -meu. i1 a§a de
mult al nedespartat de dansul i ca n are dreptui
sa se lipseasca de el. Pamantul unde odihnesc morii e
inalienabil i imprescriptibil. Legea romana prevede, ca
daca o familie vmde campul unde este mormantul sau,
ea ramane cel putin propnetard a acestui moormant §i
pilstreaza vesnic dreptul de a traversa campul pentru
a se duce sa Indeplineasca ceremoniiie cultum sae.
Vechiul obiceiu era sä, se Ingroape mortii nu In cimi-
tire sau pe marginele unui drum, ci In campul fiecarei
Acest obiceiu al timpurilor vechi e atestat de o
Cicero, De legib., 11, 22; 11, 26. Gadub, lestit., II, 6. Digeste,
cart. ALV11, tit. 12. Trebuie notat c. sclavul §i clientul, cum vom
vedea mai departe, fIceau parte din lamilie ti erau ingropati in
mormantul comun. Reguia care prescria c fiecare orn sii tie in-
gropat in mormantul familiei suierea o excepOe in cazul cand chiar
cetatea acorda funerarii publice.
2 Licurg, Cymru tut _Leveret, 25. La Roma, pentruca un mormant
fie mutat, trebuia autorizarea pontifilor. Pliniu, berisors, X, 73.
3 Cicero, De legib., 11, 24. Diyedte, Cart. XVIII, tit. 1, 6.
5.
www.digibuc.ro
88 CARTEA 11. 1AM1L1A
lege a lui Solon i de mai multe pasagii din Plutarc 1, be

vede intr'o pledoarie a lui Demostene cä, Inca pe timpul
sau, fiecare famiiie îi ingropa mortii In ampul säu
and se cumpara un domenm in Attica, se gäsea mor-
mintul vechilor propr:etari 2. Pentru Italia acest u-
biceiu ne este marturisit printr'o lege din cele Douspre-
zece Table, prin textele a doui juriseonsulti si prin
casta frazä a lui Siculus Flaccus: Era in vechime cloud
feluri de a aseza mormântul, unii Il puneau la marginea
câmpului lor, a1ii catre mijloc" 3.
Dupä acest obiceiu se concepe c ideia proprietätii s'a
intins usor dela mica movilä unde se odihneau mortii la
câmpul care-I inconjura.
Se poate citi in cartea bätrânului Caton o formulä
prin care plugarul italian raga zeii mani s vegheze
asupra Campului säu, sag päzeaseä bine de hot, §i sa-i
produca o buna recolta. Astfel, aceste suflete ale morji-
lor îi intindeau actiunea lor tutelara si cu dânsa dreptul
lor de proprietate pâna la marginele domeniului. Prin-
trânsele, familia era stäpand unica a acestui camp. Mor-
mântul stabilise unirea indisolubila a familiei en pa-
mântul, adica proprietatea.
Prin religie s'a stabilit dreptul de proprietate, la cea
mai mare parte din societätile primitive. In Biblie,
Dumnezeu spune lui Abraam: Eu stint Eternul care te-a
fácut sa iesi din Urul Chaldeenilor, spre a-ti da aceastä
tare, i lui Moise Te voiu face sd intri in tara pe care
am jurat s'o dau lui Abraam i ti-o voi da de mostenire".
Astfel Dumnezeu, proprietar primitiv prin dreptul de
creatie, deleagá omului proprietatea sa pe o parte a
I Leyea lui Solon, citata de Gains in Digeste, X, 1, 13. Plutarc,

Atiztide, 1. Cinton, 19. Marcellinus, Via(a lui Tuckydide, § 17.
2 Demostene, 'in Calliclem 13, 14. Descrie dealtminteri mormintal
Buselizilor, movilii destul de 1ntins i InchisA dupg, obicelul vechiu,
uncle se odihnesc in comun toti eel ieii din Buselos (Dem., in
Macart., 79).
3 Siculus Flaccus, edit. Goez, p. 4, 5. Vezi Fragm. terminalia,
edit. Goez, p. 147. Pomponlus in Digeste, cart. XLVII, tit. 12, S.
Paul, in Digeste, VIII, 1, 14. Digeste, XIX, 1. 53: Si vendidisti
funduin in quo sepuicrunt habuisti; XI, 7, 2, § 9; XI, 7, 43 II 46.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPRIETATE
mintului 1. A fost ceva analog la vechile populatii greco-

itallene. E adevArat cA nu religia lui Jupiter a fundat
acest drept, poate pentrac5, dânsa nu exista îuc. Zeii
cari conferira fieckei familii dreptul asupra pAmântu-
lui, fur5, zeii casnici, altarul i manii. Prima religie rare
avu putere de strtpânire asupra sufletelor fu aceia care
constitui $1. proprietatea.
E destul de evident cri., proprietatea privatit era o in-
stitutie care nu se putea desp5rti de religia casnicit A-
mes% religie prescria izolarea domiciliuhmi i izolarea
mormântului: viata in comun a Lost deci
Aceias religie ordona ca vatra s5, fie fixat5., de p5,mânt, ca
mormântul s5, nu fie distrus sau mutat. Suprimati pro-
prietatea, altarul va fi eat-teller, familiile se vor a-
mesteca, mortii vor fi pär5siti si lsafi fgr5, cult. Pentni
ca vatra s5, nu poatii, fi miscat5, din lac i mormântul s5
fie permanent, familia a luat posesiunea Ornântului..
familia a fost, intruchtva, imbibatä si p5trunsil de reli-
gia vetrei si stetbunilor. Astfel omul timpurilor veehi
fu dispensat s. rezolve probleme prea grele. FArIi dis-
cutie, f5r5, muncä, fär5, umbra unei ezitAri, ajunse din-
tr'o dat5, si nirmai In virtutea creetintei sale la con-
ceptia dreptului de proprietate, a acestui drept de undo
Porneste orice civilizatie, pentruert printrânsa omul Im-
bungt54este pAmântul i devine el Insusi mai bun.
La Inceput dreptul de proprietate fu garantat de re-
ligie, nu de legi. Fiecare domenin era: sub ochil
casnice eari vegheau asupra lui2. Fiecare câmp
trebuia s5 fie Inconjurat, cum, am vAzut pentru casa, de
o ingrkliturg care s5,-1 desparta', complect de domeniile
altar fani.ilii. Aceast5, Ingeklitur5, nu era un zid de pia-
trA: era o f5,sie de p5mânt de ateva picioare Ultime, care
trebnia s r5mAn5 necultivat5 çi pe care nu trebuia s o
Aceial traditie la Etrusei: Glum Jupiter terrant Etruriae sib'

vindicovit, constituit jussitque metiri campos signarigne agros.
Auctores rei agrariae, la fragmentul care are drept titlu: ¡dent
Vegoiae Arrunti, ed. Lachmann, p. 350.
2 Lams agri custodes, Tibul, I, 1, 23. Religio Larum posiia in
fundi villaeque conspectu. Cicero, De legib., II, ll.
www.digibuc.ro
ating g. vreodatl plugul. Acest spatin era sfânt: legea ro-

mann Il declara impreseriptibil 1, apartinea religiei. In
anumite zile din lun g. si an, tatgl farniliei fIcea Incon-
jurul câmpului sau, urrnánd aceastn. linie; Impingea
tnaintea, lui victimele, cânta immun i oferea sacrificii
Prin aceastg ceremonie credea e desteaptg, bunnvointa
zeilor fatn de câmpul i casa sa; îi afirma mai ales drep-
tul säu de proprietate purtand in jurul câmpului snu cul-
tul snu casnic. Drumul pe enre-1 urmase vietimele i ru-
gnciunile era marginea inviolabiln a do-neniului sAu.
Pe aceastg linie, din distantg in distantä, oraul punea
câteva pietre mari sau ehtiva trunchi de arbori, cari se nu-
mean hotare. Se poate judeca ce erau aceste hotare i ce
idei se legau de dânsele prin chipul cu care credinta oa-
menilor le punea in pgmânt. Mtn, spune Siculus Flaccus,
ee practieau strgbunii nostri: Incepeau prin a sgna o rnieg
groapn si, ridicand Hotarul pe margine, II incoronau au
ghirlande de iarbg i flori. Apoi ofereau un sacrificiu:
sau s curgn sânele vietinaei iniunghiate In Troapn; a-
runcau acolo cnrbuni aprinsi (aprinsi probabil la focul
sncru al vetrei), grâne, prnjituri, putin vin i miere.
Când toate acestea se consumau in groapn, pe eenusa
cola Men, se infunda piatra sau bueata de lemn". A
pgre elar cg. aceastg ceremonie avea arept seep sn feel
din Hotar un fel de reprezentant sfant al cultulni cas-
nie. Pentru a-i mentine acest caracter, In fieeare an se
reinoia asupra lui actal sfânt, turnând libatii i recitánd
ruedciuni. Hotarul pus In camp Insemna intrueâtva re-
ligia casnien Implântatn, in pnmânt, pentru a arnta en
acest pgmânt era pentru totdeauna proprietatea familiei.
Mai tfirziu, en ajutorul poeziei, Tiotarul fu considerat
ca nn 7mi distinct si personal.
Intrebuintarea Hotqrelpr.sau a semnelor sfinte pp
ogoare pare sn fi fost universalg In rassa indo-europeang.
1 Cicero, De legib., I, 21.

Caton, De re nat., 141. Scrip/. rei agrar., edit. Goez. p, 308.
Denys din HaIlcunas, II, 74. Ovidiu, Faet., II, 639. Strabon, V, 3.
8 Sicuhis Flaccus, De eonditione agrorum, edit. Lachmann, p.
141, edit. Goez, p. 5.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE PROPR1ETATE 71
'Exista la Indieni Intr'o indepgrtatg anticitate i cere-

moniile sfinfe ale hotarnlui avesu la dAnsii if) mare ana-
log;e eu acelea pe care Sicnlus Flacus le-a descris pentru
Italia j. Ina;nte de Roma, ggsim Hotarul la Sabini 2;
II mai Plsirn. j la Etrusei. Si Elenii aveau hotare sfinte
pe care le numeau ePot, Osol 60tot 5.
Hotarul odatg., asezat dupg, rituri nu era niei o putere
din lume care sg-1 poatg mnta. Trebuia s. fainAng pentru
eternitate In acelas loc. Acest princiniu religios era ex-
primat la Roma printr'o legendg: Jupiter, voind sg-si
faeg un loc pe muntele Canitolin pentru un templu, nu
putuse deposeda. pe zeul Hotar. Aceastg veehe traditie
aratg cht era de sMntg proprietatea; cgei hotard nemis-
eat Inseamng e pronrietatea e
In adevgr, Hotarul pgzea marginea ogorului iii ve-
ghea asupra lui. Vecinul nu indrgznea sg, se apropie prea
malt: eXci ahmei. cum spline Ovicliu. eul, care se sim-
tea atins de fier ori sann, strima: Onreste-te, acesta-i
c&mpul men, iatg 1 pe al tgu" Pentru a intra In campul
unei familii, trebu;a sg rgetorni son s mnti din loc un
hotar; ori, acest hotar era un zou. Nelogiuirea era Ingrii-
zitoare e pedeansa severg; vechea lege romana spunea:
.,Daeg a atins Hotarul en fierul plugului, omul i boii
sg se ducg, la zeii infornului 2; aceasts insernns c omul
(3i boii au sg fie iertfiti ea expiare. Lea.ea Etruccg, vor-
bind In numele rel;giei, se exprima astfel: Acel care va
fi atins san miacat hotarul, va fi cnndamnat de zei; caea-i
va dispare, neamul se va stinge; pgmântul nu va mai
produce fructe; grin&na, rugins, aldurile caniculare ti
vor &strive semgngturile; membrele vinovatulni se vor
umplea de bube e vor egdea"
Terr70 lui Ma'am. VIII, 245. Vrlhaepati, eltat de Sioé,
rislat hirclowe, D. 159.
2 17nrron. Z. L.. V. 74.
8 Pollux. IX. 9. neevchius '6 peg. Platon, Legge, VIII, p. 842.
Plutare 'Dents traduc terminus prin gpen. DealtmInteri, cuviintul
Tipumv exieta el In limb& greacK (Euripide, Electra, 96).
4 Ovidiu, Pt., ir. 677.
5 Feeble V° Teminne, ed. Muller, p. 368: Qui terminum exa-
raeseo. et ipsum et Imes sacros esse.
6 Script, rei agrar., edit. Goez, p. 258; ed. Lachmann, p. 351.
www.digibuc.ro
72 CARTEA H. FAMILIA
Nu posedgm textul legii ateniene asupra aceluial su-

bieet;. ne-au rgmas numai trei euvinte cari inseamng:
.,Nn dengsi otarnl". Dar Platon pare sg comnlecteze
gândul legiuitorului când spune: Prima noastrg lege
trebuie sg, fie aceasta: Nimeni sg, nu se atingg de hotarul
care despart4 câmpul sgu de acela al vecinului, cgei a-
cesta trebuie s rlimâng nemi.scat. Nimeni sg, nu se in-
cerce sg clintesseg din loc mica piatrg, care desparte
proprietatea sa de a vecinului, piatrg pe care s'a angajat
prin iurgmant s'o lase la locul sgu"
Din toate aceste credinte, obiceiuri si legi. rezultg lim-
Pede eg, religia cssnicg a invätnt pe om insuiasert
pgmântul e i-a asigurat dreptul asupra lui.
Se Intelege lesne cg drentul tie nranrietate fiii4 esff el
concenut e stabilit, a fost mult mai complect si mai
absolut in efectele sale de cum poate fi in soeietgtile
noastre moderne, unde e fundat pe alte princinii. Pra-
prietatea era atfit de inerentg religiei casnice, incât
a familie nu nntea renunta la una, cum nu nutea renuntn
la, cealaltg. Casa .si (1=111 eran ea si incorporate la
dânsa. e nu putea nici sg le pinrdg, nici sg, se linsenscg de
dânsele. Platon, In tratatul despre legi. nu nrefindea, sg
swing o noutnte, când oprea pe proprietar sa-si vandg
dmpul: nu fgcea deal sg aminteascg o veclie lave. To-
tul ne Indreptgteste sg eredem a In vechile timpuri pro-
prietatea era E destul de cunascut cg la
Spai:ta, era formal onritg vinderea pgrahntului 2. Aee;a4
interdictie exists', In legile din Tiocna si Leucada8. Fhi-
don din Corint, leginitor din seeolul al nouglea, prescria cg
rgmâne imuabil numgrul proprietAtilor ,si al familiilor 4.
1 Platon, Legile, VII, p. 842.

2 Aristotel, Politica, II, 6, 10 (ed. Didot, p. 512) Heraelid din
Pont, Prarn. hist. grcec., ed. Didot, t. II, p. 211. Plutare, Instituta
laconica, 22.
8 Aristotel, Politica, II, 4, 4.
4 Aristotel, Politico, II, 3, 7. Aceasa lege a vechiului-legiuitor
nu viza egalitatea averilor, cc1 Aristotel adaugii: chiar daea pro-
prieatile ar fi fost neegale. Ea viza numai mentinerea proprie-
Mtii In familie. §1 la Teba numKrul proprieatilor era inniabil,
Aristotel Pol II, 9, 7.
www.digibuc.ro
Ori, aeeastä prescriptie nu putea fi observatä, cleat dacä
era interzis fieeärei familii sä-si vândä pämântul sau
chiar Impartä. Legea lui Solon, posterioarä Cu apte
sau opt generatii aceleia a lui Phidon din Corint, nu mai
oprea pe ora säli vândä proprietatea, dar lovea pe van-
ea.tor en o pedeapsä severä: pierderea drepturilor de ce-
tätean j. Insfarsit, Aristotel ne aratä intetm chip general
cä, in multe orase vechile legislatii interziceau vânzarea
pilmânturilor 2.
Astfel de legi nu trebuie sä ne surprindl. Daeä, fundati
proprietatea pe dreptal de muna, omul ar putea sä se
lipseascä de dansa. Fundati-o pe religie si el nu se va mai
putea lipsi: o legäturä mai puternieä decât vointa omu-
lui uneste de dânsul pämântul. Dealtminteri, acest camp
unde-i mormântul, undo träesc fiintele divine, unde fa-
milia trebuie totdeauna sä indeplineaseä un cult, nu-i pro-
prietatea unui om numai, ci a unei familii. Nu individul
actualmente 3n viatä a stabilit dreptul säu pe acest
mânt, ci zeul casnic. Individul 11 are numai in clepozit;
nämântul apartine mortilor i celor cari se vor naste.
Face un tot cu familia si nu se mai noate desnärti. A
desprinde pe unul de altul, inseamnä sä distrugi un cult
si sä, ofensezi o religie. La Indieni proprietatea, fun-
datä deasemeni pe cult, era si acolo inalienabilä 3.
Nu cunoastem dreptul roman decât itcepând dela cele
Douäsurezece Table; e limpede eä in acea epoeä vânzarea
propietätii era inedui-tä. Sunt insä motive care ne fac
sä credera cä In primele timnuri ale Romei, si in Italia
Inainte de existenta Romei, pämântul era, ea si in Grecia,
inalienabil.
1 Omul eare-11 instrKinase patrimoniul, b th naTpipa xaTeNboxd,g
era izbit de 2tuvla. Esehin, in Timarchum, 30; Diogene Laertin
Solon, I, 55. Aeeastli, regulN, care nu mai era observatK, in timpul
lui Esehin subsista de form A. ea un vestigiu al regulli veehi; fn
totdeanna b Bíwri xateNboitivat T2c ca.tp(pa. (Bekker, Anealota, p.
199 si 310).
2 Aristot, Polit, TT, 2,5. 'Tv y' apxaibv iv roUceig nóXsot
'Ear= vevop.oerclp.ivoy p.41 nuastv itsived Tobs noccp(Pooç (alias nfni,-
Tong)
8 Mitakclutra, trad. Orianne, p. 50. Aceast regul dispXru in-
cetul eu Incetul, And brahmanismul deveni dominant.
www.digibuc.ro
74 CARTrA ÍI. FAMILIAL.
Chiar dadi nu a rgmas nici o mgrturie despre aceastg

lege, distingem totusi ameliorgrile cari fost aduse
putin ate putin. Legea celor Dougsnrezece Table, lgsand
mormantului caracterul de inalienabilitate, a scutit insg
ogorul. Apoi s'a permis impgrtirea proprietItii, In car
zul &find eran mai multi frati, cu conditia Insg ca o noug
ceremonie religioasg. O. fie sgvArsitg: singurg religia pu-
tea Impgrti ceia ce tot dfinsa declarase altgdatg indivizi-
Ml. Apoi a fast Inggduit sg se vândg mosia; e pen-.
tru aceasta a fost nevoie de formalitäti cu caracter reli-
gios. Aceastg iifinzare nu putea avea loc decrtt fatg de
libripens si en toate riturile simbolice din mancipatio.
In Grecia vedem ceva analog: vânzarea unei case sau
a unei bneti de pgmant era Intovgräsitg de un sacrificin
adus zeilor 1. Se pare cg orice mutatie de proprietate tre-
buia sä fie autorizatg de religie.
daeg, omului nu-i era Inggduit, sau nu putea decn
eu multg, greutate sg se desfaeg, de pgmântul all, en atfit
mai mult nu se .putea sg. fie linsit fgrä voia lui. Expro-
prierea pentru cell7A de utilitate publicg nu era ennos-
cutg, de cei vechi. donPscarea nn era practicatg--decgt ca
o conseeintg a sentintei de exilare adieg atunci &and
omnl fiind desbrAcat de titlul .sgn de edit-Wan, nu mai
pntea sg, exercite nici un drept pe pgmântul cetgtii. Nici
expronriereq. pentrn drto,ii nu se -Intfilne.te nieiodnt$ In
dreptal vechin al cetgtilor Legea celor Dongsnrezece Ta-
b] e desi nu ern% ne debitor, totnsi nu Ino:gduie ea pro-
prietatea sa sg fie confiseat In profitul ereditorulni
Corpul omulni rgspunde pentru datorie,_ nu pgrOntql
t Fragment din Teophrast, ottarde Stohen, germ. 42.

AceastX dispare in ernes, democratica a cetlitilor.
0 leep a Eleatilor nn ingKduta hipoteca asupra pltmAntulut.
Aristot, Pouit , VII. 2. Hipoteca era necunoseutX in vechinl drept
roman. Celace se Ronne despre hipotecK in dreptnl atenian dinaintea
lut Solon se sprilinX pe un cuvint rgai inteIes de PIntare. Termennl
lips; care tnsemnK mal trziu o pistr hIpotecarlt. insemnX in
timpnl Int Solon piatra sang care demarea dreptnl de pronrle-
tate. Vezi mal departe, cartes IV. cap. 6. Fflpoteca nu appre decát
mal tttrzln in dreptul attic, st numat sub forma de vinzare CU e.
de rlteeampkare. r
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCES1UNE 75
sh,u, oci pitmântul e nedestArtit de familie. E mai wr

snpui omul servitutei deefit iei un drent de pro-
nrietate care apartine maimult familiei dece liii tnqusi;
debitorul e dat ne m,inile ereditornlui; pnmAntul l ur-
rneezN, oarecum in selavie. StAnânul care uzeaet In nro-
fitul skt de forta fizieit a omulni, se buenrK in aceli
timp de roadele nA,mftntulni, dar nu devine j proprie-
taruI lui. Inteattit dreptul de proprietate e deasupra tu.
furor i inviolabil!i.
CAPITOLUL VII
Dreptul de succesiune
10 Netura i principiul dreptului de succesinne la
cei vechi
Dreptn1 de proprietate fiind stabilit pentru sAvrsirea
unni cult ereditar, nu era posibil ca acest drent gn se
dng odotn, en sour-Ft existeutn a mu; birl;v41. Omul
moare, eultnl rXmlne: focul sfânt nu trebne sn, se stingli,
nici mormantul s fie nArgsit. Iteligia casn;e4' conti-
ntand, dreptul de proprietate trcbuie et se continue odatA
en dânsa.
DonA lucruri snnt strâns 1cl-2:ate atAt In cred:r-
tele eftt e In legile celor vechi, enitul nnei familii
proprieltatea acestei familii. Astfel, era o regulä
I In articolul din legea celor 12 Table care se referli la debi-
torn] Insolvabil, Si volet suo vivito: deal debitorul, de-
venit aproape slcav, mal pIstreazX tnd. cera al slim., proprietatea, po
care (lea o are, nn i-o la nlmeni. Dispozitiunile ennoscute in dreptul
roman sub nnmele de Inancipatio cu fidueie si pionus erau,
Inaintea leali lui Servius. m/jlonee Indirect() pentru a asigura cre-
ditorulul plata datoriel: ele dovedesc indirect cX, nu. exIsta exprople-
rea pentrn datorii. Mai tfirziu, and s'a desfiintat servitutea corpo-
rani, trebni sX se Osiascli, un mijloc de a pune m'ana pe averea
debitorulul. Nu era utpor; dar deosebirea ce se Mum intro proprie-
tate I posesiune oferi o resursh, Creditorul a eXpKtat dela Pretor dreptul
de a scoate in vinzare nu proprietatea, do minium, ei bunurile debi-
tornlul, bona. Numal ma, printr'o expropriere deghlzatli, debitorul
plerdn folosinta proprietIttil sale.
www.digibuc.ro
76 CARTEA. II. FAMILIA
al% exceptie In dreptul grec ea si In eel roman, cg nu

se putea dobindi nici proprietatea arg cult, nici cultul
fgrg proprietate. prescrie, spune Cicero, ea bu-
nurile §i cultul fiecgrei familii s fie nedespgrtite, $i
sacrificidor sri, fie Intotdeauna hgrZizitg aceluia cit-
ruja îi revine mostenirea". La Atena, iatg in ce ter-
meni reeking cineva, pledând, o succesiune:
bine, Domnilor judecgtori, care dintre noi, eu sau adver-
sand meu, trebue sg mstenim bunurile lui Philoctem $i si
facem sacrificii pe mormântul siu" 2. Se poate care spunp
mai clar ci grija cultului e nedesprirtiti de succesiune ?
Acela$ lucru se petrece si In India: ,.Persoana care mo$-
ieneste, oricare ar fi ea, e Insireinatg sg aducg ofrande
la mormânt"
Din acest principiu au venit toate regulile dreptulni de
succesiune la cei vechi: Prima e cg religia casnieg
fiind, cum am vizut, hereditarg din tatrt In fin $i pro-
prietatea este la fel. Dupg cum fiul este continua-
torul natural si obligat al cultului, tot asa mosteneste
lmnurile. Astfel a fost aflatg legea eredititii; ea nu-i
rezultatul unei simple conventii acute Intre oameni; ea
derivg din credintele, din religia kr, cela ce are mai mare
putere asupra sufletelor bor. Ceia ce face ea fiul sii
mosteneaseg, nu e vointa personalg a tatglui. Tatil n'are
nevoie sg faeg un testament; fiul mosteneste dupg de-
plinul sin drept, ispo jure heres exsistit, snune iuriscon-
sultul. El este chiar mostenitor necesar, heres necessa-
rius 4. El nu poate nici srt primeaseg nici sii refuze
$tenirKt. Continuitatea proprieatii, ca i aceia a cultului.
' Cicero, De legibus, II, 19-20. Ata't de mare era important& a-
celor sacra, incat jurisconsultul Gaius scrie meet curios pasagiu:
Quare autem tans improba possessio et usucapio concessa sit, ilia
ratio est quod voluerunt veteres niaturius hereditatee adiri, lament
qui sacra facerent, quorum Vas temporibus summa observatio fuit.
(Galus, II, 55). Festus, V° Everriator (ed. Muller, p. 77). Ever-
riator vocatur qui, accepta hereditate, justa facere defuncto debet:
si non fecerit, euo eapite luat.
2 Then, VI, 51. Plato numelte moEttenitorul accaoxo; riedo, Legile,
V, p. 740.
3 Legile lui Menu, IX, 186.
Digeste, cartes %XXVIII, tit. 16, 14.
www.digibuc.ro
DEEPTUL DE &IMMUNE 77
este pentru el o obligatie, nu numai un drept. Fie ca vrea

fie ca nu vrea, succesmnea Ii incumba, oricare ar putea
fi ea, cu toate sarcinele §i datoriile ei chiar. Beneficiul
de inventar si cel de abstentiune nu sunt admise pentru
fiu In dreptul grec, iar in cel roman nu sunt introduse
der& mult mai tarziu.
Limba juridica a Romei numeste pe fiu heres suus, ca
§i cum am zice heres sui ipstus. El mosteneste, de fapt,
dela_ sine. Intre tata §i fiu nu exista mci aonatie, rum
legat, nici mutatie de proprietate. E pur i simplu o con-
tinuitate, ntorte parent s continuator utnnotium. uniar
din timpul vietii tatalui, fiul e coproprietarul cam-
pului §i al casei, vivo quoque patre dominus existi-
mottle 1.
Pentru a ne putea face o idee exacta despre mostenire
la cei vechi, nu trebuie sá ne inchipuim o avere care
trece din man-a in mama. Avcrea este imobila ca si focul
sfant §i mormantill de care se afla legata. Omul e acela
care trece. Omul este acela care pe másura ce familia
isi desfa§oará generatiile, so-este la randul sau pentru a
continua cultul §i a ingriji de proprietate.
2° Fial »totene§te, nu Pica
In aceasta privinta mai ales, ne par, la prima vedere,
legile celor vechi, bizare §i nedrepte. Suntem oarecum
surprinsi cand vedem in dreptul roman ca f dca nu maste-
meste pe tata, daca-i Casatorita, §i in dreptul grec ca nu-1
mo§tenette in nici un caz. In ce priTelte pe colaterali
ni se pare, la prima vedere, inca §i mai departe de natura
§i dreptate. Aceasta din cauza ca toate aceste legi decurg,
nu din logica sau ratiune, nici din sentimentul de echi-
tate, ci din credintele §i religia care stapaneau sufletele.
Regula, in privinta cultului e ca se transmite din
barbat in barbat; pentru mo§tenire regula e cá urmea zuí
cultul. Fata nu-i apta sa continue religia parinteasca,
caci se máritä §i maritandu-se renunta la cultul tatälui
pentru a-1 adopta pe cel al sotului: ea n'are deci nici un
Insilitaeo, III, I, 3; III, 9, 7; Ill, 19, 2.
www.digibuc.ro
drept la mostenire. Dacä s'ar fi intämplat ca un tata se:1i

lase averea fikei sale, proprietatea ar fi -Lost astfel des-
pärtitä de cult, ceia ce nu se poate admite. Mica nici n'ar
putea sä indeplineascd cea mai insemnatä indatorire a
rnostenitorului, aceia de a continua seria praznicelor fu-
aebre, cazi ea-i datoare sä of ere sacrificii sträinosilor SO-
tului ei, Religia dee.i nu-i ingädue sá mosteneasca
dela, tatä.
Acesta este principiul antic; el se impune in mod egal
legisiatorilor lndieni, Greci si Romani. Cele trei popoare
au acelea,si legi, nu cá i le-ar fi imprumutat unele al-
fora, ci pentrucd legile au izvorit din aceleasi credinte.
Dupà moartea tatálui, spune codul lui Mann, Ii
impart fratii intro ei averea"- legiuitorul recomandä.
fratilor sälsi inzentreze surorile cela ce aratä i mai
bine cä, acestea, prin ele n'au nici un drept
la succesiunea parmteascá.
Acelats lucru la Atena. Oratoriii attici, in pledoariile
lor, au adesea prilejul sa. arate cd, fetele nu mostenesc
Demostene este el insusi un exemplu al aplicárei acestei
reguli, cad avea o sorä, i noi stim din. propnile sale
scrieri ea', era unicul mostenitor al averii; tatäl säu pá-
strase numai a saptea parte pentru a-si inzestra idea.
In ceea ce priveste Roma, dispozilaile dreptului pri-
mitiv ne sunt foarte putin cunoscute. Nu posedäm din
aceste epoci vechi nici un text de lege care sä fie relativ
la dreptul de succesiune al fiicei; n avem niel un docu-
ment analog pledoariior Ateniene; suntem redusi s cân-
tAin slabele urme ale dreptului primitiv intr'un drept
foarte vechiu i foarte deosebit. Gams i Institutele
Justinian amintesc el fiica nu face parte din numárul
mostenitorilor naturali, decfit in masura In care se afla
I In Iseu, in lenoenetum, 4, vedem un tatg care 1aal, un fiu,
doug, fiice i un alt fiu emancipat ; primul fiu moltenetrte singur.
In Lysias, fro Mantitheo, 10, vedem doi frati carelt impart averea
se multumesc Inzestreze surorile. Zestrea nu era dealtfel dupa
obiceiurile Atenel, decAt o mid, parte din averea p/irinteasa De-
mostene, tn ildeotunt, de dote, 22-24, snug deasemenea cg fflcele
nu moltenesc. Insfarlit Aristotan, Ayes, 1653-1654, arata limpede
eg o fileA nu molteneqte daca are frap.
www.digibuc.ro
sub puterea pärinteaseA in momentul mortei tatAlui1:
ori, ea nu mai este, dacä a fost cäsätoritä dupa ritul re-
ligios. Presupunänd deci cg, inainte de a fi fost märitata
ea ar fi putut impärti mostenirea cu un frate, ea nu
mai putea face acest lucru de indatä ce prin conf arreatio
csise din familia tatälui, pentru a se lega de aceea a
sotului. Este foarte adevärat cà, nemkitatä, legea, nu
o lipsia formal de partea sa de mostenire; trebuie Insä
sä ne intrebam dad:, in practicä, ea putea ii in adevar
mostenitoare. Ori, nu trebuie s pierdem din vedere
aceastä fiicä, era pusä sub tutela fratelui sau a agnatilor
cä ea rämänea astfel toatä viata, c tutela ve-
chiului Drept era stabilita in interesul bunurilor, si nu
al fiicei, i ca, ea avea de obiect conservarea bunurilor in
familie 2; cä in sfarsit fata, la orice Varstä nu se putea
casatori, nici trece in alta familie, fara autorizarea tu-
torelui säu. Aceste fapte, cari sunt bine intemeiate, nc
ingaduie sá credem c existä, dad, nu in legi, cel putiu
In practicá si lu moravuri, o serie de dificultati cari se
opuneau ca fata sä fie tot asa de plin proprietara pe par-
tea sa de avere cum era si fiul pe a sa. Nu avem dovada
cii fiica ar fi exclusä dela mostenire, avem insa siguranta
ea, märitatA, ea nu mostenia pe tatAl sän, si cá nemki-
tatà, ea nu putea sä dispung niciodatä de ceia ce raostenise.
Daca era mostenitoare, aceasta nu era decät provizoriu,
cu condiii, aproape ca un simplu uzufruet; ea nu avea
dreptul nici sä testeze, nici sä, insträineze färá autorizarea
acelui frate sau acelor agnati, cari trebuiau dupg moartea
sa sä-i mo§teneascrt averea, si in timpul vietii sale sä., i-o
pästreze
Se mai poate face ilia altA observatie. Institutele lui
Justinian amintesc vechiul principiu, atunci cázut in
desuetudine, insa. nu dat uitárii, care prescria cá moste-
nirea trece intotdeauna la barbati 4. Aceasta e färá
I Gains, III, 1-2 ; Institutele lui Justinian, II, 19,2.
2 Ceia co D. Gide a ariitat foarte bine in a sa Etude sur la Con-
dition de la femme, p. 114.
3 Gains, I, 192.
4 Institute, III, 1, 15; III, 2, 3; Ita jura eonstituit ut plerumque
hereditatee ad maseulos confluerent.
www.digibuc.ro
80 CATREA II. PAMILIA
doialä In amintirea acelei reguli c femeia, in dreptul ci-

vil, nu putea fi niciodatä instituitä mostenitoare. Uu cât
ne departam in antichitate de epoca lui Justinian,
cu atát ne apropiein mai mult de o regula care intern-
cea femeilor s. mosteneasch. In timpul lui Cicero, dach
un tatit rasa un fiu i o fich, el nu putea lega fncei sale
decât o treime din avere; dad, nu e decât o singurh fath,
ea tot nu poate avea decât jumhtate din avere. Mai tre-
buie mentionat incä cä pentru ea fiica sá poat6 avea acea
treime, trebuie ea tatál sá fi fkut un testament in fa-
voarea ei; fata din plinul säu dreptt n'are
In fine, un secol i jurnatate inaintea lui Cicero, Cato
voind sá reinvieze moravurile vechi, aduse legea Vo-
conia care nu ingkluia: 1" ea o femeie sä fie instituitá
mostonitoare, chiar dach ar fi flied unich, märitatá ori
nemáritatä; 2° ferceilor nu li se putea läsa mai inult
decal jumátate din evere `. Legea Vocenia nu face decal_
sh reinoiasch legi mai vechi; Choi nu ne putem inehipui
eh ea ar fi putut sh fie acceptatä, de contimporanii Sci-
pionilor, dug nu s'ar fi sprijinit pe vechi principii res-
pectate Inch. Ea urmárea sä restabileaseä ceia ce timpul
alterase. Ceia ce-i mai curios In aceasth lege Voconia, e
-faptul ch nu stipuleazá nimic relativ la mostenirea ab
intestat. Ori, o atare thcere nu poate insemna eh in
acest caz fiica fi mostenitoarea cáci nu e de
admis ca legea sg, interzich fiieei sá mosteneascâ dela
41,01 sän prin testament, odath ce este mostenitoare de
plin drept färá testament. Aceastä tâcere inseamnä mai
degrabâ cá legiuitorul nu spusese nimic asupra mos-
tenirei ab intestat, cki asupra acestui punct vechile re-
guli se mentinuserd mai bine.
Astfel, fárä sá putem afirma crt fiica ar fi eu totul
exclusá dela succesiune, este cel putin sigur eh vechea
/ Cicero. De rop., III, 7.

2 Cicero, in Verr., II, I, 42; Ne ¡pis heredent virginem neque
mulierom faeeret. Id., 43; Si plus legarit quam ad heredes verve-
fiat, non licet. Cf. Tite Live, Epitont., XLI; Gaius, II, 226 §i 274;
St. Augustin, De civit, Dei, III, 21, Ne quis heredent ferninam
faceret, nec unicant titian?.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCESIUNE 81
lege comund, tot ca ai cea greacd, &idea fiicei o situa-

tie mult inferioard fiului, i aceasta era consecinta na-
turald, i inevitabild pe care o intipdrise religia in toate
spiritele.
E adevroat cá oamenii au gdsit din vreme un mijloc
care implica prescriptia religioasá, ce nu ingd,duia fiicei
sli moateneaseä, cu sentimentul natural, care voia ea, si
dânsa sd, se poatd, bucura de averea tatálui. Acest lueru
e isbitor, mai ales in dreptul grec.
Leg:slatia ateniand tintea In mod manifest ea fiica,
dacd nu putea fi moatenitoare, sá poatit cel putin
sd se cdsätoreasc'd cu moatenitorul. Daci, de pildi, de-
functul ar fi ldsat un fiu i o fiicN, lcgea autoriza egsgtoria
intre frate i song, dad., ei n'ar fi fost näscuti de aceiasi
mamá. Fratele, singur moatenitor, putea dupi voie si se
cásátoreased cu sora, sau sd, o inzestrezej.
Dand, un tatä nu avea decat o filed, el putea si a-
.dopteze un fiu dea pe fiica sa de sotie. El pytea
si instituie prin testament ehiar un moatenitor care si
se cdsitoreascd, eu fiica sa, 2.
Dac'd tatäl murea fled si fi adoptat sau testat, ve-
c1i;u1 drept vo;a ca ruda cea mai apropiati si-1 mos-
teneasci acest moatenitor avea insi obligatia si se
cristorease5, cu fiica sa. In virtutea acestui principiu
cdsätoria unchiului cu nepoata era autorizati, ba ehiar ce-
I Demostene; in Babulidem, 20. Plutarc, Temisteele, 32. Corne-

lius Nepos, Uimon, I. Trebuie sit notlim a legea nu ingliduia el ste
ditsittoreascg doi frati nterini, nici fratele emancipat. Mica nu putea
Ina in asittorie cleat fratele consanguin, act numal acesta era mo-
0enitorul tatKlui.
2 Isen, De Pyrrhi hereditate, 68.
8 Aceste dispozitii ale dreptului vechiu atic nu mat erau In piing,
vigoare in secolul al IV-lea. Ggsim totu0 urma vizibilI in pledoaria
lui Igeu, De Cirenie hereditate. Obiectul procesului e urmItorul :
Ciron murind i ISsand in nrma sa numai o fats, fratele lui re-
clama moltenirea. Then pled pentru &a. Nu poseditm pledoaria ad-
versarului care, evident, sustinea, in numele vechilor principii, cI
fiica nu avea nici un drept; insI autorul acelei ônoOicstç pusS, in
fruntea discursului lui Iseu, ne inItiinteazA cl acest foarte bun a-
vocet sustinea o cauzIt rea; teza sa, spune dnsul, e conformit cu
chitatea naturalit, e contrail insI legli.
93903, www.digibuc.ro
Blbliotece UnivereitorA, Vol. VI. 6
82 CARTEA li. PAMIL1A
rutS de lege'. Mai mult decat atât: dach aceastä, fats

se Intampla sä. fie deja ckatoritS, ea trebuia sä, se des-
parta de sotul säu, pentru a lua In cdsätorie pe mosteni-
torul tattilui ei a. Acelas lucru trebuia faca i mo-
Stenitorul dacä, ar fi fost cäsätorit 3. Vedem aci în ce grad
dreptul antic, voind sä se conformeze religiei, a nesocotit
natura
Necesitatea de a Implini cerintele religiei, combinata
cu dorinta de a salva interesele unei fiice unice, drtdu
nastere unei alte solutii. In acest punct dreptul Indian
dreptul atenian se potriveau de minune. Se citeste In
legile lui Mann: Acel care n'are copil de sex masculin
poate bbliga pe fiica lui sä-i dea un fin, care sä devinä
al srtu si care sä, indeplineascI In cinstea sa ceremonia
funebrä". Pentru aceasta tatäl trebuie sä preying pe sotul
caruia-i dädea pe fiica sa, pronuntând aceasta", formulä:
dau Impodobitä de g:ilvaeruri pe aceastä fiicrt clre
u'are frate; copilul pe care-I va naste va fi fiul men si va
celebra funerariile mele" 5. Acelas obiceiu era si la Atena;
tatäl putea sä-si continue descendenta prin fiica-sa,
dând-o unui bärbat cu aceasta conditie specialä. .IA111 care
se nktea dintr'o astfel de cäsätorie trecea drevt fiul tatä-
lui sotiei; el urma cultul bunicului sSu, asista la actele
ceremoniei sale si mai tärziu fit Intretinea mormântul
' Lieu, De Pyrrhi hered., 64, 72-75; Iseu, De Aristarcht hered.,
5; Demostene, n Leocharetn, 10. Files unieti, era numitl an.ak-rlf.oç
euvitat care se traduce grelit prin ,,moltenitoare-; semnificatia
eset4ialI a cuvintului este care e kingcl mosienire, acein
ce. se id odatl cu ea. In dreptul strict, flica nu-i moltenitoare; in
fapt, moktenitorul is moktenirea obv a(ytt ; cum spune legea citata in
pledoaria lui Demostene, in Macartatum, 51. Cf. Iseu, III, 42: De
Aristarchi hered , 13.Condipa de inizi.9poç nu era particularft
dreptului atenian, o regAsim la Sparta (llerodot, VI, 57; Aristot;
Poldica, II, 6, 11), ki la Thurii (Diodor, XII, 8).
2 Isen, De .Pyrrhi hered., 64; De Aristarchi hered., 19.
3 Demostene in Eubutidem, 41; In Onetorem I, argument.
Toate aeeste obligatii se imblAnzirli, putin cite putin. Aga, in
epoca lui Iseu i Demostene, rude cea mai apropiatil, putea el nu
se elAtoriascii, en flies, dar trebuia sg, rentinte la motionire ki
doteze rude (Demost., In Macart. 54; Iseu, D Cleonyini hered, 39).
Legile lui Mantt, IX, 123, 136. Vasishta, XVII, 16.
Iseu, De Cironis hereditate, I, 15, 16, 21, 24, 25, 27.
www.digibuc.ro
In dreptul indian acest copil mostenea pe bunicul säu ca
si cum ar fi Lost fiul acestuia; acelas lucru se intâmpla
si la Atena. Când un tat& îi manila Lulea sa unicä, in
falul cum am spus, el nu era raostenit nici de flied, nici
de ginere, ei de fiul fiicei sale% De Indatä ce acesta a-
jungea la majorat, lua In posesie mostenirea bunicului
säu dinspre mamä, cu toate cä tatál si mama sa erau
Ina, in viatä
Aceste ciudate ingaduinti ale religiei si legli, confirm:a
regula pe care am aratat-o mai sus. Fiica nu-i capabild
sä mosteneascA. Insa, printr'o imblânzire foarte natu-
ral& a rigorii acestui principiu, fiica unicä era conside-
ratä ea un intermediar, prin care familia putea sä se con--
tinue. Ea.nu mostenea, ins& cultul i mostenirea se trans-
miteau printrânsa.
3° Despre succesiunea colaterald
Un ora murea fárá copii; pentru a 4ti care era mosteni-
torul bunurilor sale trebuia sä cauti pe continuatorul
eultului stiu.
Ori, religia casnicg se tran.smitea prin sânge din bär-
bat in bárbat. Singurá descendenta In linie masculinä
stabilea intre doi oameni raportul religios care ingáduia
unuia sä continue cultul celuilalt. Cmace se numea ru-
denie nu era alteeva, &TA cum am väzut mai sus, decât
expresia acestui raport. Erai rudä cu cineva pentrucä
aveai acela§ cult, acelas foe sacru originar, aceiasi strä-
mosi. Nu erai însá rudá pentrucg aveai aceias raamä; re-
ligia nu admitea rudenia uterinä. Copiii a douä surori
sau ale unei surori i ai unui frate nu aveau intre ei nici
o legáturá si nu apartineau nici aceleasi religii casnice,
nici aceleiasi familii.
Aceste principii regleraentau ordinea succesiunilor.
Dacá un bärbat, pierzánd pe fiai i fiica sa, läsa dupä
dânsul numai nepoti, Il mostenea fiul fiului säu si nu
Acesta nu erh, numit nepot; 1 se dKdeá, numele partienlaur de
5oycecraoilç
2 ben, De Cironis hereditate, 31; De Aristarehi heredit., 12. De-
mostene, In Stephanten, II, 20.
www.digibuc.ro
84 CARTEA II. PAMILIA
fiul fiicei sale. In lips6 de descendenti, avea clrept mo-

stenitor pe fratele sail, nu pe sora sa; pe fiul fratelui
nu pe fiul sorei sale. In lips g. de frati si de nepoti trebuia
sg. urci seria ascendentilor defunctului, mereu, in linie
masculins, piing ce g'aseai o ramurii care sl se fi desprins
din familie prin bgrbat; apoi coborai in aceastA ramurii
din bärbat In barbat, fang gäseai unul In viatti: acesta
era mostenitorul. Aceste reguli au fost deasemeni in
vigoare In India, la. Greci, la Romani. In India mo-
stenirea apartine celui mai apropiat sapinda; in lips5, de
sapinda, lui samanodaca" Ori, am vazut ea ruktelua
pe care o exprima aceste doul cuvinte, era rudenia reli-
gioasä sau Inrudirea prin bärbati ì corespundea la Ro-
mani lui agnatio.
Iate; acum legea Atenei: Daca un om moare Wit
copii, mostenitor e fratele defunctului, dad, este frate
consanguin; in lipsa lui fiul fratelui: ceici succesiunea
trece intotdeauna barbatilor i descendentilor acestor
barbati." 2. Se mai cita incI accosta veche lege in timpu-
rile lui Demostene, desi fusese modificata si se incepuse
a se admite la aceastä epoc.1, inrudirea
Cele dou6sprezece table hottirau deasemeni c'a" dacá Uil
om murea fárá mo0enitor propriu, suocesiunea apartinea
celui mai apropriat agnat. Ori, am vgaut di nu existA
agnat prin femei. Vechiul drept roman mai specificA cá
nepotul mostenea dela patruus, adicA dela fratele tan,-
lui sgu si nu dela avunculus, fratele mamei sale ". Daek
ne raportgm la genealogia argtatá a familiei Scipionilor,
vom observa di Scipio Aeniilianus mnrind frtr5, copii mo-
stenirea lui nu trecea nici Corneliei, matusa sa, miei lui C.
Gracchus, care dupg ideile noastre moderne ar fi várul
sgu primar, ci lui Scipio Asiaticus, care, dupá dreptul ce-
lor vechi, era cea mai apropiata rudd a sa.
In timpul lui Justinian, legiuitorul nu mai intelegea
aceste legi vechi; Ii päreau nedrepte si invinuia de prat
mare asprirne textul celor dougsprezece table, care acorda
' Legile lui Manu, IX, 186, 187.
2 Dernostene, In_Macartatuin, 51; in Leoelearern. Ism, VII, 20.
Inefitutele, III, 2, 4.
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCESIDNE 85
Intotdeauna preferintä posteritätii masculine si excludea
dela mostenire pe acei cari erau legati cu defunctul In
linie femeninä" Lege nedreaptä, daca vrei, &dci nu ti-
nea socotealä de naturä, Ina o lege foarte logica, ertei
plecând dela pTincipiul c mostenirea era legata de cult.
inlätura dela mostenire pe aceia pe cari religia nu-i au-
toriza sä continue cultul.
40 Efeetele emaneiparii qi ale adoptiei
Am väzut mai Inainte c emanciparea i adoptia pro-
duceau pentru ora o schimbare de cult. Prima, Il desprin-
dea de eultul pärintesc, a doua Ii initia In religia unei
alte familii. Aici dreptul roman se cOnforma înc regu-
lelor religioase. Fiul care fusese exclus prin emancipare
din cultul pärintesc era Indepärtat i doh mostenire 2
Dimpotrivä, sträinul care fUsese asociat cultului unei
ramilii prin adoptie. devenea fiu *i continua cultul si
mostenea bunurile. In ambele caznri vechiul drept O-
nce socotealä mai mult de legätura religioasä decât de
legiitura de nasteTe. Cum era impotriva religiei ca un orn
sä aiM douä culturi casnice. tot astfel nu putea nici
mosteneasca dela doug familii. Asa, fiul adoptiv care
mostenea familia care-I adoptase, nu mostenea dela fa-
milia naturalä. Dreptnl ateninn era foarte clar In
aceastä privintä. Pledoariile oratorilor atici, ne aratä a-
deseori oameni eari fiind adoptati de o familie. vor sä
$teneascit si dela familia In care s'au näscut. Lezea se opu-
ne Persoana adoptatä nu poate mosteni dela propria
sa familie deckt reintrând intrânsa; el nu se poate re-
Intoarce decât renuntând la familia adoptivä; si din
aceasta nu nolte iesi deaf cu aceste douä conditii: una,
ca sä abandoneze Datrimoniul acestei familii; alta, ca nu
cumva eultul casnic, pentru continuarea cäruia a fost a -
doptat sä Inceteze prin plecarea sa: i pentru aceasta
trebuie sä lase In aceastä familie un fiu care sä-1 Inlocu.
iascä Acest fiu Ii ia asupra-$i grija cultului i pose-
' Ibid.. III, 3.
2 Men. De Arisoarehi hereditate. 45, 11 ;IL' De Aefeph hereg, 3?.
3 HarpOCT4t1on, Ocç 4 roorrral, Demostene, In Leoe. harem, 136.-8P,
www.digibuc.ro
-86 CARTEA II. FAMILIA
siunea bunurilor; tathi atunci se poate Intoarce la fa-

milia sa de nastare i poate mosteni. Ina acest tag, si
acest fin nu mai pot mosteni until clela altul; ei nu mai
sunt In aceias familie; nu mai sunt rude.
Se poate lesne observa care era gAndul vechiului Thgiui-
ter And Stabilea aceste reguli asa de minutioase. Nu so-
cotea posibil ea doux mosteniri A fie reunite pe un ace-
las can, pentrucX doux culturi casnice nu puteau fi ser-
vite de aceias raftiA.
5° Testamenticl nu era cunooseut la arigine
Drentul de a testa, adiA de a clisnune de bunurile
sale dunA moarte pentru a le trece altctiva decât mo-
stenitorului sNu natural, era In opozitie eu eredintele re-
ligioase cari forman fundamentul drentului de proprie--
tate i al dreptului de sue,-esiune. Proprietatea era me-
rent cultulni, i eultiil. fiind ereditar, se putea gândi
cineva la testament? Dealtminteri, proprietatea nu apar-
tinea individului, ci familiei, Aci omul n'o dobIndise prin
munca sa, ci nm cultul casnic. Legat5, de familie. ea se
transmitea dela mort la viu, nu prin vointa i alegerea
celni mort, ci In virtutea regulelor snperioare pe care le
staMlise
Vechiul drept indian nu cunostea testamentul. Dran-
tul nâng, la Solon, Il Interzicea In mod absolut',
Insusi Solon nu-1 IngXduia deal acelora cari nu lbau
copii °. Testamentul a fost mult timp interzis sau necu-
noscut Iii Sparta si n'a fost autorizat decat In urma raz-
boiului pe lononesiac S. S'a p5strait amintirea timpurilor
And se IntAmmla acelas lueru la Corigit si la Teba 4. E
sigur faptul A facultatea de a lrisa mostenire bunurile
sale In mod arbitrar nu fu recunoscutg la Ificeput ca un
drent natural; princiniul constant al epocelor antice 'a
fost, a orice proprietate trebuia A rgmang In familia
de care o legase religia.
Plutare, Solnn. 21.
2 Then. De PurrIt Itereditate, 68. Demostene, n Stephanum, 11,14
3 Platare, A ois, 5.
ATIstot, Polit, II, 8, 4.
www.digibuc.ro
Platon, In tratatul sgu asupra legilor, care nu este in
mare parte decM un comentariu al legilor ateniene, ex-
plicg foarte limpede gandul vechilor le6u'tori. Presu
pune un oui pe patul de moarte, cerind dreptal cle a-ksi
face testamentul i rugandu-se: 0 zei! nu-i oare prea
aspru pentru mine sg. nu pot disnune de bunul meu ass,
cum inteleg si in favoarea cui imi place, läsfind unuia
mai mult, altuia mai putin, dung dragostea pe care mi-a
argtat-o"? Leoiuitorul Ii rgspunde Tu care n'ai de
trgit mai mult de o zi, tu care nu esti decal un tre-
cgtor aici pe ng,mânt, tie-ti apartine oare s hotgrgsti
asemenea lucruri? Tu nu esti nici stgpAnul bunurilor
tale, nici al tgu Insu-ti; tu, impreung cu bunurile tale
apartinAi familiei, adieg -itrgmosilor i posterititii" 1.
Veehiul drept roman e pentru noi foarte obscur si pen-
tru Cicero era, la fel. -Ceiace cunoastem noi asupra aces-
tui drept nu trece dincolo de cele dougsprezece table, cari.
desigur nu formeazg dreptul primitiv al Romei si din
eare nu ne-a mai rgmas dealtfel decât câteva crâmpee.
Acest cod autorizg, testamentul; i Inc fragmentul re-
lativ la aceasta e prea scurt i prea evident incomplect,
pentru a ne putea lguda cg, cunoastem adevgratele dis-
pozitii ale legiuitorului in aceastg materie; acorilând fa-
cultatea de a testa, nu stim ce rezerve si ce conditit con-
tinea 9. Inainte de cele Dougsprezece Table n'avem nici
un text de lege care sg, interzicg sau s permitg, testa-
mentul. Limba pgstreazg insg, amintirea timpurilor cand
nu era eunoscut; cgci numeste pe fin mo$tenitor propriu
necesar. Aceastg formulg pe care Gaius si Justinian o
mai intrebuint9u incg, dar care nu mai era de acord cu le-
gislatia timpului, provenea fgrg, nici o IndoiaM, dinteo e-
pocg, Indepgrtatg, dud fiul nu -putea fi niel desmostenit.
nici st refuze mostenirea. Taal nu putea prin urmare
dispune liber de averea sa, Testamentul nu era absolut ne-
IPlaton, Legile, XI.

2 Uti legassit, ita jus esto. Dad, n'am avea din legea lui Solon
cleat euvintele Stárisa9st. 67C0); aV ¡W.-0, am presupune c. testa-
rnentul era permis In toate cazurile posibile; legea adangli Insit av ph)
Trocielq
www.digibuc.ro
88 ÒAIITEA H. FAMILI1
cunoscut, dar era foarte anevoios. Trebuiau multe for-

malitAti In primul rand, secretul nu era acordat testa-
torului In timpul vietii sale; aeel eare-ei ,lemostenea
familia ai viola legea pe care o stabilise religia, trebuia
sA fac6acest lucru In mod public, la lumina zilei i sA
asupra-ai, Ina din timpul vietii, toatA ura care se
lega de un astfel de act. Si aceasta nu era deajuns: mai
trebpia ea vointa testatorului sA fi primit aprobarea au-
toritAtii swverane. adicA a noporului intrunit In curii.
sub presedintia pontificelui 1. SA nu ne Inchipuirn cA
aceasta ar fi numai o simnlA formalitate, mai ales In pH-
tnele secole. Aceste comiii curiate, erau Intrunirea cea
mai solemnA a cetAtii romane; ar fi copilAresc sA ore-
dem eX se convoca un popor sub presedintia sefului srle
religios, pentru a asista ea simplu martor, la citirea nreii
testament. Putem crede c poporul vota i d'icA ne frAndim
bine, aceasta era en total necesar; inadevilr, era o lege ge-
neralA, care regula ordinea succesiunii Intr'un mod foarte
riguros; pentruca aceastA ordine sA fie modificatA Inteun
caz particular, ar fi trebuit o altA lege. AceastA, lege ex-
eeptionalA era testamentul. Facultatea de a testa nu era
deci deplin recunoseut A. unui orn i niei nu putea fi,
atatit vreme cat aceastA societate rAmiinea sub stilpanirea
vechii In eredintele acestor timpuri vechi, oraul.
aMt cAt trAia. nu era cleat reprezentantul, pentru câtiva
mil, al unei fiinte constante i nemuritoarefamilia. Ear
numai depozitarul cultului ai proprietAtii; dreptul sAu
asupra lor Inceta odatA cu viata.
6° Veclzea indiviriune a patrimoniului
Trebuie sA ne raporam dincolo de timpurile a egxor
amintire a pAstrat-o istoria, dare acei secoli îndepArtati,
In limpul crtrora institutiile casnice eau stabilit i insti-
tujdie s'au pregAtit. Din aceastA epocA nu ne rA-
mane si nu poate sA ne grating, nici un monument scris.
Ulpian, XXII, 2. Gains, L 101-119, Aulins Gellus, XV, 27
Testamentul ealatia COrnitiis fu fr Indola1 11. eel urn! yeehin infra
buintat; dar nu mal era ennoseut In timpul lui Cieero'(De orat., 1, 53)
www.digibuc.ro
DREPTUL DE SUCCESDINE 89
Dar legile eari conduceau atunci oamenii au läsat cilteva

urme In dreptul epocelor urrndtoare. In aceste timpuri
Indepärtate se deosebeste o institutie care a trebuit sii
domneased multd vreme, care a exercitat o influent/ con-
siderabild asupra eonstituirii viitoare a societätilor
färä de care aceastd constit&re nu s'ar putea explica.
Este indivizia patrimoniului CU Ufl fel de drept de primo-
geniturä.
Vechea religie stabilia o diferentd intre fiul mai mare
si eel mai mie: Primul näseut, spuneau vechii ATri, s'a
näseut pentru Indeplinirea datoriei edtre strämosi, cei-
lalti s'au näseut din dragoste". In virtutea acestei su-
perioritäti orig;nare, primul näseut avea privilegiul, dupd
moartea tatälui, de a prezida toate ceremoniile cultului
casn;c; dânsul oferea ospefele funebre si pronunta formu-
lele de rugäeiune: eäei dreptul de a pronunta rugdeiuni
apartine aceluia din copii, care a venit eel dintdiu pe
lume". Fini mai mare era deei mostenitorul imnurilor,
continuatorul eultului, seful religios al familiei. Din
aceastä eredintä decurgea o reguld de drept: singur fiul
mai mare mostenia bunurile. Astfel o spunea un vechin
text, pe care ultimul redactor al Legilor lui Mann iI
mai Insera Ina* In codul sdu: Fiul mai mare ia pose-
siunea Intregului patrimoniu si ceilalti frati triliese sub
autoritwtea sa, cum trdiau sub aceia a tatätlui lor. Fiul
mai mare pläteste datoria eätre strämosi, trebuie deci
sä aibd total".
Dreutul gree este isvordt din aceleasi credinte ea si
dreptul indian: nu este deei de mirare de a grni §i aiei.
la originit, drentul de primorreniturn. To, Smrta. nareelele
stabilite la origine eran indivizibile si fiul al doilea nu a-
vea parte. La fel se netreceau luerurile In multe legislafii
vechi, pe cari le strdiase Aristot; in adeNär, el ne aratä,
legislatia Tebei prescria In mod absolut ca numärul
ldturilor sä riimang, nesehimbat, ceeace desigur ex-
Legile lui Manu, IX, 105-107, 126. AceastX veche regulit a

fost modtficatit pe nAsurit ee reltgia a s1K131t. Chtar tn codul lni
Mann se Osese artteole earl recomandli si antorizI tinpIrttrea suo-
cesinnii.
www.digibuc.ro
CARTEA II. FAMILIA
eludea partajul intre frati. 0 veche lege din Corint voia

dânsa ea nun:16ml famililor sh fie invariabil, ceiace nu
se putea intämpla atâta vreme cat dre-ptul de prin. ogeni-
mogeniturh oprea familiile sh se desmembreze la fiecare
ger era tie I.
La Atenieni, nu trebuie s ne astepthrn sh mai g6sim
aceasth veche institute in vigoare inch in timpul lui De-
mostene; mai ainuia totusi in aceastä epoch,, ceia ce se
numea privilegiul celui dinthi niiscut2. Acesta consta, se
pare, in a pästra in urma impärtelii, casa phrinteasch;
avantaj considerabil materialiceste, i mai cons'derabil
inch din punet de vedere religios, deoarece casa pärinteaseä
cuprindea vechiul foc setcru al familiei. Pe &and cel mli
mic din frati. In timpul liii Demostene, mergen sä a-
prind6, un foc nou, primul nhscut, singurul adevhrat
mostenitor, rhmânea in posesiunea eäminului närintesc
si a mormântului strhmosesc; astfel el singur phstra nu-
familiei 8. Acestea erau rhmäsitele timpuhii când
avusese singur mosten;rea.
Putem observa ch lipsa de echitate a dreptului prim'
lui nhscut, in afarh de faptul ch nu impresioua spiritele,
asupra chrora religia era atat puternich, era corectath de
mai multe obiceiuri ale celor vechi. Uneori eel mai mie
Gra adoptat de o alth familie i o mostenea; uneori se c6-
sittorea cu o fiich unicä; alteori primea bucata de phmftnt
a unei familii stinse. Când toate aceste posibilithti lip-
seau, fratii cei mii mici erau trimisi in colonii.
In ce priveste Roma, nu ghsim nici o lege care sä, se
refere la dreptul de primogeniturh. Nu trebuie insh
conchidem de aci c ar fi fost necunoscut in Italia veche.
putut s dispara i chiar amintirea sh-i se steargä.
Ceea ce ne permite sh credem ch mai mnainte de timpurile
eunoscute nouh el fusese in vigoare, e faptul a existenta
unei gerts romana i sabina nu se putea explica färä
dânsul.
Aristot. Pollt., II, 9, 7; II, 3, 7; II, 4, 4.
2 ripeoßeíce Demostene, Pro Phorin., 34. In epoea lul Demostene,
ftpeofieía nu mat era decat un simpin euvant, qi de multX yreme,
sueeesiunea se Impktea intre frati in pltrO egale,
8 Demostene, in Botunh cie nomine.
www.digibuc.ro
DIMPT1:11, DE- SUCCESIUNE 91
Cum ar fi putut o familie ea acea numitA Claudia,

conting, mai multe mii de nersoane libere, sau mai
multe sute de combatanti toti Patricieni, ca familia Fa-
bia, daeg, dreptul de primogeniturg, nu i-ar fi mentinut
unitatea In timpul unei lungi serii de generatii si nu ar
fi mgrit-o din seeol In secol, Impiediand-o sg, se fgrg.-
miteze?
Acest vechiu drept ae nrimoveniturg ge dovedesfe priu
conse&ntele, snn mai the zis nrin nrmgrile sale.
Trebuie Insg s Intelegem bine, cg dreptul de prinao-
genitur n. nu insemna spolierea fratilor mai mici in fa-
voarea celui mai mare. Codul lui Menu Ii explica sensul
dud spune: Fratele cel mare sg. aibg pentrn cei mai mid
dragostea unui tatg pentru fii e acestia la rândul
lor respecte ca pe un pgrinte". In gândirea vremu-
rilor vechi, dreptul de primogeniturX implica intotdeanna
viata leolaltg. Nu era In fond cleat folosirea bunurilor
In comun de cgtre toti fratii sub preeminenta celui mai
mare. El reprezintg indiviziunea patrimoniului ea indi-
viziune a familiei.
In acest sens ne putem imagine cg, a fost in vigoare In
eel mai vechiu drept al Romei. sau eel putin In moravu-
rile sale, qi cg a fost isvorul lui gens romana
CAPITOLIIL
Autoritatea In famine.
10 Principiul i nalura puterii pririnte#i la cei veal;
Familia nu si-a prirait legile dela cetate. DacX cetatea
ar fi stabilit dreptul privat, este foarte probabil ea sa-1
fi fiteut en totul deosebit de ceiace am vnzut en este.
Vechea flmb Win g. a pg,qtrat o nrm, a acestel indiviziuni care,
oriat de slabg, ar fi, meritg, sg, fie semnalatli. Se numea sons
un lot de pltmint, proprietatea unel famil ; cars patrintonium signt-
ficat, spune Festus; cuvântul cratRortea s spunea despre aceia earl n'a-
veau eu totii decit o singurK bucatK de plimint ii tritiau pe acels9 do-
meniu, Ori vechea 11mb desemn pen acest ouvant fratil l cbiar
www.digibuc.ro
92 CARTEA I. FAMILIA
Ar fi regulat dup g. alte principii dreptul de proprietate

dreptul de succesiune; eXci nu era in interesul sgu ca
nämfintul sä fie hialienabil i patrimoniul indivizbil.
Legea care permite vnz i chiar sä-si o-
moare fiul, lege pe care o gäsim in Grecia ea si la Roma,
n'a fost imaginatä de cetate. Cetatea ar fi spus mai de-
grab/ taMlui: Via-to, sotiei i copilului täu nu-ti apartine
nici libertatea, kr; Ii voiu proteja chiar impotriva ta ;
nu esti tu acela care-i va judeca, care-i va omori dad, au
gresit: eu voiu fi sineurul lor judeator". Daa eetatea
nu verbeste astfel, e probabil fiindcä n'o poate face. Drop-
tul nrivat exista inaintea ei. Atunci ctind ea a inceput
scrie legile, a gäsit nest drept deja stabilit, viu, inrädii-
einat in moravuri §i tare prin adesiunea universal& L'a
primit neputind face altfel i n'a Indräznit modi-.
fice deca incetul cu incetul. Vechiul drept nn.-i opera
unui legiuitor; dimpotrivä, el s'a impus
A luat nastre in familie. De aci a iesit in mod spontan
si format de vechile principii cari o instituiau. A decurs
din credintele religioase, cari eran universql admjse in
vArsta primitivN a acestor popoare si cari tsi exercitau a-
totpufernicia asupra inteligentelor i vointelor.
0 familie se compune din tat& man& copii si sclavi.
Acest grup, oricat ar fi de mic, trebuie sä-si aibi disci-
plina sa. Cui Ii anartinea oare autoritatea primä? Tata-
lui? Nu. Existä in fiecare casä ceva care este ehiar dea-
supra tatMui: este religia casnic& este acel zeu pe care
Grecii II numesc 7eul eäminului.ierloaSivccon pc care La
tinii Il numesc Lar familine Pater AceastA divinitate
¡Mena sau, ceiace inseamnä acela lucru, credinta care
este in sufletul omenesc, iatä antoritatea ceq, mli
discutabiM. Ea este aceja care va fixa rangurile In familie.
Tathl este eel dintAi lane/ foeul sacru; Il aprinde. I] tn-
rude inteun grad destnl de depnrtat: mitrturie a unor timpuri cand
patrimoninl l familia erau indivizibile (Festus, V°, Sors, Cicero, in
Verrem, II, 3, 23. Tit-Liviu, XLI, 27. Velleius, I, 10. Lucretiu, III,
772; VI, 1280).
' Plaut, Mercator, V,' lr 5: Djj Penates .familiaeque Lar Pater.
Sensul primitiv al euvintulurLar este aeela de senior, print, stII-
pitn. Cf...Lar Porsenna, Lar 7blusbnius,
www.digibuc.ro
AU CORITATEA IN FAMILIE
tretine; el este pontifice. In toate actele religioase in-

deplineste cea mai inaltà funcliune; injunghie vietima;
gura sa pronuntg formula de ruggeiune care trebuie sg,
atragâ, asupra sa i asupra a lor sgi protectiunea zeilor.
Familia i cultul se perpetuiazg, printr'ânsul. El singur
reprezintg. intreaga serie a descendentilor. Pe el se
sprijing cultul easnic; poate aproape sA spuna ea i ln-
dianul: Eu sunt zeul. Când moartea va sosi, el va fi o
fiin% sfântd, pe care descendentii o vor invoca. Religia
nu aseazA sotia pe un rang tot atat de inalt. E adevArat
cá dânsa ia parte la actele religioase, dar ea nu este
stApAna cäminului. Nu-si are religia dela nastere; a
fost numai initiatg prin cgsgtorie; a invg,tat dela sotul
sgu ruggeiunea pe care o pronuntl. Nu reprezintg strà-
mo§ii, pentrucg nu deseinde din ei. Ea insgsi nu va de-
veni un strämos; inmormântatA, nu va primi un cult spe-
cial. In moarte ea si in viatg ea nu conteazg decit ea un
ajutor al sotului
Dreptul grec, dreptul roman, dreptul indian, care de-
rivA din aceste credinte religioase, concordá in a considera
ferneia totdeauna minor& Ea nu poate avea niciodatg un
cgmin al Om; nu este niciodatA seful cultului. La Rem.,
primeste titlul de mater familias, dar Il pierde clacg sotul
moare j. Neavând niciodatg un &Amin care sg,-i aparting,
n'are nimic din ceia ce dà autoritate in casg. Niciodatit
nu comandA; nu-i nici chiar liberg sau stApâng, de sine
insusi, sui juris. E totdeauna lângg, egininul altuia, repe-
tând rugAciunea altuia; pentru toate actele vieu reli-
gioase Ii trebuie un §ef i pentru toate actele vietii ci-
vile un tutore.
Legea lui Manu spune: Femeia, in timpul copilgriei,
depinde de tatA; in timpul tineretii de bärbat; bärbatul
mort, de copii; dacA nu are copii, de rudele apropiate
ale bgrbatului gal; cgci o femeie nu trebuie niciodatA
sg se conducg dupg, bunul sAu plac". Legile grece
' Festus, ed. Muller, p. 125: Materfamitiae nou ante dicebatur

vuon vir 4144 paterfamilka dictua Nee vidua hoc nemine
apellari poteet.
2 Legit,' lui Manti V, 147, 148,
www.digibuc.ro
94 CARTEA 11. 4-- M1LIA
romane spun acelas lucru. Fatä, e supusä, tatalui sau;

daca tathl moare, fratilor i agnatilor sái; mAritatä,
sub puterea barbatului; dad. bärbatul moare, nu se in-
toarce in propria sa familie, cäci a renuntat la dânsa pen-
tru totdeauna prin casätoria sfântä; 2 vacluva, räinâm-
supusä tutelei agnatilor bárbatului sAu, adieä propriilor
sAi fii, dad, are', sau, in lipsa de iii, celei real apro-
piate rude 4.
13Arbatul are asa de mare autoritate asupra ei, 01.
dânsul poate inainte de a muri sa-i deseinueze un tuLore
§i chiar aleagA un al doilea bärbat
Pentru a desemna puterea bärbatului asupra femeii,
Romenii aveau o foarte vecbe expresie, pe care au Or
strat-o jurisconsultii lor; e cuvântul manus. Nu este
usor sä-i descoperi sensul primitiv. Comentatorii fee din-
tr'ânsul expresia fortei materiale, ea i cum femeia ar.
fi fost sub mâna brutalä a bärbatului. Dup5, toate apa-
rentele insä ei s'au inselat. Puterea bärbatului asupra
femeiei nu rezulta nici decuna din forta mai mare a ce-
lui dintâiu. Ea deriva, ea si intreg dreptul privat, din cre-
dintele religioase, care asezau bärbatul mai sus (teat fe-
meia. Ceia ce dovedeste acest lucru, e faptul eä, femeia
care n'a Lost asätoritä dupä riturile sacre, i eare prin
urmare n'a fost asociatA cultului, nu era pusä sub an-
toritatea marital0. CAsätoria aducea subordonarea
in acelas timp si demnitatea unei femei. Aceasta cansti-
tue o dovadA mai mult cä nu dreptid celui mai tare a eon-
stituit familia!
1 Demostene, In Onctorem, I, 7; in Baeotunt, de dote, 7; in Eubu-
lidena, 40. Iseu, de Illeneclie hered., 2 gi 3. Demostene, in'Stephanum,
II, 18.
I Se intorcea in caz de divort. Demostene, in Eubulidem, 41.
3 Demostene, in Stephanum, II, 20; in Phaenippum, 27, in Ma-
cartatum, 75. Then, de Pyrrhi hereditate, 50. Cf. Odisela, XXI
350-353.
Gains, I, 145-147, 190; 118; Ulpian, XI, 1, 27.
5 Demostene, In Aphohum, I, 5; pro Phormione, 8.
6 Cicero, Topic., 14. Tacit, Ann., IV, 16. Aulus-Gellus, XVIII,
8, Vora vedea mai departe c inteo epocg, oarecare ql pentru mo-
tive pe care le vom desvolta, s'au imaginat feluri noul de citsittorte
e1 cart au_ proclus aceleall efecte juriclice ea el citsIttorla eftnita.
www.digibuc.ro
AUTORITAThA IN PAMILIt 05
S. trecem la copil. In aceastä privinta natura vor-
beste dela siue destul de tare; ea vrea ca copilul s aibá
un protector, o calauza, un stäpän. Religia este de a-
cord cu natura; ea spuue ea tatal va fi ptul cuitului si
ca f iul va trebui sa-1 ajute numai, in slujba sa sfânta.
Natura insa nu are aceasta subordonare decat pentru un
oarecare numar de ani; religia cere mai mult. Natura
aduce fiului majoratul; religia nu i-1 acorda. Dupa prin.
cipiile antice, focul sacru e indivizibil i proprietatea
este ca si el; fratii nu se despart la moartea tatalui; cu
atât mai mult nu se pot despärti de el atât cât este in
viata. Dreptul primitiv in asprimea lui, hotär6ste ea fil
sa stea legati de crtminul tatälui i, prin urmare, supusi
autoritatii lui; ain't cat el träeste, fiii sunt minori.
Ne inchipuim cä aceastä regula n'a putut
dealt atit cat vechea religie casnica era in vigoare.
Aceastä supunere färä sfârsit a fiului catre tata dispare
de timpuriu In Atena. La Roma, vechea regula e scrupu-
los pästratä: fiul nu poate sä intretina un alt foe sfânt,
atât cât traeste tatal sau; casätorit chiar, ij.avâncl copii,
este in tot timpul sub puterea parinteasca
De altminteri, se intâmplä cu puterea parinteasca ca
cu cea maritald; ea are clrept principiu si conditie cul-
tul casnic. Copilul näscut din concubinaj nu era pus sub
autoritatea tatalui. Intre tata si el nu exista comunitate
religioasä: nu exista nimic care sä-i confere unuia au-
toritate i sa-i impuna altuia ascultare. Paternitatea, prin
ea insäsi, nu dddea nici un drept tatalui.
Gratie religiei casnice, familia era un mic corp organi-
zat, o mica societate, care avea seful i guvernámântul
säti. Nimic in societatea noastra moderna nu ne poate
da o idee despre puterea parinteascä. In acele timpuri
Cand Gams spune despre puterea pkinteascii: jus proprium osi
civium Romanorum trebuie s intelegem cg In timpul lui GaTus,
dreptai roman nu recunoaste aceasa putere deck ceateanului ro-
man; aceasta nu inseamrdCa, ea n'ar fi existat mai inainte aiurea
n'ar fi fost recunoscutg de dreptul altor orap. Acest lucru va
fi lAmurit prin ceiace vom spune despre situatia legalit a supulllor
sub dominkla Romei. In dreptul atenian dinainte de Solon, Orin-
tele putea sít-11 vinc16 copili (Plutarc, Solon, 13 10 23).
www.digibuc.ro
96 CARTEA ir. FAMILIA
tag nu este numai oraul puternic, care protege si care

are si puterea de a se face ascultat: el este preotul,
mostenitorul focului sacru, continuatorul strämosilor, tul-
pina descendentilor, depozitarul riturilor misterioase ale
cultului si a formulelor secrete de rugIciune. Intreaga
religie se sprijing pe dânsul. Chiar numele care i se dd.,
pater, poartä in sine curioase semnificäri. Cuvântul este
acelasi in limba latinä, greacä, sanscritä: de unde se
poate conchide c acest cuvânt dateazä dintr'un timp in
care strämosii Elenilor, Italicilor i Indienior trgiau
impreunti in Asia central's.% Care-i era sensul si ce idee
reprezenta atunei in spiritul oamenilor? Se poate sti a-
ceasta, cIci a pästrat insemnarea primitiva in for-
mulele limbei religioase acele ale limbi juridice
and cei vechi, invocând pe Jupiter, il numeau pater hom
inum Deorunque,, nu voiva s spunä" c5, Jupiter al
fi tatäl zeior si al oamenilor; cäci nu l'au considerat
niciodatä ca atare, ei au crezut, dimpotrivìi, ct genul
uman exista inaintea lui. Ace las titlu de pater se da lui
Neptun, lui Apollo, Bachus, Vulcan, Pluto, pe care desi-
gur oamenii nu-i socotean ea pärintii lor astfel, titlul
de mater era dat Minervei, Dianei, Vestei, care erau so-
cotite ea trei zeite fecioare. Tot asa in limbagiul juridic
titlul de pater sau paterfamilias, putea fi dat unui mn
care nu avea copii, nu era eilatorit sau chiar nici nu era
in varsta in care, sä. poatä contracta cäsiltorie Ideia
de paternitate nu se lega deci de acest cuvânt. Limba
veche avea un altul care desemna pe tab; si care, tot eat
de vechiu ca si pater, se gäseste ea si dânsul in limba
Grecilor, a Romanilor i Indienilor (getnitar; 7evviMp,
Aulus-Gellus. V, 12: Jupiter . . . Sic et Neptunus pater con-

juncte dictas est et Saturnuspater et Marspater. Lactantiu, Instit.
IV, 3: Japiter a precantitus pater vocatur et Satarnas et Janus et
Liber et caeteri. Pluto era numit.Dis Pater (Varron, De ling. lat., V,
66; Cicero, natura deorum, II, 26), Acelal cuvint se dg,
zeului Tibrului In rugliciuni; Tiberini, Pater, Sancte, precor (Ti-
tus-Livius, II, 10). Virgil II numelte pe Vulcan Pater Lemnius, zeul
din Lemnos.
3 Ulplan, in Digeste, I, 6, 4: Patresfamiliarum aunt qui aunt
mute proteetatis, sive puberes, sive impuberes.
www.digibuc.ro
AUTORITATEA IN FAMILIE 97
genitor). Cuvântul pater avea un alt seas. Iu limba re-
ligioasä era dat tuturor zeilor; In Iiinbajul juridic, ori-
cgrui om care nu depindea de nimeni altcineva, i care
avea autoritate asupra unei familii i asupra unei pro-
prietgti, paterfamilias. Poetii ne aratg cg era dat tutu-
ror acelora pe cari voiau cinsteascg. Sclavul
tul Il dgdeau stgpânului lor. Era sinonimul cuvintelor
rex, avaa, (3ccatXsk. Continea in sine nu ideia de pa-
ternitate, ci pe aceia de putere, de autoritate, de demni-
tate maiestoasä.
Ca urn astfel de cuvânt a fost dat tat6lui de familie pâng
când a devenit incetul cu incetul numele sgu cel mai
obisnuit, iatg desigur un fapt foarte semnificativ si care
va 'Area gray ori cui ar voi s cunoascg vechile institutii.
Istoricul acestui cuvfint este suficient pentru a ne da o
idee despre puterea pe care tatgl a exercitat-o mult timp
in familie i despre sentimentul de veneratie care se
lega de dânsul ca de un pontif i ca de un suveran.
20 Enumerarea drepturilor cari cornpuneau puterea
pärinteasca
Legile grece i romane au recunoscut tatgui aceastg
putere neliraitatä cu care-I Investise religia In primul
rând. Drepturile foarte numeroase i foarte diverse pe
cari i le-au conferit, pot fi asezate In trei categorii, dupg
cum cnsidergm pe tag]. de familie ca sef religios, ea stg-
On al proprietätii sau ca judecgtor.
I. Tatgl este seful suprem al religiei casnice; oral-
dueste toate ceremoniile cultuki, asa cum stie, sau mai
degrabg asa cum l-a vgzut fgeänd pe tatgl sli. Nimeni
in familie nu contesta suprematia sa sacerdotalL Ce-
tatea ea insgsi i pontifii sgi nu pot schimba nimic din
cultul sgu. Ca predt al altarului, nu recunoaste nici un
It superior.
Cu titlul de sef religion, el este acela care-i igspunzgtor
de perpetuitatea cultului i prin urmare de aceia a fa-
miliei. Tot ceiace se atinge de aceastg perpetuitate, care
este prima sa datorie si prima sa grije, depinde de el
singur. De aici derivä o Intreagg serie de drepturi:
www.digibuc.ro
93903. Biblioteca Unlvprsitará Vnt VL
98 CARTEA 11. FAMILIA
Dreptul de a recunoaste copilul la nastere sau de a-1

repudia. Acest drept este atribuit tatglui de legile gre-
ce,sti intoemai ea si de cele romane. Oricât de barbar
ar fi, nu este Ina in contradictie cu principiile pe care-i
funded familia. Filiaiunea, chiar necontestatlt, nu este
deajuns pentru a putea intra in cercul sf ant al familiei.
E nevoie de consimtglnântul sefului si de initierea in
cult. Atât cat copilul nu este asoeiat religiunii casnice,
nu inseamng nimic pentru tatg.
Dreptul de a-si repudia sofa, fie in eaz de sterilitate,
pentrucg nu trebuie ea familia sä. se stingg, fie in caz
de adulter, pentrucg familia i descendenta trebuiesc
fie ferite de orice necurgtenie.
Dreptul de all mgrita fiica, adieg de a ceda altuia pu-
terea ce-o are asupra ei. Dreptul de a-si casatoti fiul:
cgatoria fiului intereseazg perpetuitatea famiiei.
Dreptul de a emancipa, adicg de a exclude un fiu din
familiei ì din cult. Dreptul de adopfe, adieg de a intro-
duce un stain lângg altarul casnie.
Dreptul de a indica, la moarte, un tutore sofei si co-
piilor
Trebuie sg observgm cg toate aceste drepturi erau a-
tribuite numai tatglui, excluzând pe toti ceilalti membri
ai familiei. Sotia n'avea dreptul sg divorteze, eel putin
in epocile vechi. Chiar atunci când era vgduv6 nu pu-
tea niei sg emaneipeze, nici sg adopte. Ea nu era nicio-
data tutoare, chiar a copiilor Ai In eaz de divort copiii
rgmâneau lângg tatg, chiar i fetele. N'avea niciodatg
copii sub puterea ei. Pentru egsgtoria fiicei sale nu-i se
eerea consiintAmântul2.
II. Am vgzut mai sus cà proprietatea nu fusese con.-
eeputg la ineeput ca un drept individual, ei ea un drept
de familie. Averea apartinea, cum spune formal Platon
si cum spun implicit toti vechi legiuitori, strgmosilor
descendentilor. Aceastg proprietate, prin natura sa, nu se
impbirtea. Nu putea exista in fiecare familie decat un
1 Herodot, I, 59. Plutarc, Aleibicule, 23; Agesilaue, 3.
2 Demostsne, rM Bubulidem, 40, 43. Gatie, I, 155. Ulpian, VIII,
8, Tnstitutes. I, 9. Diqeste, Cart. I, tit. I, 11.
www.digibuc.ro
AUTOR1TATEA îr FAMILIE 99
proprietar, care era familia Insäsi i un uzufructuar, care
era tatAL Acest principiu explica mai multe dispozitii
ale vechiului drept.
Proprietatea, neputându-se Impärti i fundandu-se In
Intregime pe capul tatälui, nici sotia, nici fiul n'aveau
nimic propriu. Regimul dotal era pe atunci necunoscut
si ar fi fost nepractieabil. Zestrea sotiei aparti.nea färä
rezervri bärbatului, care exercita asupra bnnurilor dotale
nu numai drepturile unui administrator, ci i pe acele
ale unui proprietar. Tot ceiace femeia putea sä dobin-
deaseä In timpul cäsäteriei clidea In mâiniie bärbatului.
Deveninid vfiduvä, nu-si relna nici dota1.
Fiul era In aceleasi conditii ca i femeia: nu poseda
nimic. Nici o donatie acua de dânsul nu era valabila,
pentru motivul c5,* nu-i apartinea nimie. Nu putea sfi,
dobbnieasea nimic; roadele muncii sale, beneficiile co-
mertului sau, apartineau tatälui. Dacä un stain flew, nn
testament In favoarea sa, tatal si nu dânsul primed, te-
gatul. Astf el se explicA textul dreptului roman, care in-
terzice orice contract de vânzare Intre tat5. i fiu. Daca
tatal ar fi vândut fiului, si-ar fi vândut cäzi fiul
dobIndea numai pentru taa 2.
Vedem In dreptul roman si gäsim acelas lueru si In
legile Atenei, ca taal îi putea vinde fiul a. Aceasta pen-
tru c5. taal putea s. dispung, de Intreaga proprietate care
se afla In familie, i c fini Insäsi putea fi socotit
ea o proprietate, cfizi bratele i munca sa erau un isvor
de venituri. Taal putea deci dupfi, alegere sa pfietreze,
sau sá cedeze altcuiva acest instrument de Muncä. A-1
ceda Insemna a-1 vinde. Textele pe cari le avem din drep-
Galus, II, 98. Toate aceste reguli ale dreptului primitiv furl.
modificate de dreptul pretorian. La fel la Atena, in timpul lui
Isen i a lui Demostene, dota era restituitX in caz de desfacere a
citsittoriei. Nu intelegem vorbini, In acest capitol, decit de dreptul
cel mal vechiu.
2 Cicero, De legibus, I. 20, Gains, II, 87. Digeste, cartea XVIII,
tit. 1, 2.
8 Plutarc, Solon, 13. Denys din Halicarnas, II, 26. Grails, I, 117,
132; VI, 79. Ulpian, X, 1. Titus-Livius, XLI, 8. Festus, V° Demi-
nutus.
7
www.digibuc.ro
100 CARTE& II. FAMILIA
tul roman, nu ne ramuresc indestul asupra naturei acestui

contract de vânzare i asupra rezervelor cari ar fi putut
sâ. fie fâcute. Ce pare a fi sigur, e faptal cä fiul astf el
vândut nu clevenea cu totul sclavul cumpärâtorului. Ta-
tâl putea s stipuleze in contract eä", fiul îi va fi revândut.
El pdstra atunci puterea asupra lui; §i, du$ ce Ii lua
inapoi, putea sà-1 revândà Legea celor Dougsprezece
Table autorizI aceastà operatiune pftnä la trei ori, de-
clarà insà, cà dupà aceasta triplà vânzare, fiul va fi lu
fine liberat de sub puterea pgrinteaseg 2 Putem vedea
de aci cat era de absolutg, in vechiul drept, autoritatea
p6,rinteasea 3.
III. Plutare ne aratit c5. la Roma femeile nu puteau
sà aparà in justitie, nici ca martore4. Citim in juris-
consultul G-aius: Trebuie s tim câ nu se poate ceda
in justitie persoauelor cari sunt supuse altora, adieä so-
fiului, sclavilor. Gaei dela faptul cà aceste persoane
nu puteau avea nimic al lor propriu s'a dedus cu multA
dreptate cä ele nici nu puteau revendica nimic in justitie.
Dad, fiul tAu, supus puterii tale, a comis un delict,-
actiunea in justitie e intentatä impotriva ta. Delictul
comis de un fiu impotriva tatàlui sgu, nu dà loc nici unei
actiuni in justitie". Din toate acestea rezultà clar, cà
sotia i fiul nu puteau fi nici intimati niei apgrAtori, niei
acuzatori, nici acuzati, nici martori. Din intreaga fami-
lie, numai tathi ar fi putut sà aparg inaintea tribunalu-
lui cetätei; justitia publicA nu exista deat pentru dân-
sul. Aa dar el era responsabil de delictele comise de al
s'aj.
Galus, I, 140: Quern pater ea lege vendidit ut aibi remanci-
paretur, tune pater potestatem propriam aibi videtur.
2 Si pater filium ter venumduit, filius a patre liber esto (apud.
Ulpian., Pragm., X, 1).
3 Când fiul comite un delict, tatM pntea eh. se degajeze de res-
ponsabilitate dându-1 cu titlnl de indemnitate persoanei lezate. Gains,
I, 140: Quem pater ex noxali causa mancipio dedit, velut qui furti
nonine damnatus eat et eum mancipio actori dedit . . . hune actor
pro pecunia habet. Tatgl in acest caz Ii pierde puterea. Vezi Ci-
cero, pro Ocecina, 34. De oratore, I, 40.
4 Plutarc. Publicola, 8.
5 Galus, II, 96; IV, 77, 78.
www.digibuc.ro
AUTOR1TATEA IN FAMIL1E 101
Justitia, in ceiace priveste fiul i sotia, nu exista in

cetate. pentrud, se gäsea in easä. Judedtorul lor era
seful familiei tinând sedinta ca la un tribunal, in virtu-
tea autoritätii maritale sau päxintesti, In numele fami-
liei si sub ochii divinitätilor casnice
Titu Liiu povesteste rL Senatul, voind s desfiinteze
Bacanalele la Roma, a deeretat pedeapsa eu moartea
Impotriva acelora cari ar fi luat parte. Decretul a fost
executat usor fata de cet64etni. Insä, In privinta femeilor,
care nu erau cele mai putin vinovate, se prezenta o gravg,
dificultate: femeile nu puteau fi judecate de dtre stat;
familia singura avea dreptul sä, le judece. Senatul res-
pectä, acest veehiu prineipiu i läsä, sotilor i párintilor
sarciva de a pronunta sentinta cu moartea impotriva fe-
meilor 2.
Acest drept de justitie pe care-1 exercita seful fami-
liei in casa sa, era complet i färä, apel. El putea sä, con-
damne la moarte asa, cum fäkea i magistratul In cetate;
nici o autoritate nu avea dreptul sä, modifice hoOririle
sale. Sotul, spune Caton eel %Aran, e judeditorul so-
tiei sale; puterea sa nu are limite; el poate orice vrea.
Dad, ea a, comis vreo rea1á, o pedepseste; dad a Mut
vin, o condamnä,"; dad, a avut legauri cu un alt ora, o
omoarg". Dreptul era 'leeks in privinta copiilor. Va-
leria Maxim eiteaza pe un oareeare Atilius care îi o-
morá fiica vinovatä, de purtári urâte i toatä, lumea eu-
nostea pe akel tatá care si-a omorat fiul, complicele lui
Cati 2.
Fapte de aceastä, naturä sunt numeroase In istoria ro-
manä. Ar insemna sä," ne facem o idea falsä,, dad, am
crede cg, tat61 avea drept absolut sà"-si omoare sotia
' Au fost timpuri eind moravurile au moclificat jurisdictia; tatitl
consults familia întreag i o organiza ea un tribunal, pe care 11
pre7ida. Tacit. XIII, 32; Digeete, cartea XXIII, tithil 4, 5. Platon,
Legi. IX.
2 Titu Liviu, X XXIX, 18.
3 Caton, in Aulus-Gellus, X, 23. Valeriu-Maxim, VI, 1, 3-6. De
asernenea legea atenianit IngOula sotnlui omoare sops, adul-
terg. (Schol. ad Horat., Sat., II, 7, 62), gi tat§,lul s viindit in
servitute pe flica sa desonoraa. (Plutarc, Solon, 23).
www.digibuc.ro
102 CARTEA II. - FAmILIA
copii. El era judedtorul bor. Dacg, ii pedepsea cu moar-

tea, fâcea acest lueru in virtutea dreptului su de in-
decatg. Cum tatgl familiei era singur supus judecâtii
cetatii, sotia i copilul nu putean gaisi alt judedtor de-
cât pe el. El era in interiorul familiei unicul magistrat.
Trebuie de altfel sà, observgm c`á autoritatea pgrin-
tease'â, nu era o putere arbitraid, cum ar fi aceia care ar
deriva din dreptul celui mai tare. Ea avea drept prin-
cipiu credintele cari se 0,seau In fundul sufletelor
îi gasea limitele chiar In aceste credinte. De exemplu,
tatba avea dreptul s excludà pe fiu din familie; el stia
bine insI d, dad, fâcea acest Iucru, familia risca A., se
stinga" i manii strämosilor sài sà cadà In vecinid uitare.
El avea dreptul sà adopte un strAin, Tug religia Ii
interzicea sä" fad acest lucru dacà avea un fiu. Era
unicul proprietar al bunurilor sale, totusi el nu avea, cel
putin la origine, dreptul de a le InstrAina. Putea
repudieze sotia; pentru a face acest lucru hug trebuia
sà indfdsneasd, mai intaiu s'a" mpg' legAtura religioasà pe
care o stabilise egsgtoria. Astfel religia impunea tatglui
tot atâtea obligail câte drepturi Ii conferea.
Aceasta a fost mult timp familia antia. Credintele cari
ainuiau In spirite au fost de ajuns, fIrg, s5, fie nevoie
de dreptul fortei sau de autoritatea. unei puteri sociale
pentru a o constitui In mod regulat, pentru a-i da o dis-
ciplinä, o conducere, o justitie, i pentru a fixa In toate
detaliile dreptul privet
CAPITOLUL IX
Antica morali a familiei

Istoria nu studiazà numai faptele materiale i insti-
tutiile; adevgratul sau obiect de studiu este sufletul orae-
nese; ea trebuie sà aspire la a cunoaste ceia ce a crezut,
ce a gândit, ce a simtit acest suflet, In diferitele vârste
ale neamului omenese.
Am arätat la incepatul acestei eärti antieele credinte
ce-si fkuse oamenii asupra ceia ce avea s6 fie dup6.
www.digibuc.ro
moarte. Am. spus apoi cum aceste credinte au dat nas-
tere institutiilor casnice i dreptului privat Ramane
vedem care a fost influenta acestor credinte asupra
moralei in societatile primitive. Fara a pretinde el a-
ceasta veehe religie ar fi creiat sentimente morale in su-
fletul omului, putem crede cel putin ca. ea s'a asociat lor
pentru a le intari, pentrit a le da o mai mare autori-
tate, pentru a le asigura stapanirea i dreptul lor de con-
ducere asupra purtärei oamenilor, uneori insä i pentru
a le falsifica.
Religia acestor prime tiznpuri era exclusiv casnica;
morala de asemenea. Religia nu-i spunea omului arl-
tându-i pe un altul: Iata fratele tau. Ea Ii spunea:
un strain; el nu poate lua parte la actele religioase ale
cäminului tau; nu se poate apropia de mormintele fa-
miliei tale, are alti zei deal tine i nu se poate uni cu
tine pentru o rugaciune comuna. Zell ti resping raga,
ciunile lui si.-1 privesc ea pe un dusman; este deci
dusmanul tau.
In aceasta religie a focului sacru casnic, omul nu roaga
nieiodata divinitatea in favoarea altor oamenii; el n'o in-
voaca decat pentru el si ai säi. Un proverb grec a rams
ea o amintire i o räMäsita a acestei vechi izolari a omu-
lui in rugaciune. In timpul lui Plutare se mai zicea Inca
egoistului: Aduci sacrificii focului sacru j. Aceasta in-
semna: Te departezi de concetatenii tai, nu ai prieteni,
semenil tel nn inseamna nimic pentru tine, nu traesti de-
chit pentru tine i pentru ai VAL Acest proverb era indi-
ciul unor timpuri când, intreaga religie fiind In jurul
focului sacru casnie, orizontul moralei i al afectiei nu
depäsea nici el cercul strimt al familiei.
E natural ca ideia morala s fi avut inceputurile
progresele sale ea si ideia religioasa. Zeul primelor ge-
neratii, in aceasta rassa,, era foarte mic; putin cate pu-
tin oameni 1-au facut mai mare: tot asa morala, foarte
strimta la inceput §i foarte incomplectä, s'a largit pe ne-
Ewria 66stg. Pseudo-Plutarch, edit. Dubner y,167. Eustatiu, In
Odyss., VII, 247: napotvict Tò op.s p ciav dye. iccct
aouvac obai gevéptec.Y.
www.digibuc.ro
siurtite pânâ child, din progres in progres, a ajuns
proclame datoria iubirei fatâ, de toti semenii. Puns-
tul situ de plecare a fost familia, si sub actiunea credin-
telor religiei casnice i-au apilrut omului in primul rând
indatoririle sale.
Sà ne Inchipuim aceast6 religie a focului sacru casnic
si a mormântului, in epoca deplinei sale vigori. 'Omul vede
divinitatea foarte aproape de dânsul. Ea este, ca si con-
stiinta, de fatà la cele mai mici actiuni ale sale. A-
ceastA flint-a fragilg se ggseste sub ochii unui martor
care nu-1 parAseste niciodartg. El nu se simte niciodat6
singur. Al'alturi de dânsul, lu casà, pe camp, are protec-
torj sA-1 ineurajeze iii munca vieii i judeditor, care
pedepseaseä faptele sale vinovate. Larii, spun Ro-
manii, sunt divinitAti inspilimântRoare, cari sunt insärei-
nate sí pedepseascil oamenii i sà vegheze asupra tot ce se
petrece in interiorul caselor". Penatii, mai spun ei,
sunt zeii cari ne intretin viata; ei hanese corpul nostru
ne câIluzese sufletul"
Se obicinuia A, se dea focului sacru epitetul de cast" 2
si era eredinta cà el poruncea oamenilor castitatea. Nici
un act materialmente sau moralmente impur nu trebuia
sg. fie coatis in apropierea lui.
Primele idei de gresalá, de pedeapsti, de ispIsire, par
a fi venite de aei. Omul care se simte vinovat nu se mai
poate apropia de propriul situ câmin; zeul s'Au Il respinge.
Oricui ar fi Värsat sânge, nu-i este ingaduit sá mai facg
nici un sacrificiu, nici o libutiune, rugáciune sau ciná.
sacrit Zeul e Mat de aspru csa', nu admits nici o seuz54 nu
distinge intre un omor involuntar i o crimá premeditatl
Nana pátatá de sânge nu mai poate atinge obiectele
sfinte Pentru ea omul sg, poatá reia cultul 4i sá
reintre in poseqia zeului sàu, trebuie eel putin sä; se
purifice printr'o ceremonie expiatorie 4. Aceastii religie
' Plutare, Quest. role., 51. Macrob, Sat.. III, 4.

3 'Ar.soIr; iatiaç óiepotç, Euripide, Hemel. ftrr 705.
IIerodot, I, 35. Virgil, Eneida, II, 719. Plutare, Theseu, 12.
Herodot Ibid.. Esehyl. Choeph.. 90: cereinonle deserisli, de Apol-
lonius din Rodoq. IV, 704-707.
www.digibuc.ro
ANTICA MORALA A b ZrILIta TM"
cunoaste iertarea; are rituri pentru a curati petele sufle-

tului; oriat de strâmta si de grosolana ar fi ea, stie sa
consoleze omul chiar de greselile sale.
Daea ignoreaza in mod absolut datoriile de caritate,
eel putin schiteaza omului cu o admirabila claritate da-
toriile sale de familie. Face cgsatoria obligatorie; celi-
batul este o crimä In ochii unei religii care face din con-
tinuitatea familiei prima si cea mai sfânta din datorii.
Dar unirea pe care dânsa o prescrie nu se poate indeplini
deckt In prezenta divinitätilor easnice; e unirea religi-
oasa, sfântä, indisolubila, a sotului si. a sotiei. SA nu
si sä fug' din casatorie un contract de consiintire, cum a
lost la sfârsitul societätii greee si romane. Aceasta
veche religie il opreste si. daca Indrazneste s'o faca, il pe-
depseste. Caei fiul care se naste dinteo astfel de uniune
e considerat ea bastard, adica drept o fiinta care n'are
loc In camin; n'are drept sä Indeplineasca nici un act
sfânt; nu se poate ruga1.
Tot aceasta religie vegheaza cu grija asupra cura-
teniei familiei. In ochii sai, cea mai grava greseala ce
poate fi comisa e adulterul. Cgei cea dint& regula a cul-
tului este ea sa se transmita din tata In fin caminul; ori.
adulterul turbuia ordinea nasterii. 0 alta regard e ea
inormântul sa cuprinda numai pe merabrii familiei; ori.
fiul adullerului e ma strain, care va fi inmormântat in
mormânt. Toate principiile religiei sunt violate; cultul
este paint, caminul devine neeurat, fieeare ofranda la
mormânt devine o nelegiuire. Mai mult Inca: prim
adulter seria descendentilor e sfarâmata; familia, chiar
Para voia celor vii, e stinsa, si nu mai exista fericire
divina pentru strabuni. *i. Indianul spune: Fiul adul-
terului zadärniceste In aceasta viatä ei'n eealalta ofran-
dele adresate manilor" 2.
Iata pentruce legile Greciei si a Rom.ei dau tatalui
1 Iseu, De Plated. heredit., 47; Demostene, In Macart., 51:
Nó/np 8i. IA etvat &-ry.tatsiced kb' israiiv p.410' baiwv. Religia tim-
purilor posterioare a oprit ti ea pe vórioç de a oficia ea preot. Vezi
Ross, Inscr. qr., III, 52.
2 Legiie liii. Manu, III, 175.
www.digibuc.ro
CARTEA li. FAMILIA
dreptul de a indepgata pe copilul nou ngscut. i iat6 dace

ele sunt asa de riguroase, asa de inexorabile pentru a-
dulter. La Atena îi este Inggduit sotului sg" omoare pe
vinovat. La Roma soful, judecgtorul soiei, o condamng
la moarte. Aceastg religie era atat de severg., incât omul
nici nu avea dreptul sg, ierte cu totul si era fortat sg-si
repudieze femeia 1.
Iata deci primele legi ale moralei casnice ggsite
sanctionate. lag, in afarg, de sentimentul natural, o
religie poruncitoare, care spune bgrbatului i femeiei cà
sunt uniti pentru totdeauna §i cá din aceasti unire de-
curg datorii riguroase, a cgror nesocotire ar aduce con-
secintele cele mai grave atât in viata aceasta, cât si in
cealaltg. De aci decurge caracterul serios i sacru al uniu-
nei conjugale la cei vechi i puritatea pe care familia
a pgstrat-o mult timp.
Aceastg, moralg, casnicg mai prescrie Incl si alte da-
torii. Ea spune sotiei cá trebuie sg, asculte, sotului cá
trebuie sg porunceascg. Ea ii Invat.á pe amândoi sg, se
respecte unul pe altul. Sofia are drepturi, cgoi are locul
sgu in jurul focului sacru; ea are sarcina sg-1 pgzeascg. sà
nu se stingg. Ea mai ales, trebuie O.', observe ca focul sA
se pgstreze curat; ea il invocg, ea Ii oferg sacrificii 2. Ea
are deci i un rol religios. Acolo unde femeia lipsaste,
eultul casnic este incomplect ì insuficient. Pentru un
Grec este o mare aaenorocire sg aibg un &grain fgrg sotie 3.
La Romani prezenta femeii este atât de necesaig la sa-
crificii, Incât preotul îi pierde darul devenind vgduv 4.
' Demostene, In Neaer., 86. E adevIrat c daeg, aceastl moraai

primitivi, condamna adulterul, ea nu desaproba incestul; religia 11
autoriza. Prohibitille relative la asA,torie erau toemal contrarii de
cele actuale; era foarte bine vlzutit asg,toria fratilor Intros ei (Cor-
nelius Nepos, proemium., id., Victfa lui Cimon, c. 1. Minucins
Felix, Octavius 30), era insA interzis In principiu sg. te asiitoresti
en o femele din alt oral.
2 Caton, de Re rust., 143: Rein divinain faciat... Focum purum
habeat. Macrobin, I, 15, in fine: Nupta in domo viri rem facit di-
vinam. A se compara cu Denys din Halicarnas, II, 22.
3 Xenophon, Guy. Lacedem., IX, 5: r uvatak asvilv icnicro,
Plutare, Quest. rom., 50. Cf. Denys din Halicarnasua, II, 22.
www.digibuc.ro
ANT1CA MORALA A FAMILIEI iv
S'ar putea crede c acestei impärtkiri la intretinerea
cultului casnio se datoreste veneratia care n'a incetat
niciodatá s inconjoare pe mama de familie, atât in socie-
tatea greacl cât i In cea romand. De aci vine faptul
femeia poartà in familie acela§ titlu ea si sotul sàu: La-
tinii spun paterf amilias $i materf amilias, Greed obtoae-
OzÓrnc j oir.oaionotva, Indienii grihapati, grihapatni. De
aoi vine 1§1. formula pe care o pronuntä sotia in dsätoria
romanä: Ubi tu Caius, ego Caia, formulä care ne spune
eA1 dad, in easä n'au autoritate egad, au eel putin
aoeeas demnitate 1.
Cât despre fiu. 1-am väzut supus autoritgii tatälui,
care-1 poate vinde i condamna la moarte. Acest fiu
are îns i el un rol in cult; indeplineste o functiune in
ceremoniile religioase; prezenta sa in anumite zile este
eta de necesard, in cat Romanul care nu are nici un fin
e suit s adopte in mod fictiv unul pentru aoele ziler
pentruea riturile sä poatä fi indeplinite 2. $i vedeti
ce legaturä puternic6 stabileste religia intre tatä si. fin!.
Era inrädäcinatä, credinta inteo via% viitoare in mor-
mint, viatä fericitä i ealmä, clad, ospâtul funebru a fost
regulat fAcut. Astfel teal e convins c soarta sa in
viata viitoare va depinde de grija pe care o va avea fiul
säu de mormânt, si. fiul, la rândul säu, e convins c tatal
säu mort va deveni un zeu pe care el va trebui sä-1 in-
voace.
Putem ghici cat respect si afectie reciproca puneau
aoeste credinte in familie. Cei vechi &Mean virtutilor
casnice numele de pietate: ascultarea fiului fatà de
tati. dragostea pe care o poartä inamei sale, era pietate,
A§a cX ne lnelm daca vorbim despre trista aservire a femeii
romane in inanu mnariti. Cuvântul mantis implica idela nu de fortl
ci de autoritate, gi el se aplicit tot atilt de bine autori-
trttii tatitlui asupra flicei sau a fratelui asupra sorei ca 1 acelelac
a sotului asupra soieí. Titu-Liviu, XXXIV, 2: feminaa in manu .
esse parentum, fratrum, virorum. Femeia asXtoritI dupa rit era
stKpina easel. Yupta in domo viri DOMINIUM adipiscitur. (Ma-
crobiu, I, 15. in fine); Denys din Halicarnas. II, 25, exprimit clar
situatia femell: Ascultând in toate de sot-ul situ, era sail:aria.
casei ca i el«.
2 Denys din Haliearnass, II, 20, 22.
www.digibuc.ro
CARTEA IL FAMILIA.
pictas erga parentes; dragostea tatAlui pentru copii,

duiosia mamei, erau tot pietate, pietas erga liberos. To-
tul era divin in familie. Sentimentul datoriei, afectiu-
nea naturalA, ideia religioasA, toate acestea se confundau,
nu fAceau decât una, se exprimau printeun singur
,cuvint.
Vi se va pdrea poate foarte curios c'd socoteau dragostea
de casa printre virtuti; totusi, era o virtute la cei vechi.
Acest sentiment era profund si puternic in sufletul bor.
Priviji pe Anchise care, la vederea Troiei in flacdri nu
vrea totusi sd-si pdrdseascA bdtrâna-i casd. Priviti pe
Illysse cdruia i se oferd toate comorile i nemurirea chiar;
el insA nu vrea decat sá revadd flacAra cdminului sàu. SA
venim pânä la Cicero; acesta nu mai e un poet, ci un
om de stat care spune: Aci este religia mea, rassa mea,
aci sunt urinele pdrintilor mei; nu stiu ce farmec se aflä
aci, care pItrunde in sufletul i simturile mele" Trebuie
ne strAmutdm. cu gândul in mijlocul celor mai vechi
generatii, pentru a putea intelege cât au fost de vii si de
-puterniee aceste sentimente, cari in timpul lui Cicero eratt
intrudtva mai slabe. Pentru noi casa e numai un
un addpost; Il pArdsim i o uitäm fArá multA greu-
tate, ori, dacà ne legdm de dânsa, facem aceasta numai
prin forta obisnuintei si a amintirior. Cdci pentru noi
religia nu este intr'ânsa; Dumnezeud nostru este Dumne-
zeul intregului univers gdsim pretutindeni. La cei
vechi se intâmpla cu totul altfel; in interiorul casei gd-
seau principala lor divinitate, providenta lor, aceia care-i
proteguia individual, care le asculta rugAciunile si le in-
deplbiea vointele. AfarA din casä, omul nu se mai simtia
sub ocrotirea zeului; zeul vecinului era un zeu &imam.
Omul isi inbea atunci casa cum îi iubeste azi biserica-2.
astfel, credintele primelor epoci n'au fost strAine
desvoltitrii morale a acestei pärti a umanitatii. Acesti
zei preseriau curAtenia i opreau värsarea sângelui; no-
' Cicero. De legibus, 11, 1. Pro Donto, 41.
2 De aici sfintenia domiciRului, pe care cei yechi o considerara
totileauna ca Demostene, in Androt., 52; in Evergunt
60. Dipeste, de in ju voc.. 11, 4.
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA 109'
tiunea de justitie, dach nu s'a näscut din aceastâ ere-

dintâ, a fost cel putin int`áriti de dânsa. Acesti zei apar-
tineau in comun tuturor membrilor unei aceleasi familii;.
familia s'a gâsit astfel unitä, printr'o legâtura. puternicâ.
toti membrii säi au invâtat sä, se iubeascâ i sit se res-
pecte unii pe altii. Acesti zei trgiau In interiorul fiecârei
case: omul si-a iubit deci casa, locuinta sa fisä si du-
pe care o avea dela strâmosi i pe care o la's&
mostenire copiilor sUi ca pe un sanctuar.
Morala antica, orinduitg, de aceste credinte. nu cunostea,.
caritatea dar Inváta eel putin virtutile casnice. Izolarea
familiei a insemnat, la aceastâ rassâ, Inceputul moraleL
Atunci au apârut datoriile, clare, precise, imperioase, dar
strânse inteun cerc restrâns. Si va trebui sâ ne amin-
tim, In cursul acestei cârti, acest caracter strâmt al mo-
ralei primitive: cAci societatea civilä, fundatâ, mai tflr-
ziu pe aceleasi principii, a inabrkat acelasi caracter
multe tfäsâturi particulare ale vechii politici, se vor Px-
plica prin aceasta
CAPITOLUL X
Gens" la Roma §i In Grecia

Se Intalneste la jurisconsultii romani si la scriitorii
greci urmele unei vechi institutii, care pare &A. fi avut
mare vigoare In prima epoca a societâtilor grece si ita-
lice, dar care, slabindu-se putin câte putin, a läsat urme
ce aMa se pot desprinde In ultima parte a istoriei lor.
Vorbim de ceiace Latinii numeau gens i Grecii Iivoc.
S'a cliscutat mult -asupra naturii si constituirii amstei
yens. N'ar fi poate folos s spunem mai întâi ce-
face dificultatea problemei.
Este care nevoie sg, atragem atentia c5, am incercat, in acest
capitol, sit schitiim cea mai veche moralg a popoarelor cari au de-
venit Grecii ci Romanii? E nevoie qK adkiglim eg, aceastl mortal s'a
modificat apol eu timpul, mai ales la Greci? Chiar in Odiseia TOM
gKsi sentimente noui i alte moravuri; continuarea aeestel cArti a
va arAta.
www.digibuc.ro
1.10 CARTEA II. - FAMILIA
Gens, cum vorn vedea mai departe, forma un corp a

cdrui constituire era cu totul aristoeraticg; gratie organi-
zgrii sale interne, Patricienii la Roma si Eupatrizii la
Atena, pästrarä multg vreme privilegiile bor. Atunci când
partidul popular lug puterea, combgtu cu toatg energia
aceastä veche institutie. Daa, ar fi putut s'o distrugg
eomplect, e probabil cg nu ne-ar fi rgmas despre dânsa asici
-cea mai mid, amintire. Dar ea era deosebit de puternicg
si de infaldgcinatg in moravuri; nu s'a putut s'o facg sg
disparg compleetamente. Se multumirl deci s'o modifice:
i se lug ceiace fAcea caracterul sgu esential si-i se 160,
numai formele sale externe, cari nu supgrau intru nimie
noul regim. Astfel, la Roma, plebeii se gândirg s forraeze
gentes, dupg exemplul patricienilor; la Atena se ineercä
sa se rgstoarne accstea, sg le amestece im-
preun i sg le inlocuiascg prin deme, infiintate dupg a-
semanarea kr. Vom explica aceste fapte când vom vorbi
de revolutii. E deajuns s observgm aici cg, aceastg al-
terare profundl, pe care democratia a introdus-o in re-
gimul gens, e de naturg sg, ineurce pe acei cari vor sg-i
tunoascg, constituirea primitivg. In adevgr, aproape toate
tirile ce le avem asupra ei dateazg din epoca când fu-
sese transformatg. Ele ne aratg numai ceiace revolutiile
mai lgsaserg sä subsiste.
Sg, presupunem ca peste dougzeci de secole orice cu-
nostintg, de evul mediu ar dispare, cg, nu ar mai rAmâne
nici un document din ceiace a precedat revolutia din 1789
totusi nn istoric al acestui limp ar vrea sg-si facg o
ideie de institutiile anterioare. Singurele documente pe
.cari le-ar avea In mftini, i-ar argta nobilimea secolului al
nougsprezeeelea, adieg ceva foarte diferit de feudalitate.
Dar s'ar gândi cä o mare revolutie s'a indeplinit in in-
terval §i ar conehide cu drept cuvânt c aceastg institu-
tie, ea toate celelalte, a trebuit sg fie transformatg; a-
,ceastä nobilime pe care i-ar aräta-o textele, n'ar mai fi
pentru dânsul cleat umbra sau imaginea foarte alteratg
a unei alte nobilimi incomparabil mai puternieg. Apoi,
daeg, ar examina en atentie slabele rg,mg§ite ale vechiului
monument, câteva expresii rimase in limbg, câtiva ter-
www.digibuc.ro
"GENS" LA ROMA 111
meni scäpati legii, vagi 'amintiri sau zadarnice päreri de

ran, ar ghici poate ceva din regimul feudal ei ar ajunge
sg-ei Leg din institutiile evului mediu o ideie care n'ar
fi prea indepgrtatä de adevär. Greutatea ar fi desigur
mare; e tot atilt de mare pentru istoricul e azi, care
vrea sä cunoascg anticul gens, cdci n'are alte informatii
asupra lui, deckt acele cari dateazä, dintr'un timp cdad
nu mai era decal propria sa umbed.
Vora incepe prin a analiza tot ceiace scriitori vechi ne
spun despre gens, adieä, tot ceiace mai rdmäsese dintrân-
stul in epoca in care era de acum mult modificat. Apoi, cu
ajutorul acestor resturi, vom incerca sä Intrevedem ade-
väratul regim al anticului gens.
1° Ceiace ne spun scrittarii vechi despre gens

Dug, deschizi istoria romand in timpul räzboaielor
punice, intidneeti trei personagii cari se numesc Clau-
dius Pulcher, Claudius Nero, Claudius Centho. Toti trei
apartin aceleias gens, gens Claudia.
Demostene, intr'una din pledoriile sale, aduce eapte
martori cari toti dovedesc c fac parte din aceias Tbog,
aceia a lui Britides. Ceiace-i curios in acest exemplu e
faptul cg cele eapte persoane citate ca membre ale a-
celuia§ livos se gäseau inscrise in ease deme deosebite;
aceasta demostreazä cä Tivos nu corespunde exact cu
dema ei nu era ea aceasta o simplg impärtire adminis-
trativg
lath' deci un prim fapt dovedit: erau gentes la Roma
ei la Atena. S'ar putea cita exemple relative la multe
alte orase din Grecia ei din Italia ei sà conchidem de aci
ca, dupa toate probabilitätile, aceastg institutie a fost
universalg la vechile popoare.
Fiecare gens avea un cult special. In Grecia se recu-
noeteau membrii aceleiasi gens, dupg, faptul cd fdceau
Demostene, in Nener., 17. Vezi Platare, Themist., 1 Esehin,

De falsa legat., 147. Boeckh, Corp. inser., No. 385. Ross, Demi At-
Lid, 24, La Greei gens e adesea numit6 tcírrpct: Pindar, passim.
www.digibuc.ro
112 CAHTEA II. FAMILIA
sacrificiile In comuu dintr'o epoca foarte indepartate i.

Plutarc mentioneaza locul de sacrificiu al gintei Lyco-
mezilor, si Eschin vorbeste de altarul care apartinea
gintei Butazilor 2.
La Roma de asemeni, fiecare gens avea diferite acte re-
ligioase de indeplinit; ziva, locul, riturile erau fixate
de religia sa particulara 3. Capitoliul e blocat de
Gali; un Fabius iese 0 strabate rdradurile dusmane
Imbracat In costumul religios si purtând In mâini obiec-
tele sfinte; se duce sa faca sacrificii pe altarul gintei
sale, care-i asezat pe Quirinal. In cel de al doilea rasboiu
punic, un alt Fabius, acela care era numit scutul Rome!,
tine piept lui Anibal; de sigur ca republica are mare ne-
voie ca el sa, fie la post; el lag totusi comanda armate-
lor in mâna imprudentului Minucius: caci e aniversarea
zilei de sacrificiu a gintel sale si trebuie sa alerge la
Roma spre a indeplini actul sacru 4.
Acest cult trebuia sa fie perpetuat din generatie In
generatie; si era o datorie sa lasi un fiu In urma ta pen-
tru a-1 continua. Un inamic personal al lui Cicero, Clau-
dius, si-a parasit ginta sa pentru a infra inteo familie ple-
beiana; Cicero Ii spune: Dece expui religia gintei Clau-
dia sa piara, din cauza ta? 5.
Zeii gintei, Dii gentiles nu o protejau de cât pe dânsa
si nu voiau sa fie invocati cleat de (Musa. Nici un strain
nu putea fi admis la ceremoniile religioase. Se credea ca,
daca unui strain i se dedea o parte din victima sau numai
daca asista la sacrificiu, zeii acelei gens erau ofensati si
toti membrii eratt sub acuzarea unei grave nelegiuiri.
Dupa cum fiecare gens avea cultul si sarbatorile sale
' Harpocration V° Tsvvirrat: Èxciarri rtiiv cppwcpecilv rtro et;
Tin Tettixovta, a tr,v at teptuatívat at ixecoTOC; .apoo41xeocat itx-
Tayipoinno. Hesychius: rElivirCat, 01. TO atyro5 *10; p.stixonsç %at
aveAsso ite fipxtç Exowcsç xotva lepci.
2 Plutarc, Themist., I. Eschin, De falsa legat., 147.
3 Cicero, De arusp. resp., 15. Denys din Halicarnass, XI, 14.
Festus, V° Propudi, ed. Muller, p. 238.
6 Titu-Liviu, V, 46; XXII, 18. Valeriu-Maxim, I, 1, 11. Polybin.
Ill, 94. Pliniu, %XXIV, 13. Macrobiu, III, 5.
5 Cicero, Pro domo, 13.
www.digibuc.ro
or,
religioase, ea avea i mormantul säu comun. Citim bate()

pledorie a lui Demostene: Acest om pierzind pe toti
copii sai, i-a inmormântat in mormântul strämosilor lui,
in acest mormânt comun tuturor celor din gens a sa".
Urmarea pledoariei aratä, cá nici un sträin nu putea fi
inmormântat in acest mormânt. Intr'un alt discurs, ace-
las orator vorbeste de mormântul in care ginta Buselizi-
lor îi ingroapä membrii í uncle in fiecare an ea sävar-
seste un sacrificiu funebru; acest loc de iumormântare
e un câmp destul de mare, eara-i ingràdit, dupâ obiceiul
vechiu"
Acelas lucru se intâmplä, si la Roma. Velleius vorbeste
de mormântul gintei Quintilia si Suetoniu ne spune eä.
gens Claudia 11 avea pe al säu pe coasta muntelui Ca-
pitoliu 2.
Vechiul drept al Romei considera pe membrii unei
gens ca apti de a mosteni unii dela altii. Cele Dou5spre-
zece Table se pronuntä cä, in lipsa de fii sau de agnati,
gentilis e mostenitorul natural. In aceastâ 1egislaie, yen-
tas e deci mai apropiat decat cognatul, adicä mai apro-
piat deal rudele sotiei 3.
Nimic nu-i mai strâns legat cleat membrii unei gens.
Uniti in celebrarea, aceloras ceremonii sacre, ei se ajutau
,reciproe in toate nevoile vietii. Gens intreagg, räspunde
de datoria unuia din membrii säi; ea räscumpära," pri-
zonierul; ea plâteste amenda condarnnatului. Dacä, unul
dintre ai säi devine magistrat, ea cotizeazg pentru a pläti
toate cheltuelile pe care le cere orice magistratur6 4.
Acuzatul e intovârâsit la Tribunal de toti membrii
gintei sale: aceasta aratä, solidaritatea pe care legea o
stabileste intre orn i corpul din care face parte. A
pleda impotriva unui om din pinta ta, sau a mârturisi
impotriva lui, e un act contra religiei. Un Claudius, per-
sonagiu considerabil, era inamic personal al lui Appius
Demostene, In Macartatum., 79; in Eubulielein., 28.

2 Suetoniu. Tiberius, I. Velleius, II, 119.
3 Gains, III, 17. Digeste, III, 3. 1.
4 'Mtn-Li-du, V, 32. Denys din flabearnas, Fragm., XIII, 5.
Appian, Annib., 28.
93.90.3. Biblioteca Universitark Vol. VI.

www.digibuc.ro
Claudius, decemvirul; &and acesta fu chemat la judecatd

arnenintat cu moartea, Claudius Il apArd si implord
poporul in favoarea lui, anuntind insd, c dacd face
acest demers, 11 face, nu din dragoste ci din datorie"'.
13n membra din gens nu avea dreptul s dea in jade-
cata cetdtei pe un altul, aceasta pentrucd exista o ju-
stiti.e in fiecare gens. Fiecare avea seful s'du, care era
totdeodatd judeedtor, preot i comandant militar2. Se
stie e. atunci când. familia sabind a lui Claudius veni
A. se stabileascrt la Roma, cele trei mii de persoane cari
o compuneau, ascultau de un sef unic. Mai tarziu, and
familia Fabius se ins6.reind, singurd, cu idsboiul impotriva
Veilor, vedem ciii aceastd gens are un sef care vor-
beste in numele ei in fata senatului si o conduce Ina-
potriva dusmanului s.
In Grecia de asemenea fiecare gens avea un sef; in-
scriptiile ne-o dovedesc; ele ne aratd, c acest sef purta de
obiceia titlul de arhonte 4. In fine, la Roma ca i in Gre-
cia, gens avea adundrile sale; clddea deerete pe cari
meinbrii trebuiau sd le asculte i cari erau respectate
chiar de cetatea
Acesta-i ansamblul de legi si Oiceiuri pe care le gasim
Inca in vigoare in epocile in cari gens era foarte sl'abitd
aproape denatuiatd. Acestea -sunt rinirtsitele acestei
vechi institutii °.
Titu-Liviu, III, 58. Denys, XI, 14.

2 Denys din Halicarnas, II, 7.
Idem, IX, 5.
BOeCkh, Corp. inscr., No. 397, 399. Ross, Denui Attici, 24.
5 Titu-Liviu, VI, 20. Suetoniu, Tiberiu, 1. Ross, Demi Attici, 21.
6 Cicero Inceara o definitie a unei gens: Gentiles sunt qui inter se
cadent nomine sunt, qui ab ingenuis oriundi aunt, quorum majorum
nemo servitutem servirit (Cie., Topice, 6). Aceasa, definitie e in-
complectit; ea indica oarecari semne exterioare mai degrabit cleat
caracterele esentiale. Cicero. care apartinea ordinului plebeu, p.tre
a fi avut idol foarte vagi de gens din timpurile antice; el spune
e. regele Servius Tullius era gentilis al s6u (meo regnante gentili,
Tusculanes, I, 16) i c un oarecare Verrucinus era aproape ge t-
tilis eu Verres (en Verrent, II, 77).
www.digibuc.ro
GENS LA ROMA 115
2" Cercetarea ceitorva päreri cari au fost emise spre

a ,explica gens romanti.
Asupra acestui obiect, care-i de mull In discutia eru-
clitilor, au fost propuse mai multe sisteme. Unii spun:
gens nu-i altceva deal o asemänare de nume. Dupa altii
gens nu-i dealt expresia unui raport dintre o familie care
exercita un patTonagiu 6 allele cari sunt cliente Fie-
care din aceste douä pareri contin o parte de adevar,
îns nici una din ele nu corespunde intregei serii de
fapte, legi, obiceiuri, pe cari le-am ennrnerat.
Du$ alta teorie, gens Inseamna un fel de inrudire
artificialä; gens e o asociatie politica a mai multor fa-
xniiii la origine, erau straine una de alta; In lipsa
unei legaturi de sânge, cetatea a stabilit Intre ele o uniune
fictiva, o Inrudire conventional&
Se prezinta îns o prima obiectie. Daca gens nu este
cleat o asociatie factice, cum se explica faptul cit mem-
brii sai au dreptul sa se mosteneasca unii pe altii? De
ce gentilis e preferat cognatului? Am vazut mai sus re-
gulile ereditätii si am spus ce relatie strânsa si necesara
stabilise religia Intre dreptul de mostenire si Inrudirea
in linie barbäteasca. Se poate presupune oare cit legea
antia, s'ar fi depártat de acest principiu pâng, la a acorda
succesiunea unor gentiles. dacä acestia ar fi fost straini
unii altora?
Caracterul cel mai puternic i mai bine constatat al u-
nei gens, e cä ea insä§i are un cult asa cum Il are si familia
pe al sau. Ori, dacl am cautb, zeul pe care II adora
fiecare, vom vecka cä, intotdeauna e un stramos divini-
zat i ca altarul pe care aduce sacrificii, e un mormânt.
La Atena, Eumolpizii Il venereaza pe Eumolpis, autorul
rassei kr; Phytalizii adora pe eroul Phytalos; Butazii
pe Batas, Buselizii pe Buse los, Lakiazii pe Lakios,
Amynandrizii pe Cecrops La Roma, Claudii descind
dintr'un Clausus; Caecilius onoreaza ca sef al rassei lor
Dernestene. in Macartatum, 79. Pausanias, I, 37. Insciipia

Amynandrizilor, eitat6 de Ross, p. 24.
www.digibuc.ro
CARTEA 11. FAMILIA
pe eroul Caeculus, Calpurnius pe un Calpus, Iulius un

lulus. Cloelius un Cloelus
E adevärat cil ne este ingäduit sg, credem Cil multe din
aceste genealogii au fost alcauite in urmä; trebuie totu§i
sg, märturisim cil aceste prefgAtorii n'ar fi avut motiv,
dacg n'ar fi fost un obiceiu constant la veritabilii gentes
sä recunoascä un strämo§ comun i sâ-i adua un cult.
Minciuna cautg, intotdeauna sà imite adevärul.
De altfel inselgioria nu era asa de usor de comis, cum
ue-am înehipui. Acest cult nu era o adeväratg, formali-
tate de paradà. Una din regulile cele mai riguroase ale
religiei era cà nu trebuia sä fie onorat ca stramos, deck
acela din care descimdeai in adevg,r; sà aduci acest cult
unui sträin era o gravg, impietate. Dacg, yens adora in co-
mun un strämes, racea acest lucru pentrucä credea in
mod sincer cà descinde simulezi un mor-
mant, sà contrafaci aniversäri si ospete funebre, ar fi fost
sä aduci minciuna in tot ce era mai sfânt i sg, te joci
cu religia. 0 asemenea fictiune a fost cu putiartg, in
timpul lui Cezar, când vechea religie a familiilor nu mai
impresiona pe nimeni. Dar dacg,-ne gândim la timpul in
care credintele eran puternice, nu ne putem inchipui cil
mai multe familii, asociindu-se in aceias §ireteMe, sä-si
fi spus: Sà me prefacem cl avem un acela§ strgmos;
ridicgm un mormânt, oferim ospete funebre si des-
cendentii nostri Il vor adora in vecii vecilor. Un astfel de
gaud nu se putea sil se prezinte spiritelor, sau el trebuia
sg: fie inläturat ca un gând necurat.
In probleinele grele pe cari ni le of erit foarte adese-
ori istoria, e bine sg, cerem termenilor linguistici toate
lgmuririle pe cari le pot da. 0 institutie e adeseori ex-
plicatà prin cuvântul care o clesemneazä. Ori cuvântul
yens e exact acelas lucru cu cuvântul genus í puteau
fi luate unul clrept altul si spune fie gens Fabia, fie
genus Fabium 2; amândoug, corespund verbului gignere
§i substantivului genitor, intocmai cum -jives cores-
1 Festus, Caeculus, Calpurnii,

2 Titu-Liviu, II, 46: genu8 Fabium.
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA 117
punde lui Tevvep si lui yovsk. Tuate aceste cuvinte
poartg in ele ideia de filiatiune. G-recii numeau mera-
brii unei Tins prin cuvântul 61LoyiXazreq care in-
seamna hraniti en acelas laptei. Sti se compare cu aceste
cuvinte toate acelea pe cari noi avem obieeiul sä, le tra-
ducem prin familie, In latinote familia, greceste obtoq
Nici until iiici altul nu contin in sine sensul de genera tie
sau de inrudire. Adevdrata semnificatie a cuvântului
familia e proprietate; el desemneazg câmpul, casa,
banii. sclavii si de aceia cele Dougsprece Table spun,
vorbind de mostenitor, familiam nancitor, ca sit ia sue-
cesiunea. Cât despre otzos e limpede eg nu prezintg
spiritului altg ideie deca de proprietate ori de domiciliu.
Iatg totusi cuvintele pe cari le traducem de obiceiu prin
familie. Ori, este de admis ea termeni al cgror sens intrin-
sec e acela de domiciliu sau de proprietate, au putut fi
adeseori intrebuintati pentru a desemna familia,
alte euvinte 0 cgror sens intern e filiajìune, nastere, pa-
ternitate, sä nu fi desemnat niciodatg decât o asociatie
artificialg? Desigur, aceasta n'ar fi fost conform cu clari-
tatea i preciziumea limbilor antice. E indubitabil cg.
Romanii, legau de cuvintele yens i 1tvo
ideia unei origini eomune. Aceastg idee s'a putut sterge
când i institutia gens s'a alterat; cuvântul insg a rrtmas
ea o märturie.
Sistemul care ne prezintä pe yens ca o asociatie factice
are deci impotriva sa: 10 vechea legislatie, care dg., lui gen-
tiles un drept de ereditate; 2° eredintele religioase, cari
nu vor comunitatea cultului decat acolo undo e corau-
nitate de nastere; 30 termenii limbii, eari atestä in yens
o origine comung. Un alt defect al acestui sistern e eg
pi esupune, cä societglile umane ar fi putut incepe printr'o
conventie si printr'un artificiu, ceiace stiinta istorieä nu
poate admite ca adevgrat
' Philochor, in Fragm. ist grec., vol. I, p. 399. revr?ccat, or ay.

Tor) alyco5 Taw Tp..6.xorca -Owns+, olk: ir.pótpav vIct". (M.óxoctoç
ap.o-facty.Toç OcAelarlat, Pollnx, VIII, 11: 01 p.STiy.010TE:; TO5 Tivouç
Tevlitcat bp.cr, áltreç.
www.digibuc.ro
118 CARTEA 11. FAMILIA
3° Gens este familia &mind ineä organizarea uni-

tatea primitivä.
Totul ne prezintâ pe gens ca unitg, printr'o legilturà.
de nastere. S61 mai consultbim Inch' limba: cuvintele de
gentes, In Grecia ea i la Roma, au forma care era utili-
zata In amândouâ limbile pentru nume potronimice.
Claudius insemna fiul lui Clausus, i Butades al lui
Butes.
Acei cari cred c. väd. In gens o asociatie artificiatâ, por-
nesc dela o premisa falsg. Ei presupun c o gens numära
intotdeauna mai multe familii având nume diferite i ei
eiteazil bueuros exemplul gintei Cornelia care cuprindea
pe Seipioni. Lentulus, Cossus, Sy lla. Dar nu se in-
tâmpla intotdeauna la fel. Astfel gens Marcia pare eä a a-
vut totdeauna o singurä ramurä; la fel vedem la gens
Lucretia, si la gens Quintilia multA vreme. Ar fi de-
sigur foarte greu sä spunem cari sunt familiile cari au
format yens Fabia, cAei toti Fabii cunoseuti In istorie
apartin in mod manifest aeeleiasi tulpini; toti poartâ In
primul rând prenumele de Vibubanus; 11 schimbâ apoi
toti pentru acela de Ambustus, pe care-1 inlocuesc apoi
cu Maximus ori Dorsos. Se stie en la Roma era obi-
ceiul ca (nice patrician sä poarte trei nmne. Pe cineva Il
chema, de pildâ, Publius Cornelius Scipio. Nu-i de pri-
sos sä edutäm care din aceste trei cuvinte era socotit ea
adevâratul nume. Publius nu era cleat un nume pus
inainte, praenomen; Scipio era unul adängat, agnomen.
Adeväratul nume, women era Cornelius: ori, acesta era
in acela§ -Limp i cel al Intregei yens. Chiar daeg am avea
numai aceastg, singurg informatie asupra anticei gens,
ne-ar fi deajuns, pentru a putea afirma eh' au fost Cor-
nelii inainte de a fi fost Scipio, si nu cum se spune
adesea, eä familia Scipionilor s'a asociat altora pentru
a forma gens Cornelia.
Vedem, de fapt, in istorie cg, yens Cornelia a fost mult
timp indivizrt i eä toti membrii säi puntau cognomen
Maluginensis §i Cossus. Abia pe timpul dietatorului Ca-
millus una din ramuri adoptrt pronumele de Scipion; mai
o alVt ramuril Il ia pe eel de Rufus, pe eare-1
www.digibuc.ro
»GENS" LA BONIA 119
cueste apoi cu Sy lla. Lontulus apare In epoca rasboaielor
Samnite, Cethegus In al doilea r`ázboiu punie. Ace la*
lucru se Intâmpa cu gens Claudia. Claudii rtiman
timp uniti Intr'o singurg familie i. poartil toti
pronumele de Sabinun, sau Regillensis, seinnul ori-
ginii lor. Ji poti urnagri timp de sapte generatii fara, a
putea distinge ramuri In aceastA familie, foarte nume-
roasg, de altfel. Numai la a opta generatie, In timpul pri-
mului rtisboiu punic, vedem separându-se trei ramuri
luând trei porecle, eari le rgmán ereditare; acestea sunt
Claudius Pulcher, care se continuti, timp de doug secole,
Claudius Centho, care se sting curind, si Claudius Nero,
cari se perpetueaz6 IAA. In timpul Imperiului.
Reese de aci cut gens nu era o asociatie de familie ci
familia tinAisi. Ea putea sut cuprindA fie o singurti ramurg,
fie sut produck" ramuri numeroase; rilmânea totusi o Fa-
milie.
E usor de altfel ea-ti dai seama de formarea si de
natura anticei gens, dacI te gândesti la vechile credinte
institutii pe cari le-am vg,zut mai sus. Vom recunoaste
(liar CA, yens a derivat In mod natural din religia cas-
nidi si din dreptul privat al timpurilor vechi. Ce prescrie.
fapt, aee:astA religie primitivit? C sta%bunul, adia,
omul care a fost cel dintâi Inmormfintat In mormânt,
sut fie perpetuu cinstit, ea un zeu i c2A descendentii
Intruniti In fiecare an lângti locul sfânt unde se odih-
neste, ofere cina funebrà. Acest altar, Intotdeauna a-
prins, acest mormânt, totdeauna onorat de un cult, iati
centTul In junil aruia toate generatiile träiese i prin
care toate ramurile familiei, oricât de numeroase ar putea
fi, rgmân grupate Inteun singur mh'nunchi. Ce mai spune
inc5, dreptul privat al acestor epoci? Observând ce era
antoritatea In familia veche, am vgzut C51, fiii nu se des-
pIrtcau de tata; studiind regulile transmisiunii patri-
inoniului, am constatat cä, gratie principiului comuni-
t4ii domeniului, fratii mai mici nu se despàrteau de
fratele mai mare. CAmin, mormânt, patrimoniu, toate
acestea erau nedespärtite la originti. Prin consecinfa ass
era si familia. Timpul n'o desmembra. Aceastri familie
www.digibuc.ro
121 CARTEA ii. FAMILIA
indivizibila, care se desvolta cu trecerea vremii, perpe-

tuând din secol in secol cultul i numele, era In adevär
antica gens. Gens era familia, dar familia conservând
unitatea, pe care i-o poruncea religia i atingând intreaga
desvoltare, pe care vechiul drept privat li permitea s'o
atintä
Acest adevär admis, tot ceiace ne spun scriitorii. vechi
despre gens, devine clar. Strânsa solidaritate pe care o
remarcam adinewuri intre membrii sai, 1111 mai are nimic
surprinzätor: sunt rude prin nastere. Cultul pe care-1
practica in comun, nu-i o fictiune; II au dela strämosii
lor. Cum sunt o aceias familie, au si un mormânt comun.
Pentru acelas motiv legea celor Doublsprezece Table Ii
declaril capabili s mosteneascä unii pe alii. Cum aveau
toti. la origine, un acelas patrimoniu indiviz, fu un obi-
rein i chiar o necesitate ca intreaga gens sä fie räspun-
zdtoare de datoria unnia dintre membrii säi i sí plätea-
N'avem bri revenim asupra color ce-am spus mai sus (cart. IL
Cap. V) despre agnation. S'a putut vedea el agnation i gentilitatea
decurgeau din aceleai principii i eran o rudenie de aceia naturl.
Pasagiul din loges celor Douitsprezece Table, care dl mWenirea la
gentiles in lipsii de agnati, a incurcat pe jnrisconsulti i a fleut
bit se creadlt a putea s fie o diferentl esential/ intre aceste doul
feluri de rudenie. Dar aceastl diferentl esentialg nu se vede In
nici un text. Erai agnatus cam oral gentilis, prin deseendenta ma-
sculinit si prin legltura religioasl,. Intre aceste doul era nurnai o
diferenti de grad, care se flcu observatIt mai ales dela inceputul
epocei, 'And cole donit ramnri ale unei aceleias gens se despIrtirlt.
Agnatus fu membrul ramurci, un gentilis al lui gems. Se stabili atunei
aceia dinstinctie intro termenii de gentilia i agnatus ca i intro
cuvintele ens 0 familia. Familiam dicimus cranium agnatorum.
spune Ulpian In Digeste, Cart. L, tit. 2t1 g 195. (Ind erai agnat
fatl de un om, erai i cu mai mu RA arie gentilis; dar puteai
fil gentilis frií s fil agnat. Legea eelor Doulsprezece Table &Aden
mo.;tenlrea. In lips de agnati. acelora cad eran numai gentilis fatl,
de defunct. adicl acelora cari eran din acelm gens, fr il. fi din
ramura sau din familia sa. Vom vedea mai departe c a intrat
in gens un element de ordin inferior, clientela: de aici s'a for-
mat o leglturl de drept Intre client i gens. Ori, aceastit legiiturit
de drept s'a numit deasemeni gentilitas. De exemplu, In Cicero,
De oratore, I, 39, expresia jus gentilitatis, dezemneazl raportul Intro
gens i elienti. Astfel, acela-;.1 cuvilnt a Insemnat doul hicruri, pe
earl nu trebuie sit le confundlm.
www.digibuc.ro
nOENS- LA ROMA 121
scri, räscumpararea prizonierului sau amenda condam-

natului. Toate aceste reguli se stabilise dela sine, când
gens avea îuc unitatea sa; And se desmembrâ, ele nu
putur g. sä. disparà complet. Din unitatea anticA i sfantä,
a acestei familii, rämaserä trâaturi persistente in sacri-
ficiul anual, care aduna membrii despârti-ti, si in legis-
latia, care le recunostea drepturi de mo0.enire, precum
In moravurile cari le prescriau sa se ajute reciproc.
Era natural ca membrii unei aceleias gens s'a poarte
un acelas nume i tocmai astfel se si intâmplà. Obiceiul
numelor patronimice dateaz5, din aceastà indepIrtatA
antichitate si se lea& In mod vizibil de aceastrt veche
religie. Unitatea nasterii si a cultului se ardta prin uni-
tatea numelui. Fiecare gens îi transmise din generatie
in generatie numele strâmosului perpetuà cu aceias
grijà cu care-si perpetug, cultul. Ceeace Romanii nu-
mean propriu zis nomen, era acel nume al strdbunului, pe
care toti descendentii ì toti membrii gens-ului trebuiau
sti-1 poarte. Veni o zi când fiecare ramurà, devenind In
anumite privinte independente, îi aratà individualitatea,
adoptând un supranume (cognomen). Dealtminteri, cum
fiecare persoanä trebuia sà fie distinsâ printr'o denumire
particularâ, fiecare avu ate un agnomen, precum Caius
sau Quintus. Dar adevrtratul nume era acel de gens:
acesta se purta oficial; acesta era sfintit; acesta, pornind
de la primul sträbun cunoscut, trebuia sa dureze tot
atât de mutt cat familia i zeii sài. La fel era In
Grecia; Romanii i Elenii ,se aseamânà sPn acest punct.
Fiecare grec, cel putin dacä, apartinea unei familii vechi
regulat constituite, avea trei nume ca i patricianul
dela Roma. Unul din aceste nume Ii era particular; un
altul era acel al tatillui sâu, si cum aceste douà nume
alternan deobiceiu intre dânsele, ambele echivalau cu
cognomele ereditar, care Insemna la Roma o ramuid a
unei gens; In sfârsit al treilea nume era acel al intregei
gens. Astfel se spunea: Miltiade, fiul lui Cimon, La-
chiade, i In generatia urmátoare: Cimon, fiul lui
Lachiade Kp.av NIATteta0U Asnctia-qq. Lachiazii
formau un áioç, precum Cornelii formau o gens. Se
www.digibuc.ro
192 CARTEA 11. FAMIL1
poate observa e5; Pindar im face niciodata elogii eroilor

fara a le aminti numele de livo.; al bor. Acest Tame la
Greci era de obiceiu terminat in tails sau a a Tv; i avea
o forma de adjectiv, intocmai cum numele de gens la
Romani era invariabil terminat In ius. Acesta era adeva-
ratul lui nume; in vorbirea zilnica i se putea spune omu-
lui i eu supranumele individual, dar in limbagiul oficial
al politicii sau al religiei, trebuia sà dai omului denumi-
rea sa completh . si mai ales sà nu uiti numele de "fins 1.
E vrednic de observat cà istoricul numelor a urmat
Uil eu totul alt drum la cei vechi, decal in societatile cre-
stine. In evul mediu, pang, in secolul al XII-lea, adevara-
tul nume era numele de botez sau numele individual, iar
numele patronimice a venit destul de târziu, ea nume de
mosie sau ca supra nume.
Exact contrariu ea la cei vechi. Ori aceastä diferenta
e in intima legatura, daca observi bine, cu diferenta
dintre cele doua religii. Pentru vechea religie casnica
familia era adevaratul corp, adevarata fiintA vie, indi-
vidul fiind numai un membru nedespartit: deaceia nu-
mele patronimic fu cel dinthiu ea data si ca importantä.
Noua religie, din contra, recunostea individului o viatà
proprie, o libertate complecta, o independenta cu totul
personal si nu ezita sa-1 izoleze de familie: astfel, nu-
mele de botez fu primul i multa vreme singurul nume.
4° Extinderea faniiliel, sclavia si clientela.

Tot ceiace am vazut despre familie: religia casnica, zeii
pe cari facuse, legile pe cari i le &Muse, dreptul de
primogenitura pe care se fundase, unitatea, desvoltarea
din epoca, in epoca pang ce a format gens, justitia, saccr-
dotiul, guvernarea sa interna, toate acestea due in mod
fortat gândul nostru care o epoeä, primitiva, Gaud fa-
milia era independenta de mice putere superioara i and
cetatea nu exista Inca.
' E adevilrat nit mai farziu demoeratia pu,e nurnele dentei in
loc de Tivog, cepace era un fel de a imita regula
antiea.
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA 123
Dacri priviin aceastä religie casnicA, acesti zei cari

apartineau unei singure familii i exercitau providenta
lor numai in incinta unei case, acest cult secret, aceasta
religie care nu voia sg, fie propagatä, aceasth anticil mo-
ralä, care prescria izolarea familiilor: e vädit, crt ast-
M de credinte nu au putut lua nastere In spiritele oame-
nilor, decât inteo epocà, and marile societäti nu se for-
maserri incä. Dacä, sentimentul religios s'a multumit cu
o conceptie asa de strâmtà a divinului, asta se explicg
prin faptul c asociatia umanä era atunci redusä, ea pro-
portii. Timpul când omul credea nmnai in zeii casnici.
este timpul in care nu exista decât familia. E foarte
adevärat cä, aceste credinte au putut sä, subsiste i dupg,
aceea sichiar multä vreme, dupä ce s'au format cetgtile
natiunile. Omul nu se libereazä usor de pärerile cari au
pus odatri stäpanire pe dânsul. Aceste credinte au putut
deci sä, dureze, cu toate c. erau atunci in contradictie cu
starea socialä. In adevär, ce este mai contradictoriu cleat
de a träi inteo societate civilI i de a avea in fiecare fa-
milie zei pariticulari? Dar e lärnurit cà aceastä contradic-
lie nu existase intotdeauna i cil in epoca and aceste ere-
dinte se stabiliserä in spirite si deveniserä destul de pu-
terniee pentru a forma o religie, rrispundeau exact stririi
sociale a oamenilor. lOri, singura stare socialä care sä
poatä, fi de acord cu dâncele e aceia in care familia trä-
este independentä i izolatä.
Intreaga rassä aricä pare sä, fi träit multä vreme In
aceastä stare. Imnurile din Vedas dovedesc aceasta pen-
tru ramura care a dat nastere Indienilor; vechile cre-
dinte i vechiul drept privat o märturisesc pentru Greci
si Romani.
Dacà se comparä institutiile politice ale Arilor dìn
Orient, cu acele ale Arilor din Occident, nu se gäseste
aproape nici o analogie. Dad, compari, din contra, in-
stitufile casnice ale acestor diferite popoare, observi crt,
familia era constituitä dupä aceleasi principii in Grecia
si in India; aceste princiipii erau, dealtminteri, cum am
constatat-o mai sus, de o naturg, asa de particularà, in-
cat nu se poate presupune cà aceastä asemänare ar fi e
www.digibuc.ro
194 CARTE\ lt. - F1MILIA
fectul In sfârsit. nu numai institujiunile

of erâ *o evidentd analogie, ci chiar cuvintele care le de-
semneaz4 sunt adesea aceleasi, in diferitele limbi pe care
aceastg rassg le-a vorbit dela Crange pâng la Tibru. Se
poate trage de aci o indoitg concluzie: intâiu. cg nasterea
institutiilor casnice. In aceastä rassk este ant erioarg epo-
cii &and aceste diferite ramuri s'au despgrtit; a doua e.
-e6 din contra, nasterea institutiilor politice este posteri-
oara acestei separatii. Prime le au fost fixate In timpul
când rassa trgia incg in vechiul sAu leagän din Asia
Centrala; cele de al doilea s'au format incetul cu incetul
In diferitele regiuni unde au condus-o raigratiile sale.
Se poate deci intrevede o lungg perioadg in timpul cg.-
Teia oamenii n'au eunoscut vreo altg formg de societate
decât familia. Atunci s'a produs religia casnicg, care nu
s'ar fi putut naste inteo societate altfel constituitg
care a trebuit chiar sg fie multA vreme o piedieg des-
voltârii soeiale. i tot atunei s'a stabilit vechiul drept
privat. care mai târziu a venit In desacord cu interesele
unei societAti ceva mai intinse, dar care era In perfectg
armonie eu starea societnii In care s'a ngscut.
Sg ne transpunem cu gandul In mijlocul acestor an-
-tice generatii, a cgror amintire n'a putut sà disparg cu
totul §i. cari au lAsat mostenire credintele i legue lor
generatiilor urmâtoare. Fiecare familie are religia sa,
zeii. sacerdotiul sgu. Izolarea religioasg este legea
cultul sn e secret. Chiar in moarte sau in existenta
care-i urmeazA, familiile rm se amestecg: fieeare conti-
nug sg trgiaseg, aparte In mormântul still, din care strg-
inul este exclus. Fiecare famifie are i proprietatea sa,
&Ea partea sa de pgmânt care este legatg de ea
in mod nedespgrtit: zeii hotarului Ii pgzesc ingrAditura,
zeii mani vegheazg asupra ei. Izolarea proprietgtii este
In asa fel obligatorie, inat douâ domenii nu pot sti, se
mgrgineaseg unul cu altul, ci trebuie sà lase intre dân-
sele o §tiTitä, de pämânt, care sg fie neutrâ i sä râmâng
inviolabilg. Insfdrsit, fiecare familie are seful sgu, cum
ar avea o natiune regele. Are legile sale, care, fgrà In-
doiald nu sunt scrise, dar pe cari credinta religioasg le
www.digibuc.ro
GENS LA TION11 125
intipareste in sufletul ficcarui om. Are justitia sa internO,
deasupra careia nu este nici o alta la care sä, poata apela.
Familia poseda In sine tot ceeace ornul are in mod im-
perios nevoie pentru viata sa materiala sau pentru viata
sa morala. Nu-i trebuie Millie din afara; ea e un
Stat organizat, o societate care face fatä la toate.
Dar aceasta familie din epocile vechi nu-i redusa /a
praportiile familiei moderne. In manila societati, familia
qe desmembreaza i micsoreaza, dar in lipsä de orice
societate, ea se intinde, se desvolta, se ramifica, fara,
a se diviza. Diferite ramuri mai mici raman grupate im-
prejurul unei ramuri mai mari, langa caminul unic
mormantul comun.
lin alt element a mai intrat in compunerea acestei fa-
milii antice. Nevoia reciproca Pe care saracul o are de
begat i bogatul de sarac, a creiat servitorii. Dar
in acest fel de regim patriarhal servitorii sau sclavii
sunt tot una. Tn adevar, se intelege ea, principiul unu,i
serviciu liber, voluntar, putând inceta dupit placul servi-
torului, nu se poate deloc acorda cu o stare sociala In care
familia trae§te izolat. Dealtminteri, religia casnica nu per-
mite sa, se admità In familie un strain. Trebuie deei ea
printr'un mijloc oarecare servitorul sà d eying nu mem-
bru i o parte integrantä a acestei familii. Se ajunge la
aceasta printr'un fel de initiere a noului venit la cultul
casnic.
Un curios obiceiu, care va subsista multa vreme In ca-
sele ateniene, ne arata cum intra sclavul In familie. Il a-
propiau de camin, Il puneau In prezenta clivinitàfii casnice;
Ii turnau pe cap apa sfintita si impärtea cu familia cateva
präjituri i fructe Aceasta ceremonie era analoaga cu
aceia a casatoriei si a adoptiei. Fara, îndoiath, insemna cà
noul venit, strain pang, acum, va fi de aici Inainte un
' Demostene, in Stephanum, I, 74. Aristofan, Plutue, 788. Acesti
doi scriltori aratg clar o ceremonie, dar n'o descriu. Scoliastul 1111
Aristofan adaugg câteva amgnunte. Vezi, in Eschyl, cum Clytem-
nestra primes;te o noug sclavg. Intl% in aceastit casg, deoarece
Jupiter vrea ca tu sg imparti spMatul cu &pit sfintitg cu ceilalti
sclavi al mel, lingg altarul meu eagnic". (Egchyl, Agamemnon
1035-1038).
www.digibuc.ro
126 CARTE 1 II. FAMILIA
membru al familiei si va avea religia acestia. Si astf el

sclavul asista la rugäciuni i impärtäsea si dânsul sär-
bätorile 1. Cäminul Il proteguia; religia zeilor Lari Ii
apartinea ca i stäpânului säu2. De aceia sclavul tre-
buia sä fie inmormântat In locul rezervat pentru inmor-
mântarea familiei.
Dar, prin chiar faptul c. servitorul dobindea cultul
dreptul de a se ruga, îi pierdea libertatea. Religia era
an lant care-I retinea. Era legat de familie pentru toatä
viata i chiar dincolo de moarte.
Stäpânul Il putea face sä, iasä din sclavia de rând §i
sä-1 trateze ca ora liber. Dar servitorul nu päräsea pentru
aceasta familia. Cum era legat de dânsa prin cult, nu
putea sä se despartg, de dansa decât In chip nelegiuit.
Sub numele de libert sau client, continua sä, recunoaseä,
autoritatea sefului sau patronului si nu inceta s aiba
obligatii fatä, de dânsul. Nu se Asätoria decât cu autori-
zatia stapdnului $i copii cari se nästeau oontinuan sä, se
supunä 3.
Se forma astfel, In sânul marii familii, un anumit nu-
mär de mici familii cliente $i subordonate. Romanii atri-
buiau lui Romulus stabilirea clientelei. ca $i cum o insti-
tulip de natura aceasta putea fi opera unui ora. Cliedela
1.ristot. Economiques, I, 5: Mai mult pentru selavi deettt pentru
persoanele libere trebuie sii se indeplineascit saerificiile si sIrlaKto-
rile". Cicero, De Iegibus, II, 8: Ferias in famutis habento. In zilele
de skbItoare era intcrzis 91 se puna selavul la munerb (cie., Dc
legib., II, 12).
2 Cicero, De legib., II, 11: Neque ea, quae a majoribus prodita
-est quum dominis tum famulis religio Larum, repudianda eat. Selavul
putea sI indeplineasel chiar actul religios in numele stuípnu1ul eau ;
Caton, De re rustica, 83.
3 Asupra obligatillor celor liberati in Dreptul roman, vezi Digeste,
XXXVII, 15, De jure putronatus; XII, 15, De obsequiie parentibus
-et patronis praestandis; XIII, 1, De operis tibertorum. Dreptul
groc, in ceeace prive-;;to pe eel liberati 11 clientela, s'a transformat
mult mai curand cleat dreptul roman. De acela no-au si rmLs
foarte putine tiri despre veehea conditie a acestor clase; vezi
totuli Lysias, in Harpoeration, la cuviintul arcoatiatev, Chrysippus,
in Athena, VI, 93 i un pasagiu curios al lui Platon, Legile, XI,
p. 915. RezuIt c cel liberat area totdeanna datorli fatil, de ve-
ehlul
www.digibuc.ro
GENS" LA ROMA 12 7
e mai veche cleat Romulus. Dealtminteri a exists.* pretu-

tindeni, in Grecia ca i in Italia Nu cetatile au stabilit-o
§i reglementat-o; dimpotrivri, cum vom vedea mai de-
parte, ele au micsorat-o si distrus-o. Clientela e o insti-
tutie a dreptului easnic si a existat in familii inainte de
a fi cetriti.
Nu trebuie judecata", clientela timpurilor antice dupa
clientii pe care-i vedem in timpul lui Horatiu. Clientul
e laraurit aceasta fu multä vreme un servitor legat
de patron. Dar atunci era ceva care constituia demnita-
tea sa: avea drept la cult i era asociat religiei familiei.
Avea acelas altar, aceleasi särbaori, aceleasi sacra ea
si patronul sriu. La Roma, pentru a arata aceast6 emu-
nitate religioasà, lua numele familiei. Era considerat
drept membru prin adoptie. De aici o legaurA stransa
o reciprocitate de datorii intre patron si client. Aseul-
tati vechea lege romana: Dad patronul a cauzat supd-
rare clientului sau, s5, fie blestemat, sacer esto, sri
moarrt" 2. Patronul irebuie s proteguiasd clientul prin
toate mijloacele si toate fortele de care dispune, prin
rugAciunea sa ca preot. prin lancea sa ea risboinic, prin
legea sa ca judedlor. târziu, &And justitia cetritli va
cheina pe client, patronul va trebui sg-1 apere; va trebui
sg-i fad eulioseut formulele misterioase ale legii, care-1
vor face sä-si castige eauza s. Cineva putea sii nArturisea-
sert lu justitie contra unui cognat, nu putea s'o fad, contra
unui client 4; §.1 vor continua sg, se considere datoriile d-
tre clienti ea Inuit deasupra datoriilor fatrt de eognati 5.
Deee? Pentrud, un cognat, inrudit numai prin femc i.
nu-i o rudri i n'are parie la religia familiei. Clientul, din
1 Cliente15. la Sabini (Titu-Liviu, II, 16; Denys, V, 40); la Etrusti

(Denys, IX, 5); la Greet, noç akyivothv w 21.ncdov (Denys, II, 6).
2 Legea celor XII Table, eitatl de Servius Ad.-.1En., VI, 609; Cf.
Aut fraus innexa clienti. Asupra datorillor patronilor, vezi
Denys, II, 10.
I Clienti promere jura, Horatiu, Epistoles, II, 1, 104. Cicero,
De orat., III, 33.
4 Caton, ln Aulu Gelu, V, 3; XXI, 1: Adversos cognatos pro
cliente testatur; testimonium adversus clientem nemo dieit.
6 Aulu-Gelu, XX, 1: clientem tuendurn esse contra cognato.
www.digibuc.ro
CARTEA II. FAMILIA
contra, are comunitatea cultului; are, oricât de inferior

este, adevärata rudenie, care constä, dupg, expresia lui
Platon, In adorarea acelorasi zei casuici.
Clientela este o legâturg, sfântg, pe care a format-o
religia i pe care nirnic n'o poate rupe. Odatâ client al
unei familii, nu te mai poti despârti de dânsa. Clientela
acestor timpuri primitive nu-i un raport voluntar i tre-
cAtor Intre doi oameni; este ereditafl; esti client prin
datorie, din tatg, In fiu 1.
Se vede din toate acestea ca familia timpurilor celor mai
vechi, cu ramura sa principard i ou ramurile sale secun-
dare, cu servitorii i clientii, putea sit formeze un grup de
oameni foarte numerosi. 0 familie, gratie religiei oare-i
mentinea unitatea, gratie dreptului sdu privat, care o
coa indivizibilit, gratie legilor clientelei, care retinea pe
servitori, ajungea sit formeze In cele din urmâ o societate
foarte intins6, al cârui sef era ereditar. Dintr'un nu-
in-ár indefinit de societa"ti de natura aceasta pare sâ fi
fost compus6 rassa arioâ timp de un lung numgr de
secoli. Aceste mii de mici grupe truujan izolate, având
Acest adevgr, dupg, pgrerea noastra, reese cu prisosinta din douit

cazuri cari ne sunt raportate, unul de Plutarc, altul de Cicero. C.
Herennius, chemat ea martor contra lui Marius, deelarg cg-i
potriva regulelor vechi ea un patron sa marturiseaseg contra clien-
tului sgu; gi deoareee probabil lumea se mira crt Marius, care
fusese tribun, sg fie califieat client, adguga cg In adevgr Marius
familia sa erau din vechi clientii familiei Herennius". Judecatorii
admiserg scuza, dar Marius, caruia nu-i convenia sg fie redus la
aceastg situatie, rgspunse cg in ziva In care fusese ales Intr'o ma-
gistraturg, fusese liberat de clientell; ceiace nu era In totul ade-
vgrat, adaugg istoricul, cgei nu orice magistraturg libereazii, de con-
ditia de client; numai magistraturile curule au acest privilegiu"
(Plut. Vie de Marius, 5). Clientela era deci, afarg de aceastg unici
exceptie, obligatorie i ereditarg; Marius o uitase, Herennius Il
aducea aminte. Cicero mentioneazg un proces care s'a desbgtut
in timpul sgu intre familiile Claudius gi Marcellus; eei dintii, eu
titlu de gefi ai gintei Claudia, pretindeau, in virtutea dreptului
veehi, eit Marcelii erau elienii lor; zgdarnic erau acegtia de doug
secole in primul rang In Stat: Claudii persistan sg misting elt le-
gatura clientelei nu putuse fi sfaritmatg. Aceste doug fapte seg.-
pate uitgrii ne permit sa judecam ce era clientela primitivg.
www.digibuc.ro
»GEMS" LA ROMA 129
putine raporturi Intre dânsele, neavând nici o nevoie

mlele de altele, uefiind unite prin nici o legAturg, nici re-
ligioasO, uici politia, având fiecare domeniul slu, con-
ducerea sa interna, zeii sgi.
390,3. -- biblioteca tniversitara. VoL VI 9

www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
CARTEA III
CETATEA
CAPITOLUL INTAIU
Fratria §i curia; tribul
N'am prezentat pan/ aid si nu putem prezenta Inc/
nici o data. In istoria acestor societati antice, epocile se
pot mai u§or insemma prin succesiunea ideior si a insti-
tutiiler decat prin aceia a anlior.
Studiul vechior reguli ale dreptului privat ne-a facut
intrevedem, dincolo de timpurile cari se numesc istorice,
o perioada de secoli, in timpul carora familia fu singura
form/ de societate. Aceasta familie putea atunci sá con-
tin/ in largul sau cadru mai multe mii de fiinte umane.
Dar in aceste limite asociatia umang, era Incá prea
stramtä,: prea stramta, pentru nevoile materiale, eaci era
greu ca aceastä familie sá facá fata tuturor imprejuari-
lor vietii; prea stramta," si pentru nevoile morale ale na-
turii noastre, cáci in aceastá mica lume, am. vazut cat de
insuficienta era intelegerea divinului i morala cat de
necomplecta.
Micunea acestei societati primitive raspundea perfect
micimei ¡deli ce-si facuse despre divinitate. Fiecare fa,
milie avea, zeii sai §i omul nu concepea si n'adora decat
divinitále casnice. Dar el nu putea sá se multumeascá
multa vreme cu acesti zei Old de dedesubtul niveluhii pe
care-I putea atinge inteligenta sa. Daca-i trebuiau inert
multi secoli pentru a ajunge sa-si reprezinte pe Dum-
nezeu ca o flint,/ incomparabilá, infinita, eel pu-
t-in trebuia sá se apropie pe nesinitite de acest ideal, ma-
www.digibuc.ro
1 62 CARTEA HI. CETATEA
rind din epod, in epod., conceptia sa i lärgind putin cite

putin orizontul a eärui linie desparte pentru draisul fiinta
divina de lucrurile pamânteiti.
Ideia religioasä i societatea umana aveau deci sä crea-
RA In acela§ timp.
Religia casnieä interzicea ea (Iona f amilii sä se ames-
tece i s. devinä una. Dar era posibil ea mai multe fa-
färä a sacrifica nimic din religia lor particularä,
sä se uneascä, eel putin pentru celebrarea unui alt cult,
care sä le fie comun. Tocmai ceeaee se intAmplä. TJn anu-
mit numár de familii formarä o grupä, pe care limbo,
gread, o numea o fratrie, limba latinä o curie'. Exista
care intro familiile unei acelea§i grupe o legäturä de na-
§tere? E imposibil s'o afirmäm. Ceeace-i .igur e c a-
ceastä asociatie nong nu s'a fdeut färá o anumitá rárgire
a ideii religioase. Chiar In momentul In care se vnirei,
aceste fa,milii concepurä o divinitate superioará divini-
tátilor kr easnice, care le era comma tuturor, i care
veghea asupra grupului Intreg i ridicar5, un altar, aprin-
sera', un foc sacru i instituirä uni cult'.
Nu exista curie sau fratrie care sä fi avut al-
Acest mod de naltere al fratriet este clar indicat fntr'un curios
fragment a lui Dicéarc (Fragm. hied. gr., ed. Didot, t. II, p.
238); dup ce-a Torbit de cultul familiei, care nu se comunica nici
prin cristitorie. adaugrt: Et&pa 'CC; "Stay' ispcby v.otcovvicii otívoloç
cppcmpiav dio6p.aCov. Fratrille sunt semnalate in Homer, ca o insti-
tutie comunit Greciei; Iliada, II, 362: xpIv' avipaç %at& priXa, ivrre4
(pkTpaS, 'ATattitt.voils. di; ypfrcril tfp&rprrpty &p+av, tp5).a ai tptD,oeç.
Pollux, III, 52. 43pa.tpiaL any `6novasza, %al iv Exacsvg
Tocicsowtri. Demosthene, In Macartatum, 14; Isen, De Philcet. hered.,
10. Erau fratrii la Teba (seollastul din Pindar, Team., VI, 18), la
Corint (ibid. Olymp., XIII, 127); In Tessalia (ibid. /Ohm , X, 85);
la Neapoli (Strabon, V, p. 246); In Creta (Boeckh, Corp. inecr., No.
2555). Catty& istoriel ered c eui;n1 din Sparta corespund en fratrille
din Atena. Cnyintele fratrie 1 curie erau socotite ca sinonime;
Denys din Hallearnas (II, 85) 0 Dion Cassius (frag. 14) le tradue
unni prin altul.
2 Demosthene, in Ilfacart., 14 II Iseu, de Apollod. hered., mentio-
neaa, altarul fratriel Ii sacrificiul care se facea. Cratinns (In Athénée,
XI, 3, p. 460) vorbeste de zeul care prezic1eaz1 fratria, Zak cppa.
Tiquov Pollux, III, 52: esol ppiecptot. Tb tspbv iv oov41suav
cppeottops;, ppemptov imasito, cppeccpto; Eluop.irri 'col; ypevcoppt.
www.digibuc.ro
FRATRIA $1 CURIA 133
tarul §i zeul situ protector. Actul religios era de aceias
nalturg cu cel sgvârsit in familie. Consta dinteo -cing co-
mung; hrana fusese preparatg chiar pe altar si era prin
urmare si ea sac* in timpul când mâncau recitau câteva
ruggeiuni; divinitatea era de fa i primea partea sa de
mâncare si de Muturgi.
Aceste ospete religioase ale curiilor dginuirg mult
timp inog la Roma; Cicero le mentioneazg, Ovidiu
le descrie 2. In timpul lui August ele îi pgstraserg incg
toate formele lor antke. Am vgzut, spune un istorio
al timpului, in aceste lgeasuri sfinte, prânzul preggtit
inaintea zeului; mesele erau de lemn, dung obiceiul ec-
lor vechi, si vasele eran de pgmânt. Alimentele erau:
pftine, präjituri faicute din Min g. si câteva fructe. Am vg-
zut cum se faiceau libatiunile; ele nu cgdeau din
cupe de aur sau argint, ci din vase de argilg; si am ad-
mirat pe oamenii timpurilor noastre cari au rgmas eat
de eredinciosi riturilor i obiceiurilor pgrintilor lor".
La Atena, lin zile de sgrbgtoare ca: Apaturies sau Thar-
gelies, fiecare fratrie se intrunea in jurul altarului sgu.
se sacrifica o victimg: carnea, friptg, pe focul sacru
era impgrtitg intro toti membrli fratriei, chri ayeau.
mare grijg ca nici un strgin sg nu participe 4.
Sunt obiceiuri cari au durat pang in ultimele tim-
puri ale istoriei grecesti i cari aruncg oarecare lumin
asupra naturei fratriei antice. Astfel, vedem cg
cDpercpiamc asInva (Atheruk, V, 2); Curia lea mensae (Festns
p. 64).
2 Cicero, De orat., I, 7: dies curiae, convivium. Ovidiu, Fast.
VI, 305. Denys, II, 65.
8 Denys, II, 23. Orice s'ar spnne, se introduseserlt totusi citteva
schimbki. Prinzurile curiel nu eran deckt simple formalitXti, bune
pentrn preoti. Merabrii curiei se dispensau Immures si se rKspindise
obiceinl de a inlocui prinzul coraun printr'o distribuire de bani
alimente; Plant, Aultdaria, V, 69 si 137.
4 Then, de Apollod. Tiered., 15-17, descrie unul din aceste pritnzuri;
&lures (de A8t/pk. Tiered., 33), vorbeste de un om care iesind In
urma unei adoptiuni din fratria sa, era socotit drept un strKin gi
fn zadar ar fi venit el la fiecare prinz sacra; nimeni nu i-ar fi dat
din carnea victiraei. Cf. Lysias, Frogm., 10 (ed. Didot, t. II, p.
255): un orn nliscut din plirinti stAini se alitturX unei
fratri3, orice atenian va putea su-1 dea fn judeeate.
www.digibuc.ro
134 CARTEA 1H. CETATEA
timpul lui Demostene, pentra a putea face parte dinteo

fratrie trebuia sg. Iii ngscut dinteo dtsgtmie legitimg
Intr'una din farailiile care o compuneau. Cgci religia
fratriei, ea 6 aceia a familiei, nu se tramsmitea decfit
prin sânge. Tângrul atenian era infgtisat fratriei de cgtre
tatgl sau, care jura c Ii edte fia. Admiterea avea loc
sub o formulg. religioasg. Fratria sacrifica o victirag
li frigea carnea pa altar; toti membrii erau de fatg. Da,C6
acestia nu voiau sg admitg pe noul sosit, a§a cum aveau
dreptul sg facg, atunci carnea trebuia sg fie luatg de pe
altar. Dad, ei nu fgceau aceasta si dacg dupg ce era
friptg, 1mpg4eau cu noul vetht carnea victimei, tg,ngrulj.
era admis i devenea irevocabil membru al asociatiei
Ceia ce explicg aceste obiceiuri e faptul cg cei veehi cre-
dean cg mice hrang preggtitg pe un altar si Impgrtitg
Intre mai multe persoane, stabilea Intre ele o leggturg
imposibil de desfgcut i o leggturg sfântg care nu in-
ceta decat odatg cu viata 2.
Fiecare fratrie sau curie avea un sef, curion sau
fratriarch, a cgrui functie principalg, era sg, prezideze
sacrificiile. Atributiile sale fuseser g. poate, la origine,
mai latinse. Fratria avea Intrunirile sale, delibergrile
' Demostene, in Macartatum, 13-15. Iseu, de Philoct.hered., 21-22;
IM Cironia hared., 18. Amintim c o adoptie regulaa produeea
intotdeanna aceleali efecte ca I filiatiunea legitimX Eti a H. tinea
local.
3 Aceastli. credIn tii. este principal ospitalitlitii entice. Nu intait in
sablectul nostra descrierea acestel curioase institutii. S spanem
unmet cg. religia a jucat un mare rol. Omal care realise IA ajung4
in sânul unei farnilii nu mai pates fi socotit ca nn strXin; devenise
itpiatto; (Sophoele, Trull/en., 262; Earipide, Ion, 654; Eschyle, Eu-
mrnidee, 577; Thucydide, I, 137). Acela care se implirtitlise din
prinzal sacra riimânea pentra toldeauna in comanitate
en gazda sa; pentra aceasta Evandru le spune Troientlor: Communem
vocate Delon. (Virgil, Eneida, VIII, 275). Alai se vede nn exempla
din aeeia ce e intetdeanna nelogic in sufletal omenesc: religia cas-
nia nu-1 flicatrt pentra strAini; prin urmare ea 41 respinge; dar
tot pentru aceleaqi motive strginul, eare-i odatil admis, este cu
alit mai malt consfintit. De indatit ce s'a atins de focal sacra,
trebuie neapArat al& inceteze de a mai fi nn strXin. Acelag principin
care 41 Indeptrta ieri, cere ca astliast gi pearu totdeanna s devin4
membrn al familiet,
www.digibuc.ro
FRATRIA 1 CURIA 135
sale si putea da i hotgriri dânsa oa si familia
aveâ un zeu, un cult, un sacerdotiu, o justitie, un
verngmânt. Era o micg societate, exact dupg modelul
familiei.
Asociatia continng sg creascg in chip natural si dupg
acelas model. Mai multe curii sau fratrii se gruparg,
formarg un trib.
Acest cerc nou îi avu la rânda-i religia sa; in fiecare
trib era un altar i o divinitate protectoare a
Zeul tribului era de obiceiu de aceias naturg ca i acel
al fratriei sau acel al familiei. Era un ein divinizat,
un erou. Tribul Ii lua numele dela dânsul: de aceia
G-recii Il numesc erou eponym. Era sgrbgtorit in fiecare
an la o zi hotgritg. Partea principalg, a ceremoniei reliJ
gioase era un ospgt la care lua parte intreg tribul 3.
Tribul, ca i fratria, avea adungrile sale si dgdea
hotgriri cgrora trebuia sg se supung toti raembrii
Avea i un tribunal si dreptul de a irapgrti dreptate
intro membrii sgi. eful era numit, tribuirus, IDDX0Occa--
Xsin t. Din ceia ce ne-a mai rgmas din institutiile tribului,
se vede crt la origing fusese constituit pentru a fi o so-
cietate independentg, ea 0 cum n'ar mai fi existat nici
o putere socialg cleasupra sa5.
Despre curio sau magister curiae, a se vedea Denys, II, 64;
Varron, De ling. at., V, 83; Festns, p. 126. Fratriarenl e men-
tionat tn Demostene, in Eubui., 23. Deliberarea si votul sunt des-
crise tn Dem., in Macart., 82. Mai =tile inscriptii contin deerete
date de fratrii; a se vedea Oorpus jeer., attic., t. II, Ed. Köhler,
nos. 598, 599, 600.
a ctIoXítuv Oscilv irp& (Pollux, VIII, 110).
(I)Larctx& 3617CYCL (Athenée, V, 2); Pollux, III, 67. Demostene
in Boeot., de nom., 7. Despre cele patru vechi tribmi Ateniene
raporturile lor en fratrille i 'Own, vezi Pollux, VIII, 109-111, gi
Harpoeration, V° Tpi.vroç, dupe, Aristot. Existenta vechilor trlburi,
In numlir de trei san patru, e un fapt comun tuturor cetltilor gre-
cestl dories sau lonice; Iliada, II, 362 O 668; Odiseea, XIX, 177;
Herodot, IV, 161; V, 68 si 69; vezi Ot± Müller, Dorier. t. IT, p.
75. Trebue sit se feel o deosebire Intro triburile religioase
mele timpuri i triburile locale ale timpurilor posterioare; voni
raven/ mal tArziu. Numal prImele aunt in report en fratrille
4 Pollux, VIII, 111. Cf. Aristot, fragment citat de Photius, V°.
5 Organizatia politie. I reflgioas a eeler trei tribnri primitive
din Ro.na'a Igsat pntine urmelin documents. Toece se Ole, 0 el
www.digibuc.ro
130 CARTEA III. CETATEA
CAPITOLUL II
Noui credinte religioase

1° Zeii naturei fizice
Inainte de a tree() dela formarea triburilor la nagte-
rea cetätilor, trebuie s mentionäm un element impor-
tant din viata intelectualä a acestor populatii antice.
Atunci câncl am cercetat cele mai vechi creclinte ale
acestor popoare, am gAsit o religie care avea drept obiect
strämosii i drept simbol principal focul sacru din cg-
min; aceastä credintä a constituit familia si a stabilit
primele legi.
Aceastä rassä, a mai avut insä, in toate ramurile sale
si o altä religie, aceia ale &Axel figuri principale au fost
Zeus, Hera, Athena, Junona, religia Olimpului helenic
si a Capitoliului roman.
Din aceste douä religii, prima Ii gäsea zeii in sufle-
tul omeinesc; a doua vi-i lua din natura fizic. Deed sen-
timental fortei vii si al constintei pe care o poartä In-
fr'ânsul i-a inspirat omului prima ideie de divinitate,
vedema imensitätei tare-1 înconjoar i earel cople-
rste, dada un alt curs sentimentului gu religios.
Omul primelor timpuri era vecinic In prezenta naturei;
obiceiarile vietei civilizate nu puseser încä o stavilä
intre naturä i ora. Privirea sa era desfätatä de frumu-
setea sau minunniä de märetia naturei. Se bucnra de lu-
minä, se speria de Intuneric, i când vedea revenind
sfânta lumin'ä, a cerurilor" 1, simtea recunoetintä. Viata
sa era in mlitnile naturei; astepta norul binefätätor de
emu compuse din curii i fientes i cit fiecare din ele ayes un tri-
bunt18. Numele lor de Ramnes, Titles, Lueeres s'au conservat, cum
efteva ceremonii ale eultului. De altfel aceste triburi formau
corpuri prea considerabile, fncit ceatile au flcut tot posibilul sit
le slAbeaseK qi sit le ia independents,. Plebeil deasemenea au lucrat
la distragerea bor.
' Sophoele, Antigona, v. 879. Veda lele exprimit adeseori aceiaqi
idea.
www.digibuc.ro
NOUI CREDINTE RELIGIOASE 137
care clepindea recolta; se temea de furtuna care ar fi pu-
tut sa-i distruga munca i nadeldea unui an intreg. Sim-
tea n oHce moment slabiciunea sa i nemasurata for% a
tot ce-1 Inconjura. Simtea intotdeauna un amestee de ve-
neratie, de dragoste si de spaima, pentru puternica
natura.
Acest sentiment nu 1-a condus indata la conceptia unui
Dumnezeu unic, stapânind intreg universul..Ideia de uni-
vers nu exista Inca, pentru dânsul. Nu stia c pamântul,
soarele, astrele nu sunt decât Oat ale unui singur corp;
nu-i venea in gaud c ele ar putea fi conduse de o aceias
Fiinta. Dela primele priviri pe cari le-a aruncat omul
asupra lumei exterioare, inchipuit-o ca un f el de re-
publica confuza, in care forte rivale se rasboiau Satre
ele. Judeca lumea exterioara dupa el insusi, si cum el se
simtea o persoana liber, vedea de asemenea in fiecare
parte a creatiei, in pamânt, in arbori, in nori, in apa flu-
viului, in soare, tot atâtea persoane asemanatoare lui; le
atribuia gândire, vointa, putere de deliberare; le simtea
atot puternice si cum era supus influentii lor, îi mar-
turisia dependenta; le ruga i le adora; îi facu zei din-
teinsele.
Astfel, la aceasta rassa, ideia religioasa se prezint6 sub
doua, forme foarte deosebite. Deoparte, omul leaga ideia
de divin de principiul invizibil, de inteligenta, de ceia ce
intrezarea din suflet, de eel% ce simtea sfânt in el. De
alta parte, aplica ideia de divin obiectelor exterioare pe
cari le contempla, le inbea sau de cari se temea, agenti-
lor fizici, cari erau stapânii norocului i vietei sale.
Aceste doua ordine de credinte dadura loc la doux
religii, pe cari le vedem durând tot atat timp cat i so-
, cietatile grece i romarne. Aceste doua credinte nu s'au raz-
boit: au trait chiar foarte bine împreun i si-au impr-
fit stapânirea asupra omului; nu s'au confundat insa ni-
ciodata. Au avut intotdeauna dogme cu totul deose-
bite, adeseori contradictorii, ceremonii si practici cu totul
diferite. Cultul zeilor Olimpului i acela al eroilor i al
manilor n'au avut niciodata nimie comun intre ele. Din
aeeste doua religii, nu se poate ei care a foat cea mai
www.digibuc.ro
138 CARTEA CETATEA
veche; nioi n'am putea spune care a lost anterioara ce-

leilalte; ceiace-i sign; e c um, din ele, aceia a mortilor,
fünd fixata dintr'o epoca foarte indepartata, a ramas
Intotdeauina neschimbata In practica, pe dud dogmele
s'an sters facetul cu incetul; cealalta, aceia a naturei fi-
zice, a fost mai progresiva i s'a desvoltat liber in de-
cursul timpului, moclificandu-si ou Incetul legendele
doctrinele i marindu-si mereu autoritatea asupra omului.
2° Raportul acestei religii cu desvoltarea sock-
umane
S'ar putea crede ca primele rudimente ale acestei re-
ligii a naturei au fost foarte vechi; sunt poate tot atat de
vechi cat i cultul stramosilor; cum ea raspundea Ina unor
conceptii mai geaerale si mai fnalte, Ii trebuia mult
mai mult timp pentru fixa o doctrinä. precisa 1. Ceia
ce-i foarte sigur e c'a, nu s'a produs inteo zi i ea nici
n'a esit facuta gata din creerul omului. Nu se vede la
origina acestei religii nici un profet, nici un corp de pre-
Nascu In diferite inteligente prin un elect al fortei
lor naturale. Fiecare a ta'urit-o In felul sau. Intre toti
acesti zei, nasculi din minti deosebite, au fost i asema-
nari, cci ideile se formeaza, la ora dupa un mod aproape
uniform; a lost lns i o foarte mare varietate, caci fie-
care minte era fauritoarea zeilor sai. A rezultat de aci
faptul c religia a fost nault -Limp confuz i zeii sai au
fost nenumarati.
Totusi, elementele cari putean fi divinizate, nu erau
prea numeroase. Soarele care fecundeaza, pa'mantal care
hraneste norul, rand pe rand binefacator sau funest, a-
cestea erau principalele puteri cari ar fi putut fi zeifi-
E nevole oare s mai amintim toate traclitine grace sau italice

care fkean din religia lui Jupiter o religie nou l relativ recentA?
Grecia t Italia pstraserit amintirea unni timp in care socleatile
umaue existan i nand aceastit religie nu era formatil inca. Ovid,
Fast., II, 289; Vìrgilin, Georg., I, 126; EscliyL Eumenides; Pau-
sanias, VIII, 8. Se pare c la Indieni Pitris au fost anteriori
Doves.
www.digibuc.ro
NOD( CREDINTE RELIG1OASE 139
cafe. Din fiecare element din acestea insg, au esit mii
de zei. Cgoi acelas agent fizie, privit sub aspeete diferite,
a primit diferite nume din partea oamenikr. Soarele, de
pildg, fu numit aci Heraeles (eel glorios), acolo Phoebus
(strgkeitorul), aiurea Apo llon (eel care goneste noaptea
si. rgul); nnii 11 numirg fiinta eea mai lug ltatg (Hype-
rion), altii mântuitorul (Alexicacos); si cu timpul gru-
pärile de oameni cari au dat aceste nume diferite astrului
strälueitor, nu mai recunoseurg eg, au acelas zeu.
De fapt, fiecare oro nu adora deeât un numgr f carte
restrâns de divinitäti; zeii unuia Insg, nu pureau a fi si
zeii celorlalti. Numele puteau sä, fie asemängtoare, multi
oameni au putut sä, dea zeului kr numele de Apo lo sau
de Hercule, egoi aceste cuvinte apartineau limbei uzuale
si nu erau deeât adjective cari desemnau Fiinta diving
prin unul sau altul din atributele sale cele mai impor-
tante. Sub acelas nurne 'MA, diferitele grupe de oameni
nu ar fi putut crede eg era un singur zeu. Se socoteau
mii de Jupiter diferiti; erau o multime de Minerve, de
Diane, de Junone, cari semAnau foarte putin. Fiecare
din aceste conceptii, fiind formate de activitatea liberu
a fiecgrui spirit e fiind. Intruatva proprietatea sa, de
s'a Intämplat ca acesti zei sg fie multg vreme indepen-
denti unii de altii si fiecare din ei sä. albg legenda sa
particularg si cultul sun 1.
Fiind prima aparitie a acestor eredinte, datând din o
epocg &And oamenii trgiau Ind, In starea de familie, aeesti
zei noi au avut mai intgiu, ea si demonii, eroli e larii, ca-
racterul de divinitate easnieg. Fiecare familie 1i f gu-
rise zeii sgi si fiecare li pgstra pentru sine, ca pe niste
proteetori, ale cgror binefaceri nu voiau sä, le Imperil',"
en sträinii.
E o ideie care apare adeseori In imnurile din Veda; si
nu Incape Indoiala cg ea n'a fost si In spiritele Arilor
1 Daell, se intimpla adesea ea mal multe nume sN. represinte o
&colas clivinitate eau o metes coneeptie a spiritultd, se intiimpla ill
invers ea un ;malts nume sit aseundli adeseori divinititti foarte de-
sebite: Poseidon Elipplos, Poseidon Phytalmios, Poseidon Erechtelon
Poseidon Egeeanul, Poseidon Heliconianl, eran zei diverqi, earl nu
aveau niei aeeleasi atribute, tad &Masi adoratori.
www.digibuc.ro
din Occident, ea'ci a 16.sat urine vizibile in religia bor. Pe

milsufal ce o familie, persocnificând un agent fizic, creia
un zeu, ea U. asocia c`áminului Au, 11 numka printre pe-
natii sk i adgoga pentru el câteva cuvinte in formula sa
de rueciune. Pentru aceste motive intâlnirn adese la cei
vechi expresii ea aceasta: zeii cari sgräsluiesc laugh' eg-
minul meu, Jupiter al focului meu sacru, Apo lon al pg.-
rintilor Te conjur, spune Tecmes lui Ajax, in nu-
mele lui Jupiter care s616,slueste 1âng5, focul t6u sacru".
Medeea veijitoarea, spune in Euripide: Jur pe Hecata,
zeita, stäpâna mea, pe care o venerez si care locuieste
sanctuarul aminului meu". and Virgil descrie ceia ce
era mai vechiu in religia Romei, Il aratg pe Hercule aso-
ciat cminului lui Evandru i adorat de acesta ca o di-
vinitate casnicl.
De aci au pornit miile de culturi locale intre cari nu
s'a putut stabili niciodatA unitatea. De aci acele lupte ale
zeilor, de cari politeismul este plin i cari reprezint6 lup-
tele familiilor, cantoanelor sau oraselor. De aci, in
sfârsit, acea multime nesfarsit6 de zei i zeite, din care
de sigur ch nu cunoastem decât foarte putini: caoi multi
au pierit fkI a räsa nici amintirea numelor lor, pentruc .
familiile cari Ii adorau s'au stins sau orasele cari le
p6strau cultul au fost distrnse. A trebuit mult timp pânS,
ce zeii s 4.96, din siLnul familiilor cari i-au conceput
cari Ii priveau ea patrimoniul bor. Se stie chiar Ca' multi
dintre ei nu s'au liberat niciodag., de aceste legguri
casnice. Demeter din Eleusis a Ames zeitatea particu-
lar6 a familiei Eumolpizilor; Athena de pe Acropolea A-
tenei apartine familiei Butazilor. Potitii la Roma aveau
un Hercule i Nautii o Minervl 2. Sunt multe motive sK
credem c eultul Venerei a fost mult timp in familia
cX acast6, zei% n'a avut cult publiç in Roma.
'Eano5xot. lepiaTtot, ewrpgen. c0 k p.bç Zek, Euripide, Hecuba,
345; Medeea, 395. Sophocle, Ajax, 492. Virgille, VIII, 543.
Herodot, I, 44.
2 Titu-Livin, IX, 29: Poiiiii, ores cujus familiars fueras sacer-
dottum Herculis. Denys, II, 69. Tot ela familia Aereliu avea maid
casnic_al Soarelni (Feetne V°, Aureliam, ed. Miller, p. 23).
www.digibuc.ro
Dit.W1 Lathinrqb
In decursul timpului se intampla ea zeitatea unei

familii, astand un mare prestigiu asupra imaginatiei
oamenilor i parka puternica In raport cu prosperitatea
acelei familii, intreaga cetate s vrea s'o adopte
aducg, un cult public, pentru a-i obtine favoarea. Asa
s'a intamplat cu Demeter a Eumolpizilor, au Atona Bu-
tazilor, eu Hercule al famiiei Potitii. Cand Ins g. o fami-
lie cousin-41a sd-si impartg, astfel zeul, ea îi pastra eel
putin sacerdotiuL Putem observa c demnitatea de preot,
pentru fiecare zeu, a fost mult timp ereditard si nu a
putut esi din oarecari familii'. E ramasita unui timp
and Risk, zeuLl era proprietatea acestei familii, nu o pro-
teja decât pe ea si nu voia sa fie servit decât de
dânsa.
Se poate deci spune ca aceasta a doua religie a fost
la unison cu starea sociala a oamemilor. A avut drept lea-
g.n fiecare familie si a ramas mult timp Inchisa In acest
strîmt erizont. Ea se preta isä maibine du:at cultul mor-
progresului viitor al asociatiei umane. De fapt, stra-
mosii, eroii, manii, erau zei cari prin insäsi esenta kr
nu puteau fi adorati deeât de un foarte mic numar de oa-
meni i cari stabieau pentru totdeauna nepgtrunse Unii de
democratie intro familii. Religia zeilor naturei era un
cadru mai larg. Nici o lege riguroasa nu oprea propa-
garea acestor cúlturi; nu intra in natura intima a acestor
zei conditia ea sä, nu fie adorati decat de o familie
respinga pe sträini. In fine oamenii trebuiau s ajunga
pe nebggate de searad sg, observe ea', Jupiter adorat de o
familie era In fond aeeias fiinta sau aceias conceptie ea
si Jupiter adorat de o alta; ceia ce era imposibil s.
creada despre doi Lari, doi stramosi sau doug, focuri
sacra.
' Herodot, V, 64, 65; VII, 153; IX, 27. Pindar, I8thrn., VlI, 18.
Xenofon, Hellen., VI, 8. Platon, Legi, VI, p. 759; Banchetul, p. 40.
Pintarc, Menu, 23; Viqa a zece oratori, Lycurg, c. 11. Phi lo-
chor, fragm. 158, p. 41. Diodor, V, 58. Pansanias, I, 37; IV, 15;
VI, 17; X, 1. Apollodor, III, 13. Justin, XVIII, 5. Harpocration, V.
'Etso600ráaat, Eövstaat. Cicero, De divinatione, I, 41. Strabon, IX,
p. 421; XIV, p. 634. Tacit, Anna lee, II, 54.
www.digibuc.ro
142 CARTEA III. ---- CETATEA
SA, adAogg,m &A aceastri religie nouä avea cleasemenea

si o altä. moralg.,. Ea nu se mIrginea srt-i arate omului
datoriile fa.miliei. Jupiter era zeul ospitalitAtii; din par-
tea sa veneau strAinii, cersetorii, venerabilii sAraci", acei
cari trebuiau sä, fie tratati ca niste frati". Toti aeesti
zei luau adeseori ehipul uman si se arittau muritorilor.
Uneori pentru a lua parte la, luptele si la bâtrtlii1e lor,
adeseori insA, pentru a le propovAdui paeea si a-i invata
sA se ajute unii pe altii.
Pe mäsur g. ee aceastä, a doua 1.6ljg-1e merse desvoltân-
du-se, societatea a trebuit sA se mAreascA. Or, e foarte
manifest faptul eil aceastA religie slag, la inceput, a luat
apoi o mare extensiune. La origine, ea se adgpostise in
familii, sub protectia focului sacru casnic. Acolo zeul
cel nou obtinuse un mic loc, o miea ce//a, aproape de al-
tarul venerat, pentrua putin din respectul pe care oa-
menii II purtau focului saeru, sä se indrepte si care zeu.
Putin câte putin zeul, luând mai multg autoritate asu-
pra sufletului, renuntA, la acest fel de tuteld; pârAsi
focul casnic; avu o locuintä. a lui si saerificii cari ii
furl proprii. AceastA locuintA. (vabc), dela vaEio, a
locui) fu cláditA, in chipul vechiului sanctuar; a fost, ea
si mai inainte o cella fatg de un cgmin; cella InsA, s'a má-
rit, s'a infrumusetat si a devenit un templu. Facul sacru
rAmase la intrarea casei zeului, dar pAzu foarte mie pe
lânga, dânsa. El, care fusese principalul, rAmase numai
accesoriu. IncertA, de a mai fi zeu si cobori la rangul de
altar al zeuhzi, de instrument pentru saerificiu. Fu insAr-
cinat sâ ardä carnea victimei si. sá poarte of randa cu ru-
gAciunea omului &Are divinitatea majestuoasA a cárei sta-
tue rezida in templu.
Când vedem aceste temple ridicându-se si deschizAn-
du-si portile In fata multimii adoratorilor, putem fi si-
guri cA, de mult6 vreme inteligenta umanrt si societhtea
indepliniserá aceasta.
www.digibuc.ro
CETATEA SE FORMEAA 143
CAPITOLUL III
Cetatea se formeazi
Tribul, intocmai ea familia ei fratria, era constituit
pentru a fi un corp independe4t, deoarece avea un cult
special dela care strAinul era exclus. OdatA format, nici
o familie noua nu mai putea fi admisg. DouA triburi nu
puteau s. se contopeaseg in unul singur; religia lor se
opunea. Dar, dupa cum mai multe fratrii se uniserg in-
tr'un trib, mai multe triburi puturA sä, se asocieze intre
ele, cu conditia ca s'a" fie respectat cultul fieckeia din
ele; in ziva in care se fAcu aceastA aliantA, cetatea luA
Putin ne intereseazA sA cereetAm cauza, care determing,
Iiiai multe triburi vecine sá se uneascA. Uneori unirea fu
voluntarg, alteori fu impusä, prin forta superioarA a
unui trib sau prin vointa puternieä a unui ora; Ceia ce-i
sigur, e cá legAtura nouei, asociatii, fu tot un cult. Tri-
burile cari se gruparg pentru a forma o eetate,. aprinserä
un foc sacru si-si d'aidurg, o religie comuná.
Astfel, societatea umang,, in aceastä, rassä,, n'a crescut
in forma unui cerc care se l'Argeste putin cate putin, má-
rindu-se din ce in ce. Dimpotrivä, mici grupuri consti-
tuite eu mult inainte, s'au contopit unele cu allele. Mai
multe familii au format o fratrie, mai multe fratrii un trib,
mai multe tribufi cetatea. Familie, fratrie, trib, cetate
sunt dealtminteri societáti exact asemánAtoare Intre ele
s'au nIscut una din alta, prin o serie de federatii.
arebuie chiar observat cä pe mäisurA ce aceste diferite
grupe se asociau astfel idtre d'ansele, nici una din ele
nu pierdeà totusi nici individualitatea, nici indepen-
denta. De§i mai multe familii se uneau inteo fratrie, fie-
care din ele rämânea constituiLA ea in epoca izolkii
sale; nimie nu se schimba intrinsa, nici cultul, nici
saeerdotiul, nici dreptul de proprietaite, nici justitia in-
'drag. Apoi se asociarä, curiile, dar fiecare isi pästra cul-
tul, intrun:rile, dirbAtorile, seful. Dela trib se trecu la ce-
tate, dar triburile tottusi nu se disolvarg si fiecare din
www.digibuc.ro
144 CARTEA HI. CETATEA
ele continug sä. formeze un corp, aproape ea si cum

cetatca n'ar fi existat. In religie se pästrg o multime
de mici culturi, deasupra cärora se stabili un cult co-
mun; in politicA o multime de mici guverne continuarg
sA functioneze i deasupra kr se ridicä un guvern comun.
Cetatea era o confederatie. De aceia, ea fu obligatA eel
putifn timp de mai multi secoli, sg respecte independenta
religioasA i civilA a triburilor, curiilor i familiilor,
nu avu la inceput dreptul s intervinä in afacerile parti-
culare ale fiecgruia din aceste mici eorpuri. N'avea ni-
mic de controlat in sAnul unei familii, nu putea s judece
ceia ce se petrecea acolo; lase, tathlui dreptul de ali ju-
deca sotia, fiul, clientul. Pentru aceasta, dreptul privet
care se fixase la epoca izo1rii famiiilor, a putut s sub-
ziste in cetAti i s'a m.odificat foarte târziu.
Acest mod de nastere a cetgtiior vechi este atestat de
obiceiurile cari au durat foarte mult. Dad, observAm ar-
mata cetAtii, in primele timpuri, o gAsim impärtitä in
triburi, in curii, in familii de asa f el, spune unul din
cei vechi, ca luptAtorul sä aibg drept vecin in luptg pe
acela cu caxe, in timp de pace, face libatia i sacrificiul
la acelas altar" 2. Dacg privim poporul adunat in pri-
mele secole dela fundarea Romei, el voteazä pe curii i pe
gentes 3. Dad, privim cultul, gAsim la Roma sase Ves-
tale, doug de fiecare trib; la Atena, arhontele face
cea mai mare parte din sacrificii in numele cetätii in-
tregi, dar mai rAmân câteva ceremonii, cari trebuesc in-
deplinite in. comun de sefii triburilor 4.
Astfel cetatea nu-i o adunare de e o confede-
ratie- de mai multe grupe constituite inainte de dânsa
pe cari le lasg sâ subziste. Se vede dela oratorii atici cii
fiecare Atenian face parte in acelas timp din patru
societAti diferite; e membrul unei familii, unei fratrii,
' Homer, lliada, II, 362. Varron, De ling. lat., V, 89. La Atena
Arnase obiceiul de a a.ezm soldatil pe tribun i pe deme: Herodot,
VI, 111; Iseu, De Meneelie hered., 42 ; Lysias, Pro Ilfantitheo, 15,
2 Denys din Halicarnas, IT, 23.
8 Aulu-Gelu, XV, 27.
6 Pollux, VIII, 111.
www.digibuc.ro
CETATEA SE FORMEAZ1 145
mini trib i unei cetäti. Nu inträ In acelas timp si'n a-
eeas zi in toate patru, ca Francezul care, din momentul
nasterii, apartine In acelas timp unei familii, unei co-
mune, unui judet, unei patrii. Fratria si tribal nu sunt
diviziuni administrative. 10mul inträ, in epoci diverse In
aceste patru societäti i ureä intrucâtva, dela una la alta.
Copilul e prima twig In familie prin ceremonia religoasä,
care are loc dupg, zece zile dela nastere. Câtiva ani mai
tärziu inträ, In fratrie printr'o noul ceremonie, pe care
am descris-o mai sus. Insfarsit, la vârsta de sa,iprezece
sau saptesprezece ani, se prezintä pentru a fi admis in
cetate. In aceastä zi, In fata unui altar si inairitea
cärnurilor fumegânde ale unei victime, pronuntä un ju-
rämânt prin care se angajeazä, intre alte lucruri, s res-
peete totdeauna religia cetätii Din aceastä zi e initiat
In cultul public si devine cetätean 2 Privind pe acest
tânär Atenian, cum urea din treaptä, in treaptä, din cult
In cult, aveti imaginea etapelor prin care a trecut
odinioarg asociatia umana. Drumul pe care acest tânär
e constrâns sä-1 urmeze, e acela pe care l'a urmat la in-
ceput societatea.
Un exemplu va face acest adevär mai clan Ne-a rä-
mas despre antichitätile din Atena destule traditii si a-
pentru ea sä putem s, vedem destul de clar, cum
s'a format cetatea atenianä. La originä, spune. Plutarc,
Atica era divizatä pe familii 3. Câteva din aceste familii
ale epocii primitive, cum sunt Eumolpizii, Ceeropizii,
Gephyrenii, Phytalizii, Lakiazii, s'au perpetuat pânä'n
epocile urmäteare. Atunci cetatea atenianä nu exista; dar
fiecare familie, inconjuratä de ramurile sale mai mici si
de elientii sai, ocupa un canton si träia acolo inteo in-
dependentä absolutä,. Fiecare avea religia sa proprie: Eu-
2 'Ap.ova, brcip tspino acd tepec Tec rcempea TLAcw.
(Pollux, VIII, 105-106).
2 Iseu, De Cironie hered., 19; Pro Euphileto, 3. Demostene, In
Eubulidem, 46. Necesitatea de a fi inscris intr'o fratrie, col putin
in timpurile antice, inainte de a face parte din cetate, reese dintr'o
lege citatit de Dinaree (Oratores attici, coll. Didot, t. II, p. 462,
fr. 82).
s KaTek TíV Plutarc, Teseu, 24; Ibid., 13.
93903.
www.digibuc.ro
Biblioteca Univer,itarl, Vol. VL 10
146 CARTtA III. CETATEA
molpizii, stabiliti la Eleusis, adorau pe Demeter; Cecr&

pizii, cari locuiau stânca pe care se va clädi mai târziu
Athena, aveau drept divinitati protectoare pe Poseidon
Atena. Alaturi, pe mica colina a Areopagului, zeul
protector era Ares; la Marathon era un Hercule, la Pra-
sies un Apol lon, um alt Apo lion la Phlyes, Dioseurii la
Cephalos, i :tot asa in celelalte cantoane'.
Fiecare familie, dupa cum avea zeul i altarul, avea
deasemeni i seful sau. Cant]. Pausanias vizita Atica, gasi
in micile burguri traditii antice cari se perpetuasera odata
cu cultul; aceste tradiii il facura s afle c fiecare burg
avusese regele sau inainte de domnia lui Cecrops la A-
tena 2 Nu era oare aceasta amintirea unei epoci indepa'r-
tate, and aceste mari familii patriarhale, asemanatoare
clanurilor celtice, aveau fiecare seful lor hereditar, care
era in acelas timp preot i judecätor? Aproape o suta, de
miei societati, trkau deci izolate in tara, necunoscând in-
tre ele nici legatura religioasa, nici lee-Aura politica,
având fiecare teritoriul sau, faandu-si adesea razboiu,
fiind insfarsit asa de despartite uncle de altele, bleat
easatoria dintre dânsele nu era totdeauna permisa.
Dar nevoile sau sentimentele le apropiara. Pe nesim-
ele se unira In mici grupe, &ate patru sau sase. Astfel,
gasim in traditii c. cele patru burguri din ampia Ma-
rathon se asocial% pentru a adora impreu.na pe Apollon
Delfinianul; oamenii din Pireu, din Phaleron si din dou'd
cantoane vecine, se unira la rândul lor i zidira in comun
un tempul lui Hercule 4. Cu timpul aceasta sea de mici
state se reduse la doug.sprezece confederatii. Aceasta
schimbare, prin care populatia din Atica trecu din sta-
rea de familie patriarhala la o societate ceva mai Intinsa,
era atribuita de legenda sfor*ilor lui Cecrops; trebuie
s. intelegem prin asta, e. aceasta transformare se ter-
mina in epoca in care se pune domnia acestui personagiu,
I Pausanias, I, 15; I, 31; I, 37; /I, 18.

3 Pausanias, I, 31: T6v iv Tot; aílliotç cpdvat noXXobç EL; xai
apò St; &nil; 'CiÌÇ aixponoç ißauasiSorro.
a Plutare, Teseu, 13.
4 Plutare, Teseu, 14. Pollux, VI, 105. Stefan din Byzant, V° ixsMENt.._
www.digibuc.ro
CETATtA. E tornitAzA 147
adic5 spre secolul al saisprezecelea, inairite de 6ra, noa-
stra. Se vede dealtminteri c acest Cecropg mia domnea
decât asupra uneia din cele douasprezece asociatii, aceia
care deveni mai târziu Ateria; celelalte unsprezece erau
complect independente; fie care avea zeul protector, al-
tarul, focul sacru, seful sau
Mai multe generatii trecura, in timpul cgrora grupa
Ceeropizilor dobindi pe nesimtite mai multa impor-
tanta. Din aceasta perioada a ramas amintirea unei hipte
sângerânde,.pe care ei o sustinurä, contra Eumolpizilor din
Eleusis, si al cgrni rezultat fu c. acestia se supusera, cu
singura rezervä, de a conserva sacerdotiul ereditar al
divinitgtii bor. Se poate crede ca au fost alte lupte í alte
cuceriri, a cgror amintire nu s'a pgstrat. Stânca Ceero-
pizilor, unde incetul cu Incetul se desvoltase cultul Ate-
nei si care adoptase numele diviinitatii sale principale, do-
bindi suprematia asupra celorlalte unsprezece state. A-
tunci apgru Teseu, mostenitorul Cecropizilor. Toate
sunt de acord sä, spuna ca dânsul Intruni cele douä-
sprezece grupe inteo cetate.
In adevk, el reusi s fach sa se adopte In toata Atica
cultul Atenei Polias, astfel c tam intreagg celebia
de atunci In comun sacrificiul Panatheneelor. hainte
de dânsul fiecare satisor avea focul sau sacru i pryta-
neul sail; el voi ca prytaneul Atenei sit fie central re-
ligios el intregei Atice 2 De atunci se intemeia unitatea
ateniana; ca religie, fiecare canton isi pastra vechiul
cult, dar toti adoptarg un cult comun; politiceste, fie-
care pästra efil, judecatorii, d.reptul de a se aduna, dar
Pbilochor, citat de Strabon, IX, p. 609. Kixporca aptkov slG

U.v3Exa nóXstç covocntacct tò itX6oç. Tucydide, II, 15. Cf. Pollux,
VIII, 111.
2 Thucydide, II, 15; 0 eocsbç ICCLUCktlactç Taw Mow stóKsuiv tat
fisol.stry'ripta lad Tat; 3cpxecç... gv Poolsoríiptov 2tnoariaq ispo'c-
vsiov Plutare, Teseu, 24. °Ev novirlaç &meat notv6v irfarravstov....
1avo.64-ivatcc euatav inot-ors xotwilv. 'Zto ì t 31.8,colma, 4)y
rt whl v5v OtS000t. Cf. Pausanias, VIII. 2, 1.
www.digibuc.ro
148 CARTE& lit. CETATEA
deasupra acestor guverne locale fu guvernul central al

j.
Din aceste amintiri si traditii asa de precise pe cari
Mena le pgstra cu religiozitate, ne pare cg, rezultg doug
adevgruri egal manifeste: unul e cii cetatea a fost o con-
federatie de grupe constituitg Inainte de ea; cealaltii e
cg societatea nu s'a desvoltat decgt pe mgsurg ce religia
se lgrgea. Nu s'ar putea spune dacg progresul religios
adus progresul social; ceiace-i sigur e cg, s'au produs a-
mândoug In acelas timp i cu un remarcabil acord.
Trebuie sii ne gândim eg, era peste putintà de greu
populatiilor primitive sii fondeze societgti regulate. Le-
gätura sociali nu-i usor de stabilit Intro fiinte umane
cari sunt atât de deosebite, atat de libere, atat de nesta-
tornice. Pentru a le da reguli comune, pentru a putea
in,stitui un comandament i a-i face si accepte supune-
rea, pentru a face ca pasiunea si cedeze ratiunei i ra-
1 Plutare qi Tucydide spun el Teseu distruse prytaneele locale
ql desfiintl, magistraturile Cantoanelor. Totuql, dad, incercl s'o fael,
e sigur eg., nu mull, cel mult timp dupa dânsul mai glsim In culturi
locale, adunlri, regii triburilor. Boeckh, Corp. inset., 82, 85. De-
mostene, in Theorrinens. Pollux, VIII, 111. Lsm la oparte le-
genda ial Ion, clrela mal multi istorici moderni pare sit-i fi dat
prea mare importantl, prezentind-o ea simptomul unei invazii stritine
in Atica. Aceastl invazie nu-1 indicatI de nici un document. Dad.
Atica ar fi fost cuceritI de acelti Ionieni din Pelopones, nu-1 pro-
habit ea Atenienii sl fi eonservat cu MAta religiositate numele lor
de Cecropizi, Erechtelzi qi sl fi considerat, din contra, ca o injurie
numele de Ionieni (Herodot, I, 143). Color cari cred In aceastft in-
vazle a Ionienilor qi earl adaug4 cl nobletea Eupatrizilor vine de
Mel, 11 se mal poate rispunde cX cea mai mare parte din mantle fa-
milli ale Atenei descind dintr'o epoeii destul de anterloarl aceleia in
care se pane sosirea lui Ion In Atica. Se poate oare spune cll. Ate-
nienli n'ar fi lonieni in cea mai mare parte? El apartin cn sigurantii
acestei ramuri a rassel helenice; Strabon ne spune cit in timpurile
cele mai indepgrtate, Atica se numea Ionia gi Ias. Dar e greu s.
faci din flul lui Xuthos, din eroul legendar a lui En/11)1de, tul-
pina acestor Ionieni; el sunt infinit anteriori tut Ion qi numele lor
e poate mull mai vechi cleat acela de Heleni. E greu s6 fad sr.,
deseindit din acest Ion toti Eupatrizii qi sii prezinti aceastl clasit
de oameni ea o populatle cuceritoare, care ar fi oprimat prin fort&
o pdpulatie Invmnsii. Aceast6 opinie nu se sprijinl pe nici o mir-
turie veche.
www.digibuc.ro
CETATEA SE FORMEAZi 149
tiunea, individualä ratiunei publice, e nevoie neapärat de
ceva mai mult decat forta materialä, mai respectabil de-
ad interesul, mai sigur cleat o teorie filosoficä, mai
imuabil decat o conventie, ceva care sä, fie In toate su-
fletele i sä le stäpaneaseä puternic.
Acest lucru este credinta. Nimic nu are mai mare pu-
tere asupra sufletului. Credinta e opera spiritului nos-
tru, nu suntem insä liberi s'o modificäm dupä voie. E
o creatie de a noasträ, nu o $tim trig. E umana çi noi o
credem Dumnezeu. E efectul täriei noastre §i-i totusi
mai puternicI deal noi. Ea e in noi; nu ne päräseste; ne
vorbeste In orice moment. Dacä, ne spune sä ascultäm,
vom asculta; (lag ne impune datorii, ne supunem. Omul
poate Invinge natura, e supus Insä gandirei sale.
Ori, o veche credintä Ii poruncia omului sä-si cinsteascä
strämosii; cultul strämosilor a grupat familia tn jurul
unui altar. De aci prima religie, primele nigäciuni, prima
ideie de datorie e prima moralä; de aci asemenea $i pro-
prietatea stabilitä, ordinea succesiunei fixatä; de aci
In fine tot dreptul privat i toate regulile organizatiei
casnice. Apoi credinfa crescu, i im acelas timp i aso-
ciatia. Pe mäsurä, ce oamenii simt cä, au divinitäti co-
nume, se unesc in grape mai Intinse. Ace lea$i reguli Os-
site $i stabilite In familie, se aplicg, succesiv fratriei,
cetätei.
S5', cuprindem cu privirea drumul parcurs de oameni.
La origine familia träeste izolatä si omul nu cunoaste
decât zei casnici, ()sot naTprpot, dii gentges. Dea-
supra familiei se forrneazä fratria cu zeal säu, Oabc wh-
Tpcot, Juno curialis. Vine apoi tribul $i zeul tribului esk
pt'Atoc. Ajuragem In fine la cetate $i acum se concepe un
zeu care sä Imbräti$eze intreaga cetate, eeò noXce?4, pe-
nates publici. Ierarhie de eredinte, ierarhie de aso-
ciatii. Ideia religioasä a fost la cei vechi suflul inspira-
tor si organizator al societätei.
Traditiile Indieni1or, Grecilor, Etiuscilor, povestese
zeii au revelat oamenilor legile sociale. Sub aceastä
formä, legendarä exista un Etdev6r. Legue sociale au fost
www.digibuc.ro
opera zeilor, insg acesti zei atat de puternici §i. atát de

bincfacgtori nu erau alteeva decât credinta oamenilor.
Acesta, a fost modul de Intruchipare al Statului la cei
vechi; acest studiu a fost necesar pentru a ne da seama
de natura §i de institutiile cetgtei. Trebuie sí facem
o rezervg insg. Dacg primele cetgti s'au format prin confe-
deratia micilor societgti constituite anterior,nu Inseamng,
Insg eg toate cetgtile cunoscute noug, s'au format in
acelas chip. Organizarea municipalg odatg, ggsitg, nu era
necesar sg se inceapti pentru fiecare oras nou acela§ drum
lung si obositor. S'a putut chiar intâmpla foarte adese-
ori sg se urmeze tocmai ordinea inversg. Când Uri
§ef, pgrgsind un oras constituit, se ducea sg fondeze Uil
altul, nu lua cu dânsul de obicei cleat un mic numgr de
concetgteni, dar Ii aträgea si multi alti oameni cari ve-
neau din diverse benn i eari puteau sg aparting chiar
unor rasse diferite. Acest §ef îns i constituia noul Stat
dupg chipul ateluia pe care-I pgrgsise. In consecintg, îi
Impgrtia poporul In tribun i fratrii. Ficoare din aceste
nOci asociatii Isi avu altarul sgu, sacnificii, sg'rbgtori;
cultul lor i cu timpul ajungeairsg se creadg cg, descind
chiar dintr'insul.
Adeseori se intâmpla ca oamenii unei anumit tinut sil
trgiascg fgrg legi i filril ordine, fie a, organizarea so-
cialg nu se putuse stabili, ca In Arcadia, fie cg fusese
conruptg i dizolvatg, prin revolutii prea brusce, ca In
Cyrenaica si la Thurii. Dacg un legiuitor se apuca sil
pung ordine Intre acesti oameni, intotdeauna Incepea prin
a-i repartiza in tribun i In fratrii, ea ei cum n'ar mai
fi existat vreun alt tip de societate. In fiecare din aceste
cadre instituia un erou eponym, aranja sacrificii, inau-
gura traditii. Astfel incepeau Intotdeauna cei ce voiau
sg fondeze o societate regulatg Astfel fgcu chiar Platon
cand imaging o retate model.
r'Fferodot, IV, 161. Cf. Platon, Legi, V, 738; VI, 771. Astfel,
cand Lycurg reformN, i reinoi cetatea Sparta, primul lucru pe care
tl fitcu a fost construirea unui templu, al dollea sX-11 Impartg, ce-
Mtenil fa 1 tn idat: legile sale politice Tin abla mai târziu,
(Plutarc, Zycur,q, 6),
www.digibuc.ro
ORA8111. 151
CAPITOLUL IV
0 r a § ul
Cetate si oras nu erau cuvinte sinonime la cei vechi.
Cetatea era asociatia religioasa si. politicg, a familii1or
si triburilor; orasul era locul de adunare, domiciliul §i
mai ales sanctuarul acestei asociatii.
Nu trebuie sä, ne facem despre orasele vechi ideia pe
( are ne-o dau orasele ce le vedem ridicându-se in zilele
noastre. Se cladesc câteva case, ia nastere un sat; pe ne-
simtite numarul caselor creste, apare un oras; si termi-
agm, dacd-i nevoie, inconjurându-1 cm un §ant mare si cu
un zid. La cei vechi un oras nu se ridica cu timpul, prin
cresterea treptatä a numärului oamenilor si clgdirilor.
Un oras se fonda de o data, in intregime, in aceiasi zi.
Trebuia lush' mai intgiu ca cetatea sä fie constituita si
acesta era lucrul cell mai greu si mai de lungg, durata. In-
data ce familiile, fratriile §i triburile se hotarau sa se
uneasca si sa aiba acelas cult, indata se fonda si orasul,
pentru a fi sanctuarul acestui cult comun. Astfel, fon-
darea unui oras era intotdeuna uni act religios.
Vom lua de pilda Roma insIsi, cu toatg, lipsa de cre-
din% ce se da acestei vechi povesti. S'a repetat adeseori
ca Romulus era un sef de aventurieri si ca-si fäcuse un
popor, chemând la dânsul vagabonzi §i hoti, si cà toti
acesti oameni adunati far% alegere, cradisera la intâmplare
câteva bordeie pentru a-§i ascunde prada. Scriitorii cei
vechi insa ne area faptele cu totul in alt fel; si ni se
pare ca daca voim sg, cunoastem antichitatea, prima re-
gala trebuie sa fie sg. ne sprijinim pe raarturiile ce ne
vin clela dânsa. Acesti serlitori vorbesc, e adevarat, de un
adgpost, adica o imprejmuire sfânta, in care Romulus
primi pe toti cei cari au venit; urmând in aceasta privinta
exemplul dat de multi alti intemeietori de orase '. Acest
adapost fug nu era crawl; el fu deschis numai dupg, ce
' Titn-TAviu, I, 8: Veiere eoneitio condentiuts urbee.

www.digibuc.ro
152 CARTES III. CETATEA
orasul fusese intemeiat i clädit in intregime Era un

adaos adäogat Romei, nu era Roma insäsi. Nici nu fäcea
parte din orasul lui Romulus, cäci se afla asezat pe coasta
muntelui Capitoliu, pe and orasul ocupa platoul Pala-
tinului2. Trebuie sä discernem bine cele douä elemente
ale populatiei romane. In asil au venit aventurierii
Mfg, nitl un rost; pe Palatin sunt oamenii veniti
din cetatea Alba, adia oameni cari erau organizati In
societate, impärtiti lai gentes i curii, având cultul casnic
legi. Adäpostul nu-i cleat un fel de &gun sau de
mahala in care bordeiele se elädese la Intâmplare
nici o regula; pe Palatin se ridicä un oras religios
sfânt.
Asupra modului in care a fost intemeiat acest oras,
antichitaf ea e plina' de amänunte; gäsim In Denys din
Ealicarnas, care se inspira dela autori mai vechi decât
dânsul; In Plutare, In Fastes a lui Ovidiu, In Ta-
cit, In Caton cel bätrân, care compihse vechile anale
la alti doi scriitori cari trebuie s ne inspire mare in-
credere. Savantul Varron i Verrius Flaccus. pe care Fes-
tus ni i-a pästrat In parte, ambii foarte instruiti In ceia ce
priveste antichitatea romanä, prietenii adevärului, foqrte
putin creduli e cunoseänd destul de bine regulele criticei
istorice. Toti acesti scriitori ne-au transmis amintirea ce-
remoniei religioase care pecetluise intemeierea Romei,
si nu avem dreptul sä nesocotim asemenea märturii.
Se intânaplä adeseori sä gäsim la cei vechi fapte cari
ne mira: acesta insä nu-i un motiv s spunem cä toate
sunt povesti, mai ales dacä aceste fapte, care sunt foarte
Titu-Liviu, I, 8: dupN, ce a povestit intemeierea oragalui pe
Palatin, dupl ce a vorbit de primele institutil, de primele amello-
rXri Titu-Livin adaogX: deinde asylum aperit.
2 Oragul, labs, ocupa Palatinul; aceasta e formal afirmat de Denys,
II, 69; Plutarc, Romulus, 9; Titu-Livin, I, 7 gi 33; Varron, De
ling. lat., VI, 34; Foetus, V° Quadrate, p. 258. Aulu-Gellu, XIII,
14. Tacit, Annales, XII, 24, dh, traseul acestel incinte primitive din
care Capitoliul nu fAcea parte. Dimpotrivit, Asylum era situat pe
coasts Capitollului; Titu-Liviu, I, 8; Strabon, V, 3, 2; Tacit,
Jamie, III, 71; Denys, 2, 15; era de altfel un simplu Newt sail
lepòv aeokov, eum era pretutindeni in Italia l Greets,
www.digibuc.ro
ORA giL 153
departe de ideile moderne, se potrivesc foarte bine cu
ideile celor vechi.
Ara gäsit in viaja lor privata o religie care re-
gula toate actele lor, am vazut apoi cum aceasta religie
i-a constituit in societate; de ce s. ni se para atat de ciu-
dat faptul c Intemeierea unui oras sa fie deasemenea
un act sacru i ea Romulus Insäsi sa fi savarsit rituri
cari erau pretutindeni observate?
Prima grije a intemeietorului este sí aleaga locul ora-
sului nou. Aceasta alegere, lucru greu, de care era cre-
dinta c depinde soarta Intregului popor, e lasata Insa In-
totdeauna la hotärirea zeilor. Daca Romulus ar fi fost
Grec, ar fi consultat oracolul din Delphi; Samnit, ar fi
urmarit animalele sfinte, lupul sau ciocanitoarea. Latin,
vecin al Etruscilor, initiat In tiirrta augurala 1, el cere
zeilor desvalue vointa lor prin sborul pasärilor. Zeii
Palatinul. Ziva intemeierii sosind, el face mai
Intaiu un sacrificiu. Tovarasii säi se afla In jurul lui;
aprind un foc de vreascuri i fiecare din ei sare prin
flaeara usonrä 2. Explicarea acestui rit e ca pentru actul
ce urmeaza sa fie savarsit, poporul trebuie sa fie curat:
or cei vechi credeau ca sarind prin focul sfant, se curatau
de orice pata fizicä sau morala.
Dupa ce aceasta ceremonie preliminrira a pregatit po-
porul pentru marele act al Intemeierii, Romulus sapa o
mica groapa circulara, arunca Inteansa un bulgare de
pamant aclus din orasul Alba3; apoi fiecare din tovarasii
sai, apropiindu-se rand pe rand, arunca fiecare cMe pu-
tin pamant adus din orasul din care veneau. Acest rit e
remarcabil i ne clesvälue la acesti Oameni un gaud care
trebuie semnalat. Inainte de a veni pe Palatin, ei locuiau
qau vreun alt orae vecin. Acolo era caminul lcxr:
acolo au träit si au fost Ingropati parintii bor. Ori, religia
nu le Ingilduia sa päraseasca pamantul pe care fusese
' Cicero, De divin., /, 17. Plutare, Camillus, 32. Plinus, XIV, 2;
XVIII, 12.
2 Denys, I, 88.
8 Plutare, Romulus, 11. Dion Cassius, Fragm., 12. Ovid, Fast,i
IV, 821. Foetus, V° 9uadrata,
www.digibuc.ro
1154 cikturEA. III. CETATEA.
tstabilit Tocul sfânt i uncle se odihneau strnnosii divini;

a trelmit deci, ea s'a: se evite mice impietate, ca fiecare din
oameni sg, intrebuinteze o fictiume i sg, ia cu el,
?sub simbolul unui bulgare de pgmânt, pgmântul sfintit
in care erau ingropati strgmosii si de care erau legati
manii lor. leimul nu se putea deplasa decât luând eu dân-
sul pginântul si strtimosii sui. Trebuia ea acest rit s fie
încleplinit pentru ea sä poata spune, ar`átând locul nou
pe care-I adoptase: i acesta este prtmântul pkintilor
mei, terra patrum, patria; aci este patria mea, cci aci
sunt manii familiei mele.
Groapa in care aruncase fiecare câte putin pâ'mânt se
numea mundus; ori acest euvant insemna in vechea limbâ
religioaa. regiuneq, maniler 1. Din acest loc, urmând tra-
ditiei, sufletele celor morti seilpau de trei ori pe an, dor-
mice s'é, vadâ o clipg lumina'. Nu vedem noi oare In acea-
.AA traditle adeväratul gând al celor vechi? Punând in
groapl un bulgâre de pgmânt din fosta lor patrie, ei îi
inchipuiau c aduc i sufletul strâ'mosilor bor. Aceste su-
Tlete reunite aeolo trebuiau s aiM un cult perpetuu
vegheze asupra descendentilor kr. Romulus in acest
Aoc asez5, un altar si aprinse focul sfânt. Aces& fu al-
tarul cetâtei 3.
Tin jurul acestui altar trebuie s'a: se ridice cetatea,
asa cum se ridicA locuinta In jurul altarului casnic. Romu-
lus trage apoi o brazdâ' care india incinta. i aci
Plutare, Romulus. 11: xcao5ot Si tbv flOpov Tokov p.o51,Sov.
Festus, ed. Müller, p. 136: mundum... inferiorent ejus partem cause-
cratam diis manibus. Servius, ad yEn., III, 134: aras inferiorum
(vocant) mundos.
2 Expresia mundus patet arata cele trei zile In care manii eliau
din locuinta lor. Varron, In Macrobiu, Saturn., I, 16: mundus quuni
patet, Deorum tristium atque inferum quasi janua patet. Festus,
ed. Müller, p. 156: Alundum ter in anno patere putabant . . .
clausum omni teinpore praeter 438 tres dies quos religiosos judi-
caverunt quod his diebus ea quae occulta religionis deorum manium
essent, in lucem adducerentur.
3 Ovidiu, Pastes, IV, 823.. Possa repletur humo plenaeque im-
ponitur ara, et novas accenso fungitur igne focus. Altarul fu deplasat
mat tirziu. Gaud cele trei cetXti, Palatinul, Capitoliul rti Quirt-
nalul, se twilit In una singur4, altarul comun sau templul Vestei
fu alezat pe un teren neutru, intre cele trei coline,
www.digibuc.ro
ORASUL 155
cele mai mid detalii sunt fixate de ritual. Fondatorul
trebuie sä.' se serveascä, de un plug de aramä; plugul sä
fie tras de tin tear alb i de o vacä tot alb& Romulus
cil capul acoperit i imbräcat cu costumul sacerdotal, tine
el insäsi coarnele plugului §i-1 conduce, cântând ruga-
ciuni. Tovarg§ii si merg in urmä pästrând o
religioasä. Pe mäsurl ce plugul trage brazda, pämântul
e aruncat cu ingrijire in interiorul incintei, pentru ca nici
o bucatä, din acest pämânt sfânt sä nu fie instrginat
Aceastä, incintä trasä de religie este inviolabilä. Nici
sträin, nici cetgean n'au voie sä o depäseaseä. A. säri
peste aceastä brazdä e un act de impietate; traditia ro-
menu spunea cg, fratele fondatorului comisese acest sa-
crilegiu si-1 platise cu viata2. Pentru a putea intra i esi
din ora îns, brazda e intreruptä din loc in loc; pentru
aceasta Romulus a ridicat plugul i 1-a purtat pe sus;
aceste intervale se numesc portae; sunt portile ora§ului3.
Pe brazda sfântä, sau ceva niai inapoi, se ridicà zidu-
rile; i ele sunt sfinte4. Nimeni nu le poate atinge,
1 Plutarc, Romulus, 11. Denys din Halle., T, 88. Ovidiu, Fastes,

1V, 825 i urm. Varron De ling. lat., V, 143: Oppida condebant
in Latin, Atrusco ritu; junctis bobus, tauro et vacca interiore,
aratro circumagebant Mom; hoc faciebant religionis causa, die
auspicato. Terram unde exculpserant fossam vocabant et introrsum
jactam murunt. Festus, ed. Willer, p. 375. Urvat . . . ab eo sulco
qui fit in urbe conAnda sulco aratri. Aceste reguli erau atit de
eunoscute i uzitate, !neat Virgiliu, descriind fundarea unui ora,
incepe prin a descrie acest obiceiu. Interect Aeneas urban& designat
aratro (V, 755).
2 Plutarc, Quest. rout., 27. : Tò Teixos isp6v &iv» Tap Soxsi
pap; &next eivat Tbv iCaskybv iç 5atov at itpbv Tórcov iiterlet-
po5vta S21r1841., d TroXeiv fii6viXov.
$ Caton, citat de Servius: Urbent designat aratro; quern. Cato in
Originibus dic;t morem fuisse; conditores enim civitatis taurum in
dextra, vaccant intrinsecus jungebant; et incinti ritu Sabino, id est,
togae parte caput velati, parte succinti, tenebant stivam incurvam
ut glebae ()wanes intrinsecus caderent; et ita sulco ducto loca nturorum
designabant, aratrum sumendentes circa loca portarum. (Servius,
ad. V, 755).
4 Cicero, De nat. deorum, III, 40: muri urbis quos vos, pontifices,
sanctos esse dicitis dilgicntiusque urbem religione quam moenibus
cinqitis. Gahm, I4 8: Sanctae guogue ree, velut muri et portae,
www.digibuc.ro
156 CARTEA HI, CETATEA
nici chiar pentrn a le repara, fgrg voia pontifilor. De

ambele pgrti ale acestui zid, nu spatiu larg de cittiva pasi
e dgruit religiei; se numeste pomoerium; l nu-i voie -sg
treacg plugul sau sg se ridice vreo constructie pe dânsull.
Asa, a fost, dupg o multime de nagrturii antice, care-
monia intemeierii Romei. Dacsg ne intreldm cum s'a pu-
tut pgstra amintirea pang la seriitorii cari ne-au trans-
mis-o, rgspunsul stä in faptul c aceasn ," ceremonie era
reamintitg In fiecare an poporului, printr'o sgrbgtoare
aniversarg, care era numitg ziva de nastere a Romei2.
Aceastg sgrbgtoare a fost celebrata in intreaga antichi-
tate, an de am si poporul roman o mai celebreazg
astgzi inch% la, aceeas datg ca i odinioarg, la 21 Aprilie:
aceasta dovedeste cât rgrnan oamenii de credinciosi ve-
chilor obiceiuri eu toate neincetatele lor transforragri!
Nu se poate inchipui ca asemenea rituri sg fi fost ima-
ginate pentru prima datg de &are Romulus. E sign;
dimpotrivg c multe alte orase inaintea Romei au fost
tntemeiate In acelas chip. Varron spune cg aceste rituri
erau comune In Latium si in Etruria. Caton cel bgtran
care, pentru a-si scrie cartea sa Originile, consultase ana-
lele tuturor popoarelor italice, ne aratg cl rituri ana-
loage erau practicate de &are toti fundatorii de orase.
quodammodo divini juris aunt. Digeste, I, 8, 8: muros e888 saactos;

Ibid, 11: Si ouis violanierit muros, capita punitur.
1 Varron, V, 143: Postea qui fiebat orbis,'"urbis principium:
post-moerium dictum, quo urbana auspicia finiuntur. Cippi pomcerii
stant circum Romani, Titu-Livin, I, 44: pomoerium .... locus
quem in condendis urbibus quondam Etrusci certis terminis inau-
gttrato consecrabant, ut negue interiore parte aedificia moenibus
continuarentur ac extrinsecus puri aliguid ab humano cultu pateret
soli.... Neque habitari neque arari fast est. Aulu-Gelln, XIII, 14,
(16, definitia pe care a Osit-o tn criIe angurilor: Pomoerium est
locus intra agruin effatum per totius urbie circuitum pane muros,
regionibus (religionibus) certis determinatus, qui facit finem urbani
auspicii.
2 Plutarc, Romulus, 12; Y.a.1 yip tp.ipav Taimp) iepviConot ePu3-
1.t.cdot TsvirAcoy c11ç natpt8o; hyop.govcsç. Pfiniu, Mt. nat., XVIII
66, 24'1: XI Salendas maias urbis Romae natalis. Of. Corpus in-
orirti lat., vol. I, p. 340-341: natalig dies urbis Rouble,
www.digibuc.ro
011141IL 151
Etruscii posedau 054 liturgiee In cari era dmisemnat
titualul complect al acestor ceremonii
Grecii credeau, ea si Italienii, c locul pe care avea sä"
fie construit un ores trebuia s fie ales si revelat de o
divinitate. Asa, când ei voiau sá intemeieze un oras, con-
sultan oracolul din Delfi2. Herodot semnaleaa ca Un
act de impietate sau nebunie c5, Spartanul Dorieu in-
drásnise sa clg.deasa un oras, fdrá s'a consulte oracolul
ará sá sávâsseascä nici una din ceremoniile preserise",
piosul istoric nu-i surprins cá un oras construit astfel, In
afarg, de reguli, n'a durat decât trei ani 3. Thucydide,
amintind ziva In care a fost fondatá Sparta, pomeneste
cântitrile pioa.se i saerificiile facute In aceea zi 4. A-
celas istorie ne spune cá Atenienii aveau tin ritual par-
dcular, i cg, nu fondau niciodat g. o colonie fárá a se
conforma lui 5. Se poate vedea inteo comedie a lui Aris-
tofan un tablou destul de exact al ceremoniei care era
obisnuitá In asemenea cazuri. Când poetul reprezenta
vesela Intemeiere a orasului Pgsgrilor, se gânc,ka e sigur
la obiceiurile care erau urmate la intemeierea unui oras
lociiit de oameni: asa pune in scená un preot care aprinde
focul pe un altar invocând zeii, un poet care cânta Im-
nun i un ghicitor care reciti oracole.
Pausanias steadtea Grecia in timpul lui Adrian. A-
juns In Messenia, pune preotii povesteaseA fundarea
orasului Messina, si apoi ne transmite povestirea lor 8.
Evenimentul nu era prea vechiu; avusese loc pe timpul
lui Epaminondas. Cu trei secole mai inainte, Messenienii
fuseseril goniti din tam lor si din acel timp trgiserá Im-
1 Caton in Servius, V, 755. Varron, L. L., V, 143. Festus, V°

Rituales, p. 285: rituales nominantur Etruscorum libri in quibus
yraescriptum est quo ritu condantur urbes, arae, aedes sacrentur,
qua sanctitate muri.
2 Herodot, IV, 156; Diodor, XII, 12; Pausanias, VII, 2; Ateneu,
-VIII, 62.
a Idem, V, 42.
Tuchydide, V, 16.
5 Idem, Iii, 24.
5 Pausanias, IV, 27,
www.digibuc.ro
158 CAtITEA III. -- CETATEA
prästiati printre ceilalti Greci, färl patrie, pästränd insä

eu pioasä grije obiceiurile si religia lor nationalä.
Thebanii voiau sä-i adua, iaräsi in Peloponez, pentru
a pune un dusman 'in aproprierea Spartei; era greu insä
s:1,-i hotärascA pe Messenieni. Atunci Epaminonda, care
avea deaface cu oameni superstitiosi, crezu potrivit sä.
punä in circulatie un oracol care prezicea acestui popor
intoarcerea in vechea sa patrie. Aparitii miraculoase do-
vedirg, ca. zeii nationali ai Messenienilor, cari-i in-
selaserä la epoca cuceririlor, le redevenise favorabili.
Acest popor timid se hotäri atunci sä se intoareä In Polo-
ponez pe urma armatei tebane. Trebuia insä, sä se stie in
ce loc anume va fi reconstruit orasul, cai nu putea fi
vorba sä meargä sä ocupe din nou vechile orase ale -Wei;
ele fuseserä pângärite de cucerire. Pentru a alege locul
unde se vor stabili, nu aveau la indemânä, resursa obi§-
nuitä, oracolul din Delphi, aci Pytia era acum de
partea. Spartei. Din fericire, zeii aveau si alte mijloace
de a-si revela vointa; un preot messenian avu un vis 'in
care unul din zeii natiei sale ii apäru si-i spuse sä meargä,
sä se aseze pe muntele Itom si. sä indomne poporul
sa-1 urmeze. Locul noullui oras fiind astf el indicat, mai
rämânea sä se stie riturile necesare intemeierii; Messe-
nienii le uitaserä; nici nu puteau sä adopte pe acele ale
Tebanilor, nici pe ale vreunui alt popor; si. nici nu
stiau cum sä, construiascä orasul. Un alt Messenian avu
un vis foarte nimerit: zeii ii poruncirg sä, se trams-
porte pe muntele Itom, sä caute un pin care se gäsea
M.110 un mirt si sä sape pämântul in locul acela. Ascultä,
si. descoperi o urnä si'n aceastä urnä, foi de cositor, pe
eari se gäsea gravat ritualul complect al ceremoniei
sfinte. Preotii scoaserä imediat copie si o transcriserä
in cärtile bor. Se creclea c5, urna fusese depusä. aici de
unul din vechii regi Messenieni, inainte de cucerirea tilrii.
De indatä, ce furl in posesia ritualului, fundatia in-
cepu. Preotii sävarsira mai irtâiu un sacrificiu; invocarà
vechii zei ai Messeniei, Dioscurii, Jupiter din Itom, ve-
chii eroi, sträbunii cunoscuti si venerati. Toti amsti pro-
tectori ai tärii o päräsiserä probabil, dupä credinta
www.digibuc.ro
0RA$1.11, 159
celor vechi, in ziva cand dusmanul se Muse stäpän pe

tug.; Li conjurarä, sit se intoara. Se pronuntarä, formule
cari trebuiau s aiba drept efect sä-i determine sä. lo-
cuiascA orasul nou impreunâ cu cetätecnii. Aceasta era cel
mai important lucru; s. fixeze pe zei Impreunä cu dânsii
era un lucru la care oamenii acestia tineau cel mai mult
se poate crede c ceremonia religioasti n'aveau alt
scop. Dupg cum tovaräsii lui Romulus sdpar6 o groap5,
crezurä, cä. depun acolo pe manii strämosilor lor, tot
astfel contimporanii lui Epaminondas chemau la dânsii
pe eroii lor, pe strämosii lor divini, pe zeii rii. Credeau,
prin formule si rituri, sa-i lege de pdmântul pe care-1
ocupau i sa-i inchidä, In incinta pe care aveau s'o tragâ.
De aceia, le spuneau: Ireniti cu noi, Finte divine! si
locuiti laolaltä, cu noi acest oras". Ziva întáia fu intre-
buintata pentru aceste sacrifieii i rugilciuni. A doua zi
se puse ingräditura, In timp ce poporul cânta imnuri re-
ligioase.
Esti surprins mai intâi când vezi In autorii vechi cä nu
era nici un oras, oricât de vechiu ar fi fost, care sä nu
pretindà, sä tie numele fundatorului si data fundärii
sale. trn oral Insä, nu putea pierde amintirea cerenaoniei
sfinte care-i insemnase nasterea; did In fiecare an Ii
skbâtorea aniversarea printr'un sacrificiu. Atena ca si
Roma sarbättoreau ziva matalä
Se intâmpla adesea sä, se stabileasa, inteun ores deja
construit coloni sau cuceritori. N'aveau s construiasa
case, cdci nimic nu se opunea sa le ocupe pe ale in-
vinsilor. Dar trebuiau sä, indepliteasca ceremonia fun-
därii, adicä sä puna propriul lor altar si sä, fixeze In
noua locuinfa zeii lor nationali. De aceia gäsim In Thu-
eydide i In Herodot ca Dorienii fundara Sparta si
desi ambele popoare gäsiserä, aceste
orase complect construite i existând de foarte multä
vreme.
Aceste obiceiuri ne are-tá limpede ce era un oras in
I Plutarc, Teseu, 24: Mae rz MVIOLXLCC, 41 / ETC czì. vBv OtSeuzt.
Cicero, Pro Sextio, 63, observa c debarcl la Brindisi in ziva in
care ormul OtrlAtorea ziva natalX: idem dies natalis eolonicte Brun
disinae.
www.digibuc.ro
conceptia celor vechi. Inconjurat de o ingrMiturä," sfântd,

intinzându-se imprejurul unui altar, el era domiciliu
religios care primea pe zeii i oamenii cetatii. Titu Liviu
spunea despre Roma: Nu existä", un loc in acest oras
care a nu fie impregnat de religie si care sb", nu fie ocu-
pat de vreo divinitate oarecare... Zeii Il locuiesc". Ceiace
spunea Titu Liviu despre Roma, putea spune orice orn de
propriul au oras; aci daa fusese fundat dupa rituri,
primise In incinta sa zeii protectori, cari crescuserg, par'a,
In pgmant si nu mai trebuiau paraiseascA,. Orice oras
era un sanctuar; orice ores putea s'a" fie numit sfant
Cum zeii erau pentru totdeauna atasati de oras, po-
porul nu trebuia nici dâ,nsul s päxaseasa locul uncle se
fixaserâ, zeii. Era in aceastg, privinta" un angajament reci-
proc, un fel de contract intre zei i oameni. Tribunii ple-
bei spuneau intr'o zi eg, Roma, devastata de G-ali, era
numai o grâmad5, de ruine, ca," la cinci leghe distant'a
exista un ores complect construit, mare si frumos, bine
situat i lipsit de locuitori, Ina, de atunci de and Romanii
fAcuserg, cucerirea; c ar fi trebuit s Orgseascb," Roma
distrua i a se transporte la Veli. Dar piosul Camil le
aspunse: ,Orasul nostru a fost fundat in mod religios;
zeii Ina* au al:Oat locul i s'au stabilit cu pkintii no-
stri. Oricat de ruinat ar fi, este Ina, locuinta zeilor
nostri nationali". Romanii r4masefd, la Roma.
Ceva sfânt si divin se lega In mod natural de aceste
orase pe care zeii le ridicaserA 2 eontinuau sà," le umple
cu prezenta lor. Se stie c traditiile romane promiteau
Romei eternitatea. Fiecare cetate avea traditii asemAnä-
toare. Toate orasele se zideau pentru a fi eterne.
CAPITOLIM V
Cultul fundatorului; legenda lui Eneea
Fundatorul era omul care indeplinea actul religios
de care un ora nu putea exista. Dânsul era acela care
I 'Am; (Iliada), tepal 'AI3tvat (Aristofan, Cav., 1319) Aa-
wtSatp.6vc 8E11 (Theognis, 1". 837); Ispetv Tc6Xtv, spune Theognis vor-
bind de Megara. Pausanias, I, 28:Ìsp& cç 'AOlvEiç ioTtv 4 n6Àt4.
2 Neptunia Troja. Osóap.yrot 'Aeilvac V. Teognis, v. 755 (Welcher).
www.digibuc.ro
CULTUL FUNDATORULUI
punea altarul unde trebuia s ardu totdeauna focul sfânt;

dânsul era acela care, prin rugleiunile i riturile sale,
cheraa zeii fixa pentru totdeauna in orasul nou.
Se intelege respectul care se lega de acest orn
sfânt. In timpul oamenii vedeau in .el autorul
cultului i tatäl cetälii; la moarte, devenia un strâmcl co-
mun pentru toate generatiile cari se succedau; era pentru
cetate ceiace Intâiul strAbun era pentru familie, un Lar
familiar. Amintirea sa se perpetua ea focul de pe altar,
pe care-I aprinsese. I se hârazea un cult, Il credeau zeu
orasul Il adora ca Providenta sa. Sacrificii i sârbâtori
erau reinoite 1m fiecare au pe mormântul säu 1.
Toatà lumea stie Ca Romulus era adorat, c avea un
templil i preoti. Senatorii puturg foarte bine OA zu-
grume, dar nu sa-I priveze de cultul la care avea dreptul
ca fundator 2. Fiecare oras adora la fel pe fundator; Ce-
crops si Theseu, considerati ca fundatorii succesivi ai
Atenei, aveau acolo temple. Abder aducea sacrificii fun-
datorului säu Tinaesios, Thera lui Theras, Tenedos lui
Tenes, Delos lui Anios, Cyrene lui Battos, Mi let lui Ne-
leu, Amphipolis liii Hagnon 3. In timpul lui Pisistrate
Pindar, Pyth. V, 117-132; Olymp., VII, 143-145. Pindar nu-
melt° pe fundator tatM eerernoniilor sfinte" (Hyporchemes, fr. 1).
Obiceiul de a institut an cult pentru tundator e confirmat de He-
rodat, VI, 38: Mt)vcceast tasotíicavri Xspoovvicam bOoocsr.v, dig
vóp.oç oIxtost. Diodor din Sicilia, XI, 78: "Ispwv iTeXeórilos. xai
-t-Lp.Wv 41protxrilv ETOX81/, di; &10 wriorviç Terowilç vç rreAsruç. Pin-
tare, Aratus, 53, deserie onorurile religioase i sacrificiile instituite
pentru Aratus dupl moartea ea si adaogA t;orcsp oixterilv Swilasocrav.
Plutarc, Romulus, 29. Denys, II, 63: Tin, Trop.taov ispo5 xara.
oxsut xai 6ocriatç Ststloiotç tc4s Tspa:pso6at. Ovidiu, Pastes, II,
475-510. Cicero, De rep., II, 10; I, 41. Nu-1 deloc Indoelnic a nu
s'ar fi compus, din acest moment, imnuri in onoarea fundatorului;
am fi tentati sA vedem un ecou al acestor vechi ciintece in cAteva
versuri ale lui Ennius, citate de Cicero:
Simul inter
Sese sic memorant: o Romule, Romule die,
Qualem te patriae custodem Di genuerunt!
0 pater, o genitor, o sanguem Die oriundum,
Tu produxtett nos intra luminis oras.
I Herodot, I, 168. Pindar, Pytkigues, IV. Tucydide, V, 11.
Strabon, XIV, 1. Cicero, De nat. Deorwrn, III, 19. Plutare, Quest.
grecques, 28. Pausanias, I, 34; III, 1.
93xc. Biblioteca tiniversitarl Vol. VI.
www.digibuc.ro
162 CARTEA Ill. CETATEA
un Mi ltiade se duse s'a fundeze o colonie in Chersonesul

Traciei; aceasta colonic îi institui un cult dup'a moarte
dupg obiceiul obisnuit". Hieron din Syracusa, fundând
orasul Etna, se bucurà, apoi de cultul fundatorilor"
Nu era nimic care s5, fie mai scump unui oras &eâ .
amintirea fundArii sale. Mid Pausanias vizita Grecia,
in al doilea secol al erei noastre, fiecare oras putu sad
spuna numele fundatorului s5n, cu genealogia si princi-
palele fapte ale existentii sale. Acest nume i aceste fapte
nu puteau iesi din memorie, cáci fAceau parte din religie
erau amintite in fiecare an. la ceremoniile sfinte.
S'a pästrat amintirea turd mare nuniär de poeme
grece, cari aveau drept subject fundarea unui oras. Philo-
chor cântuse pe aceia a Salaminei, Ion pe o Chiosului,
Criton pe a Syracusei, Zopyr pe a Miletului; Appollo-
nius, Hermogene, Hellanicus, Deocles compuserg pe a-
celas subiect poeme sau povestiri. Poate cá nu exista
oras care sN, nu ailig poema sa, sau cel putin irnnul s6u
privitor la actul sfânt care-i dhluse nastere.
Printre toate aceste vechi poeme, cari aveau de object
Intemeierea sfântg a unui oras, este unul care nu a pie-
rit, c6ci, daca subiectua situ II nicea pretios pentru o
cetate, frumusetea sa fkut ss," fie pretuit de toate
popoarele si toate secolele. Se stie cá Encea Intemeiase
Lavinium, leagänul Albanilor i Romanilor si c prin
urmare era socotit ca primul intemeietor al Romei. Se
stabilise asupra lui un ansamblu de traditii (3i. de amin-
tiri pe cari le gásim trecute In versurile bAtilnului Nae-
vius si In istoria lui Cato eel BátrAn. Virgil a luat acest
subiect si a scris poemul national al cetStei romane.
Sosirea lui Emcee, sau mai degrabá transportarea zeilor
din Troia In Italia, formeaz5. subiectul Eneidei. Poetul
cant:5 pe acela care strábátu márile pentru a se duce
Intemeieze un oras duck'. zeii In Latium,
dum eonderet urbem
Inferretque Deos Latio.
1 Herodot, VI, 38. Diodor, XI, 78. Cultul fundatorului pare sl

fi existat l la Sabini: Sabini etiam regem swan priintnn Sanguns
retulerunt in .Deos. (Sf. Augustin, Cité de Dieu, XVIII, 19).
www.digibuc.ro
CULTUL FUNDATORULUI 163
Nu trebuie s judecám Eneida cu ideile noastre mo-
derne. Se prang unii 6. nu gäsese In Eneea Indräsneall,
elan, pasiune. Sunt obositi de epitetul de pios care revine
1ntr'una. Se mira väzând pe acest räsboinie care-si
consultä Penatii, cu o grije atat de scrupuloasä, invocand
la orice moment vre-o divinitate, ridicand bratele la cer,
atunci cand e vorba s. lupte l'AsAndu-se purtat de ora-
cole prin toate mä%rile í vIrsänd lacrä'mi la vederea unei
primejdii. De asemenea i se mai impustä $i rkeala sa fatä
de Dido si multi sunt gata s acuze inima lui, pe care
nimic n'o atinge:
Nu Ilis ille movetur
netibus, ant voces ullas tractabilis audit.
Dar aci nu-i vorba de un räsboinic sau de un erou de
roman. Poetul vrea, sá ne arate un preot. Eneea e seful
cultului, omul sacru, fundatorul divin a eärei misiune este
de a salva Penatii cetätei:
Sum plus ./Eneas raptos qui ex hoste Penates
Classe vein) mecum.
Calitatea sa dominantI trebuie sä, fie pietatea i epi-
tetul pe care i-1 aplica de cele mai multe ori poetul e
acela care-i se potriveste mai bine. Virtutea sa cea mai
de seamä trebuie sä. fie o rece i Inaith, impersonalitate,
care sä faca din el nu un orn, ci un instrument al Zeilor.
De ce s cäutäm pasiuni intr'insul? el nu are dreptul s.
sau dac g. are trebuie s le respingä in fundul sufle-
tului:
Mu lta gemens multoque aninum labefactus amore,
Jusse tarnen Divurn insequitur.
Si la Homer Eneea era un personagiu sfânt, un preot,
pe care poporul 11 venera ca i pe un zeu", iar
Jupiter 11 prefera lui Hector. In Virgil, el e päzitorul
salvatorul zeilor troieni. In timpul noptei In care s'a
sIvitr$it ruina orasului, Hector i-a apgrut In vis. Troia
10 Incredinteaz6 zeii s.i, eautá un nou oras". Si In acala$
timp i-a dat lucrurile sfinte, statuetele protectoare $i fo-
cul eäminului, care nu trebuie sä, se stingti. Aeest vis nu
www.digibuc.ro
164 CARTEA W. CETATEA
e un simplu ornament pus de fantezia poetului, este dim-

potriva fundamentul pe care se sprijina intreg poemul;
caci prin el Eneea a devenit depozitarul zeilor cetatei si
i-a fost revelata misiunea sa sfântä.
Orasul Troia a pierit, nu îns i cetatea troiana; gratie
lui Eneea focul sacru nu s'a stins, i zeii mai au Inca un
cult. Cetatea i zeii fug cu Eneea; ei parcurg marile
cauta un loe uncle le fie dat sa se opreasca:
Considere Teueros
Errantesque Deos agitataque numina Trojae.
Encea cauta o locuinta stabilä, oricât ar fi ea de mica,
pentru zeii sai parintesti:
Dis sedem exiguam patriis.
Alegerea acestei locuinte Irish', de care va fi legata pen-
tru totdeauna soarta cetatei, nu depirnde de oameni, ci
apartine zeilor. Eneea consulta prezicatorii i intreaba
oracolele. El nu-si hotareste singur drumul i telul; se
condus de divinitate:
Italiam non sponte sequor.
Ar vrea sä se opreasca In Tracia, in Creta, In Sicilia
la Cartagina cu Dido: fata obstant. Intre el si dorinta
lui de odihna, intro el si dragostea lui, se aseaza intot-
deauna hotaririle zeilor, cuvântul revelat, fata.
Nu trebuie sá ne inseam, adeváratul erou al poemului
nu-i Eneea: sunt zeii Troiei, aceiasi zei cari vor fi intr'o
zi ai Romei. Subiectul Eneidei nu-i decât lupta zei-
lor romani impotriva unei zeitati ostile. Obstacole de
tot felul vor sä-i opreasca:
Tantas molls erat romanam condere gentem!
Uneori aproape sunt doboriti de furtunit sau inlan-
tuiti de dragostea vre unei femei. Ei insa 'hiving total
si sosese la tint% hotarltA.
Fata ylam Inventunt.
latá ceiace trebuie sa fi de4tePtat mai ales interesul Ro-
manilor. In acest poem se vedeau pe ei, intemeietorul lor,
www.digibuc.ro
ZEII CETATI1 i 65
orqul, icastitutiile, credintele, puterea: cki f ark' acesti
zei oetatea romana n'ar mai esista 1.
CAPITOLUL VI
Zeii Cetitei
Nu trebuie s6 pierdem din vedere faptul eA, In tim-
purile vechi, ceia ce fIcea legnura oricArei societAti,
era cultul. Dupg cum altarul casnie tinea grupati in
jurul lui pe toti membrii familei, tot asa cetatea era uni-
rea tuturor acelora cari ayeau aceiasi zei protectori
cari sávarseau actul religios la acelas altar.-
Altarul sf Ant al cet4ii era inchis in cuprinsul unei
cradiri pe care Grecii o numeau prytaneu 2 si Romanii
templul Vestei 3.
' Nu-I locul sit examinIrn aci daci legenda lui Eneea corespunde
unni fapt real: ne este de ajuns sit vedem inteinsa o credinti. Ea
ne arati ce ideie îi ficeau eel vechl despre intemeletorul unui
oral, de penatiger §1 aceasta-i important. Mai adgogAin c5, mai
multe orale in Tracia, in Creta, In Epir, la Cytera, Zacynt, in Sicilia,
Italia, credeau cit au fost fundate de Eneea inchinaserK un cult.
2 Prytaneul era mai inainte de toate edificiul care cuprindea alta-
rul. Pollux, 1, 7, Pausanias.V, 15, 5. Denys din Halicarnas, II, 23,
spune c5, in Prytaneele Grecilor se gXsea focul comun al fratriilor.
4.7,astsp iv ToZ.-; akvivticois uptitavii.otç icetta xot.vt Tli111 cppcerptilv.
Cf. Scholiastul lui Pindar, Nemeenele, XI, Scholiastul lui Tucy-
dide, II, 15. In orice ora greeesc era un prytaneu; la Atena
(Thueyd., II, 15; Pausanias, I, 18); la Sicyone (Herod., V, (37) la
Megara (Pausan., I. 43) la Hermione (Pausan., II, 35); la Ells
(Pausan., V, 15); la Siphnos (Herod., III, 57) la Acheeni Phtioti
(Herod., VII, 197); la Rhodos (Polybiu, XXIX, 5): la Mantinea
(Pausan., VIII, 9); la Thasos (Atheneu, I, 58); la Mitylene (Atheneu,
X, 24); la Cyzic (Titu-Liviu, XLI, 20); la Naucratis (Atheneu, IV,
32); la Siracuza, (Cicero, In Verrem, De signis, 53) i ping in in-
sulele Lipari, pe cari le locuia rassa greacK (Diodor, XX, 101).
Denys din Halicarnas spune crt nu era socotit ea posibili intemeierea
unui oral ari a fi stabilit mai frail altarul comun. (II, (35). La
Sparta era o preoteasi care purta titlul de io.drA nave; (Boeckh,
Corp. inser. gr., t. I. p. 610).
3 La Roma, templul Vestel nu era decit altarul stint al orasulul:
Cieero, De legib., II, 8: Virgines Vestales custodiunto ignem foci
pziblici sempiternum. Ibid., II, 12: Vesta quasi focus urbis. Ovid,
.Fastes, VI, 291: Nec tu aliud Vestant quam vivam intellige
fammant.
www.digibuc.ro
Nimic nu era mai sfânt inteun ores decIt acest altar

pe care era intretinut vesnic focul sMnt. E adevgrat cg
aceastI mare veneratie slgli in scurt timp in Grecia,
càci imaginatia greacA se lasa impinsg, atre temple mai
frumoase, legende mai bogate, statui mai frumoase. La
Roma lug., ea nu slAbi niciodatg. Romanii n'au incetat
s's", creadA c5., destinul eetgei era legat de acest altar,
care reprezenta zeii lor '. Respectul purtat Vestale-
lor dovedeste importanta sacerdotiului 2. Dach un con-
sul limittlinea o vestak in drumul sAu, pleca fasciile in
fata ei. In schimb, dacit una din ele ltisa sg. se stingb:
focul, sau ptingAirea cultul, nepUtrându-si datoria sa de
castitate, orasul, care attunci se simtea in primejdie sg-si
piardI zeii, se rAsbuna pe Vestalg, ingropfind-o de vie 3.
Inteo zi templul Vestei fu amenintat A, ard5. In-
tr'un incendiu al caselor dimprejur; intreaga RomA, se
alarma, aci isi simtea tot viitorul in pericol. Pericolul
trecând, Senatul propuse consulului sä caute pe autorii
incendiului si consulul acuz5, câtiva locuitori ai cetatei
Capua, care se aflau atunci la Roma. Aceasta nu pentruca
ar fi avut vreo dovadg impotriva lor, ci pentrucg-si fIcea
urmsátorui rationament: Un incendiu ne-a amenintat c5,-
minul; acest incendiu care erà s'a: sfarme mArirea
noastrg si &A stgvileascg destinele noastre n'a putut fi
aprins decht de mâna dusmanilor nostri cei mai de te-
mut. Or nu avem altii mai indarjiti decât pe locuitorii
din Capua, acest oras care in prezent este aliatul lui Ani-
bal si care aspira s'a" fie in locul nostru capitala Italiei.
I Titu-Liviu, XXVI, 27: Conditum in penetrati fatale pignut,

romani imperii. Cicero, Philipice, XI, 10: Quo salvo salvi sumus
futuri.
2 Virgines sanclae (Horatiu, Ode, 1, 2, 27), sanctissimum sacer-
dotium (Cicero, Pro domo, 53). Cf, Cic. Pro Fonteio, 20.
2 Titu-Liviti, XXVIII, 11. Festus, p. 106: lgnis Vestae si
quando interatinctus met, virgines verberibus afficiebantur a pon-
tifice. Foeul nu putea fi aprins din nou deck printr'un procedeu
antic §i religios: Mos erat tabulam felicis materiae tamdiu tere,
brare qousque ignem cribro aeneo virgo in aedem ferret, (Festus-
ibidem).
www.digibuc.ro
ZED CETÄTII 167
Deci acei oameni au vrut sä distrugä templul Vestei,
eäminul nostru etern, acest zálog al mrtrirei moaskre vii-
toare". Astfel, un consul, sub influenta ideilor sale re-
ligiease, credea ca dusmarnii Romei nu gäsiserä alt mijloc
mai sigar de a o invinge, dealt distrugându-i focul sfânt.
Vedem aci credintele celor vechi; altarul public era sane-
tuarul cetätei; dela dânsul pornise si dânsul o proteja.
Dup5, cum cultul focului casnie era secret O. numai
familia singurä avea drept sä ia parte, tot a.sa cultul fo-
cului public era ascuns sträinilor. Nimeni, dad, nu era
eetätean, nu putea asista la sacrificii. Singurä privirea
unui sträin pangärea actul religios 2.
Fiecare eetate avea zei care-i apartineau numnii ei.
Acesti zei erau de obiceiu de aceias naturä ea cei ai re-
ligiei primitive din familii. Ca si aceia, ei erau numiti
Lari, Penati, Genii, Demorni, Eroi3; sub toate aceste
nume, se ascundeau sufletele umane divinizate prin
moarte! Cki am väzut cg in rassa indo-europeanä, omul
avusese mai intAiu cultul fortei invizibile si nemuriteare
pe care o simtea IntrInsul. Aceste genii si acesti Eroi
erau de cele mai multe ori strämosii poporului 4. Corpu-
rile erau ininormântate fie In oras, fie pe teritoriul srtu,
si cum, dupä credintele pe cari le-am argot mai sus, su-
fletul nu päräsea corpul, rezultä de aci eä. acesti morti
divinizati erau legati de päinântul in care erau ingropate
oasele bor. Din adâncul mormintelor ei vegheau asupra
1 Titu-Livitt, XXVI, 27.
' 'Ispà, aa6pplycec, aiatcc, ravO.a. Plutare, Nuina, 9; Camil, 20;
Denys din Halicarnas, II, 66. Virgil, Eneida, III, 408 Pausan.,
V, 15. .Apian, g. civ., I, 54.
3 Penates publici (Titu-Liviu, 111,17); Lares publici, (Plinin, H.
n., XXI, 3, 8). Et vigilant nostra semper in urbe Lares (Oviditt,
Fastes, II, 616) Cicero, Pro Sextio, 20: Te, patria, testor, et vos,
Penates patriique die:. Macrobiu, Saturn., III, 4: De diis Romanorum
propriis id est, Penatibus. Servius, ad. ..eE'n., IL 351: Genio urbis
Boma&
' Plutarc, Aristide, 11, Ot p.iv TElp 1,1' poisq, oiç axasos Otist.v, Ecp-
xrakai Rceraciaiv 4lowi. Sophocle, Antigona, 199: rtip awcpav
Itai. 6.sobg ,tobç iylsveiç, Acesti zei sunt adeseorl numiti acciToyes
aTx&pco. A se compara, la Latini, dii indigestes (Servius, ad YEn.,
XII, 794; Aulu-Gelhi, II, 16).
www.digibuc.ro
168 CARTEA Ill. CEFATEA
cetätei, protejau tam, si erau in oarecare mäsurg, sefii

stäpanii ei. Aceastä expresie de sefi ai t,Arei, aplicatä mor-
o gäsira inteun oracol adresat de cätre Pythia lui
Solon: Cinsteste cu un cult pe sefii tärei, mortii cari
locuese sub pämânt" Aceste páreri veneau numai dela
atotputernicia pe care generatiile antice o atribuia sufle-
tului dupä moarte. Orice orn care adusese un mare ser-
viciu cetätei, dela acel care o intemeiase i pänä, la acela
care o fácuse victorioasá ori îi ameliorase legile sale, de-
venea un zeu pentru acea cetate2. Nici nu era totdeauna
necesar sä fiiun orn mare sau un binefácgtor; era de ajuns
sä fi impresionat puternic imaginatia contimporanilor
fi fost obiectul vreunei traditii populare, pentru
a deveni un emu, adicä un mort puternic, a cärui pro-
tectie era de dorit si a eärei mânie era de temut. Tebanii
au continuat timp de zece secole sá aducä sacrificii lui
Eteocle i Polynice 3. Locuitorii din Acant aduceau
cult unui Persan care murise la ei in timpul expedi-
tiei lui Xerxes 4. Hippolyt era venerat ea un zeu la Tre-
zena 6. Pyrrhus, fiul lui Achille, era zeu la Delphi, numai
pentru cá murise i fusese ingropat acolo 6. Crotona avea
un cult pentru un erou, pentru simplul motiv cá fusese
in timpul vietei eel mai frumos om din oras7. Athena
adora ca pe unul din protectorii sái pe Euristeu, desi
acesta era din Argos; Euripide ne explicá cum s'a. näseut
acest cult, când face ssa; aparä pe scenä pe Euristeu a-
1 Plutarc, Solon, 9. prriyak xtJpag 4nalatç -Tipwaç ivoixou; Z-
1atoo, ei yetvóp.svot aipxowcat iiatov 861001,TCZ. Aceste din urmâ
cuvinte fac aluzie la obicelul pe care-1 aveau Atenienil In-
groape mortiVintoreindu-i câtre apus. (Plutarc, Solon, 10).
Lycurg avea nn templu in Sparta, preoti, sKrbâtori elute
imnuri (Herodot, I, 65; Plutarc, Lycurg, 31; Ephor In Strabon, VIII,
5, 5). Tezeu era un zen la Atena, care ridia un templu la mor-
mântul lni. Aristomen era cinstit en un cult la Messena (Pausan..
IV, 32; Eacizii la Egina (Herodot, V, 80). Putem vedea in Pau-
sanias numgrul eroilor topici pe eari Ii venera fiecare cetate.
° Pausanias. IX, 18.
Herodot, VII, 117.
5 Diodor, IV, 62.
6 Pausanias, X, 23: Pindar, Iskinecnele, VII, 65 i urm.
Herodot, V, 47.
www.digibuc.ro
ZEII CETÄTEI 169
proape muriind, spunând Atenienilor: Igropati-ma in
Attica; vâ voiu fi propice i In sanul pamântului voiu fi
pentru tara voastra un oaspete protector". Teat/ trage-
dia lui Oedip la Co lona se reazima pe aceste credinte:
Crean i Tezeu, adica Theba si Athena se cearta, pentru
corpul unui om care va muri i va derveni zeu; Oedip,
dupa legenda, se pronunta pentru Athena; el arata In-
su-si loeul unde vrea sa, fie inmormântat: Desi mort,
nu voiu fi, spune dânsul, un locuitor nefolositor al ace-
stui tinut; 2 voiu apara Impotriva dusmanilor; va voiu
fi o paváza mai bung decât milioane de soldati 3, corpul
meu, sub pamânt, se va ad'Apa cu sângele rasboinicilor
Tebani" 4.
ori cari ar fi fost, erau pazitorii jàrei, eu con-
ditia ca sa fie cinstiti prin cult. Megarienii Intrebau
Intr'o zi oraeolul din Delphi, cum ar putea fi fericit ora-
sul lor; zeul raspunse ca ar putea fi, daca ei ar avea grija
sa se sfatuiasea Intotdeauna cu nurnarul eel mai mare; ei
au Inteles ea prin aceste cuvinte zeul Intelegea pe morti.
cari de fapt sunt mai numerosi cleat cei vii: In conseciarta
ei construira sala lor de consiliu pe locul unde era mormân-
tul eroilor lor" 5. Era mare noroc pentru o cetate când
avea morti mai de seama. Mantineea vorbea cu mândrie de
osemintele lui Areas, Teba de acele ale lui Geryon, Mes-
sena de Aritomene 6. Pentru procura aceste relieve
pretioase, ei intrebuintau adesea siretenia. Herodot poves-
teste prin ce viclenie Spartanii Isi Insusirá osemintele
lui Oreste 7. E drept crt aceste oseminte, de care era
legat sufletul eroului, au adus pe data o victorie Spar-
Euripide, Heraclizii, 1032.
2 Sopboele, Oedip la Colona, 627.
3 Idem, ibidem, 1524, 1525.
5 Idem, ibidem, 621-622. La Atena se putea vedea mormântuI in
care se odihneau osemintele lui Oedip l 41pqmv, unde primea onorn-
rile funebre (Pausan. I, 28; I, 30). Se tutelage dela sine a si The-
banii aveau asupra lui Oedip o &UN. legendI.
5 Pausanias, I, 43. 0 legendlt asemitngloare si ace1easi obleeluri
so giiseee fn oragul gree Tarent (Polyblu, VIII, 30).
6 Pausanias, IV, 32; VIII, 9; VIII, 36.
7 Herodot. I, 67-68. Pausanias, III, 3.
www.digibuc.ro
tanilor. De indata ce Athena a dobindit puterea, primul

lucru ce l-a fäcut a fost de a-si insusi osemintele lui
Thesen, care fusese ingropat in insula Scyros si sa le
ridice un templu in oras, pentru a maxi numärul zeilor
sai protectori.
In afara, de acesti eroi t3i. aceste genii, oamenii aveau
§i zei de alta, sputa, ca Jupiter, Junona, Minerva, &are
cari spectacolul naturii le indreptase gandurile. Am vä-
zut ilia cii aceste creatiuni ale inteligentei umane avu-
sesera mult timp caracterul de divinitäti casnice ori
locale.
La inceput, acesti zei n'au fost conceputi ca veghiând
asupra intregului gen uman; s'a crezut a, fiecare din ei
apartinea in propriu unei familii sau unei cetäti.
Astfel era obiceiul ca fiecare cetate, fara a mai socoti
eroii sai, sa mai aiba si un Jupiter, o Minerva ori vreo
BIM divinitate pe care o asocia primilor sai. Penati 0
cäminului säu. Erau in Grecia si'n Italia o suma de di-
vinitati poliade. Fiecare ores avea zeii sai cari locuiau
inteinsuli.
Numele multor divinitäti de felul acesta au fost ui-
tate; din intamplare s'a mai pastrat amintirea zeului Sa-
trapes, care apartinea orasului Elis, zeitei Dindymena la
Teba, Soteira la Aegium, Britomartis la Crete. Hyblaea
la Hybla. Numele de Zeus, Athena, Hera, Jupiter, Mi-
nerva, Neptun, ne sunt mai cunoscute; stim ca. ele erau
adesea aplicate divinitatilor poliade. Insa, din faptul ca
1 Acetti zei erau nnmiti asoi IroXteiS (Pollux, IX, 40), n0 -rao5xo
Eschyl, Sept., 109), Ito),1zat (Eschyl ibid., 253), .lc,rov6p.o: (Eschyl,
Again., 88). Ei exercitan o protectle cleoseblig asupra oragului;
Vitruviu, I, 7: Quorum deorum in tutela eivitos videtur ease. Ma-
crobiu, III, 9: Constat amnes urbes in alicujus dei ease tutela. Hesy-
chills: Ilaktoilixoc., Oi Tip ItGatv aiLCovceç xro.ì ol. apxolnec ab'c.
Virgil expriin li. acelaqi idee: Di patrii, quorum semper sub nomine
Troja eat, (IX, 246). Necesitatea pentru orice orm non de all
¡Uri In primul rind o divinitate poliadii este ar5tatli, in Aris-
tophan, Ayes, v. 826: Tic saS. beòç ito).totixo; rozar.. Aceste ail+.
nitral locuiau in Omit, 11 posed= Demostene, Pro corona, 141:
Oeoe Soot 'rip) xiiipav gxoont vivo 'Azzati. Plutarc, Aristide, 18:
egni a v}p, sAsTactaa gloom. Lycurg, in Leocratem, 26: 'A Olvalo
.c41, xd.ipo.v 0.1..rixoimi.
www.digibuc.ro
ZEll CETATI1 17 1
douä orase dedeau zeului lor acelas nume sä nu con-

chidem c ele ar fi adorat acelas zeu; era o Athena la
Athena si mai era una la Sparta; erau doua zeite deose-
bite mare numär de cetäti aveau un Jupiter drept
divinitate poliadd; erau tot atai Jupiteri câte orase erau.
Jn legenda felsboiului Troian vedem o Pallas care com-
bate pentru Greci, si la Troieni gäsim o alb, Pallas, care.
are un cult si apärä pe adoratorii säi 2. Putem zice c'à a-
ceiasi divinitate figura in ambele armate? Desigur cä nu;
cad cei vechi nu atribuiau zeilor lor darul de ubicuitate 3.
Orasele Argos i Samos aveau fiecare o Hera poliadá; nu
era aceiasi zeità, cäci era reprezentatä in doug, orase cu a-
tribute deosebite. La Roma era o Junoná; la cinci leghe de
acolo, orasul Veii avea o alta; era ata de putin aceiasi
divinitate, Inca vedem pe dictatorul Camillus, pe and a-
sedia cetatea, adresându-se Junonei inamice pentru a c.
conjura sá páráseascti orasul etruse i sá treacá In tabára
sa. St:6Thu al orasului, el ia statua, convins cá ia in ace-
las timp i zeita i o duce cu mare pompä la Roma. De.
atunci Roma avu douä Junone protectoare. Aceiasi po-
veste se IntAmplä ativa ani mai tgrzie pentru un Ju-
piter, pe care un alt dictator 1.1 aduse din Prenesta, in
timp ce Roma mai avea ineä trei sau patru 4.
Orasul care avea o divinitate proprie nu voia ca ea sä
protejeze i pe sträini si nu ingäduia ca sä fie adoratä
de ei. De obiceiu un templu nu era aecesibil deca ce-
tätenilor. Argienii singuri aveau dreptul sá intre In tern-
plul Herei din Argos. Pentru a pátrunde tn templul Athe-
nei din Atena, trebuia sä fii Atenian 5. Romanii cari a-
Thueyd., I, 134; Pausanias, III, 17.
Iliada, VI, 88.
8 Era o 'Abw+41 noX:k la Athena, cti tot o noXticç
Tegeea : aceasta le promisese Tegeenilor a oravil lor nu va û luat-
niciodat (Pausanias, VIII, 47).
4 Titu-Liviu, V, 21, 22; VI, 29. A se vedea in Dion Cassius,.
LIV, 4, o poveste care-1 arata pe Jupiter Capitolinul i Jupiter-
Tonans, ca doi zei diferiti.
5 Herodot. V, 72; VI, 81. Sparta avea o Athena gi o Hera (Plu-
tare, Lycurg, 6; Pausan. III) Un spartan nu avea lns dreptul s.
pittrund6 in templul Athenel poliade din Atena sau in eel al He-
rel poliade din Argos.
www.digibuc.ro
.dorau la, Roma douil Junone, nu puteau sä, intre In tem-

plul unei a treia Junone, care se afla In oräselul
Trebuie s reeunoastem ea' cei vechi, afarä de eateva
rare inteligente de elitä, n'au reprezentat pe Dum-
nezeu ea o fiinta unica care-si exercita actiunea sa
supra universului. Fiecare din nenurnaratii lor zei avea
micul säu domeniu: unul o familie, altul un trib, ce15,-
lalt o cetate: o lume suficionta providentei fiecäruia. Cat
clespre zeul genului uman, cativa filosofi l'au putut ghici,
misterele din Eleusis au putut sa faa, pe cei mai inteli-
genii din initiati sa-1 intre7areascA; vulgul Insa n-a
crezut niciodata Intr'insul. Mu lt timp Inca oraul n-a In-
-teles fiinta divin cleat ea o fortà care-I apä,ra personal,
fiecare oar sau fiecare grupa de oaraeni a voit sä-si
sibä zeii sài. Astäzi Inca, la descendentii acestor Greci,
vedera tarani rugandu-se sfintilor cu multi càldurä, ne
indoim insa dacá vor fi având ideie de Dumnezeu; fie-
-care din ei vrea s aibä printre sfinti un protector parti-
cular, o provident:a speciala. La Napoli, fiecare cartier
îi are madona sa; Lazzaronul ingenunche In fata aceleia
ihn strada sa i o insulta pe cea din strada vecina; nu
rar sà vezi doi strengari certându-se si dându-si lovi-
turi de eutit pentru meritole madonelor lor. Acestea sunt
exceptii In ziva de azi si nu le mai intalnim deck la
anumite popoare si In anumite clase. La cei vechi era
'hag regula.
Fiecare cetate avea corpul Om de preoti cari nu de-
pindea de niei o autoritate strainá. Intre preotii celor
douà cetäti nu era nici o legatufal, nici o comunicatie,
aìici un sehimb de invätäturi, niei de rituri. Cine trecea
dintr'un oras Intealtul, gäsea alti zei, alte dogine, fine
ceremonii. Cei vechi aveau eärti liturgice, dar acele ale
unui oras, am semänau cu cele ale altui oras. Fiecare ce-
tate avea eulegerea SA de rugäciuni si practice, pe care le
tinca foarte tainuite; ar fi Insemnat sd-si compromitä
religia i destinele, daca le-ar fi lasat sti fie väzute de
El n'au lobtrulit ueeqt drept deea t dupli eneerlrea eetatel : Ti-
tn-Livin, I'M. 1 4.
www.digibuc.ro
ZEll CETÄTE1 173
sträini. Astf el religia era oil totul localä, civilä, lulnd
acest euvânt in sensul vechiu, adia, speeialä fieckei
cetäti j.
In general, omul nu cunostea decât zeii orasului, nu-i
cinstea i nu-i respecta deckt pe dânii. Fiecare putea
spune aceia ce, lute() tragedie de Eschyl, spune un sträin
Argienelor: Nu mä tern de zeii Várei voastre si nu le
datorez nimic" 2.
Fiecare ora îi astepta salvarea dela zeii sai. In caz
de pericol erau invocati i li se spunea: Zei ai acestui
oras, faceti ca el sa nu fie distrus impreuna cu casele
caminurile noastre... 0 tu care locuiesti de atata vreme
pätnântul nostru, II vei träda acum? ID voi toti päzitori
ai intäriturilor noastre, nu le predati dusmanului" 3. Pen-
tru a-si asigura protectia kr, oamenii le acordau un cult.
Acesti zei erart avizi de ofrande; li se (164:lea din belsug cu
conditia insä ca si ei sä vegheze la salvarea orasului. Sä.
nu uitäm cá ideia unui cult pur moral, a unei adoratii
spirituale, nu-i mult prea veche in omenire. In timpurile
irechi, cultul consista In a hräni zeul, a-i da tot ceia ce-
incânta simturile sale: cárnuri, prkjituri, vin, parfumuri,
inabräcáminte si podoabe, dansuri i muzick In schimb,
i se cereau binefaceri i servicii. Astfel in Riada, Chryses
spune zeului sau: De multä vreme ara fript pentru tine
taurii cei mai grasi; astäzi implineste-mi dorinta si a-
runc6-ti sägetile impotriva dusmanilor mei". In alt loc
Troienele invocând zeita lor, Ii ofer6 o imbrIcaminte fru-
moasä fägäduese doasprezece junice, dacá va
salva cetatea Ilion" 4. Intotdeauna este o invoialá intro-
acesti zei i oameni; pietatea unora nu-i gratuitä i nici
ceilalti nu dau nimic pe de geaba. In Eschyl, Thebanii
se adreseaià divinitätilor kr poliade si le spune: AO-
rati-ne, interesele noastre sunt comune; dael orasul pros-
pereazà, el îi va cinsti zeii. Arätati.-v6 dragostea pentru
Nu existau culturl eomune mat multor cetXti deck In cazul con

federapllor; vom mat vorb1 alurea.
2 Eschyl, Suppl., 858.
s Eschyl, Cei fapte, V, 69-73, 105, 109, 139, 168-170.
Biada, 1, 37 II urm.; VT, 93-96.
www.digibuc.ro
crawl nostru, ganditi-vä, la cultul pe care vi-1 aduce a-

cest popor si amintiti-vä. de pompoasele sacrificii ce
sunt oferite" j. Acest gând e exprimat de sute de ori de
cei vechi; Theognis spune a Apollo a salvat Megara de
atacurile persane, pentruca orasul ofere in fie-
care an stalucite hecatombe"
De aci vine faptul cä," un oras nu Ingàcluia stràinilor
sä, adueä, ofrande zeilor si poliazi i nici sä; intre
In templu Pentru ca zeii sä, nu vegheze cleat asupra
lui, e necesar ca ei s primeasa, cultul numai din partea
sa. Ne fiind cinstiti decât acolo, dacä, doreau sä, fie con-
tinuate sacrificiile i hecatombele cari le erau pretioase,
erau obligati s. apere numai acel eras, sä.-1 facd s6 du-
reze pe vecie, sag facä, bogat *i puternic.
De obiceiu, de fapt, acesti zei îi dedeau mare oste-
nealä, pentru orasul kr; se vede in Virgil cum Junona
face sfortgri si se azneste" pentru a face din Car-
tagina stgpana lumei. Fiecare din acesti zei, ca i Junona
lui Virgil, aveau mândria máretiei cetatei kr. Acesti zei
aveau aceleasi interese ca i oamenii, concetätenii bor. In
timp de räsboiu mergeau la luptä, in millocul bor. Vedem
In Euripide un personagiu care spune aproape de incepu-
tul luptei: Zeii cari combat arauri de noi nu sunt mai
slabi cleat acei cari sunt de partea dusmanilor nostri" 4.
Niciodatâ cei din Egina nu plecau la rbboiu MI% a lua
cu dânsi statuile eroilor lor nationali, Eacizii. Spartanii
ban In toate expeditiile pe Tyndarizi 5. In invälmä,sealbl
cetatenii se sustineau reciproc j când erau invin
gätori, insemna eh' toti si-au fAcut datoria. Dac6, dim-
potrivä, erau mnvini, zeii eran vinovati de Infrângere; li
se impute c'd nu si-au Implinit datoria de apârätori ai
1 Eschyl, Cei sapte., 76-77, 176-181.

2 Theognis, ed. Welcher, V. 759; ed. Boissonade, V. J. 77.
a FiirK, SndoialX c nu-i neeesar sit spunem crt, aceste reguli antice
s'au schhnbat mult eu timpul; avem insrcriptil earl ne arata et/it-
ini aducind ofrande divinitgttlor atenlene; aceste inscriptli lns
aunt de data relativ recena.
Euripide, Heraclides, 347.
Herodot, V, 65; V, 80.
www.digibuc.ro
ZEII CETÄTEI 175
orasului; unemi mergeau paná la a le rästurna altarele
si a arunea cu pietre in templele inchinate lor j.
Dacg, un oras era Invins, se credea c i zeii erau Iii
vinsi odata", cu dânsul 2. Daa un oras era capturat, zeii
înii erau captivi.
E adevgrat cg, asupra acestui ultim punct, pgrerile erau
nehotgrite i variau. Multi erau convinsi cà un oras nu
putea fi luat niciodat5., atâta timp Cat zei locuiau intr'in-
sul; dacA el adea, insemna 61, zeli Il pgräsise. Când Enea
vázu pe Greci stgpânii Troiei, stria, cá zeii cetAtii au
plecat, párdsind templele i altarele 8. In Eschyl, corul
Tebanilor exprimâ aceiasi crediattà, când, in apropierea
inamicului, conjurà, zeii sg nu pgidseascá orasul 4.
In virtutea acestei páreri era nevoie, pentru a putea
captura un oras, s'a" faci sá fie párásit de zei. Romanii
intrebuintau in acest scop o anumitd, formulti, pe care o
aveau In ritualul lor, i pe care ne-a Ostrat-o Macrobiu:
Tu, o prea märitule, care ai aceastá cetate sub paza ta,
te rog, te ador, îi cer favoarea de a párgsi acest oras
west popor, de a pArNsi aceste temple, aceste locuri sfinte
departându-te de ele, sa vii la Roma, la mine si la ai
mei. Fie 6, orasul nostru, templele, locurile sfinte,
fie mai pracute si mai dragi; ia-ne sub paza ta. Dacá vei
face astfel eu voiu intemeia un templu In cinstea ta" 5.
Ori, cei vechi erau convinsi cá existau formele attlt de
eficaee si de puternice, încât dacg, erau exact pronuntate,
fáril a schimba un singur cuvânt, zeul nu mai putea, re-
Suetoniu, Caligula, 5; Seneca, De Vita beata, 36.
2 Virgil, Eneida, I, 63: vietosque Penates.
3 Virgil, Eneida II, 351:
Excessere omnes adytis &risque relictis.
Di quibus imperium hoc steterat.
4 Eschyl, Cei rapte, 217-220. Eteocle: Se spune atunci cand un
ora a capturat c zeii 1-au pkgsit. Corul: Fie ca zeii cad aunt de
&tit sit nu ne piiritseascit niciodatit ill sit nu vitd niciodatit Teba
1uatit en asalt §1 prad fAcitrilor!".
° Macrobiu., Saturnalele, III, 9. Pliniu, Risk nat. XXVIII. 4,18: In
oppugnationibus ante omnia solitum a Romanis sacerdotibus evocari
deum in cujus tutela id oppidum esset promittique 1111 eumdem aut
ampliorem spud Romanos cultum".
www.digibuc.ro
zista cererei oamenilor. Zeul astf el chemat, trecea de

partea inamicului i orasul era luat
Gasim Im Grecia aceleasi paren i obiceiuri analoage.
Chiar in timpul lui Tucydide, când se asedia un ores, ni-
ciodatá nu uitau sa adreseze o invocare zeilor, pentru ea ei
sa inggduie a fie luat cu asalt2. Adeseori in loc sg se In-
trebuinteze o forraulg care sg atragg zeul, Greed pref e-
rau sg-i fure cu dibacie statua. Cunoastem cu totii le-
genda lui TJlysse räpind pe Pallas a Troienilor. In o
altg epocg Eginetii, voind sa fad, räsboiu eetätei Epi-
daurus, au inceput prin a rapi doug statui protectoare
ale acestui oras si le transportarä la dânsii 8.
Herodot povesteste c Athenienii voiau sg facg räsboiu
Eginetilor; intreprindere cam riscatg, ci Egina avea
protector un erou cu o mare putere si de o mare fideli-
tate: Eacus. Atenienii, dupa ce au socotit bine, au
amânat cu treizeci de ani executarea planului lor; in
acelas timp ei ridicarg In orasul lor un altar acestui Ea-
cus, inchinarg un cult. Erau cauivinsi ca, dacä acest
cult era continuat färg intrerupere in timp de treizeci
de ani, zeul nu va mai apartine Eginei, ci Atenienilor. Li
se 'Area cà un zeu nu putea primi atat de mult timp vic-
time grase, fara a deveni obligatul celor ce i le oferisera.
Eacus era astfel obligat, la urrna urmelor, sa p'argseasca
interesele Eginei çi sa dea victoria Atenienilor 4.
In Plutare mai este i un alt exemplu. Solon voia ea
Asupra puterii formulelor iltayerfot san xataôéeetç a se vedea
Piston, Legi, XI, p. 933, Euripide, Suppliantes 39. Aceste for-
mule erau atitt de vechi, Incest multe cuvinte nu mal eran Intelese
nici nu mai apartineau limbil grecesti; Vezi Hesychius, la cu-
vântul 'Epeeist. Cei vechi credean cit puteau sg, oblige zeil
constringg, gând pe care Virgil It exprima tn aceste versuri:
Junonis magma primum prece numen adora;
Junoni cane vota libens, domimanque potentem,
Supplicibus supera clouts (En. III, 427-440).
Enuntul rugitclunei, preees, promisiunile, voia, ofrandele, dona,
latg, cele trel arme prin carl se poate Invinge, superare, reana veintg
a until zen,
2 Thucydide, II, 74.
$ Herodot, V, 83.
Idem, V, 89.
www.digibuc.ro
cl:TÁTII 177
Atena sa fie stapana micei insule Salamina, care apar-

tinea pe atunci Megarei. Consulta oracolul. Oracolul Ii
raspunse: Daca vrei s cucere$ti insula, trebuie mai In-
tâiu sa eastigi favoarea eroilor cari o apara $i o locuese".
Solon asculta; in numele Athenei, el oferi sacrificii celor
doi principali eroi ai Salaminei. Ace$tia nu rezistara da-
rurilor facute: trecura de partea Atenei si insula, lip-
sitil de protectori, fu cucerita
In timp de rasboiu, daca cei ce asediau, tacercau
puna maim pe zeitatile cetätei, asediatii la rândul kr le
aparau cura puteau mai bine. Uneori zeul era legat cu lan-
turi pentru a-1 frapiedeca sa fuga. Alteen Il ascundeau
pentruca inamicul sa nu-1 poata gasi; sau, opuneau for-
mulei cu care inamicii cautau sa indeparteze zeul, o altä
formula, care avea puterea sa-1 retina. Romanii îi imagi-
nasera un mijloc, care li se 'Area i mai sigur: tineau se-
cret numele zeului eel mai insemnat $i cel mai puternic
dintre zeii kr protectori; ei îi inchipuiau ca odata ce
inamicii nu-1 puteau cheraa pe nume, el nu va putea trece
niciodata de partea. lor i orwil nu va fi luat niciodata 2.
Vedem aci ce ciudata parere 5'4 faceau cei vechi des-
pre zei. Trecu mult timp, fara ca ei poata inchipui
Divinitatea ea o putere suprema. Fiecare familie îi avu
religia casnica fiecare cetate religia sa nationala. Un
ora$ era ca o mica biserica Intreaga, care i:§i avea zeii, dog-
mele i cultul sau. Aceste credinte ni se par foarte primi-
tive, au fost insa acele ale poporului cel mai spiritual din
acele timpuri. $i au exercitat asupra acestui popor i asu-
pra poporului roman o actiune atât de puternica, bleat
cea mai mare parte din legile, din institutiile $i din isto-
ria lor, a pornit de acolo.
Plutare, Solon 9.
2 Pliniu, Ist. nat., XXVIII, 4, 18: constat ideo oceultatum in cujus
dei tutela Roma meet, ne qui hostium evo(arent.Macrobiu, Sat.,
III, 9; Ipsius urbis nomen etiam doctissimis ignotum est, caven-
tibus Romanis ne, quod saepe adversus urbes hostium fecisse se
noverant, idem ipsi hostili evocatione paterentur, si tutelce suce
nomen divulgaretur. Servius, ad. iEn., II, 351: Romani celatum
6886 voluerunt, in cujus dei tutela Roma sit, ne suis noininibus dii
Romani appellarentur, ne exaugurari possint".
93903. Biblioteca Universitara, Vol. VI.

www.digibuc.ro 12
CAPITOLITL VII
Religia cetätei
10 Prasnicele publice.
Am vAzut mai sus cg. principala ceremonie a cultului
casnic, era un praznic care se numea sacrificiu. SA, m5,-
nânci o mâncare preparata pe un altar, aceasta a fost.
dupg, toate aparentele, prima formh pe care a dat-o omul
actului religios. Nevoia de a se pune In comunicare cu
Divinitatea a fost satisfAcutA prin acest praznic, la care
era §.1 dânsa poftitA, i din care i se dedea partea cu-
Principala ceremonie a cultului cetâtei era tot un
praznic de aceia§ naturA; trebuia sA, fie sAvarsit in
comun, de egtre toti cetAtenii, In onoarea divinvrati.lor pro-
tectoare. Obiceiul acestor praznice publice era universal
in Grecia; se credea cä salvarea eetA:tei clepindea de A-
vârsirea lor1.
Odyseea ne dt descrierea unui astfel de prasnic sfânt:
Doug mese lungi sunt asezate pentru poporul din Pylos;
la fiecare din ele sunt asezati cinci sute de cetâteni, §i
fiecare grupg a sacrificat nouA tauri In onoareu zeilor.
Acest prasnic, numit prasnicul zeilor, incepe ì sfârse§te
prin libatiuni i rugAciuni2. Obiceiul antic al prânzurilor
In comun e seninalat si de cele mai vechi traditii athe-
niene; se poveste§te c Oreste, ucigasul mamei sale, so-
sise la Athena tocmai in momentul când intreaga cetate,
adunatA in jurul regelui, era gata s sAvâxseascA actul
sacru3. Mai gäsim aceste prasnice publice înc in timpul
lui Xenophon; la zile anumite ale annlui, ora§ul saeri-
1 Etuviipta noitov a6v6sucva Atheneu, V, 2. Pollux, I, 34,

mentioneazX pe J.000tYt eau Icao0ocvEat printre serbitrile roll-
gioase.
2 Odyssela, III, 5-9; 43-50; 339-341.
3 Atheneu, X, 49, dupX Phanodern.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETATEI 179
fica numeroase victime i poporul Içi Iraparte cärnurile 1.

Aceleasi obiceiuri existau pretutindeni 2.
In afarä de aceste bancheturi imense, la cari erau reu-
niti toti cetätenii, i cari nu puteau avea loc decât la ser-
bärile solemne, religia prescria ca In fiecare zi sA fie
un prasnic sfânt. In acest scop, câtiva oameni alesi de
cetate, trebuiau s prânzeascä Impreunä, In numele
sau, In incinta prytaneultti, In prezenta focului sfânt
a zeilor protectori. G-recii erau convinsi c daeä aceste
piänzuri ar fi fost omise o singurä zi, Statul ar fi fost
amenintat sä-si piardä favoarea zeilor si 3.
La Atena, sortii desemnau pe aceia cari trebuia sA ia
parte la prânzurile comune i legea pedepsea aspru pe
acei cari, nu voiau sA-si facl aceastA datorie 4. CetAtenii
cari se asezau la masa sfântA, ImbrAcau pentru acele mo-
mente un caracter sacerdotal; eran numiti parasites: acest
cuvânt, care deveni mai târziu un cuvânt de dispret, in-
cepuse prin a fi un titlu sacru In timpul lui Demostene,
Xenphon, Reap. Aiken., 3: etiouo: alp.00ír.c 4 6).cç tipact
noWz, i'CYCL b wxot.y.evo; ib.r.LAccacív(ov Tit Erpeta.
Cf. Scholiastnl lui Aristofan, Norii, 386. Plutarc, Pericle, 11, tti
Isocrate, Areopagitic, 39, mentioneazii obheiul acestor iort.clostg la
Atena.
2 Aihenen, V, 2. 0: vop.o6irac rei TS yoXertzez ariava zal alr
!Iowa& npockc4ay T.& pparptaxec. Acelm scriitor mentioneazX la
Argos 8-rip.óctar boivar. 0 la Sparta prasnice zarri Tic.; o rag deose-
bite de cpsalrta zilnice. (Atheneu, XI, 66). D o lungl descriere a
prasnieelor sfinte ale orarlor Phigalia i Naucratis; mentioneazi
obicelurile cari erau urmate, libatiunile, imnurIle 1V, 32). Vorbe0e
de acele din Tarent: 4 x6t.rç za!i' izexcrov flo-OsErat xa: 871-
1.1.00'.Cp i3TCciaSt net SIT= (I V, 61).
Face aluzie la acest obicein, X, 25. Pindar In a XI Nemeang.
descrie prasnicul sant din Tenedos Cf. Diodor, XI, 72.
3 Atheneu, V, 2: auveSslavouv o: asp: Tcptiravtv cuL-
cppova zul acovitpta raw ró).ewv atívSeurva.
4 A se vedea un decret citat de Athenen, VI, 26: ç av p.41 6z).-g
icapaocrav, elaatirco zêç Tò SLUCCIT+19LOY.
5 Plutarc: Solon, 24. 'Hwy iaì rb amp: rijs iv
ro5 EóÀcovo
owilostoc, iinsp air* vapaotrsiv zizkypyr.Atheneu, VI; 26.
Tb rot) napaeirou ivotta Inetka y ary.vby atti leriy . . . 'Ev T0i4
na)..ri.: 014 1061.1.0m; al rIsiCPCGCL Tar/ n6).ecov fn v.ai o+ip.epov Tat; ivrc-
IloviratS apXalç oorgarakiT000m napaoírooç. Philocor, fragmental
156; Clitudern fr. 11. Pollux, VI, 35.
www.digibuc.ro
180 CARTEA 1H. CETATEA
parazitii disphruserh, dar prytanii mai erau constrânsi

nanance impreuna In Prytaneu. In toate orasele se gg-
seau suli destinate prasnicelor comune j.
Duph chipul cum se desräsura un astfel de prânz, re-
cunoastem indath o ceremonie religioasä. Fiecare oaspete
avea o coroanä pe cap; acesta era de fapt un foarte ve-
chiu obiceiu, de a te încununa cu flori sau frunze, ori-
decâteori s'avarseai un act solemn religios. Cu cat esti
mai impodobit cu flori, cu atat esti mai sigur ch. vei place
zeilor; dach aduci insh saerificii, fhed s ai o coroanä, ei
b e vor dephrta de tine" 2. O coroang, se spunea, e me-
sagerul de bun augur pe care rugkiunea Il trimite main-
tea ei, zeilor" s. Conmesenii, pentru aceleasi motive, erau
imbrkati In haine albe, albul fiind culoarea sfanth la cei
vechi, aceia care plkea zeilor 4.
Praznicul incepea intotdeauna printr'o rugniui1 i li-
batiuni; se cântau imnuri 6. Felul bucatelor si ei vinurilor
ce urmau 0, fie servite, erau regulate de ritualul fiechrei
cetati: Cei ce se departau cat de putin dela uzurile ur-
mate de cei vechi, aducând vre un f el nou de bucate sau
alterând ritmul imnurilor sacre, comiteau o impietate
grava, care fheea Intreaga cetate responsabilh fatä de
zei. Religia mergea panh la fixarea naturei vaselor cari
trebuiau sh fie intrebuintale, fie pentru preghtirea ali-
mentelor, fie pentru serviciul mesei. In uncle orase pâinea
trebuia sh fie push 'in cosuri de aramh; In altele nu se
puteau lntrebuinta decât vase de pâmânt. Chiar forma
painilor era perfect fixate: 6 Aceste reguli ale vechei re-
au fost intotdeauna phstrate cu sfintenie, si prasnieile
sacre si-au phstrat intotdeauna simplitatea lor primitivh.
Demostene, Pro corona, 53. Aristot, Politica VII, 1, 19. Pollux
VIII, 155. Pausanias, V, 15.
2 Fragment din Sapho, in Atheneu, XV, 16.
$ Fragment din Chaeremon, in Atheneu XV, 19.
4 Platon, Legi XII, 956. Cicero, De legib , II, 18. Virgil, V, 70,
774; VII, 135; VIII, 274. §i la Indieni, In actele religioase, trebuiau
poarte o eununA de flori qi sit fie ImbrKeati In alb. Legile lui
Mann, IV, 66, 72.
6 Hermlas, in Atheneu, IV, 32: Tab tepoltpu.s.o5 Tic; na,rplooç
eiàç aataXiionoç, GUYaltiYaolnsq.
6 A se vedea autorii eitati de Atheneu, 1, 58: IV, 31 &I 32; XI, 66.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETATEI 181
Credinte, moravuri, stare sociaK toate s'au schimbat;
aceste prasnice au rämas neschimbate. Caci Grecii au
fost intotdeauna observatori foarte scrupulosi ai religiei
lor nationale.
E locul sg. adaogam c atunci când conmesenii satis-
faceau cerintele religiei, máncând alimentele prescrise,
puteau imediat apoi s inceapa o alta masa inult mai
suculentä i mai binej.potrivita cu gusturile lor. Asa
era obiceiul la Sparta
Obiceiul praznicelor sure era In vigoare in Italia tot
ca §i In Grecia. Aristot spune c ele existau mai de mult
la popoarele numite (Denotorieni, Osei, Ausoni2. Virgil a
consemnat amintirea lor de doua ori In Eneida; bätrânul
Latinus primeste trimiii lui Enea nu in locuinta sa, ci
in templul consacrat de religia strOmosilor; acolo au loc
banchetele sacre, dup5. sacrificarea victimelor; acolo toti
sefii familiilor, Ised impreun g. la mesele cele lungi. Mai
departe, când Enea soseste la Evandru, Il gOse§te cele-
brând un sacrificiu; regele este in mijlocul poporului sau;
toti sunt incununati cu flori; toti asezati la aceia§ masa,
ablta un imn, spre lauda zeului ceta4ei3.
Acest obiceiu se perpetua la Roma. Intotdeauna a exis-
tat o sag, in care representatii curiilor mâncau in co-
mun. Senatul, in anumite zile, avea praznie sacru pe Ca-
pitoliu4. La serbarile solemne mesele erau gezate
pe strazi, §i poporul intreg lua parte. La origina pontifii
prezidau aceste prânzuri; mai arziu aceasta grije a fost
lasata preotilor speciali, cari au fost numiti epulones5.
1 Atheneu, IV, 19; IV, 20.
2 Aristot, Politica, VII, 9, 2-3, ed. Didot, p. 611.
21 Virgil, VII, 174 si nrm.; VIII, 102-111, 283-305.
DeMs, II, 23. Aulu-Gellu, XII, 8. Titu-Liviu, XL, 59.
5 Cicero, De oratore,III,19: Pontifices veteres, propter sacrificio rum
multitudinem tres viros epulones ease voluerunt . . . ut illud lu-
dorum epulare sacrificium facerent. Cuvântul epulum se apnea pro-
prIti zis prasnicelor date In onoarea ieilor. Festus, ed. Miller, p. 78:
Epulones . . . datum his nomen quad epulos indicendi ,Tovi
caeterisque diis potestatem, haberent. Vezi Tit.-Liviu, XXV, 2; XXVII
36; XXIX, 38; %XXIII, 42; XXXIX, 46, in quo toto foro strata
triclinia. Cicero, pro IlTurena, 36: Cum epulunt populo romano daret.
www.digibuc.ro
182 CARTEA III. EETATEA
Aceeste vechi obiceiuri ne dau o ideie despre strânsa le-

gâturâ care unea pe membrii unei cetâti. Asociatia umanS
era o religie; simbolul säu era un prânz coraun. Trebuie
ne inchipuim una din aceste raid societati primitive,
adunata in intregime, cel putin sefii familiilor, la aceiasi
masà, toti imbräcati in alb si purtând pe cap o cununit;
toti Pk:And impreunâ libatiunile, recitând aceias rue,-
ciune, cântând aceleasi imnuri, mâncând aceias mâncare,
pregâtitâ pe acelas altar; in mi.ilocul lor strämosii sunt
de faf i zeii protectori iau parte la acest prânz. De aci
vine strânsa unire iutre membrii cetâtei. In cazul unui
rgsboiu, oamenii îi vor aminti, dupa expresia unui
trân, câ, nu trebuie sg-tzi pârâsesti tovarâsul de rang cu
care ai fâcut aceleasi sacrificii i aceleasi libatiuni i cu
care ai impârtit prasnicele sfinte"1. Acesti oameni sunt
legati de fapt, prin ceva mai mult decât interesul, con-
yenta, sau obiceiul, sunt legati prin comuniunea sfânt5.,
sävârsitä cu pietate, de fat5. fiind zeii cetâtei.
2° Seirbeitarile i calendarul.
In toate timpurile i la toate societAtile, omul si-a cin-
stit zeii prin sárbâtori; a stabilit cà vor fi zile in timpul
arora va domina numai sentimentul religios in sufletul
sau, fârâ a fi distras de gAndurile si muncile terestre.
Din numärul zilelor ce are de trait, le-a fâcut o parte
zeilor.
Fiecare oras a fost intemeiat cu rituri, cari in imagi-
natia celor vechi, aveau de scop sg, fixeze in cuprinsul säu
pe zeii nationali. Trebuia ca virtutea acestor rituri A, fie
intineria in fieeare an, printr'o noua ceremonie reli-
gioasâ; aceasta sgrbâtoare se numea ziva natalg; toti ce-
tMenii trebuiau s'o celebreze.
Tot ceiace era sfânt dddea loc unei sârbâtori. Era sâkrbâ-
toarea inprejmuirii cetatii, amburbalia, aceia a hotarelor
I Denys, II, 23: p.41 xtetaXt1rav .r6v itapaaTávriv, 4 ouv6orcem
oovi(locle tepOiv p.stiaxe. Istoricul aplicg aceusta
%at YOL1060
prasnlcelor comune ale Spartanilor pe care In alt loc le comparg.
it prinzurIle comune ale Romani lor.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETkrEI 1 83
tarinei am barvalia. In aceste zile cetMenii fäceau o mare

procesiune, imbracati in haine albe i incoronati cu ra-
muri verzi; inconjurau ora§ul sau farina, cântând ruga-
ciuni; in cap mergeau preotii, conducând vicitimele, ce
erau sacrificate la sfarsitul ceremoniei I.
Veuea dupa asta sarbatoarea fundatorului. Apoi fie-
care din eroii cetätdi, fiecare din aceste suflete pe cari
oamenii le invocau ca protectoare, reclama un cult; Ro-
mulus it avea pe al sau i Servius Tullius si multi altii,
pau g. doica lui Romulus si mama lui Evandru. Atena
avea, la fel, särbältoarea lui Cecrops, a Erechteionului,
a lui Theseu i celebra pe fiecare din eroii trii, pe tu-
torul lui Theseu i pe Euristeu i Androgeu i pe o mul-
time altii.
Mai exislau i sarbatorile câmpului, aceia a aratului, a
seman' atului, a infloritului, a culesului viilor. In Grecia,
ea si in Italia, fiecare act al vietii de agricultor era in-
toväräsit de sacrificii §i munca se fäcea recitând im-
nuri sacre. La Roma, preotii fixau in fiecare an ziva
când trebuia sà inceapa culesul viilor si ziva cand se pu-
tea bea vin nou. Totul era orinduit de religie. Religia
era aceia care ordona sä se taie via; caci ea spunea oame-
nilor: va fi o nelegiuire sa, se ofere zeilor o libatie cu vin
dintr'o vie netäiatä 2.
Orice cetate avea o sarbdtoare pentru fiecare din
pe care le adoptase ea proteetoare i numára a-
desea multe. Pe masura ce cultul unei divinilÀtti noui se
introducea in cetate, trebuia sa gasesti o zi pe an sä i-o
consacri. Ceia ce caracteriza aceste särbatori religioase,
era interzicerea muncii obligatia de a fi vesel, cantecul
Festus, V° Amburbiales, ed. Müller, p. 5. Macrobin, Sat., III, 5.
Descrierea s6rlatorii este in Tilml, cart. II, elegia 1.
2 Plutarc, Arenta, 14: p.ì oneaztv hoEç ap.rciauvo
Varron, L. L., VI, 16: Aliquot locis vindemiac primum ab .5acer-
dolibus publice fiebant, ut Romae etiam ream; nam flamen dialis
arts picatur vindemiam et, ut ussit vinum legere, agrui ..Tovi facit.
Plinin, XVIII, 2: Nec degustabant nova vim' antegnam sacerdotes
priuii(ias libassent. Pentra särlAtorile cari trebuian sit preceadl
seceri.,m1, vezi Virgilin, Georgicele, I, 340-350.
3 PlatOn, Legile, II, p. 584. Deinostene, in Midiam, 10. Demost.
in Timocratea, 29: zpvlp.aTECetv 6rt. Fiv phi arpi ìç opttç
www.digibuc.ro
1 84 CARTEA III. CETATEA
jocurile in public. Religia adguga: Feriti-va, in aceste

zile, de a VA supdra unii pe altii 1.
Calendarul nu era altceva decal succesiunea sdrbâtori-
kr religioase. i dânsul era stabilit de preoti. La Roma,
existat multâ. vreme Ufa', a fie scris: in prima zi a
lunii, pontiful, dupd ce oferia un sacrificiu, convoca po-
porul i spunea ce sârVátori au sd fie In cursul lunii.
AceastA convocare, se numea calatio, de uncle numele de
calende, ce se dddea acestei zile 2.
Calendarul 1111 era orinduit nici dund cursul lunii, nici
dupd, cursul aparent al soarelui; Ora orinduit numai
dupd legile religiei, legi misterioase, pe cari numai
preotii le cunosteau. Uneori, religia prescria sd se scur-
teze anul, alteori sd, se lungeascd. Ne putem face o ideie
de calendarele primitive, dacd ne gânclim cd la Albani,
luna Mai avea doudzeci i doud, de zile i cd, Martie avea
treizeci i vase 3.
Ne putem foarte usor inchipui cd, urmând acest sis-
tem, calendarul unei cetdti nu semAna intru nimic cu a-
cela al unei alteia, de oarece religia nu era aceas la
toate cetâtile i c zilele de grbâtoare ea si zeii, erau
deosebite. Anul nu avea aceias duratd, dela un oras la
altul. Lunile nu purtau aceleasi nume; Atena le numea
en totul altfel decât Teba si. Roma cleat Lavinium. A-
ceasta din called cI de obiceiu numele fiecgrei luni, era si
acela al principalei särbâtori pe care o cuprindea; ori,
sdrbâtorile nu erau aceleasi. Cetdtile nu se invoiau s.
facâ s. ineeapä, anul la aceiasi epoca, nici pentru a nu-
mdra sirul anilor ineepand dela aceias data. In Grecia,
sdrbâtoarea dela Olympia, deveni cu timpul o datA co-
mund; cu toate aceStea, fiecare cetate îi avea un an deo-
Cicero, De legibus, II, 12: Feriariwn ratio in liberis reguietern
habet litium et jurgiorum, in servis operum et laborum. Macrobiu,
I, 16: Affirmaban, s icerdores pollui ferias, si opus aliquod fieret.
Demostene, in 2'imoeratea. Acelag preseriptie la Roma; Macroblu,
Sat., 1, 15: In feriis vim euiguam inferre picteulare est. Cf. Cie.,
De leg., II, 12: reguietent jurgiorunt.
2 Varron, De ling. lat., VI, 27. Servins, ad Aen., VIII, 654.
Macrobiu, Saturn., L 14; 1, 15.
8 Censorinusf De die natali, 22.
www.digibuc.ro
HELIGIA CETATEI 185
sebit. In Italia, fiecare oras numâra anii incepând dela
intemeierea sa.
3° Censul §i lustratia.
PrintTe cele mai importante ceremonii ale religiei unei
cetdti, era aceia numitä purificarea t. Ea avea loc la Atena
in fiecare an; 2 la Roma era s'avarsitâ din patru In pa-
tru ani. Riturile cari erau observate i numele pe eare-I
purta, arata c aceastä ceremonie avea darul s tearg&
pkatele comise de cetäteni Impotriva cultului. De fapt,
aceastA religie atât de complicatâ, era un isvor de spairaâ
pentru cei vechi; cum credinta i curAtenia intentiilor
Insemnau putin lucru, si cum Intreaga religie consta In
practice minutioas6 a nenumâratelor prescriptii, intot-
deauna ei se temeau câ au corals vreo neglijentâ, vreo
omisiune sau vreo gresal6 si nu erau niciodatá siguri
nu sunt expusi mâniei sau râzbunärei vreunui zeu. Era
nevoie deci, pentru a linisti sufletale oamenilor, de un
sacrificiu expiatoriu. Magistratul care era Insârcinat cu
sAvarsirea lui, (la Roma era censorul; inaintea censorului
fusese consulul, Inaintea consululuiregele) incepea prin
a se asigura, cu ajutorul auspiciilor, daca zeilor le era
pläcutâ ceremonia. Apoi, convoca poporul cu ajutorul
unui crainic, care se servea. in acest scop de o formulg.,
saeramentald3. Tai cetatenii In ziva hotgritâ, se strân-
geau In afara zidurilor cetätii; acolo, toti pgstrand tkere,
magistratul Inconjura de trei ori adunarea, mânând inain-
tea lui trei victime, un berbec, un pore, un taur (suove-
taurilia); aceste trei animale unite, constituinu la Greci
ca si la Romani, un sacrificiu expiatoriu. Preotii îi ur-
mau procesiunea; când al treilea inconjur era sävarsit,
magistratul pronunta o formulä" de rugkiune si sacri-
Aceastl operatinne se numia itaricapsty sau Ityystletv isóktv. Hip-
ponox, edit. Bergk, fragm. 60. In latinqte se spunea lustrare
Cicero, De divin., I, 45: quum, censor populum. lustraret. Servius,
Aen., I, 283: post quinquennium unaquaeque civitas lustrabatur.
Diogene Laertius, Socrate e. 23, "Ewcy eapy)stilivps, Zits
potiat Tip, IrDsty 'Aevivaiot. De asemenea se purifies in fiecare art
altarul casnic. Eschyl., Chaphores, 966.
Varron, De ling. lat, VI, 86, 87.
www.digibuc.ro
186 CARTEA UI. CETATEA
fica victimele j. Incepând din clipa aceasta mice ptin-

g'grire era stearsg, orice neglijentg in sgvarsirea cultului
reparatg, i cetatea se ggsea in bung intelegere cu
Pentru un act de aceastä naturg e de o atare impor-
tantg, erau necesare doug lucruri: înthiu ca nici un stain
sg, nu se fi strecurat printre cetilteni, ceia ce ar fi turburat
viciat ceremonia; apoi, ca toti cetateni s fi fost de
fatg; altfel cetatea ar mai fi putut pgstra vreo pangarire
Era necesar deci ca fiecare ceremonie religieasrt sg fie pre-
cedatg de o numgatoare a cetgtenilor. La Roma si la
Atena, erau numgrati in mod foarte scrupulos; e pro-
babil ca numgrul lor s fi fost pronuntat de ma-
gistrat in formula de ruggeiune, apoi era inscris in darea
de seamg a ceremoniei, care era redactatg de cenzor.
Omul care nu s'ar fi inscris, pierdea dreptul de cetg-
tenie. Aceastg severitate e foarte explicabilg. Acela care
nu lua parte la actul religios, care nu a fost purificat
pentru care n'au fost rostite ruggciuni si nici sacrificate
victime, nu mai putea fi membru al cetglei. Fatg de zeii
cari au luat parte la ceremonie el nu mai era cetgtean 2
1 Titu-Liviu, I, 44: Suoveteurilibus lustravit. Denys din Habli-
carnasus IV, 22: IcAsimaç 'Cobs noVvcaç Ecrcartag auvelbsiv . . . .
xuOciptm, carctIly orhaccto tatípy x& xptip %al rpciTtp. Cicero, .De
oratore, II, 66: lustrum condidit et taurum immolavit. Servius.
ad Aen., III, 279: lustrato populo dii placantur. Cf. ibid., VIII,
183. Valerin- Maxim rezumg. ruggelunea pronuntatg, de censor:
Censor, quum lustrum conderet, inque solito fieri sacrificio scribe
ex publicis tabulis solenne ei precationis carmen praeiret, quo
dii immortales ut populi romani res meliores amplioresque fa-
cerent rogabantur (Val.-Maxim IV, 1, 10). Aceste uzuri au per-
sistat pang in timpul imperiulni, Vopiscns, Aurelian, 20; Lustrata
?Irbil cantata carmina. Titu-Liviu, I, 44, pare a crede cg ce-
remonia lustrgrii a fost instituitg de Servius. Este tot atât de
veche ca 0 Roma. Ceia ce o dovedelte, e faptul cg lustratio de pa
Palatin, adieg ora011 primitiv al lui Romulus, a continuat sg se
sgorgreaseg din an in an; Varron, De ling. /at.,VI, 34; Peb7uatur
populus, id eat, lupercis nudis lustratur antiquum oppidum Pa-
latinum gregibus humanis cinctum. Servims Tullius a fost poate
primul care a sgvitrOt /ustratio pentru ormui mgrit de el,
mal ales a instituit censul, care intovgrkea lustratia, fgrit a se
confunda insg en (Balsa.
2 Putea fi bgtut cu vergi vândut ea selav; Denys, IV, 15;
V, 75; Cicero, Pro Ccecina, 34. Cetittenii absenti din Roma trebu-
www.digibuc.ro
RELIGIA CE FATEI 187
Ne putem da seama de importanta acestei ceremonii,.
judecând dupa puterea nemärginitä a magistratului care
o prezida. Cenzorul, inainte de a incepe sacrificiul, a-
ranja poporul dupa o anumitä ordine, senatorii inteurt
loc, cavalerii intealtul, triburile in altà parte. Stäpân ab-
solut in ziva aceia, el hotära locul fiecàrui om in diferite
categorii. Apoi, dupg ce toatá lumea era asezatä dupit
ordinele sale, magistratul sävârsea actul sacru. Din ziva
aceia pang la lustratia urmAtoare, fiecare orn pästra in
cetute rgui care-i fusese desemnat la cereraonie. Era .
senator dacg in acea zi fusese numärat printre senatori
cavaler dacg figurase printre dânii. Simplu cetätean, el
filcea parte din tribul in rândurile cäruia fusese pus ID
dael magistratul ar fi refuzat sä-1 admitä la
cererhonie, el nu mai era cetätean. Astfel locul pe care I/
ocupase fiecare la sävârsirea actului religios i uncle Il
väzuserà zeii, era acela pe care-I pästra in cetate timp de
pAru ani. De aci a venit imensa putere a censorilor.
La aceastä ceremonie asistau numai cetäteni, ferneile,
copii, sclavii, bunurile kr mobile si imobile. erau. intru-
cdtva, purificate in persoana sefului fainilie:. De aceia,.
fiecare cetätean inainte de sacrificiu, trebuia sà dea cen-
sorului enumerarea persoanelor i lucrurilor cari depin-
Veau de el'.
Lustratia, in timpul lui August, era sävarsitä cu a-
ceiasi exactitate si aceleasi rituri ca in timpurile cele mai
vechi. Pontifii o mai priveau Inca' drept un act religios;
oamenii de Stat insä vedeau inteinsa o excelentä mäsurä
administrativä.
lau s se Intoara, pentru ziva lustratiei; nici un motiv nu putea

sâ-i dispenseze de aceastli datorie. Aceasta era la origine, regulg.;.
ea nu a fost tmblânzitit decât In ultimele dourt secole ale repu-
Velleius, II, 7, 7; Titu-Liviu, XXIX, 37; Aulu-Gellu, .
V, 19.
Cicero, De Legibus, III, 3; Pro-Flacco, 32. Titu-Liviu, I, 43,
Denys. IV, 15; V, 75. Varron, De ling. lat. V, 93. Plutarc, Cato.
major, 16.
www.digibuc.ro
4° Religia in aduntirile poporului, In Senat,

Tribunal, in armatti; triumful.
Nu era nici un act in viata publid in care sil nu fi
fost introdusi si zeii. Cum pe atunci era credint6 eä, zeii
,erau când excelenti protectori, când dusmanii cei mai de
-temut, omul nu Indräsnea niciodata sä, fad,' ceva, "Ana', nu
era sigur c5., zeii ii erau favorabili.
Poporul nu se intrunea in adunäri decat in zilele in-
täduite de religie. Dad, o zi oarecare fusese vreodatä, in-
semnatä, de vreo nenorocire pentru cetate, färä, indoialä,
zeii fuseserä lipsä, ori supdrati; deci In fiecare an, 11
aceias epoca, ei vor fi din nou supärati din motive ne-
,cunoscute muritorilor 1. Deci acea zi rämânea pe veci
nefastg: nu se fäceau adunäri, nu se judeca; viata pu-
llid, era suspendatä," 2.
La Roma, inainte de a intra In sedintä, trebuia ca au-
gurii sa se asigure mai intâiu daca zeii erau bine voitori.
Adunarea, incepea printeo rugileiune pe care o pronunta
augurul, si consulul o repeta s.
Acelas lucru si la Atenieni; adunarea Incepea Intot-
41eauna printr'un act religios. Preotii ofereau un sacri-
Siciu, apoi se desemna un mare cerc stropindu-se en apä,
lustrala, si in acest cerc sfânt se intruneau cetA4enii4.
Mai inainte ea vreun orator sä, fi luat euvântul, se pro-
1 Asupra acestei credinte a color vechl a se vedeit Cassius Hemina

in Macrobiu, 1, 16.
2 .Asupra zilelor nefaste la Greci, a se vedea Hesiod, Opera et
.dies, v. 710 li urm. Zilele nefaste se numeau fm.ipat 2tirocppriSec
s(Lyslas, Pro Phania, fragm., ed Diclot, vol. II, p. 278). Cf. He-
rodot, VI, 106. Plutarc, De defectu oracui., 14; De El apud Dee-
phoe, 20.
$ Cicero, Pro Murena, 1. Titu-Liviu, V, 14; VI, 41; XXXIX, 15,
Denys, VII, 59; IX, 41; X, 32. Pliniu, in Panegiricul lui Traian,
.63, amintelte inc de longunt carmen comitiorum.
$ Eschine, in Tintarchum, 23: Eneao ,ci, xa56poto,v asptevieri
-xal 6 rApoi Tàç Itatploog etixaç BRIrac. Id, in Ctesiph 2-6. Pollux,
'VIII, 104: 11 spteaTiacxot ixaIlayov xocrnaimg T4110 ixx),noiay. De
.aci euvântul lui Aristofan, Acharn, 44: 'Ev,c;)ç Tot) zoalapp.arog)
pentrn a desemna locul adnrAril. Cf. Dinare, in Aristog., 14.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETÄTFI 189
nunta o rugaciune in fata poporului tacut j. Se mai
ccgnsultau i auspicii, i daca se orate,' pe cer vre un
semn cu caracter funest, adunarea s imprgstia pe data 2.
Tribuna era un lee sfânt; oratorul nu se urca decât
purtând pe cap o coroang 3, i mult timp Inca, obiceiul
voia ca el sa-si inceapa discursul prin invocarea zeilor..
Locul de reuniune al senatului roman era intotdeauna
un templu. Daca o sedinta ar fi fost tinutä aiurea decât
in vre un loc sfant, hotgririle luate ar fi Lost patate de
nulitate; caci zeii nu au fost de fata 4. Inaintea oricarei
delibergri, presedintele savarsea un sacrificiu i rostea o.
rugaciune. In salk se afla un altar pe care fiecare sena-
tor, intrând, raspIndea o libatiune, invocând zeii 5.
Senatul Atenian seragna din acest punct de vedere, cix
cel Roman. Sala cuprindea de asemenea un altar, un foc
sacru. Se savarsea un act religios la inceputul fiecgrei
sedinte. Orice senator cand intra, se apropia de altar si
rostea o rugaciune.
La Roma ca i la Atena, nu se impartea dreptatea de-
cal in zilele cari erau indicate de religie ca favorabile.
La Atena, sedinta tribunalului avea loc lânga un altar
Demostene amintegte aceastii rugIciune, flril a cita formula, Ds

falsa legat., 70. Ne putem face o idee din parodia lui Aristofan ftn,
Thesmophoriazusae, V, 295-350.
2 Aristophan, Acharnieniis., 171: Atocv.irz icti
3 Idem, Theamoph; 381, i Scholiast: ativapov gOog v Totç XiTooaL
cycapavo5cOat icrikov. Era obiceiul vechiu. Cicero, in Vatinium, 11}
in Rostris, in illo augurato templo. Servius, ad Aen., XI, 301,.
spune eX la cel vechi orice diseurs incepea printeo rugXclune, i ci-
teazg ea dovadI diseursurile lui Caton qi ale Grachilor.
4 Varron, in Aulu-Gellu, XIV, 7: Nisi in loco per augures con-
stituto, quod templum appelaretur, senatusconsultum factum fuisset
justum id none sse. Cf. Servius, ad Aen., I, 448; VII, 153: Nisi in
auqusto loco consiltum senatvs habere non poterat. Cf. Cicero, Ad
diversos, X, 12.
b Varron, in Aulu-Gellu, ibid: Immolare hostiam prius auspica-
rique debere qui senatum habiturus asset. Suetoniu, Augustus, 35..
Dion Cassius, LIT., 30.
6 Andocide, De suo reditu, 15; De mysteriis, 44: Antiphon, Super
chorenta 45; Licurg, in Leocratem, 122. Demostene, in Midiam, 114.
Diodor, XIV, 4. Xenophon, Hellen, II, 3, 52.
www.digibuc.ro
190 CARTEA 111. CETATEA
incepea printr'un sacrificiu3. In timpul lui Homer, ju-

deatorii se intruneau inteun cerc sacru".
Festus spune c in ritualele Etruscilor se gäseau i.
dicatiuni asupra felului in care se fonda un ores, se con-
sacra un templu, se impärteau curiile i triburile in adu-
nare, asezarea unei armate in ordine de bätaie. Toate
acestea erau insemnate in ritualuri, dci toate erau in le-
gam% cu religia.
In räsboiu, religia juca un rol tot atât de important
ca i in Limp de pace. In orasele italiene erau colegii de
reoti numiti f.jali, cari prezidau, ca i crainicii la
toate ceremoniile sfinte, dedeau loc la leggturi
internationale. Un fetial, având capul acoperit eu un väl
de Mug, dupà cum era obiceiul, luând zeii de martori, de-
clara räsboiul, pronuntând o formulä sacramentald2. In
acelas timp consultd, in costum sacerdotal, sävâxsea un
sacrificiu i deschidea solemn portile templului lui Janus,
divinitatea cea mai veche si mai veneratä din Italia3.
Inainte de a pleca in vreo expeditie, in fate armatei
adunate, generalul pronunta rugdciuni si sgvarsea un
sacrificiu. Ace las lucru se intâmpla si la Atena
Sparta 4.
In campanie, armata reprezenta inaginea eetätei; reli-
gia o urrna. G-recii luau cu dânsii statuile
Oriee armatd greaeg ori romang purta eu dânsa un altar
Aristofan, Vespae, 860-865. Cf. lliada, XVIII, 504.
2 Se poate vedea in Titu-Liviu, I, 32, riturile" declaratiei de
ritsbolu. A se compara Denys, II, 72; Plinius XXII, 2, 5; Servius
ad Aen., IX, 52; X, 14. Denys, 1, 21, qi Titu-Liviu, I, 32, asi-
gura eit aceastil institu0e era comuna la multe orage italice. In
Grecia de asemenea, rasboiul era declarat de cadre un v.4)pu:, Thu-
cydide, I, 29; Pausanias, IV, 5, 8. Pollux, IV, 91.
8 Titu-Livlu, I, 19; descrierea exacta 0 amanuntitil a ceremo-
niel se afla inVirgiliu, VII, 601-617.
4 Denys, IX, 57: OS. ;Turco: ebxà; notyri4cp.svot Tot; aerii.; wh:
(11-ifictvxs; rv orprerby èVrizaav it tok ito).ep.iou;. Xenofon, Hellen
III, 4, 3; IV, 7. 2 ; V, 6, 5. Vezi in Xenofon, .Resp. Laced., 13
(14), seria sacrificiilor pe care le Pacea un de armata spartan
inainte de a ie0 din cetate, inainte de a trece granite. 0 pe care
le reinola apoi in fiecare dimineata, ina1nte de a da ordinul de marl.
La plecarea unei flote Atenienii, ea 0 Romanii, oferiau un sacri-
ficin; comp. Thucydide, VI, 32, 0 Titu Liviu, XXIX, 27.
www.digibuc.ro
RELIGIA CETÄTEI 191
pe care era intretinut zì i noapte focul sacru j. 0 armatá
romang, era intotdeauna intovgrgsitä de auguri; orrice ar-
matä greacg, avea i prevestitorul sgu.
Sg, privim o armatg romang In momentul cand se pre-
ggteste pentru luptä. Consulul dg. ordin sg se aclucg, o
victimg, o lovesite cu securea; ea cade: mgruntaele sale
trebuese sg arate vointa zeilor. Un aruspiciu le exami-
neazg i dacg semnele sunt favorabile, consulul dä sem-
nalul de luptg. Cele mai indemânatice mgsuri, cele mai
fericite imprejurgri, nu servese la nimic dacg zeii nu in-
ggdue lupta. Baza artei militare romane era ca armata
sg nu fie niciodatä obligatg, sg, lupte fgrg voia sa, &and
zeii ar fi fost protivnici. De aceia zi ou zi fgceau din
tabära lor an f el de citadelg.
Sg, privim acum o armatg, greacg si sg imgm drept
exemplu bgtglia dela Plateea. Spartanii sunt asezati In
linie, fiecare la postul lui de luptg; toti au o coroarm -pe
cap si cântgretii din fla.ut cântg imnuri religioase. R,e-
gele, ceva mai inapoia rändurilor, injunghie victimele.
Dar mgruntaiele nu dau semne favorabile si sacrificiul
trebuie reinceput. Doug, trei, patru victime sunt sue-
cesiv injunghiate. In timpul acesta cavaleria persang se
apropie, aruncg sg,geti, omoará un destul de mare numär
de Spaitani. Spartanii rgmân nemiscati, cu scutul la pi-
eioare, färg a se apära raker, de loviturile dusmanului.
Ei asteaptg semnalul zeilor. Insfärsit, victimele prezintä
semnele favorabile: atunci Spartanii ridicg, scuturile, iau
sabia In mâng, luptä i sunt invinggtori2.
Dupg fiecare victorie se fgcea un sacrificiu; aici este
origina triumfului ass, de cunoscut la Romani si tot atat
de uzitat de Greci. Acest obiceiu era consecinta pg,rerii
Herodot, IX, 19, Xenofon, Reep. Laced., 12 Plutarc, Lycurg
22. In fruntea armatei greeertti era un utíptpopos, care purta focul
sacra. (Xenof. Resp. Lac. 13; Herod., VIII, 6. Pollux, I, 35; He-
sychius, V ittíptpopoç). Tot ala qi in 1agg,rn1 roman era tobleauna
un foc aprins (Denys, IX, 6). Si Etruscii aveau un altar in armatl.
(Pintail; Publicola, 17); Titu Livin, II, 12 aratit qi el un cc-
Cefl8U8 ad sacrificium foculus, l Sulla ayes avea un altar In fata
cortului Obsequens, 116).
Herodat. IX, 61-62.
www.digibuc.ro
192 CARTFA III. CETATEA
care atribuia victoria zeilor cetätii. Inainte de luptii,

armata le adresa o rugalciune analoaga" cu aceia care se
citeste In Eschyl: Vouâ, Zeilor cari locuiii i posedati
teritoriul nostru, daeä, armatele noastre sunt victorioase
dacä, orasul nostru este salvat, v promit sä, stropese
altarele voastre cu sânge de berbec, sä, v jertfesc tauri
si sä, expun In templele voastre sfinte, trofeele cucerite eu
lancea". In virtutea acestei promisiuni: invingâtorul
datora un sacrificiu. Armata se intorcea in oras pentru
a-1 indeplini; se ducea la templu formând o lunga pro-
cesiune i cântând un imn sacru, Op*. 6os 2.
La Roma, ceremonia era aproape aceias. Armata se
ducea In procesiune la principalul templu din ora,,s;
preotii mergeau In fruntea cortegiului, conducând victi-
mele. Ajuns la templu, generalul jertfea victimele zeilor.
Pe drum, soldatii purtau toti o coroanä, cum se cuvenia
la o ceremonie sfântä, i cântau un imn ca si 'n Grecia.
Veni, In adevär, un timp când soldatii n'aveau nici un
serupul de a inlocui imnul prin cântece de cazarmä, sau
prin glume contra generalului. Dar ei plstreazA cel putin
obiceiul de a repeta din când In când anticul refren, lo
triumphe 3. Chiar acest refren sfânt dä,dea oerimoniei
numele
Astf el, In timp de pace si In timp de räsboiu, religia
intervenea In toate actele. Era pretutindeni prezentg; ea
coplesea pe ora. Sufletul, corpul, viata publicri, viata
privata, ospetele, sárbátorile, adungrile, tribunalele, lup-
tele, totul era sub imperiul acestei religii a ceatii. Ea re-
gula toate actiunile omului, dispunea de toate momen-
tele vietii sale, fixa toate obiceiurile sale; gaverna fiinta
umanä cu o autoritate asa de absolutä, bleat nu räxnânea
nimic care sä. fie in afarà de ea.
Eschyle, Cei rapte, 252-260, Euripide, Phenic., 573.
2 Diodor, IV, 5; Photius: 6pi.a6og, iviSec¡tç vbcrig, Tropark
3 Titu-Liviu, XLV, 39: Diis gnoque, non solum how:tabus, debetur
triumphus . . . . Consul proficiscens ad bellum vota in Capitolio
nuncupat; victor, perpertrato bello, in Capitolio triumphans ad
eosdem deos, quibus vota nuncupavit, merita dona populi romani
traducit Titu-Liviu, V, 23; X, 7. Varon. De ling. lat., VI, 68,
Pliniu, 18t. N., VII, 56; XXXIII, 7, 6.
www.digibuc.ro
RITURILE 1 ANALELE 193
Ar insemna sg avem o ideie destul de falsg despre

natura umang, dacg ar fi sä credem cg aceastg religie a
odor vechi, era o iniselgtorie si pentru a spune astfel, o co-
medie. Montesquieu pretinde eg Romanii nu si-au cleat un
cult dectit pentru a infrâna poporul. Niciodaig religia n'a
avut o astfel de origin& si orice religie care a venit sus-
tinându-se numai pe aceastg ratiune de utilitate pu-
blicg, nu s'a sustinut multg vreme. Montesquieu mai
spune cl Romanii aserveau religia Statului; contrariul e
mai adevärat; e imposibil de a citi câteva pagini din Titu
Liviu, fgrg a fi izbit de absoluta dependentä, in care eratt
oamenii farg de zeii lor. Nici Romanii, nici Grecii n'au
cunoscut aeeste triste conflicte, cari au fost asa de comune
in alte societAti, intre Biserid, si Stat. Dar asta depinde
mimai de faptul cg la Roma, ca si la Sparta si la Atena,
Statul era aservit religiei. Asta nu insemng cä, a fost
vreodatg un corp de preoti cari sg-si fi impus dominatia.
Statul vedhiu nu asculta de un sacerdotiu; el era supus
insgsi religiei sale. Acest stat si aceastg religie, erau asa
de complect confundate impreung, Inca era imposibil, nu
numai de a inchipui ideia unui conflict intre ele, dar
chiar de a le deosebi una de alta.
CAPITOLUL VIII
Riturile §i analele
Caracterul si virtutea religiei celor vechi nu era sg ri-
dice inteligenta umang la conceptia absolutului, sg des-
chidg spiritului avid un drum strglucitor, la sfârsitul cg-
ruia sa creadg cg intrevede pe Dumnezeu. Aceastg religie
era un tot nu prea bine inchegat de mici credinte, de mici
practice, de rituri minutioase. Nu trebuie sa-i cauti sen-
sul; nu trebuie sä, gandesti, sg-ti dai seama. Cuvântul re-
ligie nu insemna ceiace inseamng pentru noi; sub aceastä,
denumire, Intelegem un corp de dogme, o doctring asupra
lui Dumnezeu, un simbol de credintä asupra misterelor
cari sunt in noi si imprejurul nostru; acelas cuvânt, la
93903. Biblioteca Universitarl, Vol. VI. 13
www.digibuc.ro
194 CARTEA RI. CETATEA
cei vechi, insemna rituri, ceremonii, acte de cult exterior.

Doctrina era putin lucru; lucru important era practi-
ca; ea era obligatorie i imperioask Religia era o
leggiturg material6, un lant care tinea pe om in sclavie.
Omul o facuse si el era guvernat de dânsa. Omul avea
teamg, de dânsa §i. nu indräsnea niel s discute, nici sit
rationeze, nid s'o priveasa in fatk Zeii, eroii, mortii, ce-
reau dela dânsul un cult material i el le pliitea datoria
pantru a-si face dinteinsii prieteni si mai mult inck pen-
tru a nu si-i face dusmam.
Omul conta putin pe prietenia bor. Erau zei
supkkiosi, fgrii iubire sau bunA vointk bucurosi de luptà
cu omul Nici zeii nu iubeau pe orn, nici.omul nu-si
irtbea zeii. Credea in existenta br, dar ar fi voit uneori
sa nu existe. Se temea chiar de zeii sài casnici sau nati6-
0,91i; Ii era fried sâ nu fie trädat de dânsii. S5, nu atragâ
ura acestor fiinte invizibile era marea sa preocupare. Toatìi
viata se ingrijia imblânzeascg, paces deorum quac.
rere, spune poetul. Dar mijlocul de a-i impka? Mijlocul
mai ales de a fi sigur impka si cl-i avea de partea
sa? Crezura sà-1 &easel lin intrebuintarea anumitor for-
mule. Cutare rugkiune, compusg din cutare cuvinte,
fusese urraatit de succesul a ceiace se ceruse; fàrà in-
doialá fusese auzitâ de zeu, avusese actiune asupra lui,
fusese puternick mai pnternicg, cleat dânsul, pentrudi
nu-i putuse rezista. Se p6strau deci termenii misteriosi
sacri ai acestei rugkiuni. Dupg, tatä, Ii repet6 fiul.
De indattà ce se stiu scrisul, Ii puse lin cris. Fiecare
familie, cel putin fiecare familie religioask avea o carte
in care se &eau formulele de care se servise cei vechi
cilrora zeii le cedase. Era o arna pe care o intrebuinta
omul contra nestatorniciei zeilor. Dar nu trebuia sà
schimbi din aceasta nici un cuvânt, nici o silabà., nici
mai ales ritmul dupg care trebuia s'a", fie cântatk Cki
I. Plutarc, De defectu oraculor, , 14: a dpitoLv dyriponcot ppoi-

ta-
p.ccut act43.i3volv, apoato6p.evos met Itpocilycriceç o'flç Zaexcktop6.;
).ap.vcdouç byolici:ouat.
www.digibuc.ro
RITURILE $1 ANALELE 195
atunci, rugaciunea si-ar fi pierdut puterea i zell ar fi
mas liben
Dar formula nu era destul: mai erau Inca acte externe
al, cgror amanunt era minutios i neschimbgtor. Cele
mai mici gesturi ale sacrificatorului si cele mai nein-
semnate parti ale costumului sau erau reglementate. Adre-
sandu-te unui zeu, trebuia sg. ai capul acoperit; adresitn-
du-te altuia, trebuia sa-1 ai descoperit; pentru un al tre
lea pulpana togei trebuia s fie ridicata pe umar. In anu-
mite acte, trebaia sg ai picioarele goale. Erau rugacinni
cari n'aveau eficacitate decat &tea, omul, dupg ce le pro-
nun-fa, se invârtea In jurul lui dela stanga la dreapta.
Natura victimei, culoarea parului, felul de injunghiere,
forma cutitului, felul lemnului ce trebtua intreouditat
pentru arsul carnurilor, toate acestea erau regulate pen-
tru fiecare zeu de religia fiecarei familii sau a fiecarei
cetati. Zadarnic inima cea mai credincioasg oferea zeilor
cele mai grase victime; daeg unul din nenumaratele ri-
turi ale sacrificiului era neglijat, sacrificiul era nul. Cea
mai mica abatere facea dintr'un act &ant, un act nele-
giuit. Alterarea cea mai usoarg turbura i intorcea pe
dos religia patriei i transforma zeii protectori In tot
atatia dusnaani cruzi. De aceia Atena era severg ea preo-
tul care schimba ceva din vechile rituri2; de aceia senatul
1 Asupra vechilor imnuri pe cari Green contlnuau sit le cânte

la ceremonii, vezi Pausanias, 1, 18; VII, 15, in fine; VII, 21; IX, 27,
29, 30. Cicero, De legibus, II, 15, observâ cit orarle grecgti erau
atente in conservarea ritmurilor vechi, antiguum vocum servare
niodum. Platon, Legile VII, p. 799-800, se conformA vechilor regull,
cänd prescrie cit ramân neschimbate cântecile i ritmurile. La
Romani formulele de rugitciune eran fixate de un ritual; vede0
Varron, De ling. lat., gi Caton, passim. Quintilian, 1, 11: Saliorum
carmine, vix sacerdotibus suis inteliecia, mutori vetat religio et con-
secratis utendum est.
2 Demostene, in isTeoeram, 116, 117. V arron citeazit citeva en-
vinte din tibri sacrorum cad se pastrau la Atena qi a cAror limbit
era arhala (De ling. lat., V, 97). Asupra respectului Grecilor
pentru vechile rituri, vedqi citteva exemple curioase in Plutarc,
Quest. Orecg. 26, 31, 35, 36, 58. Gandul celor vechl este bine
exprimat de Socrate, Areopagitigue, 29-30 intreg discursul 1m-
potriva Neerii.
www.digibuc.ro
196 CAIITEA III. CETATEA
din Roma degrada pe consulii i dictatorii eari comi-

seserä vreo gresealä inteun sacrificiu.
Toate aceste formule si practici fuseseig läsate moste-
fire de cei vechi, cari le incercase eficacitatea. Nu era
nimic de inovat. Trebuia sä te multumesti cu ceia ce fâ-
cuse acesti sträbuni si cea mai mare pietate era de a face
ea i dthii. Interesa destul de putin daca credinta se
schimba: se putea modifica in voie eu timpul si lua mii
forme diferite, dupä placul reflexiunii inteleptilor sau
imaginafiei populare. Dar era de cea mai mare unpur-
tantä ca formulele sit nu caa, in uitare i riturile sä nu
fie modificate. i astfel, fiecare eetate avea o carte, in
care toate acestea erau conservate.
Intrebuintarea cârilor sfinte era universalä la Greci,
la Romani, la Etrusci Uneori ritualul era scris pe tä-
blite de lemn, uneori pe panza; Atena ii grava
pe table de aramä sau pe pläci de piaträ, pentru a nu se
pierde usor 2. Roma avea cärtile pontifilor, ale augurilor,
cartea sa de ceremonii ì culegerea de I ndigitanienta. Nu
era oras care sä nu fi avut o eolectie de imnuri vechi in
onoarea zeilor säi 2; limba se schimba odatä cu moravu-
rile si credintele; cuvintele i ritmul rämâneau neschira-
bate si la sUrbâtori imnurile continuau sit fie cântate,
desi nu mai erau Infelese.
Aceste carti si aceste cântece, serise de preoti,
erau pazite de dânsii cu mare grije. Ele nu erau
ar: trite niciodatä sträinilor. A revela un rit sau o for-
mulä, insemna trädarea religiei cetAtei si Insträinarea
Pausanias, IV, 27. Plutare, intpotriva lui Caloks, 17. Plinin, Lt.
Nat., XIII, 21. Valeriu-Maxim I, 1, 3. Varron, L. L., VI, 16. Cen-
so:1.1ms, 17. Festus, V° Rituales.
2 Pollux, VIII, 128: Aatot xcaxai, al, 4-ioehv nRat iv Tivtontop.ivo:
oi vc.m.oc ei npi TCov :spans xal. nthv zarpwv. Se tie c:1 una din
semnificrtrile cele mai vechi ale enviintului vóp.oç e aceia de rit
sau reguI religioasL Lysias, In .Nicomachum, 17 : xpt Tei;
6X xti), xopPicov xa.1, rciw CMIX(i.)10 Ma& 'Ca; etvaypactok.
3 Atheneu, XIV, 68 citeazX imnurile vechi Ateniene; Elian, II, 39
pe acele Cretane, Pindar, hithig. V, 134, pe acele Cyrenaice. Plu-
tare Thesen 16, pe acele Boetiene; Tacit, Ann , IV, 43, pe mule
vatum earntina, plstrate de SpartanI i Messenieni.
www.digibuc.ro
RITURILE I ANALELE 197
zeilor. Pentru mai multd precautiune, ele erau ascunse

privirii cetgtenilor chiar i numai preotii puteart sä le
cerceteze.
In minlea acestor popoare, tot ce era vechiu, era res-
pectabil i sfánt. Cánd un Roman voia s spung cg un
anumit lucru li era scump, spunea.: acesta este antic pen-
tru mine. Grecii avean o expresie asemgngtoare 1. Ora-
sele tineau foarte mult la trecutul lor, cäci in acest trecut
gäseau toate inotivele i toate regulile religiei lor. A-
veau nevoie aminteaseg, cgei pe amintiri i pe trb,-
ditii se sprijinea intreg cultul Thr. Astfel, istoria avea
pentru cei vechi mult mai multg importantg decät ar.-3
pentru noi.
Istoria a existat mult timp inaintea lui Herodot si a
lui Thucydide; scrig sau nescrisg, simplá traditie sau
carte, ea a fost contimporang cu nasterea cetätilor. Nu
era ores orica de mic i de obscur ar fi fost, care sg nu
piing cea mai mare atentie la pgstrarea amintirii a ceia
ce s'a petrecut in sfinul sgu. Nu era vanitate, ci
Un oras credea cg nu are dreptul ssä, uite ceva, cki in-
treagg istoria sa era legatg de cult.
Istoria ineepea, de fapt, prin actul fundäzei i spunea
numele sfânt al fondatorului. Se continua prin legenda
zeilor cetätii, a eroilor protectori. Aráta data, origina,
ratiunea fiecgrui cult si explica riturile obscure. Se con-
semnau minunile pe cari le inMptaise zeii "Aril i prin
eare-ai raanifestaserä puterea, bungtatea sau mania lor.
Se descriau ceremorniile princari preotii zgdgrniciserd, cu
indemanare vreo prevestire rea sau linistiserá mâaia
zeilor. Se mentiona ce epidemii bantuiserg In eetate
prin ce formule sfinte au fost inlgturate, in ce zi a fost
consacrat un templu i pentru ce motiv a fost sgvarsit
un sacrificiu sau s'a stabilit o särbgtoare. Se indemnau
toate evenimentele cari -s'ar fi putut raporta la religie,
toate victoriile cari dovedeau protectia zeilor e in can
zeii fuseserä vgzuti cbmbltând, infrângerile cari argtau
mania lor i pentru care trebuise sa se introducá un sacri-
Itti,rptov &crctv fip.r.v. Aceste cuvinte revin acleseori la Tliucy,
aide. i la oratorli
www.digibuc.ro
198 CARTEA CETATEA
ficin expiatoriu. Toate acestea erau scrise pentru instrui-

rea sit pietatea descendentilor. Intreaga aceastg istorie era
clovada materialg a existentei zeilor nationali: cici eveni-
mentele ce continea erau forma vizibilg sub care se re-
levaserà zeii in toate timpurile. Printre aceste fapte ()-
ran multe cari &Mean chiar loc la aniverski, adicg sacri-
ficfi, serbki, jocuri sfinte. Istoria cetgtei spunea cetAtea-
nului tot ceia ce trebuia s cread i sg adore.
De aceia, aceastg istorie era scrisg de preoti. Roma avea
analele pantifilor sai; preotii sabini, preotii samniti
cei estruci aveau de asemenea pe ale bor.'. La Greci
ne-a rAmas amintirea cktilor sau analelor sfinte ale A-
tenei, Spartei, Delphi, Naxos, Tarent 2. Când Pausanias
strgbgtu Grecia pe timpul lui Adrian, preotii fieckui
oras Ii povestirg vechi legende locale; ei nu le inventau;
le inrygtaserg din analele bor.
Acest fel de isforie era cu totul bocalà. Incepea odatg
Cu fundarea, &a:0i ceia ce era anterior acestei date nu in-
teresa Intru nimic cetatea; si de aceia cei vechi au igno-
rat cu desgvârsire originele rassei bor. Nu raporta decal
evenimentele la cari luase parte si cetatea, nu se ocupa
insg de restul omenirei. Fiecare cetate avea istoria sa
specialg, dupg cum Isi avea religia i calendarul.
Ne putem usor inchipui c aceste anale ale oraselor
erau foarte seci, foarte bizare atat in ceia ce priveste fon-
dml cat si forma. Ele nu erau o operg de artg, ci o operg
religioasg. Mai %mill au apkut scriitori i povestitori
ca Herodot, ganditori ca Thucydide. Istoria ese atunci
I Denys, II, 49. Titu-Livin, X. 33. Cicero, De divin., II, 41 I,
33; II, 23. Censorlus, 12, 17. Snetoniu, Claudiu 42. Macrobiu, I,
12; V, 19. Solin, II, 9. Servhis, VII, 678; VIII, 398, Scrisorile lui
Marcu Anreliu, IV, 4.
Vechile anale spartane, Ipot, ,rtaXateStaTat IcvaTpacpal aunt men-
tionate de Plutare, adv. Coloten, 17; de Atheneu, XI, 49; de Tacit,
Ann., IV, 43. Solon, 11, vorbWe de cele din Delphi. Messenienli
tnsi aveau Annale I monumenta sculpta aere prisco, care dupX,
spusele lor datau din timpul invaziel doriene. (Tacit, ibid). Denys
din Halicarnas, De Plzucyd. hist., ed. Retake, vol. VI, p. 819: scat
StscaLtewco nap& re4 irctxtup1rotç p.vtica 'tax& rivri xat xatà
ling tit' iv Ispot; ste h (3i61Xoic anoxsitievat Tpapaí. Polybiu sem-
naleazii, deasemenea SvilLootat s6v ableuno atvoefecepaí. (XII, 10).
www.digibuc.ro
RITURILE I ANALELE 199
din mainile preotilor si se transformg. Din nenorocire,

aceste frumoase i strglucite scrieri ne fac sg, regretkm
mai mult vechile arhive ale oraselor si tot ceia ce ne-ar
fi invgtat asupra credintelor i vietii intime a celor vechi.
Aceste nepretuite documents, cari par a fi fost tinute
secrete, cari nu eseau din sanctuare, dupg, cari nu se sco-
tea nici o copie si pe cari singuri preotii le citeau, au pie-
rit toate §i nu ne-a mai famas decat o slaM amintire.
E adevgrat eä aceastä amintire are mare valoare pentru
noi. Fkrg dansa am fi poate Indreptgtiti sg respingem
tot ceiaee Grecia i Roma povestese din antichiltatea
lor; toate aceste povesii cari ne par atat de putin vero-
simile, pentrucg se deosibesc de obiceiurile si de felul
nostru'de a gandi si de a actiona, ar putea trace drept
produsul imaginatiei oamenilor. Dar aceastä amintire care
ne-a rgmas din vechile anale, ne aratg eel putin respectul
pios pe care-1 aveau cei vechi pentru istoria lor. Stim c5, In
aceste arhive erau cu religiositate insemnate -bate faptele,
pe mksurä" ce se petreceau. In aceste cärti sfinto, fiecare
paging era contimporang cu evenimentul pe care-I poves-
tea. Era materialmente imposibil sg alterezi aceste docu-
mente; cgei preotul le avea In pkstrare, ì religia, era cu
total interesatk ea ele sä rgrnanrt inalterabile. Nici chiar
preotului nu-i era posibil, pe rarisurg ce scria randurile, sä
insereze cu intentie fapte contrarii adevgrului. Cgei se cre-
dea el orice eveniment venea din partea zeilor, cg, revela
vointa lor, eg, dedea loc, pentru generatiile urmktoare,
la amintiri pioase si chiar la acte sfinte; mice eveniment
petrecut In cetate, fgcea de mndatg parte din religia vii-
torului. Cu asemenea credinte, ne inchipuim foarte usor
cg au fost multe greseli involuntare, rezultat al creduli-
tgtii, al predilectiunii pentru lucrurile minunate, wl ore-
dintei in zeii nationali; minciuna voluntarg, nu se putea
concepe Insä, cci ar fi fost pgeat; ar fi violat sfintenia
analelor i ar fi alterat religia. Putem. deci crede el in
aceste cärti vechi, dad, totul nu era aaevgrat, col putin
nu se ggsea nimic ea preotul sg nu fi crezut adevgrat.
10r, pentra isterieul care cautg sä strgbatg intunericul
acestor vechi timpuri, e un puternic motiv de Incredere
www.digibuc.ro
faptul câ, stie, c desi poate are de aface cu erori, nu vla

putea fi vorba de impostura. Chiar aceste greseli,
având Insâ avantajul de a fi contimporane cu vechile
timpuri pe cari le studiazg, pot sa-i arate, dacâ nu
detaliul evenimentelor, col putin credintele sincere ale
oamenilor.
Mai erau deasemenea pe lOEng anale, documente scrise
si autentice, o traditie oralg, care se perpetua In popu-
latia unei cetâti: nu o traditie vagg. si indiferentA
cum sunt ale noastre, ci traditia scumpA oraselor, care
nu varia dupâ, bunul plac al imaginafiei i pe care nu
erau liberi s'o modifice, cki ea fácea parte din cult,
si se compunea din recitki i cântece, cari se repetau din
an In an., la serbârile religioase. Aceste ininuri sfinte
neschimbate fixau amintirile i reInviau perpetuu tra-
FAA, indoialâ, nu se poate crede c aceast g. traditie a
avut exactitatea analelor. Dorinta de a lamb, zeii putea
fi mai tare decât dragostea de adevâr. Totusi, ea trebuia
sX fie eel put-in reflexul analelor i sâ se afle de obiceiu
de acord cu ele. Cki preotii cari le redactau si le citeau
eran aceiasi cari prezidau la serbgrile uncle se cântau ve
chile povestiri.
Au venit totusi timpuri, In care aeeste anale au fost di-
vulgate; Roma sal* grin a le publica; acele ale celorlalte
orase italiene, furg cunoscute; preotii oraselor grecesti
nu-§i mai falcurg un scrupul din a povesti ceia ce ele
continean 1.
Apoi aceste monnmenfe autentice furA studiate, flu%
pompulsate. Se formâ o scoal5, de eruditi, dela Varron
si Verrius Flaccus pânâ la Aulu-Gelu ,si Macrobin. Se
fku luminâ asupra intregii isiorii entice. Se corectarti.
elteva eron i. cari se strecuraserâ. In traditie, i pe cari
1 Cicro, De oratore, TT, 12; Res (manes singulorum annorum man-
4abat litteris pontifex et proponebat domi ut potestas &met populo
cognoseendi. cf. Servius, ad Aen., I, 373. Denys declarlt clt el cunomte
cg:rple sfinte i analele secrete ale Romel (XI, 62). In Grecia, Ina
din o epod, destul de veche, au fost logographi cart au consultat
copiat analele sfinte ale oralelor; vezi Denys, De Thueydlastor.,
C. 5, ed.:Relske,r,p. 819.
www.digibuc.ro
GUVERNIMINTUL CETATH 210
istoricii epocei precedente le repetase; se stiu, de pildg
cg Porsenna luase Roma i c s'a plait aur G-alilor. E-
poca criticei istorice incepu. Or, e demn de observat cg,
aceastg critieg, care mergea pang, la isvoare i studia a-
nalele, n'a ggsit nimic care sg-i fi dat dreutul s res-
pingg ansamblul istoric construit de istorici ca Hero-
dot si Titu-Liviu.
CAPITOLUL IX
OuvernImântul cetätii. Regele

1° Autoritatea religioasä a regelui.
Nu trebuie s ne reprezentim o eetaie, la nasterea sa,
deliberând asupra guvernului pe ci,re si-1 va alege, eau-
tand si discutându-si legile, combinând.iti institu tine.
Nu s'an fgurit legile in acest chip si nici nu s'au stabilit
astfel guvernele. Institutiile politice ale cetaii au luat na-
store odatti cu cetatea Insíi, In aeeiasi zi; fiecare membru
al cetgtii le purta in el insW, cgei ele erau In germen In
credintele i religia fieeärui ore.
Religia prescria ea altarul sui ailog intotdeauna un
preot suprem. Ea nu admitea ca autoritatea sacerdotalg
sg fie impärtitg. Altarul casnic avea un mare preot,
acesta era tatgl familiei; altarul curiei avea curionul stiu
sau fratriarchul; fiecare trib îi avea seful sgu religios,
pe care Atenienii 1.1 numeau regele tribului. Religia ce-
tgtei trebuia aibg si ea pontificele el.
Aeest preot al altarului public purta numele de rege.
Uneori i se dgdeau alte titluri; cum el era inainte de toate
preotul prytaneului, Grecii Il numeau bucuros prytaneu;
uneori Il mai numeau archonte. Sub aceste nume diverse:
rege, prytaneu, archonte, trebuie sit valem um persona&
care este mai ales seful cultului; el intretine focul sacni,
educe sacrificii i pronuntg rueciunea, presideazg la
prânzurile religioase.
E usor de observat cut vechii regi ai ItSliei i Greeiei.
erau preoji, nu numai regi. Citim. in Aristot: sa-
www.digibuc.ro
202 CARTEA Ili. CETATEA
crificillor publice ale cetgei apartine, duprt obiceiul reli-

gios, aru unor preoti speciali, ci acelor oameni cari tin
demnitatea dminului lor i cari sunt numiti, In
unele locuri regi, In altele prytani Gri archonti".
Astfel vorbeste Aristot, omul care a cunoscut eel mai
bine constitutiile cetg.tilor grecesti. Acest pasagiu atfit
de precis dovedeste In primul rând, cg. cele trei cuvinte
rege, prytan, arhonte, au fost mult timp sinonime; acea-
sta este atit de exact, Iliad Charon din Lampsaca scriind
o carte asupra regilor Lacedemonieni, a Intitulat-o: Ar-
ehontii fi prytanii Lacedemonientilor2. El mai e de
pg,rere cg personagiul care era numit eu unul din aceste
nume, poate cu toate trei deodatI, era preotul cetnei
cg, isvorul puterii i demnitatii sale era cultul altarului
public.
Acest caracter sacerdotal al regaliatii primitive e clar
indicat de cgtre scriitorii vechi. In Eschyl, fiicele lui
Danaos se adreseaz g. cu acesti termeni regelui din Argos:
Tu esti prytainul suprem i esti acela care vegheazg, a-
supra altarului aeestei tgri" 3. In Euripide, Oreste, uciga-
sul mamei sale, spune lui Menelaos: E drept, ca fiu al
lui Agamemnon s. domneascg In Argos;" i Menelaos Ii
räspimde: Esti Gare In, mg,surg, tu, ncigasule, sg, atingi
vasele eu ap g. lustralg, pentru sacrificii? Esti tu in mg,-
surg sg. Injunghii victimele?". Deci principala func-
titme a unni rege era sgvfirsirea ceremoniilor religioase.
Ern vechiu rege din Sicyone a fost detronat pentrud mAi-
nile sale panggrite de un omor, nu mai putean
sacrificii Nemai putand fi preot nu mai putea fi nici
rege.
1 Aristot, Politico, VI, 5, 11 (Didot p. 600). Denytrdin
I I, 65: T2c xceXotíp.evfx npuravga loth, tap& %al pansticsat npòç
rtilv ix6vtcav Tb 0-0.c:toy iv Talc n61.sot xptiroç.
2 Suidas, V° Xeipwv.
Esehyl, Suppliontea, 369 (357). Se title ce strinsX legliturg era
la cei veohi intre teatru t religie. 0 reprezentatie teatralli era o
ceremonie a cultului, i poetul tragic trebuia s celebreze, in general
una din legendele sfinte ale eetlitii. De aci pornelte faptul
gtsim in tragici atitea veohl traditii rti chiar forme vechi de limbagiu.
;;.-2 Euripide, Oresto, 1594-1597.
5 Mao lae din Daman, in Pragos. hiot grace., vol. III, p. 394.
www.digibuc.ro
GUVEIINIMANTUL CETAT1I 203
Homer si Virgiliu ne aratg pe regi ocupati mereu
en ceremoniile sfinte. Stim prin Demostene eg veehii.
regi Atici sAvilrsean ei Insisi toate sacrificiile cari erau
preserise de religia ceatii, iar Xenofon ne spune a regii
Spartei erau sefii religiei lacedemoniene j. Lucumonii
etrusci emu In acelas timp magistrati, sefi militari si
pontifi 2.
Tot asemenea erau si regii Romei. Traditia ii repre-
zintg ea preoti. Primul a fost Romulus, care era instruit
In stiinta augaralg"3, si care fundg orasul dupg toate
riturile religioase. Al doilea fu Numa; el Indeplinea,
spune Titu-Liviu, cea mai mare parte din funetiunile
sacerdotale; a prevAzut Insg cA succesorii sgi, având de
purtat multe rgsboaie, nu vor putea sA aibg intotdeauna
grije de sacrificii; deaceia el institui flaminii, pentru a
Inlocui pe regi, când aee,stia vor fi lipsg din Roma". Ast-
fel, sacerdotiul roman nu era deck un f el de emanare a
regalitnii primitive'.
Acestì regi-preoti erau Intronati cu un ceremonial re-
ligies. Noul rege, condus pe muntele Capitoliu, se aseza
pe un jet de piatrA, cu fata cAtre miazg zi. In stânga sa
stgtea un augur eu capul acoperit de fAsiile sfilate,
tinând In mâng bastonul augural. El trArrel. linii Inobi-
puite pe cer, pronunta o rugAciune si punând mkna pe
capul regelui, raga zeii sA, arate printr'un semn vizibil
eg acest sef le era plAcut. Apoi de Indatg ce un fulger
sau zborul unei pilsgn i. argta asentimentul zeilor, noul
rege yi lua sarcina In posesie. Titu-Liviu descrie ce-
remonia aceasta, en prilejul inStalgrii lui Numa; Denys
1 Demostene, In Neoeram, 74-81. Xenophon, Beep. Lac., 13-14. He-
rodot, VI, 57. Arlstot, Pol., III, 9, 2: Tà ispbg Tobc 8sob iototitosta
fkaae5oe
2 Virgil, X, 175. Titn-Liviu, V, 1. Censorinus, 4.
s Cicero, De nat. Deor., III, 2; De rep., II, 10; De Divinat., I,
17; II, 38. A se vedea versurile lui Ennius, in Cie., De Div. I, 48.
Cel veal nu-I reprezentau pe Romulus in costum ritzboinic, el in
eostum de preot, en bastonul augural si eu trabeea, lituo pulcher
trabeaque Quirinus, (Ovidiu, Fastes, VI, 375; Cf. Pliniu, Hist. nat.,
IX, 39, 136).
4 Titu-Liviu, I, 20. Servius, ad Aen., IV, 268: Majorum lIctec erat
consuetude utrexeset etiam sacerdos et pongee°.
www.digibuc.ro
204 CARTEA CETATEA
asigurg cg ea a avut loc pentru toti regii i apoi pentru

consuli; el adaogg cg mai era practicat i in timpul
sgu astfel de obieeiu îi avea ratiunea sa de a fi:
cum regele avea sg fie seful suprem al religiei si soarta
cetätii avea sg depindg de ruggciuuile si sacrificiile sale,
aveau foarte muPt dreptate sg, se asigure mai Intaiu
dacg acest rege era acceptat de zei.
Cei vechi nu ne spun nimic asupra felului In care erau
pusi In functiune regii Spartani; ne spun numai
atunci se sgvarsea o ceremonie religioasg 2. Se stie Insg,
dupg unele vechi obiceiuri rgmase pâng Ta sfá,r5itul is-
toriei spartane, cg cetatea voia sg fie sigurg cg regii sii
erau plgcuti zeilor. In acest scop ei intrebau zeii, cerân-
du-le un semn, ì7QV. Iatg care era acel semn, dupg
spusele lui Plutarc: La fiecare noug ani, eforii, aleg
o noapte foarte seining, dar fail% lung si se aseazg in
tIcere, cu ochii fixati care cer. Dacg Vfid o stea cgzând,
aceasta le aratg cg regii lor sunt vinovati de vreo gresalg
impotriva zeilor. Ii suspendg atunci din regalitate pang
ce un oracol venit din Delphi Ii scapg, de decidere" 3.
2° Autoritatea politiet1 a rege1ui.

Dupg cum In familie auforitatea era inerentg sacerdo-
tiului i tatgl, cu titlul de sef al cultului casnie, era in
acedas timp judecitor si stipan, tot asa, marele preot al
ceti4ii a fost i eful ei politic. Altarul, dupg,
presia lui Aristot Ii conferea demnitatea. Aceastg, con-
fuzie a sacerdotiului si a stgpânirii, nu are nimic care ar
putea si ne surprindg. 0 ggsim la origina tuturor socie-
tgtilor aproape, fie cg, la inceputurile popoarelor, religia
e singura care poate obtine ascultarea, fie cg, natura
Titn-Liviu, I, 18. Denys, II, 6; IV, 80. De act vine Taptul

ea* Plutarc, rezumând un discurs al MI Tiberius Gracebus, 11 face
s. spunI: Ts Pacaeía ¶at p.srictut5 is poopTice4 xatheoicume
7cpbg cb 0.etov. (Plut., Tiberius, 15).
2 Thncydide, V, 16, in fine,
$ Plutarc, Agis. 11.
Aristot, Poi., VI, 5, 11: ?tub vç xotvii; icTiag Ixooct r4v TV/1Y.
www.digibuc.ro
GUVERNAMANTIM CETATII 770
noastra siinte nevoia sa nu se supunä niciodatä altei stA-
paniri dealt aceleia a unei idei morale.
Am spus cat de mult se ainesteca in orice lucru religia
cetAtei. Omul se simtea in fiece moment Ca,' depinde de
zeli säi i prin urmare de acest preot care este inter-
mediarul intre zei si el. Acest preot veghea si. asupra
focului sacru; cuna spune Pindar, rugäciunile sale zilnice
salvau in fiecare zi eetatea El era acela care cunostea
formulele rugaciunilor, cärora zeii nu le puteau rezista;
In momentul luptei, el injunghia victima si aträgea ast-
fel proteetia zeilor asupra armatei. Era foarte natural ca
un om inarmat cu o atare putere sä fie accepted si re-
cunoscut ca sef. Din faptul cà religia se amesteca in gu-
vernare, justitie, räsboiu, a rezultat in mod necesar ea
preotul sä fie in acelas timp magistrat, judeditor i ef
militar. Regii Spartei, spune Aristot 2, au trei atribu-
sg,varsesc sacrificiile, comandá in timpul räsboae-
lor si impart justitia". Denfs din lialicarnas se ex-
prima In aceiasi termeni cu privire la regii Romei.
Regulile constitutive ale acestei monarchii au fost
foarte simple, si n'a fost necesar sä le cäutrtm mutt
timp; ele au decurs din regulile cultului. Fundatorul care
a stabilit altarul sacru a fost, in mod natural si primul
preot. Ereditatea, la origine, era regula constantä pentru
transmiterea c(cestui cult; altarul, fie at era al uaei fa-
milii al unei eetAti, religia prescrh Ca; grija intre-
tinerii lui trecea intotdeauna din tatä in fiu. Sacerdotiul
a fost deci ereditar i puterea la fel 3.
0 tràsäturä bine eunoseutti a vechii istorii a Greciei,
dovedeste in mod foarte clar cà regalitatea a, apartinut
la or:gine omului care fundase altarul cet'atei.
Se stie Ca." populatia coloniilor ionice nu se compu-
nea din Atenieni, ei era un amestec de Pelasgi, Eolieni,
Pindar, Nemccnele, XI, I-5.
2 Aristot, Politica, III, 9.
3 Vorbim aci mimai de prima viirsta a cetiltilor. Vom vedea mai
departe ell au venit timpuri cand ereditatea Inceta sli, fie regull-:
la Roma regalitatea n'a fost niciodatg ereditarg; aceasta din cauz6
cg. Roma a fost fundatg relativ recent qi dateazit dintr'o epocit In
care regalitatea era atacatg í micprafg pretutindeni,
www.digibuc.ro
CARTEA VII. CET4TEA.
Abanti, Cadmeeni. Tot* altarele noilor cetati au fost

toate fundate de membrii familiei religioase Codrus. Re-
zultatul a Lost eh' acesti colonisti, In loc sé. aib, sefi, oa-
meni din rassa kr, Pelasgii un Pelasg, Abantii un A-
bant, Eolieni un Eolian, au dat toti regalitatea, In cele
clouasprezece orase ale kr, Codrizilor Fireste c aceste
personagii nu-si astigaserg cu forts, autoritatea kr, cki
erati aproape singurii Atenieni cari existau in acea nn-
meroasa aglomeratie. Dar cum ei erau aceia cari funda-
sera altarele, lor le apartinea í dreptul sa-le intretinä.
Regalitaitea le-a fost deci acordatä färä nici o contestare
rämase ereditaré, In familia lor. Battos fundase Cyrene
in Africa: Battiazii au fost mult timp in posesia demmi-
tätii regale. Protis fundase Marsilia; Pratiazii, din taté,
in fiu, au exereitat sacerdotiul §i au beneficiat de mari
privilegii.
Deci nu forta a recut pe sefi i pe regi in aceste vechi ce-
täti. N'ar fi adevärat daeä am spune c primul dintre regi
a fost un soldat fericit. Autoritatea a decurs, dupa cum
spune formal Aristot, din cultul focului sfânt. Religia
fku pe regele cetätii dupé, cum fécuse pe tatä seful fami-
liei. Credinta, indiscutabila i imperioasa credintä, spunea
ca preotul, mostenitorul focului sacra, era depozitarul
lucrurilor sfinte i pazitorul zeior. Cum s5, poatà ezita
cineva i sä nu asculte de un astfel de mu? TJn rege era
un ore sfânt: patXsiç tepai Pindar. Cei vechi
vedeau in el nu tocmai an zeu, ci omul eel mai puternic,
cel mai in stare sä conjure vointa tenor" omul far/
ajutorul cäruia nici o rugkiune nu era eficace, nici un
sacrificiu nu era acceptat.
Aceastä regalitate semi-religioasä i semi-politicà s'a
stabilit in toate orasele, dela infiintarea kr, Para, sfor-
Vári din partea regilor, färä rezistenté, dim partea su-
pusilor. Nu vedem la origina popoarelor vechi fluctuatiile
§i luptele cari marcheazä penibila nastere a socie-
tätilor moderne. Se stie cat tinap a trebuit, dupa caderea
imperiului roman, pentru a gäsi regulele unei societáti
I Herodot, I, 142-148. Pansanias, VII, 1-5.
2 Sofoele, Oedip-rege, 34.
www.digibuc.ro
GUVERNÄMANTUL CETITI1 201
regulate. Europa, secoli intregi, a vrizut multe principii
opuse disputindu-si guvernarea popoarelor i popoarele
refuzandu-si uneori orke organizare sociala. Un astfel de
spectacol nu se vede nici in Grecia veche, nici in, vechea
Italie; istoria kr nu incepe prin conflicte; revolutiile au
aparut numai la sfOrsit. La aceste populatii societatea
s'a format incet i multrt vreme, pe etape, trecand dela
familie la trib si dela trib la cetate, dar fara sguduiri
f ärä lupte. Regalitatea s'a stabilit in mod cu totul na-
tural, in familie mai intâi, in cetate mai tärziu. N'a fost
inchipuitä de ambitia cuiva; s'a nascut dinteo necesitate
manifestä in ochii tuturor. Mu lte secole ea fu
onoratä, ascultatrt. Regii n'aveau nevoie de for% mate-
Hard; n'aveau nici armatä, nici finante; sustinuta insä
de credinite cari aveau putere asupra suflettului, autori-
tatea lor era stânta
Mai tärziu, o revolutie, de care vom vorbi in altri
parte, rästurna regalitatea in toate orasele. Cazand, ea
nu rasa nici o ura, in sufletul oamenilor. Acest dispret
amestecat de ura, care se leaga de obiceiu de märetiile
detronate, n'o atinse niciodata. Oricât de decazuta era,
respectul i dragostea oamenilor ramasera legate de a-
mintirea sa. In Grecia se vazu chiar un lucru care nu-i
prea comun in istorie, anume cä in orasele in care familia
regard, nu se stinse, nu numai ca ea nu fu expulzata, dar
aceiasi oameni cari o despuiaserä de putere, continual*
s'o einsteaseä. La Efes, la Marsilia, la Cyrene, familia
regalä, privata de putere, rämase incoujuratä de respeatul
popoarelor i pastra chiar titlul i insignele regalitätii
Popoarele stabilira regimul republican; dar numele de
rege, departe de a deveni o injurie, ramase un titlu vene-
rat. Se obicinueste sa se spuna cä acest cuvânt era odios
despretuit: ciudatä gresealä! Romanii Il dädeau zeilor
in rugaciunile bor. Daca uzurpatorii nu indraznirä nicio-
dath sà ia acest titlu, aceasta se explica, nu prin faptul
1 Strabon, XIV, 1, 3: xal v5v oi ix 2o5 Tivou; 'Av;10xXou
óvop.c1Corccd ficcaa.ei;, i'xovtig 2p.citc, nposSpíciv, iv &Twat xcd top-
(Opal, inEcrrip.ov r5 ßccat'mxo5 Tivooç oxintova Gcv21, ax4pctpou, %at
Tet tspei 'Ci;; A4,[1.1.tpoç. Atheneu, XIII, 36, p. 576.
www.digibuc.ro
ca era odios ci, mai degraba, pentruca era sfaint 1. In

Grecia, monarhia fu restabilita, de nenumarate ori in
orase; dar nouii monarchi nu crezura vreodata ea au
dreptul s se numeasca regi si se multiunit% sa fie nu-
miii tirani2 Ceiace facea diferenta acestor doua nume nu
era mai mica sau mai marea cantitate de calitati morale
cari se gaseau in suveran; nu. se dadea numele de rege
unui print bun si acel de tiran unuia rau; religia in spe-
cial Ii deosibea pe unul de altul. Regii primitivi indepli-
nise functiunile de preoti i dobindiserä autoritatea lor
dela altar; tiranii epocii posterioare erau numai sefi po-
litici i datorau puterea lor fortei sau alegerii.
CAPITOLOL X
Magistratul
Confuziunea autoritatii politice si a sacerdotiului in
acelas personagiu, n'a incetat odatä cu regalitatea. Revo-
lutia, care a stabilit regimul republican, n'a despartit
functii al caror amestec parea foarte natural si era a-
tunci legea fun damentala a societalii umane. Magistra-
tul care linlocui pe rege, fu ca si dânsul in acelas timp
preot i ef politic.
Titieori acest magistrat anual pastra titlul sfânt de
rege3.
Alteori, numele de pritan, care i se pastra, indica
principala sa functie 4. Tri alte orase romane, titlul de
arhonte. La Theba de pildä, primul magistrat era nu-
mit astf el; insa ceia cc ne spune Plutarc despre aceasta
Titu-Liviu, III, 39: Nce nominis (regii) /tontines tuna pertaesunt
quippe quo Jovem appellari fas sit, quod sacris etiam ut so-
eentne retentunt sit. Sanctitas reguna (Suetoniu, Julius, 6).
2 Cicero, De rep , I, 33: Cur enim regein apprllem, Jovis Optimi
nomine, hominem dominandi cupidum ant poputo oppressso domi-
nantem, non tyranum potius ?
3 La Megara, la Samotracium. Titu-Liviu, XLV, 5. Boeckh, Corp.
inscr. qr. No. 1052. ,
4 Piadar, Netneenele, XI.
www.digibuc.ro
MAGISTRATUL 209
magistraturA, lie arat5 cà sP deosebia putin de functia
sacerdatalg. Acest arhonte trebuia sg, poarte in timpul
&it avm acest titlu o coroan g. pe cap 1, asa cum se cuve-
nea unui preot; religia Ii interzicea s'a-si lase p6rul
creasa i sä poarte vreun obiect de fier asupra sa, pres-
eriptii cari-1 fac intruchtva aserndator fIarnniior ro-
mani. Orasul Plateea avea deasemeni arhontele su i
religia acestei cetriti poruncea ea in tot cursul magistra-
turei sale s'a" fie imbrkat in alb 2, culaarea sfântA.
Arhontil atenieni, in ziva and primiau aceasa sar-
cing, se urcau pe acropole, incunanati cu miii i adu-
ceau un sacrificiu divinitli poliade 3. Deasemeni era
obiceiul ca in exercitiul functiunii lor s`á poarte pe cap
o coroaa", de frunze 4. E sigur c coroana, care cu timpul
a devenit si a rämas emblema puterii, nu era pe atunci
deat o emblemg, religiaasà, un serum exterior, care in-
tovAr6sea rugkiunea i sacrificiu15. Printre cei nou'a"
arhonti, ácel care era numit Rege era mai ales seful re-
ligiei; fiecare dintre colegii si ins6 aveau o functie
sacerdotalä de indeplinit; aduceau i ei unele sacrificii
zeilor 6.
Grecii desemnau magistratii printr'o expresie specialà;
spuneau oE iv taet , adia acei ce vor sàvarsi. sacrifi-
expresie veche, care aratA ideia pe care si-o LA-
ciile 7.
ceau la inceput despre magistrat. Pindar spume despre
I Plutare, Quest. rom., 40.

2 Plutarc, Aristide, 21.
3 Thucydide, VIII, 70. Apollodor, Fragm. 21 (col. Didot, vol.
I, p. 432).
4 Demostene, in Midiant, 33. Eschin, in Timarch., 19.
5 Se mal purta coroan5., pe cap la coruri i procesiuni: Plutarc,
Nicias, 3; Pltocion, 37; Cicero in Verr. IV, 50.
6 Pollux, VIII, cap. IX, No. 89 si 90: Lysias, de Ev prob., 6-8;
Demosth., In Neaeram, 74-79; Lyeurg, col. Didot, vol. II, p. 362;
Lysias, in Andoc., 4.
7 Expresia ol i Taal sau Tet e tot asa de bine intrebuin-
atl pentru a desemna magistratil Spartei ea si al Atonal. Thu-
cydide, I, 58; II, 10; III, 36; IV, 65; VI, 88; Xenofon, Agesilaus, I,
36; Hellen., VI, 4, 1. A se compara Herodot, 133, III, 18; Eschyle,
Pers., 204; Agam., 1202; Euripide, Trach., 238.
www.digibuc.ro
210 CARTEA III. CETATEA.
aceste personagii ca, prin ofrandele ce aduc focului sa-

cru asigura mântuirea cetatii.
La Roma, prima actiune a unui consul era savArsirea
unui sacrificiu In for. Arictimele erau aduse pe piata pu-
blica; când pontiful le declara demne de a fi oferrte,
consulul le Injunghia cu mâna sa, in limp ce un crainic
poruncea multimii Were religioasa si un cântaret din
flaut cânta melodia sacra'. Cilteva zile mai târziu con,
sulul mergea la Lavinium, de unde pornisera penatii ro-
mani, si aducea Incá un sacrificiu..
Daca cercetam cu mai multa atentie caracterul magi-
stratului la cei vechi, vedera cat de putin se aseamana, cii
sefii de Stat din societatile moderne. Sacerdotiu, justitie
si comandaraent se confundau in persoana sa. El repre-
zenta cetatea, care este o asociatie tot atât religioasa
cat si. politica. El are in mainile sale auspiciile, riturile,
rugaciunea, protectia zeilor. Un consul e ceva mai mutt
cleat un om; e intermediarul dintre ora si divinitate.
De soarta sa e legata soarta publica; este ca si genial
tutelar al cetätii. Moartea unui consul e funestei republi-
cei2. Când consulul Claudius Neron isi paraseste ar-
mata pentru a sari inteajutorul colegului sail, Titu-Li-
viu ne arata cat de alarmata e Rom, do sosrta acelei
armate; caci lipsita de seful ei, armata e lipsita si de pro-
tectia cereasca; odea cu consulul au plccat si auspiciile,
adica, religia -si. zeii 3.
Celelalte magistraturi romane, cari au lost desprinse
rand pe rând din consulat, au reunit ca si dânsul atri-
butii sacerdotale si politice. La anumite zile se putea
Ved.ea censorul, cu o coroana pe cap, savârsind un
saerificiu In nurnele cetatei si lovind cu propria sa mânii
victima. Pretorii, edilii curuli, prezidau serbarile re-
ligioase 4. Orice magistrat avea de Indeplinit si oarecare
' Cicero, De lege «gr., II, 34. Titu-Liviu, XXI, 63; IX, 8;
XLI; 10. Macrob, Saturn, III, 3.
2 Titu-Liviu, XXVII, 40.
$ Titu Liviu, XXVII, 41: caatra relicta sine imperio, sine
auspicio.
i Varron, L. L., VI, 54. Ath6n6e, XIV, 79.
www.digibuc.ro
MAGISTRATUL 211
acte religioase; cad in conceptia celor vechi orice au-

toritate trebuia s,1i aiba i laturea sa religioasa. Sin-
guri tribunii plebei nu aveau de savarsit nid un
de aceia ei nici auu erau socotiti printre adevaratii
magistrati. Vom vedea mai departe c autoritatea lor
era de natura cu totul exceptionaRt.
Caracterul sacerdotal care se leaga de persoana ma-
gistratului se vede in deosebi din felul in care el era
ales. Pentru cei vechi nu erau suficiente sufragiile
oamenilor pentru a alege pe cineva sef al cetatei. Atat
timp cat a durat regalitatea primitiva, a parut foarte
natural ca acest §ef sa fie desemnat prin nastere, in vir-
tutea legii religioase, care prescria c. fiul succede tata-
lui in demnitatea sacerdotala; nasterea parea c arata
In deajuns vointa zeilor. Chid revolutiile au suprimat
peste tOt aceasta regalitate, se pare ca oamenii au cautat,
pentru a inloeui nasterea, un fel de alegere, care sa fie pe
placul zeilor. Atenienii, ca multe alte popoare grecesrti,
n'au vazut ált mijloc mai bun cleat tragerea la sorti. Nu
trebue insa ne facem o idee falsa despre acest procedeu,
din care s'a facut un cap de acuzare impotriva democratiei
ateniene; pentru aceasta trebue insa sty patrundem in
gandirea celor vechi. Pentru ei sortii nu erau o intara-
plare, ei erau revelatia vointei divine. Dupii cum in temple
se recurgea la acest sistem pentru a putea patnmde se-
cretele celor de sus, tot astfel i cetatea recurgea pentru
alegerea magistratului sau. Ei erau convinsi c zeii II
alegeau pe cel mai bun, facand sa iasa numele sau din
urna. Platon exprima gandirea celor vechi atunci calla
spnnea; Omul pe care l-au desemnat sortii, noi spunem.
ca este placut noi gasim foarte just ea el
comande. Pentru toate magistraturile care vin in atin-
gere cu lucrurile sfinte, lasand divinitìíii alegerea acelora
care-i sunt agreabili, noi ne lasam la buna voe a sorti-
lor". Astfel cetatea credea c primeste rnigistratii din
partea zeilor 1.
Platon, Legi, III, p. 690, VI, p. 759. Istoriell moderni au fost
de pgrere c tragerea la sorti erA, o inventie a democratiei ateniene,
ai e4 a trebuit sX fie timpuri eiind arhontii erau ale71 de eXtre
www.digibuc.ro
212 LARTEA lit. CETATEA
In fond, de§i sub aparente diferitc, lucrurile se petre-

ceau la fel §i la Roma. Alegerea consulului nu putea
apartine c.amenilor. Vointa sau capriciul poporului nu
erau potrivite pentru a crea in mod legitim un magi-
strat. Iatä in ce fel era ales consulul. Un magistrat care
functiona mai demult, adicä un mu care se aflä in pe-
sesia icaracterului sacru al auspiciilor, indic printre
zilele faste pe aceia in care trebuia sit fie ales consulul.
In timpul noptei care proceda ziva alegerii, el veghea
tot timpul afarä, eu ochii pe cer, observând semnele pe
cari le trimeteau zeii, in timp ce pronunta in gând nu-
mele câtorva candidati la magistraturä. Datä prevestirila
erau favorabile, aceasta insemna cit zeii apreciau pe a-
ce§ti candidati. A doua zi, poporul se intrunea pe
câmpul lui Maite; acela§ personagiu care consultase zcii
prezida aclunarea. El spunea cu voce tare numele can-
zit.pozo.,11. Aceasta e insit o punt ipotezA, pe care nu o sprijinit nici
un text. Textela climpotrivI aratl tragerea la sorti, xkiipoç vth xvoc-
v.q) Àaxstv, ea foarte veche. Plutare, care sera viata lui Pericle dup6
istorici contimporani ca Stesimbrot, spune eS, Pericle n'a fost nici
odatA. arhonte, egcl aceastl demnitate era tras4 la sorti din timpurile
cele mai vechi, ix nakaino (Plut., Pericles 9). Demetrius din Pha-
lera, care a seris luerXri asupra legislatiei Atenei, gi in particular
asupra arhontatului, spunea formal cit Aristicle a fost arhonte tot pe
eaten tragerli la sorti (Demetrius, eitat de Plutarc, Aristide, 1). E
adevitrat cal Idomeneu din Lampsac, scriitor posterior, spuneit cit
Aristide fusese ridicat la aceasal demnitate prin alegerea coneetit-
tenilor Plutarc insg, care raporteazg aceastit pg,rere (ibidem)
daogft cit daa ea este exactX, trebue sit Intelegem cit Atenienii au facut
o exeeptie in favoarea meritului eminent a lui Aristide. Herodot,
VI, 109, aratX clar eg, in timpul luptei dela Marathon. cei nouil
arhonti printre cart i Polemarcul, au fost numiki pe ealea tragerii la
sorti. Demostene, In Leptinem, 90, citeazit o lege din care rezultii, cg,
ineit din timpul lui Solon sortii desemnau pe arhonti. In fine Pau-
sanias, IV, 5, spune cit arhontatul anual eu tragere la sorti a sue-
cedat imediat arhontatului decenal, adieli in 683. E adevlirat cit
Solon a fost ales pentru a fi arhonte, pílic1 apxtuv; Aristide poate
fost deasemenea; niel un text nu spune msi cit ar fi existat vreo-
dati regula electiunii. Tragerea la sorti pare a fi fost tot aat de
veche ea i arhontatul linsgqi; eel putin trebue sit socotim astfel In
lips5 de texte contrarli. De altfel acesta nu erà un procedeu demo-
cratic. Demetrius din Phalera spune cit in timpul lui Aristide nu se
trIgeà la sorti decitt dintre familiile cele mai bogate, ix ,c(7)v Ti-
tow CB' T ItiTtcyra TcpAp.cera ix6vuov. Inaintea de Solon, nu se
www.digibuc.ro
MAG1STRATUL 213
didatior asupra cgrora consultase auspiciile; daal prin-
tre acei care ceruserrt consulatul se afla vreunul pentru
care auspiciile nu fuseserA favorabile, el îi omitea nu-
mele. Poporul nu vota decât numele care erau pronun-
late de aceg prwdinte 2. Dacq, -prezidentul nu nu-
mea decat °Lai camrlidati, poporul fi vota pe amândoi,
cgei nu se putea altfel; dad.' numea trei, poporul alegea
dinire dânii. Niciodatà nu avea voie adunarea s dea
sufragiile sale altor persoane, decât acelert pe care le
desemnase prezidentul; cAci numai pentru aceia fuseseei
auspiciile favorabile si era asigurat si. asentimentul
zeilor
Acest fel de alegere, care fu scrupulos urmat In pri .
mele secole ale republicei, explicg ckteva teasnuri ca-
racteristice ale istoriei romane si cari ne suprind. Ve-
trggeit, la sorti cleat dintre Eupatrizi. Chiar in timpul lui Lysias
si Demostene nu erau puse In urn5 numele tuturor cetgtenilor.
(Lysias, JJc invalido, 13; in Andocidem, 4; Isocrate v. jzwre'66asoic,
150). Nu se cunosc bine regulile acestei trageri la sorti. care era
incredintatit de alifel thesmotetilor in exorcitiul functiunei; tot ceia
ce se poate afirma, e faptul c5 in nici o epocg textele nu semna-
leaz5 practica xstpotovta pentru cei nouit arhonti. E demn de ob-
servat cg, atunci câni democratia a built conducerea, a creat stra-
tegii si le-a dat Intreaga autoritate; pentru acesti sefi ea nu s'a
gânclit sg. practice tragerea la sorti si a preferat sa-i aleagX prin
sufragli. Astfel clt pentru magistraturile care datau din epoca aris-
tocratie5 mai domin5 tragerea la sorti i alegerea pentru acele care
erau din epoca democraticK.
' Valerin-Maxim, I, 1, 3. Plutarc, Marrellus, 5. Titu-Liviu, IV, 7.
2 Aeeste reguli ale veehiului drept public roman, cari au c5zut
in desuetudine In ultimile seeole ale republicei, sunt atestate de
numeroase texte. Denys, TV, 84, arat5 limpede cit poporul nu voti
deckt numele pronnte de prezident: `0 Aboxostoç &Art; alpeitat
86o, Bpoiirov xat Kak)sciTLIPW, xat b p.oç xa.koiSp.svoç %al.& kózooc
inixpwas col; 2408p4ot tip Ecprilv. Dacg, câteva centurii votau pen-
tru alte nume, prezidentul putea sit nu tie cont de aceste su-
fragii; Titu-Liviu, HT, 21; consules edicunt ne quis L. Quinctium
consulem faceret; si quis fecisset, se id suffragium non observe-
turos. Titu-Liviu, VII, 22: consules . . . rationem ejus se hahi-
turos neqabant. Acest ultim fapt dateaz5 din anul 352 Inaintea I. C.
povestirea lui T.-Liviu aratit dreptul prezidentului cu total ne-
socotit de cittre popor de astit dat5. Acest drept care fu de act ins-
into 1iter5 moartI, n'a fost totusi legalmente deefilntat 1 cu timpul
www.digibuc.ro
dem, de pildä, adeseori cg desi poporul, aproape in una-

nimitate vrea sg, facg consulii pe doug persoane, cu toafe
acestea nu-i este posibil; aceasta din cauzg cg presedin-
tele nu cercetase auspiciile in privinta iacestor doi, ori
poate auspiciile nu au fost favorabile. Dinpotrivg, ve-
dem alteori poporul alegând consuli pe doug persoane
pe care le detestg'; aceasta din cauzil eg presedintele nu
a pronuntat decât aceste doug nume. Ei au trebuit sii
fie votati; cgci votul nu se exprimg, prin da ori prin nu;
fieoare sufragiu trebuie sg, poarte dong nume propril.
fgrg sg, fie posibil sg, scrie allele deal acele care fu-
seserg indicate. Poporul cuíruia i se recomandil candidati
pe care nu-i poafe suferi, poafe sg-si manifesto supgra-
rea, retrigandu-se färi sg voteze; vor rgmâne totusi in
incintg destule persoane pentru a putea simula un vot 2.
Vedem de aci care era puterea presedintelui comitiilor,
si nu trebuie sii ne mai mire expresia consacratg, creat
consoles, care nu se aplica poporului, ci presedintelui
comitillor. De el se putea spune mai degrabg deal de
popor: el creazg consulii; egci el era acela care destgi--
nuia vointa zeilor. Dacg nu era el de fapt acela care
fcea consuli, eel putin ea era acela prin care zeii
ceatt. Puterea poporului nu mergea docat piing la a ra-
mai multi consull s'an raportat la clânsul. Aulu-Gellu, VI, 9.

FuTvium pro tribu aedilem curule rennuliaverunt: at aedilis qui
romitia lzahebat negat aceipere; ad prezidentul, care e un simpla
edit, refuzit sit primeaselt si sit numere sufragiile. Aiurea consuhil
Porch's declarit cit nu va accepta pe cutare candidat. non accipere
women que (Titu-L. XXXIX, 39). Valeria-Maxim, III, 8, 3, poves-
telte el la deschiderea comittilor presidentul C. Pison fu intrebat
dacl, in cazul and sufragiile poporulni s'ar adresa lui Lollius Pali-
cantle. dimsul 1-ar proclama ales; Pison rXspunde cit el nu-I va
proelama, non reunutiabo: ei atunci adunarea dit sufragiile sale unui
alt candidat. Vedem in Velleius, II, 92, pe un president al comi-
tillor nedind voie anal eandidat sit se prezinte, profiteri vetuit,
cum acesta perstql, clausal deelarl, cit chiar dacit ar fi ales de su-
fragiile poporului Intreg, tot nu va recnnomte votul. Or, proclamarea
oresídentuhii. renuntiatio, erm indispensabill l flrit dansa alegerea
nu pules sh, OA loc.
1 Titu Livia, IL 42; Er. 43. Denys. VIII. 87.
2 Irculeill evernple in Denys? VEIL '? i .,Titu-Liviu? II? (14
www.digibuc.ro
MAGISTRATUL 411)
tifica alegerea, i cel mult a alege intre trei sau patru

nume, awl auspiciile se arAtaserl la fel de favorabile
pontru trei sau patru candidati.
Este afará de orice indoiala c acest fel de a proceda
era f carte avantagios aristocratiei romane; s'ar înela
het acela care ar vedea aci o Inselätorie inventatä de
dânsa. 0 astfol de inseläciune nu se putea concepe in
secolele In care aceastä religie era puternicä incä. Politi-
ceste, ea era inutilä In primele timpuri, cAci patricienii
aveau atunci majoritatea In sufragii. Ea s'ar fi putut
intoarce impotriva kr chiar investind unt singur OM
CU o putore nemärginitä. Singura explicatie ce s'ar pu-
tea da In privinta acestor obiceiuri sau mai degrabä
rituri ale alegerii, e faptul crt toatä lumen credea In mod
sincer, eä, alegerea magistratului nu apartinea poporului,
ci zeilor. Omul care trebuia s. dispunä de religia si de
soarta cetätei trebuie sä fie revelat de vocea
Prima regulä pentru alegerea unui magistrat era aceia
pe care o da Cicero: O.' fie numit dupä rituri" 1. Daca
câteva luni dupa alegere cineva venea s spunä Senatu-
lui eä a fost neglijat vre un rit sau ru Indeplinit, Se-
natul ordona consulilor s abdice si ei ascultau. Exem-
plele sunt foarte numeroase; i daca pentru doi sau trei
dintre dânii, putem crede c Senatul a fost foarte mul-
tumit s scape de uin consul fie neândemânatec, 'fie
Insufletit de gânduri rele, de cele mai multe ori dim-
potrivä, nu i se poate imputa deaf un scrupul religios.
E acleviirat c atunci când sortii la Atena sau aus-
piciile la Roma au desemnat pe archonte sau consul,
se fäcea un fel de Incercare prin care se examinau me-
ritele noului ales 2. Aceasta ne va aräta ceia ce dorea
cetatea sä gäseascä la magistratul säu; ea nu cäuta omul
I Cicero, De legibus, III, 3; Auspicia patrurn sunto, ollique ex
se produnto qui cornitiatu creare consules rite possint. Se stie c in
De legib., Cicero nu face decat s reproduc i sg, explice legile Romei.
2 Poxep.aaict sau Icvecxpt.3e5 Etpx6vttuv. Deosebitele chestiuni ce
erau puse la acest examen se Osage enumerate in Dinaro, Ariato-
gitonent, 17-18 E;i In Pollux, VIII, 85-86. Cf. Lycurg fragm. 24 si
Harpocration, V° értecog.
www.digibuc.ro
cel mai euragios In fa'sboiu, eel mai indemânatec sau eel

mai drept In timp de pace, ci pe eel mai iubit de zei. De
fapt senatul atenian Intieba pe moul ales daea poseda vre
un zeu casnic 1
daca faeea parte din vre o fratrie,
daa. avea un mormânt al farniliei §i daeä-si Indeplinea
toate datoriile fa-0, de morti 2. De ce aceste chestiuni?
pentrua acela care n-avea vre un cult familial nu pu-
tea sä ia parte la cultul national i nici nu era apt
faa sacrificii in nurnele cet4ii. Acela fyi,re neglija cul-
tul mortilor sgi era expus mâniei lor si urmä'rit de dus-
maimi nefdzuti. Cetatea ar fi fast foarte temerarà daca
§i-ar fi incredintat soarta unui asernenea orn. Trebuia ca
noul magistrat sä" fie, dup'à expresia lui Platon, dinteo
familie purà 3. Cki, daa vre-unul din strämosi ar fi co-
mis vreodatà unul din actele care pangáresc religia, al-
tarul focului eirnânea pe veci pätat i descendentii erau
urâti de zei. Acestea erau principalele Idtrebari ce se
puneau aceluia care avea sh deving nrigistrat. Se pare
cà nimeni mu se ecupa nici de caracterul, nici de inteli-
genta sa. Ei tineau mai ales sä se asigure a el era In
stare s'à kideplineasa, funetiunile sacerdotale i a re-
ligia cetsätii nu va fi compromisit In mâinile lui.
Acest fel de examen pare a. era Intrebuintrit §i la
Roma. E adevgrat cà nu avem nici o indicatie asupra
ehesItiunilor arora trebuia s'à eispundà consulul; §tim
insg cà acest examen era fkut de care pontifi i ne putem
foarte usor inchipui di nu se referea deal la aptitudi-
nile religioase ale magistratului 4.
El ppect6ps5 slaty ccivrtli 'hut ficup.ot Ag ip/CE:OT zut 'ArciaXtuvoç
uwcpgios (Dinars, in Harpoeration). §1 'Ait6):ktuv iutiv Utrt0t; ISCL-
rptiwg tcd Zsbg Ipstog (Pollux, VIII 85).
4 El Ir'Ipta tcarpCpx anti (Dinars, in Aristog., 17-18). Arhontele rnai
erì Sntrebat t}I dad a fiteut toate campanille la care fusese chemat
qi dadli pl6(ise toate impozitele.
8 Platon, Legile, VI, p. 759: ttç 6rtv.O.tom ix Tall/ zarlapzuousubv
oix41ortov. Pentru aseleal ratiuni se indeparta dela archontat mice
p ersoara infirmit sau diform& (Lysias, invalido, 13). Cxci un
eusur fizie, semn al relei vointe divine, Mee% pe un om nedemn de
indeplinl vreun sacerdotiu i prin urmare de a exercita vreo
magistraturit.
4 Denys, II, 93: ol Ito vtfxzc.. . . 'Ca; EtpXàç drc&caç grrriConai
www.digibuc.ro
LEGEA 217
CAN'POLUL XI
Legea
La Greci si la Romani, ca si la Indieni, legea a fost
mai intaiu o parte a religiei. Vechile coduri ale cetati-
lor erau un ansamblu de rituri, de pescriptii liturgice,
de rugaciuni si in acelas timp i de dispozitii legislative.
Regulile dreptului de poprietate si ale dreptului de
succesiune erau imprastiate print re reguhle relative la
sacrificii, la inmormântare si la cultul mortilor.
Ceia ce ne-a mai rilmas din cele mai vechi legi ale
Romei, care erau numite legi regale, se aplica tot atAt
de des la cult cât si la raporturile vietei civile. Una din
ele interzicea femeiei pacatoase sa, se apropie de altar; o
alta interzicea servitul unor oarecari bucate la prânzu-
rile sacre, o a treia spunea ce ceremonie trebuie s facìl
un general victorios când se intorce in ora$. Codul ce
lor dougsprezeze Table, desi mai recent, continea Inca
prescriptii minutioase asupra riturilor religioase ale in-
mormântarii. Opera lui Solon era totdeodata un cod, o
constitutie i un ritual; aci erau reglementate ordinea
sacrificiilor i pretul victimelor, ca si riturile ceremoniei
nuptiale si cultul mortilor.
Cicero, In tratatul sau despre Legi, schiteaza planul
unei legislatiuni, care nu este complect imaginara. In
ceoace priveste folndul si forma codului sau, imita pc
vechii legiuitori. Tea primele legi pe care le formuleaza:
Nu vä apropiati de zei cleat cu mânile curate; In-
tretineti Temple le parintilor vostri i locuinta Larilor
casnici; preotii sa nu intrebuinteze la pranzurile sfinte
cleat mâncarile prescrise; dati zeilor Mani cultul
datorit". Bine inteles, filozoful roman se preocupa foarte
putin de aceasta veche religie a Larilor i Manilor, schi-
Nu mai e nevoi s spunem a in ultimele secole ale republicei,
aeest examen, presupuniind eg. se mat tinel, na mai eri cleat o
simplii formalitate.
www.digibuc.ro
teazg un cod dupg imaginea codurilor antice, si se

credea obligat sg insereze i regulile privitoare la cult.
La Roma era un adevrtr recunoscut, cg nu putea
fi cineva un bun pontifice dad', nu eunostea dreptu11,
invers, nu puteai s cunosti dreptul dacg nu cunosteai
regulile religioase. Mu ltg vreme numai jurisconsultii an
fost pontifici. Cum nu era aproape nici un act al vietii
care sg nu fi avut vreun raport cu religia, rezultg de
aci cà aproape totul era supus hotgririlor acestor preoti,
crt ei erau singuHi judecgtori competenti intr'un nu-
mgr nem:grginit de procese. Toate contestatiile relative la
cgsgtoric, la divort, la drepturile civile i religioase ale
erau aduse In fata tribunalului kr. Ei erau
judecgtorii incestului i ai celibatului. Cum adoptiunea
era in leggturg eu religia, ea nu se putea face cleat cu
asentimentul pontifului. A face un testament, insemna
sh" rupi ordinea pe care o stabilise religia In privinta
suecesiunei bunurilor si a transmisiunei cultului; deaceia
testamentul, la origine, trebuia sg fie autorizat de
pontif. Cum hotarele oricgrei proprietgti erau hotgrite
de religie, de indatg ce doi vecini erau In litigiu, ei tre-
buiau s pledeze In fata pontifului sau In fata preoti-
lor, care erau nulniti frati arvali2. Iatg pentruce aceiasi
oameni erau pontifi si jurisconsulti; drept i religie nu
format' cleat o singurg institutie 3.
La Atena, primul arhonte i regele aveau aproape a-
celeasi atributii judieiare ea si pontiful roman. Aceasta
pentrucg arhontele avea misiunea s vegheze la perpe-
tuarea cultului casnic4, i regele, asemgnaor in totul
Cicero, De legihus. II, 19. Pontificem neminem bonum esse nisi

qui jus civile eognoseit.
2 Cicero, De legibus, II, 9, 19, 20. 21; De aruspie. resp. 7; Pro
domo, 12, 14. Denys, II, 73. Tacit, Annalele, I, 10; Hist., I, 15.
Dion Cassius, XLVIII, 44. Pliniu, Hist. nat. XVIII, 2. Aulu-Gelle,
V, 19; XV, 27. Pomponius, In Digeste, De origine juris.
8 De a ci se trage aceastX veche dermitie pc care jurisconsultii au
pilstrat-o pang, la Justinian: Jurisprudentia est serum divinarum
atque hurnanorum notitia.
4 Ion, de Apollop, hereo, 30,
www.digibuc.ro
LEGE A. 219
pontifului roman, avea conducerea supremä a religiei
cetatii. Astfel el, cel dintli, judeca toate desbaterile care
se refereau la dreptul de familie si al doilea, toate de-
lictele care atingeau religia 1.
Felul de creare al legilor antice ne apare foarte clar.
Ele n'au Lost inventate de un singur om. Solon, Lycurg,
Minos, Numa au putut sci, transpuie in scris legile cetätei
lor, ei insä" nu le-au fâcut. Dacä intelegem prin legiui-
tor un om care creiazil un cod prin puterea geniului &an
§i care il impune celorlalti oameni, legiuitori de acest
fel n'a existat niciodata la cei vechi. Legea antica n'a
luat nastere nici din voturile poporului. Gândul di
un numgr de voturi ar putea face o lege n'a apärut
decat foarte tarziu In cetilti, si numai dupä ce fuseserä
transformate prin dou'A revolutii. Pang atunci legile
se prezentau numai ca ceva antic, venerabil si de ne-
schimbat. Tot ant de vechi ea si cetatea, fondatorul
le-a asezat, in acelas timp cand a pus si piatra funda-
rcentalä a altarului, moresque viris et moenia ponit.
Le-a ingituit In acela§ timp cu religia. Nu putea totusi
spune c6 le-a imaginat singur. Cine este atunci adevA-
ratul autor? Cand am vorbit mai sus despre organizarea
familiei si despre legile grece sau romane care regle-
mentau proprietatea, succesiunea, testamentul, adopti-
unea, am observat cat de exact corespundeau aceste
legi ea credirrtele vechilor generatii. Daca punem aceste
legi In prezenta echitAtii naturale, le gäsim adeseori In
contradictie cu dansa si pare foarte dar ea', ele n'au
Lost concepute in respectul notiunei dreptului absolut
si al sentimentului de dreptate. Ing dach privim ace-
leasi legi dim punctul do vedere al cultului mortilor si
al foeului sacru, si datä le compargm cu diversele pre-
scriptii ale acestei religii primitive, vom recunoaste ca
sunt intr'un acord perfect cu toate acestea.
Oraul n'a fost nevoit sbi-si cerceteze constünta si sà'
spung: acest lucru e just, acesta nu este. Nu astfel s'a
ascut dreptul antic. Omul cralea oil focul sfânt, in vir-
1 Pollux, VIII, 90 Andocide, de Mysleriie, 111.
www.digibuc.ro
CARTEA HI. CETATEA.
tutea legii religioase, trecea dela tatä la fiu; si de aci a

rezulbat cg, locuinta a fost socotitä un bun ereditar.
Persoana eare-si ingropase pe tatäl sän. In propriul säu
ogor, credea cä, spiritul mortului a luat pe vescie In po-
sesie acest camp i pretindea posteritätii sale un cult
perpetuu; a rezultat de aci cä ogorul, domeniul mortului
locul de sacrificii, a devenit proprietatea inalienabilä
unei familii. Religia spunea: fiul continuä cultul, nu
fica; i legea a spus i dansa, fiul mosteneste nu fiica;
nepotul mosteneste In linie bärbäteaseä, nu nepotul In
linie femeiasa Iatä cum s'a fäcut legea. A apärut dela
sine, färä sä. se fi sträduit cineva prea mult s'o &lute.
Era consecinta directä i necesarä a credintei; era religia
aplicandu-se relatiilor dintre oameni.
Cei vechi spuneau cä legile lor le erau venitte dela
zei. Cretanii le atribuiau pe ale lor nu lui Minos, ci lui
Jupiter; Lacedemonienii credeau cä, leginitorul lor nu
era Lycurg ci Apo Hon. Romanii spuneau cä Numa scri-
sese sub dietalea uneia dintre zeitätile cele mai puternice
ale Italiei entice, zeita Egeria. Etruscii îi primiserä
legile lor dela zeul Tage. Ceva adevärat este in toate
aceste tradiii. Adeväratul legiuitor la cei vechi n'a fost
omul, ci credinta religioasä pe care fiecare o purta In-
tr'insul.
Legile au rämas mult timp un lucru sfant. Chiar In
epoca cand s'a admis eh' vointa unui om sau sufragiile
unui popor puteau face o lege, totusi mai era inicA, nevoe
ea religia sä fie consultatä i sä fie si ea de aceia§i pii-
vere. La Roma se credea cA unanimitatea sufragiilor nu
era suficientä pentru ea sä poitä, decreta o lege: mai era
1)206 nevoe ca hotärirea poporului sä fie aprobatä de
pontif si ca augurii sà ateste eä, zeii erau favorabili
legii propuse
Denys, IX, 41: Tag prttpcapvIcaç thyripopi7g òEt, rpo6soXes.
cap.ivig TIN pouViN, 'Kai yob TOArjooq ItaTiEc cpatpiag tag LP4vpoug
iNSViTXCLVTOÇ %Ca p.se tlp.p6tspa .rce5Trz Talv Imp& TO5 AUG1101400 (311-
p.eíAsv %ea otwva,v Froiv ilMtvrt015i1PCUO, TOTS xspEag AceastX,
regulg prea riguros observatiL In primul secol al republicel, clispIru
mai arziu eau fa eludaa.
www.digibuc.ro
LEGEA 221
TRW() zi and tribunii plebei au voit s fang o legc

adoptat4 de o adunare a triburilor, un patrician le-a
spus: Ce drept averi voi s'a faceti o lege nouá sau sa
vá atingeti de legik existente? Voi care nu aveti aus-
piciile, care in adunArile voastre nu s'avarsiti acte re-
ligioase, cc aveti voi comun cu religia i cu toate lu-
crurile sfinte, printre care trebuia sá numargm
eg ea? 1.
Astfel ne putem da foarte usor seama. de respecrtul
de credinta pe care cei vecbi au pástrat-o foarte malt timp
pontru legile lor. Ei nu vedeau in ele o operá omeneasc5.
Ele aveau o origine s Malta. Nu-i un cuvant fard seas
cand Platon spune cá deed te supui legilor te supui zei-
lor. El nu face dealt sá exprime conceptia greacá atunci
rand la Criton ni-1 aritá pe Socrate dându-§i vieata
pentruca legik i-o cereau. Ineintea lui Socrate se Kri-
ses° pe stanca dela Termopile: TrecRorule, du-te
pune Spartei Ca am murit aci pentru a ne supune legi-
lor ei". Legea la cei vechi a Lost intotdeauna sfanta. In
regalitátii ea era regina zeilor, In timpul re-
publicilor a fost regina poporului. A nu i se supune era
un sacrilegiu.
In principiu, legea era immabilá, cad era divinä. Tre-
buie sg, observám eä niciodatá legile nu erau abrogate.
Se putea foarte bine face altele noui; cele vechi subsis-
tau insä orina,ta contrazicere ar fi fost intre ele. Codul
lui Dracon nu a fost abrogat de eltre acela al lui Solon
si nici legile regale de enre cele douIsprezece Table.
Piatra pe care se afla sgpat6 o lege era inviolabilá;
1 Denys. X, 4: 'fly/4 bp.iv tareau Tfov ispebv, Inv iv Tt zai yó-

Ito; :;¡v. Cf. Titu-Liviu, III, 41: nec plebem nec tribunos legem
ferre posse.
2 Andoeide, De mysteriis, 82: 'ESo;s Tell Vv.", Teuecp.svoç atte,
noXvt.teriabat 'Arivutouç MIT& TEt itaTtLtt, v6p.otç Si xpi-iaria:
2:4)stuvog, xptoriat Si zal co pcbtonaç eiop.ot5, agcep ixptUp.sba,
iv 'ail ttpóaOsv xp61,04). Cf. DémostUne, in Evergum, 7 1, in Leptinem,
158. Pollux, IX, 61. Aulu-Gelle, XI, 18: .Draconis leges, guoniam
videbantur acerbiores, non decreto jussogue, sed tacito illiteratogue
Atheniensiunt eonsene obliteratae aunt.
www.digibuc.ro
cel mult cei mai putin scrupulosi îi permiteau s o in-

toarca. Acest principiu a fost cauza principala a marei
confuzii pe care o putem observa in dreptul antic. Legi
cu totul opuse si din epoci diferite se gaseau reunite,
toate trebuiau sa fie respectate.
Vedem intr'un discurs al lui Iseu doi oameni certfin-
du-se pe o mostenire; fiecare dintre ei are o lege in fa-
voarea sa. Ambele legi sunt cu total contrarii, la f el de
sfinte insa. Astf el codul lui Manu pastreaza vechea lege
care stabilaste dreptul de primogenitura, i inscrie o
alta alaturi de aceasta, care prescrie imparteala egala
intre frati.
Legea antica nu are niciodata considerente. i dece
ar avea? Ea nu este inut s dea relatii. Exista pen-
trued zeii au facut-o. Ea nu se discuta, ci se impune;
este o opera de autoritate; oamenii i se supun pentruca
au credinta inteinsa.
Timp de multe generatii, legae nu erau scrise; se
transmiteau din tata in fiu, odata cu credinta i for-
mulaic de rugaciune. Ele erau o traditie sfânta care se
perpetua in jurul altarului familiei sau a cetatii.
In ziva in care ele au inceput sa fie scrise, au fost con-
semnate in cartile sfinte, in rituale, in mijlocul rugaciu-
nilor si al ceremoniilor. Varron citeaza o lege antica a
orasului Tusculum si adauga ca a citit-o in cartile sfinte
ale acestui oras Decays din Halicarnas, care consuP-ase
documente originale, spune ca la Roma, inainte de e-
poca Decemvirilor, putinul care era in materie de legi
scrise so gasea tot In cartile sfinte 2 Mai tarziu legea
ese din ritualuri; o gasim scrisa deosebit; se continua'
Insa obiceiul i1iuerii in templu i preotii o pa7ese ca
mai inainte.
Scrise sau nu, aceste legi erau intotdeauna formulate
in hotariri foarte scurte, care se pot compara, in privinta
formei, cu versetele cartii lui Moise, sau cu capitalele
crii lui Manu. Este chiar bAnuiala c. textul legii
Varron, De ling. lat. VI, 16.

2 Denys, X, 1 : v tepalc piv)).0,;
www.digibuc.ro
LEGEA 223
era rift:tat'. Aristot spune c'd inainte de timpul legilor
scrise, ele erau diutate 2. Au rams amintiri in limbâ,
Romanii numeau legile Carmina 3, versuri, Grecii le spu-
neau v6tiot, cânturi 4.
Aceste versuri antice erau texte neschimbate. Dad"), le
schimba o literä, se deplasa un cuvânt, sau se altera rit-
mul, ar fi insemnat s distrugi legea uiisài, distrug'ând
forma sfântâ sub care ea se aratase oamenilor. Legea
era ea si rugAciunea, care nu era agreabil6
cleat cu condifia s6 fie recitatä cu exactitate; devenea
nerespectuoasA daca s'ar fi schimbat un singur cuvânt.
In dreptul primitiv exteriorul este totul; nu trebuie
crtutam sensul sau spiritul unei legi. Legea nu valoreaza'
prin principiul moral pe care-I are, ci prin cuvintele pp
care le confine formula sa. Intreaga sa putere sta; Isi cu-
vintele sfinte care o compun.
La cei vechi i mai ales la Roma, ideia de drept era
inseparabilA de intrebuinfarea unor oarecari cuvinte sa-
cramentale. Dach era vorba, de exemplu, de o obligafie
care se contracta, unul trebuia s spung Dari spondes?
si cellalt trebuia s rAspundâ: spondeo. Daca nu se pro-
nunfau aceste cuvinte contractul era inexitent. In zadar
creditorul venea siL cearg plata datoriei. Debitorul nu
datora nimic. Caci ceeace obliga pe cineva in acest drept
antic, nu era constiinfa i nici senItimentul drepth4ii, ci
era formula sfânta. Aceastal formula', pronuntatA intre
douâ persoane, stabilea intre ele o legatura de drept. A-
colo unde formula nu exista, nu exista nici dreptul.
Formele bizare ale anticei procecluri romane nu ne vor
mai surprinde dacâ ne eandim c dreptul antic era o
religie, legea un text sacru, justifia un ansamblu de
rituri. Reclaranntul îi egutâ dreptul dupg lege, (Tit
Ellen, H. V., II, 89.

2 Aristot, Probi. XIX, 28.
3 Tit.-Liviu, I, 26: Lex horrendi earminie erat.
Nép.to = a implirti; v6p.os, diviziune, meur, ritm, eantee;vez1
Plutare, De musica p. 1133; Pindar: Pyth, XII, 41; Prarn. 190
(edit. Heyne) Seollastut lui Arietofan. Chen., 9:N6p.ot zotXe5v vy. el
$t; Oso4 elvvoc,
www.digibuc.ro
lege. Prin enuntarea legii pune mâna pe adversar. Tre-

buie sä, fie hied foarte atent; ca sä, aibä legea de partea
sa, trebuie sä' cunoase ä. toti termenii i sä-i pronunte cu
exactitate. DacA spune un cuvant in locul celuilalt, le-
gea nu mai existä i aiu-1 mi poate apura.
Gaius povsteste iratamplarea unui mu, al arui vecin
Ii täiase via; faptul era constatat; cità legea, dar aceasta
spunea arbori. El spusese vie si asfel pierdu proeesul
Enuntarea legei nu era deajuns. Trebuia intoväräsita
de semne exterioare, care erau ca i riturile acestei ce-
remonii religioase, si se numia contract sau piocedurà
in justitie. Din aceastä, cauz5,, in orice -vânzare, trebuia
sá intrebuintezi o bucatá de aramá i o balantg; ca sä,
cumperi un lucru trebuia sä,-1 atingi cu mama, mancipa-
tio; dacii cineva disputa o proprietate, avea Joe o luptä
fictivä, manuum consertio. De aci toate formele
emancipärii, ale actiunei juridice i intreaga pantominà a
proceduri.
Cum legea fácea parte din religie, ea partieipa la ca-
recterul misterios al acestei religii a ceatilor. For-
mulele legii erau tinute secrete ca i acele ale cultului.
Ea era linutà ascuns6 pentru ochii sträinului, chiar si
pentru plebeu. Aceasta nu pentrucä% patricienii s'ar fi
gândit cä, ar putea sä, tragg o mare foitä, din posesiunea
exclusivä, a legilor, ci pentrucg legea, prin origina
natura sa, a foslt foarte mult timp un mister, in care
nu puteai fi initiat cleat dupä, ce ai fost initiat in preala-
In cultul national §i casnic.
Origina religioasä, a dreptului antic ne mai explicg
încà unul din principalele caractere ale acestui drept.
Religia era pur eivila, adia, specialà fiecárei cetä,ti, deci
nu putea sä, decurgA dintr'insa cleat un drept civil. Tre-
buie Irish" sä deosebim sensul pe care-I avea west euvânt
la cei vechi. Când spuneau eä dreptul era civil, jus ci-
vile, velloE nokermoi, ei nu intelegeau numai faptul
cà fiecare cetate avea codul sät1 dupá cum in zilele noa-
stie fiecare stat Il are pe al sau. Ei voiau sà spung cá
Gains, Instit., IV, 11.
www.digibuc.ro
CETATEANUL $1 STRAINUL ZZI)
legile lor nu aveau valoare si nu puteau actiona deceit

intro membrii unei aceleasi cetgti. Nu era suficient sl
locuesti intr'un oras pentru a putea fi supus legilor sale
si a fi protejat de dânsele: trebuia s fil i cetäteon.
Legea nu exista pentru sclavi i nici pentru strgini. Vom
vedea mai departe cí strginul, domiciliat inteun oras,
nu putea A' fie raici proprietar, nici mosteniter, nici
testeze i nici sä', feed vreun contract de orice fel si nici s.
aparä in fato tribunalelor ordinare ale cetgtenilor. La
Atena, dacg el se Intâmpla sä fie creditor al vreunui
cetitean, nu putea sa-1 uringreascg in justitie pentru
plata datoriei sale, legea nerecunoscând un contract
valabil pentru el. Aceste dispozitii ale vechiului drept
erau de o logica perfectä. Dreptul nu era näscut din ideia
de justitie, ei din religie si nu era conceput in anti, de
dânsa. Paatru ea sg fie un raport de drept intre doi oa-
meni, trebuia s existe intre ei un raport religios, adieg
aibg cultul acluiasi altar si aceleasi sacrificii. and
intre doi oameni, aceastä, comunitate religioasä nu exista,
nu putea sä, existe nici relatie de drept. Or, nici sctlavii,
nici sträinii nu aveau drept la religia cetätii. Un sträin
un cetitean, puteau träi aläturi multi ani, färä oa
se fi putut concepe posibilitatea stabilirii unei leggtari
de drept intro ei. Dreptul nu era deat una din fetele
religiei. Acolo uncle nu era religie comunä nici legile nu
erau comune.
CAPITOLUL XII
Cetãteanul §i stainul
Cetäteanul era recunoscut dupg faptul c putea lua
parte la cultul cetätei, si tocmai dela aceastg participare
Ii veneau toate drepturile sale eivile si politico. Ace la
care renunta la cult trebuia s. renunte si la drepturi. Am
vorbit mai sus de prânzurile publice care formau prin-
cipala ceremonie a cultului national. Or, la Sparta, acela
93908. Biblioteca Universitar5. Vol. VI 15
www.digibuc.ro
226 CARTEA Hi. CETATEA
care nu lua parte la dânsele, chiar daca n'ar fi fost din

vine, sa, inceta imediat de a fi socotit printre cetAteni
Fiecare cetate cerea ca toti membri sgi s ia parte la
serbArile cultului 2 La Roma, trebuia s fii fatA la cere-
monia sfânth,' a lustratiei. pentru a te putea- bucura de
drepturile politice 3.
Cel care nu asistase, adicA acel care nu luase parte la
rugAciunea comung si la sacrificiu, nu mai era cetiltean
pitn5, la lustrul urmgtor.
Daca vrem s definim cetgeanul timpurilor antice,
prin atributul su cel mai esenti'al, trebuie spus c'ai este
omul care posed6 religia cettitii. Este acel care onoreaza
aceiasi zei ea i dânsa 4. Este acel pentru care arhontele
sau pritanul oferä sacrificiul In fiecare zi 5, care are
dreptul A, se apropie de altar, care poate sA pätrundá
In incinta sfânt.1, unde se tin adungrile, care asistA la
serbAri, care urmeazA procesiunile j ia parte la pane-
giricuri, care se a§eazA la ospetele sfinte i primeste
partea sa din victime. Deasemeni acest om, In. ziva in
care a fost inscris pe registrele cetAtenilor, a jurat cá,
are s. practice cultul zeilor cetAtii si are s. lupte pentru
ei 6. IatA termenii limbii: a fi admis printre cetAteni, a-
ceasta se exprimA in limba greacA prin cuvintele i. e r r ty t
ubv LspÑv, dreptul de impArtAsire a lucrurilori sfinte 7.
1 Aristot, Politica, II, 6, 21 (II, 7).
2 Boeckh, Corp. inscr., No. 3641 b, t. II, p. 1131. La fel, la Atena
bitrbatn1 care fusese desemnat s la parte la ospetele publice i nu
se achitase de aceastg datorie era judecat i pedepsit; vezi o lege
citatii. de Atenen, VI, 26.
Denys, IV, 15; V, 75, Cicero, Pro. Ccecina, 34. Velleins, II,
15. Se admise o exceptie pentru soldatil in campanie 1 incit
trebuia ca eensorul s5, trim1t4 s4 le la numele, pentru ea inscrittli pe
regIstrul ceremoniel sA, fie considerati prezenti.
4 OF); 41 /alt.; vopget. Osok vop.iCuw. (Xenofon, Memor., I, 1).
5 Asupra saerificillor pe care pritanii le ficean in flecare zi in
nnmele oratului, rezi Antiphon, super choreuta, 45.
6 Kai Tex tap& Ta virtra &ovth Si bid() tpv. Intreaga
formnlit a acestui jurlimiint se glsegte in Pollux, 'VIII, 105-106.
7 Deeret relativ la Plateeni, In Demostene, in Ne tram, 104. Cf.,
ibidem 113: Tast&v xal lcpdv %ea Ttp.i5v I.LsTixety. Vezi i Isocrate,
Panegyr., 43 vi Strabon, IX, 3, 5.
www.digibuc.ro
CETIMANUL I STRXINIIL 227
Stain, din c.ontra, este acel care n'are acces la cult,
acel pe care zeii cetätii nu-1 proteguese i n'are nici drep-
tul invoace. Cdei acesti zei nationali nu vor sä pri-
measeä rugäciuni i daruri decat dela cetätean, resping
pe sträin; intrarea in templele lor Ii este interzisä
prezenta sa In timpul ceremoniilor este un saerilegiu.
0 märturie despre acest antic sentiment de repulsiune
ne-a ramas intr'unul din principalele rituri ale cultului
roman: pontiful, atunci and sacrifia, in pliai aer, tre-
buie sä, aibà capul acoperit, pentrucd nu trebuie ca in
fata focului sacru, in a,etul religios care este oferit zei-
lor nationali, sä, i se arate ochilor pontifului figura vre-
unui stain; auspiciile ar fi turburate"1.
Un obiect sacru care cädea pentru o clipà numai in
mana unui stain, devenea indatd profan; el nu-si putca
redobindi caracterul säu religios decat printr'o cere-
monie expiatorie2. Dacä, dusmanul ocupa un oras §i ce-
tätenii sài l'ar fi reluat din mänile lui, trebuia mai
Inainte de toate ea templele sä, fie purificate i toate
focurile sacre stinse i reaprinse: atingerea stainului le
pâmgärise 3.
Astfol religia stabilia intre cet.-äjoan si stain o deo-
sebire profunda i neinläturat 4. Aceastä religie, atilt
timp cat a fost stäpänä, pe suflete, nu ingäduia sä, se
dea stiräinilor dreptul de cetätenie. lai timpul lui He-
rodot, Sparta nu-1 acordase încà nimänui, cu exceptia
unui prezicdtor, si pentru aceasta fusese a-levee de ordi-
vir-j1,
g Eoeida III, 406. Festus, V Exes'o: Lictor in quiln.sdain
sacris elamitabat, hostis exesto. Se §tie el hostis se spuneit despre
(Maerobin, I, 17; Varron, De ling. lat. V, 3. Plaut, Tri
nu»tus I, 2, 65); hostilis facies, in Virgil inseamna figura unui
.str/in.
2 Digeste, cartea XI, tit. 6, 36.
So poate vedea un exemplu al acestei regule pentra Grecia in
Plutarc, Aristide, 20 qi pentru Roma in Titu-Livin, V, 50.
4 Aceste reguli ale timpurilor antice s'au mai imblânzit apoi:
strXinii au obtinut droptul de a intra in templele cotatii i de a
depune ofrande. Cn toate acestea au mai riLmas oarecare serblri §i
sacrificil dela eari str6inul a fost tntotdeauna exclus, vezi Boeckh,
Corp. inscr., 101: Ilstpcus5ct y6p.ip.by ietcy slatem, iXXcv
www.digibuc.ro 15*
nu% formal al oracolului'. Atena acorda ,Adest &apt

cite odatA, Ina+, ea foarte multe precautiuni! Trebuis
mai intiii ca poporul reunit sg, voteze admiterea strlinu-
lui; aceasta nu Insemna Ind, nimic: trebuia ca nouä zile
apoi o a doua adunare sä voteze In acelav sens cu vot
secret, vi sä fie eel putin vase mii de sufragii favorabile:
eifra care va 'Area enormá, dacá ne gandim cá foarte
rar o adunare atenianä reunea acest nuraär de cetäteni.
Insfarvit oricine dintre Atenieni putea a opunri, un fel de
de veto, sä atace decretul Inaintea tribunalelor ea fiind
contrariu vechilor legi vi sä-1 anuleze. Desigur, nu exista
act public pe care legiuitorul sá-1 fi Iniconjurat cu atatea
greutäti vi precautiuni, cum era acela care-i conferea
unui stralin titlul de cetätean; erau mult mai putine for-
malitäti de Indeplinit pentru declararea unui rdsboi sau
pentru facerea unei legi noui. De ce se opuneau attitea
obstacole sträinului care voia sti, fie cetätean?
Desigur, nu se temeau ca votul säu In aduaxile po-
litice ar face sä se Incline balanta. Demo,stene ne spune
ad.eväratul motiv vi aclevärata conceptie a Atenienilor:
Trebuie A, ne gândim la zei vi sä psástrám sacrificiilor
Intreaga lor puritarte". A exclude sträinul Inseamnd s'a
veghezi asupra ceremoniilor sfinte". A admite tin strhin
printre cet4eni ar insemna sä-i faci parte la religie vi
sacrificii" 2 Pentru un asemenea act poporul nu se sim-
tea complect liber, ci era cuprins de un scrupul religios;
aci el vtia CI zeii nationali erau dispuvi sä refuze pe
sträin vi cá sacrificiile ar putea fi alterate prin prezenta
unui nou venit. Onoarea dreptului de cetätenie unui
sträin era o adeváratá violare a prineipiilor fundamen-
tale ale cultului national, vi tocinai pentru aceasta ce-
tatea, la origine, era eat de aver& De asemeni mai tre-
buie sä notilm di persoana, attil de greu admisä ea ce-
tittean, nu putea fi nici arhonte, nici preot. Cetatea II.
3 Herodot, IX, 33-35. Totusi Aristot spune at vechil reg.! ai
Spartei acordau destul de bucuros dreptul de cetittenIe (Poi,tica,
II, 9, 12).
2 Demostene, In Neceran, 89, 91, 92, 113, 114.
www.digibuc.ro
CETATEANUL I STRAINUL 229
ineduia sg, asiste la cult; sa-1 prezideze ar fi fost prea
mull.
Nimeni nu putea deveni cetgtean al Atenei dacg era
cetgtean in alt oras Cgci faptul de a fi In acelas timp
membru a doug, cetäti era o imposibilitate religioasg,
fel ea atunci and era vorba sg," fii membru a doug fa-
milli. Nu puleai sg, ai doug religii in acelas timp.
Participarea la cult aducea dupg dânsa i posesiunea
drepturilor. Cetgteanul care putea s asiste la sacrificiul
care preceda adunarea, putea sg, voteze. Dupg cum putea
sg faeg sacrificii in numele celthitii, tot asa putea sg, fie
pritan san arhonte. Având religia eet4ii, putea sg, invoce
legea si sg sitvgrseaseg toate riturile procedurii.
Strginul. dimpotrivg, neluând parte la religie, nu pu-
tea sg aibg nici im drept. Dacg, infra in locul sfânt pe
pe care preotul II desemnase pentru adunare era pedepsit
en moartea. Legile cetätii nu existau pentru dânsul.
Dacg eomitea vreun delict, era tratat ca nn sclav i pe-
depsit fgrg, forme de proces, cetatea nedatorandu-i niei
no fel de dr4tate 2 Atunci cand a ajuns sn se simfg
nevoia unei justitii pentru strgini, a trebuit s5. se sta-
bileascg un tribunal exceptional. Roma avea un pretor
nentrn judecata strginilor (preetor peregrim(3). L Atena
judeegtorul strginilor a fost polemarcul, adieg acelas ma-
gistrat care era insgrcinat en grija rgsboiului si en toate
leggturile eu inamicul 3.
Nici la Roma niei la Atena sträinul nu putea sg fie
proprietar 4. El nu putea sg. se egsgtorelseg; eel putin
egsgtoria sa nu era recunosentg; copii ngscuti din egsg-
toria unui &Wean ou o 'stirging eraul nurniti bastEatti 5.
I Plutare, Solon, 24. Cicero, Pro Comina, 34.
2 Aristot, Pnlitica, III, 1, 3. Thlaton, Legile, VI.
8 Demostene, in Neerant, 49. Lysias, in Pancleonein, 2, 5, 13,
Pollux, VIII, 91. Harpoeration, V°. 1104p.apzo5.
4 Xenophon, De vectigal., II, 6. Strliinul putea obtine prin fa-
voare inclividuall eeeace dreptul gree numea irwrtiotg, dreptul
roman jut, comercii.
5 Demostene, in Nierain, 16. Aristofan, Pasdrile, 1652. Arlstot
Politica III, 3, 5, Plutaro, Perkle, 37. Pollux, 3, 21, Ateneu, XIII.
38. Titu-Liviu, %XXVIII, 36, 43. Galus, I, 67. Ulpian, V, 4-9. Paul,
www.digibuc.ro
El nu putea sä, f acg vreuni contract cu -an cetätean; eel

putin legea nu recunastea nici o valoare unui asemenea
contract. La origing n'avea dreptul A, fad, comert, 1. Le-
gea romang nu-i inggduia sg mosteneaseg, pe un ceth-
lean i miei unui cetätean sg-1 mosten)easeg pe dânsul 2.
Rigoarea acestui principiu era dusg atatt 'de departe,
Inca dad, un strin obtinea dreptul de catatenie ro-
mang, färg ca fiul sgu näscut inainte sg fi avut aceiasi
favoare, fiul devenea fatg de tatäl sgu un strgin ì nu-1
putea mosteni 3. Deosebirea intre cancan i strgin era
mai puternieg deeât leghtura naturalä, intre tag si fiu.
S'ar pgrea, la prima vedere, cg s'ar fi urmgrit stabili-
rea unui sisiem vexatoriu impotriva strginului. Ori, nu
este exact. Atena si Roma Ii fgceau, dimpotrivg, o pri-
mire si-lprotejau, pentru motive comerciale sau politice.
Bungvointa lor îns i chiar interesul kr nu puteau sg
desfiinteze ve-hile legi -pe care le stabilise religia. Acea-
sig religie nu ingaluia strginului sii devie proprietar,
cgei el nu putea sg, aibg parte in pämântul religios al
cetgtii. Religia nu Inggduia nici strginului sg, rnoste-
neaseg pe cetitean, nici cetäteanului sit mosteneaseg pe
stain, crici orice transmisiune de bunuri ducea cu sine
transmisiunea cultului si era tot Oat de imposibil
cetgteanului sg Indeplineaseg cultul strginului, cat si
sträinului sg-I Indeplineascg pe al cetgteanului.
Strginul putea fi prirnit, i se putea purta grije, putea
fi stimat chiar, dacg era bogat i onorabil; nu i se putea
insg da nici un loc in religie i in drept. Sclavul, in
unele privinti, era mai bine tratat deeât dânsul; cgci
solavul, membrn al unei familii al cgrui cult 11 Imprir-
tgsea, rimânea begat de cetate prin intermediul stApânului
sgu; zeii Il protejau. Astfel religia romang declarg sfânt
mormântul selavului, pe acela al sirginului insg, nu 4.
Pentru ea strginul sii poatg fi considerat cât de putin
- II, 9. Era nevoe de o lege specialX a cetii pentru a da locuitorilor
unui alt ora§ sau conuhium.
Ulpian, XIX, 4. Démostene. Pro Plzorm., 6; in Eubulidem, 31.
2 Cicero, pro Arehia. 5. Gains, II, 110.
8 Pansanias, VIII, 43.
4 Digeste, liv. XI, tit. 7, 2, liv. XLVII, tit. 12,
www.digibuc.ro
CETÄTEANUL SI STRÄINUL 231
in ochii legii, pentxu a putea face comert, a. contracta, a
se folosi in siguran1 6 de bunul sgu, pentruca jugtitia
cetätii sg.-1 poatrt, apka cu folos, trebuia s (hying client
al unui cetgtean. Roma i Atena voiau ca orice strgin sg,
adopte un patron Intrând lin rândurile clientelei si sub
dependenta unui ceatean, strginul era legat de cetate
prin acest intermediar. El participa atunci la eâteva din
beneficiile dreptului civil §i protect-la legilor Ii era do-
binditg.
Vechile cetalti pedepseau mai toate greselile comise
impotriva lor, ridicând vinovatului calitatea de cetgtean.
Aceastg pedeapsg se numea Icrtplex 2. Omul care era
atins de dânsa nu mai putea sg, ocupe vreo magistraturg,
nici sg. fad, parte din tribunale, nicl s vorbeasa, in
adungri. In acela§ timp religia Ii era interzisg,; sentinta
spunea: cg el nu va mai infra niciodatg In nici until
din sanctuarele cetgtii, eg, nu va mai avea dreptul sg se
incunune eu flori lia zilele eând ceilali cetgteni se In-
cununau, cg nu va mai pune piciorul In incinta, pe care
o trasa apa 1ustral i sângele victimelor In agora"3.
Zeii cetgtii nu mai existau pentru dânsul. Pierdea in
'leeks timp toate drepturile civile, nu mai apgrea inain-
tea tribunalelor nici ca martor; ofensat, mai era in-
ggduit sg faca nici o plângere; putea sä, fie lovit fr ea
aceasta sg atragg vreo sanctiune 4, legilel cetgtii nu-1
Harpooration, npoarkviç. Pollux, III, 56, Lycurg, in Loecratem;
21. Aristot, Politica, III, 1, 3.
2 Despre firtpla la Atena, vezi Eschin, in Timarchum, 21; Ando-
cide, de Mysteriis, '73-80; Plutare, Phoeion, 26, 33, 34,37. Despre
2txtp.icc, la Sparta, Herodot, VII, 231; Thuoydide, V, 34. Plutare,
Agesilaus, 30. Aceiali penalitate exists la Roma; se erprima prin
termenii infamia sau tribu movere; Titu-Liviu, VII, 2; XXIV, 18,
XXIX, 37; XLII, 10; XLV, 15; Cicero, Pro Cluentio, 43; de Ora-
tore, II, 67; Valeriu-Maxhn, II, 9, 6; Ps. Aseonius, ed. Orelli p. 103;
Digeste, liv. III, tit. 2; Denys, XI, 63, traduce infames prin
si Dion Cassius, %XXVIII, 13, real tribu movere prin 2erep.gstv
3 Eschine, rn Timarehum: Li iicrrtu cebt) tepm a6nv ispeoceac,ex
p.18' sic cò 81p.oal
.t lepei sicatcu, h Tat; xocva% anyomni-
abw, 1113' 6,04 Tail) Tii; kV:Tag nspcppomtlpkuv nopsuicibw. Lystas,
in Andocidem, 24: EtpTsac Ç &TOO; VA Tli)10 tvprov.
4 Plutare. Aqesilau, 30: Masc b gotikly.tvos abtok. Lyslas, In
And., 24: %twig two' etamo6p.svov birò ttbv axSpay 86nobat. aínv
www.digibuc.ro
232 CARTEA HE. CETATEA
mai protejau. Pentru el nu mai exista nici cumpkare,

nki vânzare, nici vreun alt contract j. Devenea strgin In
oras. Drepturile politico, rougie, drepturi civile, totiil
Ii era luat In acelas timp. Tot acest ansablu era cuprins In
titlul de cetgtean si se perdea odatg cu dânsul.
CAPITOLUL XIII
Patriotismul. Exilul
Cuvantul patrie, la cei vechi, Insemna pgmântul pg-
rintilor, terra patria. Patria fiecgrui om era partea de
pginânt pe care religia sa casnic,g sau nationalg o sfin-
tise, pgraântu1 In care erau depuse osemintele stigmosi-
lor i pe care-1 ocupau sufletele bor. Mica patrie era
incinta familiei, cu morragintul i altarul sgu. Marea pa-
trie era cetatea, cu pritaneul e eroii sui, cu incinta sfântg,
si en teritoriul hotgrnicit de religie. Pgmântul sfântt al
patriei", spuneau Grecii. Nu era un cuvânt gol de sens.
Acest pgmânt era In adevgr sfintit de ora, cgci era lo-
cuit de zeii säi. Stat, Cetate, Patrie, aceste cuvinfe mi
erau o abstractie, ca la cei moderni; reprezentau un total
de divinitgti locale, cu un cult de fiecare zi $i oredinte
puternice asupra sufletului.
Prin asta se explicg patriotismul celor vechi, sentiment
I energic, care era pentru dânsii virtutea supremg i In
care veneau sg se Impreune toate celelalte virtuti. Tot
ceeace omul pntea sä aibg mai scump, se confunda cu
pairia. Intr'Insa Ii ggsea bunul, siguranta, dreptul, cre-
dinta, zeul sgu. Pierzând-o, pierdea totul. Era aproape
imposibil ca interesul privat sg, fie In dezacord cu in-
teresul public. Platon Patria ne naste, ne hrg-
neste, ne creste. Si. Sofocle: patria ne conservg.
Xaßeiv. Demostene: In Midiam, 92: 2.einp.tx Amy xca aocelIso
rceivstuv os6plocc. Pledoaria contra Neerei, 28-28, arat e up.oç
nici nu era admie eX depunK miirturle.
La Sparta, nu putea nid s. cumpere, nici nici
contratteze o clsg,torie legitim, nici cstoreasc filea eu un
cetItean. Thucydide V, 34; Plutare, A eeilau8, 30.
www.digibuc.ro
PATRIOTISMUL 233
0 astfel de patrie nu este mimai un dorniciliu pentru

ma. Dacg el pgrgeste aceste sfinte ziduri, dacg trece
hotarele sfinte ale teritoriului, nu mai ggseste nici re-
lig:e, nici legg'hirg socialg, de nici un fel. Pretutindeni,
aiurea cleat in patria sa, este In afarg de viata regu-
latg si de drept, pretutindeni aiurea, este fgrg, zeu i In
afarg de viata moralg. Numai aiei are demnitatea do
om i datoriile sale. Nu poate fi ora decât aici.
Patria tine omul legat printr'o leggturg sfântg. Tre-
buie s'o iubes-ti cum iubesti o religie, sa-i te supui cum
te supui unni zeu. Trebuie s. te dedai In intregime ei,
sg pui tot ce ai Intr'Insa, sg-i to Incredintezi ei". Tre-
buie s'o iubesti glorioasg, sau obscurg, prosper% sau ne-
noroeitg. Trebuie s'o iubesti In binefacerile ca rigorile
sale. Socrate, condamnat de dânsa pe nedrept, o iubeste
tot athl de mult. Trebuie s'o iubosti cura iubea Abraham
pe zeul sgu, pâng a-i sacrifica fiul sgu. Trebuie mai ales
sg, tii sg mori pentru dânsa. Grecul sau Romanul nu
mor niciodatg din devotament pentru un om sau pe un
caz de onoare; patriei mns Ii datoresc vioata. Cgci,
dad patria este atacatg religia este ataeatg. El luptg,
cu adevgrat pentru altarele sale, pentru focul sacru, pro
aris et focis1, dacg, dusmanul cucereste orasul, al-
tarele vor fi rgsturnate, focul va fi stins, mormintele
profanate, zeii distrusi, cultul desfiintat Dragostea de
patrie Inseamng pietate pentru strgmosi.
Trebuia ca posesiunea patriei sg fie pretioasg', cg)ci
cei vechi nu-si inchipuiau vreodatg pedeapsg, mai cruda
decât de a lipsi pe ora de dânsa. Pedeapsa obisnuitg a ma-
rilor crime era exilul.
Exilul era nu numai interdictia sederii In oral si In-
depArtarea de pgmântul patriei: era In acelas timp in-
ferdictia cultului; cuprindea ceiace modernii au numit
excornunicare. A. exila un om Insemna, dupg formula In-
trebuintatg de Romani, sg-i interzici focul i apa 2 Prin
1 De eel formula jurXmantnlui pe care o pronunta tanXrul stenian:

'Ap.oyd, brip rLiiv lspüy. Pollux, VIII, 105. Lieurg, in Leocratent, 78.
2 Cicero, Pro domo, 18. Titu-Liviu XXI, 4. Ulpian X, 3.
www.digibuc.ro
234 CARTE& Hi. CETATEA
foe trebuie inteles focul sacrificiilor, prin apa, apa lu-

strala 1. Exilu/ punea pe ora In afara de religie. De-
asemeni, la Sparta, când cineva era lipsit de dreptul
cetatii, focul ii era interzis2. Un poet atenian pane In
gura unuia din personagiile sale formula teribila, care
isbea pe exilat: sa fuga, spunea sentinta i s'a nu se
mai apropie niciodata de temple. Nici un cetatean sa nu-i
vorbeasca, sau A:1 primeasca; nimeni sa nu-1 admita la
rugAciuni si la sacrificii; nimeni sa nu-i ofere apa lu-
strala3. Orice casa era batjocorita prin prezenta lui.
Omul care-I primea devenea necurat In contact cu dân-
sul. Acel care va fi mâncat sau Mut cu clausal, sau
care-I va fi atins, spunea legea, va trebui sa se puri-
fice4. Sub lovitura acestei exoomunicari, exilatul nu
mai putea sa ia parte la niei o ceremonie religioasà", nu-
mai avea cult, ospele sfinte, rugaciuni; era desmostenit
de partea sa de religie.
Trebuie sa ne gindim bine ea pentru cei vechi Dum-
nezeu nu era pretutindeni. Daca aveau vreo vaga ideie
despre o divinitate a universului, nu pe aceagta o consi-
derau ea providenta lor i o invocau. Zeii fiecarui orn
erau acei cari locuiau in casa, In canton, In ores. Exi-
latul, ltisand patrai in urma sa, îi lasa 6 zeii. Nu mai
vedea nicAeri religie care sa-1 poalli consola i protegui;
nu mai simtea providenta, care sa vegheze asupra lui;
fericirea de a se ruga Ii era luatil. Tot ceiace putea
satisfacg, .nevoile sufletului era departe de clausal.
Ori, religia era isvorul de unde decurgeau drepturile
civile i politice. Exilul, pierzând religia patriei, pierdea
toate acestea.
Exclus dela cultul cetAtii, vedea luându-i-se totodatA
Festus, ed. Willer, p. 2.
2 Herodot, VII, 231.
Sofoele (Oedip Pege), 229-250. Era la fel in tInp.ict care era
un fel de exil Intern.
Platon, Legile, IX, p. 881: (13soyiuu ZestcpoTEav 60TZ/l4 %Ga
TC51PCUIV tspir.0 sipTiam... 'Edo, Si stc ,cip towing) aup.pcirg 41 cop.-
Ttva 03.111/ ItOMOVEGC1/ ICOMDIPhalb 41 %al p.6vov illtuT1'ivt011
irpooemorsci, ilirts sic ispbv 0,017 Fire sic EiTopacv ttpicspov ;1) itcx-
Stpvcst.
www.digibuc.ro
PATR1OTISMUL 235
cultul casnic i trebuia sg stingg focul altarului sge.
Nu mai avea dreptul de proprietate; pg'mântul i toate
bunurile sale erau confiscate in folosul zeilor siu al sta-
tului 2. Ne mai javând cult, nu mai avea familie; inceta
de a fi sot si tata. Fiii sgi nu mai erau in puterea sa3,
femeia sa nu4 era sotie. Si ea putea imediat sg-si ia un
alt sot 4. Vedeti pe Regulus prizonier al dusmanului, pe
care legea roman 11 asimileazä cu un exilat; dacg Se-
natul Ii cere pgxerea sa, refuzg s. o dea, pentrucg exila-
tul nu mai este senator; dacg sotia i copiii aleargg la
dansul, le respinge ImbrAtisgrile, cki pentru exilat nu
mai sunt copii, nu mai existg sotie:
Fertur pudiete conjugis oseulum
Parvospue natoq. ut capitis minor,
A se removisse 5.
Astfel, exilatul pierdea, odeä, cu religia si drepturile
cetAtii, religia i drepturile de familie; nu mai avea nici
cgmin, nici sotie, nici copii. Dacg murea, nu putea fi
1 Ovidiu, Tristele, 1, 3, 4: Exstinctos foeos.
2 Titu-Liviu, III, 58; XXV, 4. Denys, XI, 46, Demostene, in
Midiam, 43. Thucydide, V, 60. Plutare, Temistocle, 25. Pollux VIII,
90. Aceastl regulX fu uneori bunurile puteau fi, In anu-
mite eazuri, lAsate exilatului, sau sK fie transmise copillor sIti. Platon,
Le Ole, IX, p. 877. Nu trebue de altminteri eonfundat intru nimic
ostracismul en exilul ; cel dint5,1 nu atrkea confiscarea.
8 Institutele lui Justinian, I, 12, 1. Gaius, I, 128: Cui aqua et
igni interdicitur, proinde ac mortuo eo liberi desinunt in potestate
esse. La fel exilatul nu mai era in puterea tatItini sItu. (Gaius,
Leggiurile de familie erau rupte, drepturile la moltenire dis-
pIreau.
4 Vezi in Denys, VIII, 41, rlimasul bun pe care E;1-1 i-a Coriolan
dela sotia sa: Tu nu mai al lArbat; ajute Dumnezeu sg, gIt-
setl un altul mal fericit deal mine!". AclaugX cIt fiii BM nu mai
au Wit. Nu este ael o deelamatie de retor; este expresia dreptului
antic.
5 Horatiu, Odele, III, 5. CuvIntele capitis minor se explia prin
capitis dominutio, din dreptul roman, care era o consecintg, a exi-
lul ai. Cf. Gaius, 1, 129: Si ab hostibus captus, fuerit parent', pendet
jus liberorum. -Regulus, care era prizonier pe euvânt, era deasemenea
servus hostium, dupX expresia lui Gains (ibidem) vi prin urmare
nu mai avea niei drepturile de cetItean, nid cele de famille: a
se valea Cicero, De officia, III, 27.
www.digibuc.ro
inmormântat rnici pamântul cetatii, niti in mormântul

strabunilor sai t, caci devenise un strain.
Nu-i surprinzator ca republicile antice au ingaduit a-
proape totdeauna vinovatului sa, scape dela moarte prin
fuga. Exilul nu era socotit o pedeapsa mai blânda decItt
moartea2. Jurisconsulti romani Il numeau pedeapsa ca-
pitala.
CAPITOLUL XIV
Spiritul municipal
Din c,eeace am vazut pana, aici in privinta vechilor in-
stitutii si mai ales a vechilor credinte, putem sa ne facem
01 idee despre profunda deosebire care a existat totdeauna
intre doua cetati. Oricât de vecine ar fi fost, ele formau
intotdeauna doug, societati cu totul deosebite. Intre ele
era o distantg mult mai mare cleat aceia care desparte
astazi doug, orase, mult mai mare cleat frantiera care
desparte doua state. Zeii nu erau aceiati, nici ceremo-
niile, nici rugaciunile. Cultul unei cetati era interzis
omului din cetatea vecing. Credeau ca zeii unui ores
resping omagiile si rugaciunile tuturor acelora care nu
erau cetatenii kr.
E adevarat ea aceste antice credinte s'au modificat ei
imblânzit cu timpul; ele au fost Insa, in plina vigoare
in epoca in care se formeaza societatile si aceste societati
au pastrat intotdeauna pecetea kr.
Se pot concepe usor doua lucruri: in primul rând a-
ceasta, religie proprie fiecarui ores a constituit cetatea
inteo forma foarte puternica si de neschitnbat; este in
adevar minunat cat a putut sa dureze aceasta organi-
zare sociala, cu toate defectele si cu toate lipsurile ei;
apoi, aceastii, religie a trebuit sa, aiba drept efect, timp
' Thucydide, I, 138. .
2 E idela pe care o exprinA Euripide, Electra, 1315; Phonic, 388,
li Platon, Criton, p. 52.
www.digibuc.ro
SPMITUL MUNICIPAL 237
de multe secole, imposibilitatea stabilirii unei alte forme
sociale decitt cetatea.
Fiecare cetate, prin însíi exigentele religiei sale, tre-
buia s. fie absolut independentä. Trebuia ca fiecare sä
aibd codul sdu particular, odatä ce fieeare isi avea religia
sa çi legea decurgea din religie. Fiecare trebuia sd aibd
justitia sa suverand si nu putea sd, existe o altä, justitie
superioard celei a cetdtii.
Fiecare cetate avea serbarile sale religioase si calen-
darul sdu; lunile i anii nu puteau fi aceiai in doud
orase, eaci seria actelor religioase era deosebitd. Fie-
care cetate avea moneta sa particulard, car.e la origine
era deobiceiu insemnatd cu emblema sa religioasd. Fie-
care cetate avea greutátile i mdsurile sale. Nu se putea
admite existenta a ceva comun intre cloud cetäti. Linia
de demarcatie era atät de proftradd, incdt cu greu se pu-
tea imagina cdsätoria intre locuitorii a daub: orase deose-
bite. 0 astf el de unire päru intotdeauna foarte ciudatd
si a fost mult timp socotità ea nelegitimd. Legislatia
Romei si a A.tenei se ferese in mod vizibil s'o admitä. A-
proape pretutindeni copii ndscuti dintr'o asemenea cdsd-
torie erau socotiti printre bastarzi i lipsiti de drepturile
de ceddtean Pentru ea sd poatd fi legitimd cdsätoria
intre locuitorii a douä orase, trebuia sà existe intre ele
o conventie particulard ( jus cannubii, inerap.Ea) 2
Fiecare cetate avea in jurul teritoriului sau mu hater
fácut din pietre sfinte. Era orizontul religiei sale na-
tionale si al zeilor sdi. Dincolo de aceste pietre de hdtar
domneau al4i zei si era practicat un alt cult'.
l Pollux III, 21: vac); 6 ix iiv115 TtaUctlfaoS
Tivtrcat vólov etym. (Lege citata de Ateneu, XIII-39) De-
mostene, In Naeram, 16. Plutare, Pericle, 37.
2 Lysias, De antiqua reip. forma, 3. Demostene, Pro corona, 91.
Isoerate, Plataic-51. Gaius I, 67. Ulpien, V, 4. Titu Livin, XLIII-3;
XXXVIII, 36.
3 Plutare, Tesca, 25. Platon Legile, VIII, p. 482, Pansanins, passim.
Pollux, I, 10. Boeckli. Corp. Inscript., vol. II, p. 571 i 837. Linia
pietrelor sfinte dola Ayer Romanus mai exist înc lii timpul lui
Strabon i pe fiooare din aceste pietre preotul fleea in fiecare an
un saerificiu (Strabon V, 3, 2).
www.digibuc.ro
288 CARTEA Ill. ETATEA
Caracterul cel mai isbitor dia istoria Greciei i Italiei,

inainte de cucerirea romana, este imbucAtAtirea, dusA la
exces i spiritul de izolare al fiecArei cetAti. Grecia nu
reusise Inca sr], formeze un singur statt; ntici orasele latine,
nici ora§ele etrusce si nici triburile samnite n'au putut
forma un corp compact. S'a atribuit incurabila împár-
tire a Grecilor naturei tArei bar i s'a spus cA muntii care
se IncruciseazA stabileau intre oameni linii naturale de
despartire. Dar Intre Teba i Plateea, intre Argos si
Sparta, Intre Sybaris i Crotona nu erau munti, dupil
cura nu erau nici Intre orasele din Latium si nici Intro
cele dougsprezece cetAti ale Etruriei. Nattura fizicd are,
fArA IndoialA, oarecare influentA asupra istoriei popoare-
lor, insä credintele au una mult mai mare. Intre dour],
cetAti vecine era ceva mai greu de trecut de cât un
munte; era seria pietrelor sfinte, era diferenta de cult,
era hotarul pe care fiecare cetate II ridica !litre stain
si zeii sAi. Ea ii interzicea strAinului sA intre in
templele divinitAtilor sale poliade; ea cerea divinitAti-
lor sale poliade sá uraseg i sA lupte contra strAinului
Pentru west motiv cei vechi n'au putut stabili nici
concepe allá organizatie de stat decât cetatea. Nid Gre-
cii, nici Italicaii, nici Românii, chiar in timp de mul te
secole, nu si-au inchipuit ca mai multe orase s'ar putea
uni si sa trdiascil cu titlu egal, sub un acelas guvernii-
mlat. Intre douä cetati putea sd fie aliantA, asociatie
momentanA In vedelea unui profit de dobindit sau a-
tunci .când era vorba de Inláturarea unui pericol; nu era
InsA nici o datA unire completA. Cki religia fkea din
fieeare ora§ un corp, care nu so putea uni cu altul.
Izolarea era legea cetAtii.
Cu credintele si obiceiurile religioase pe care le-am
vAzut, cum s'ar fi putut uni oare mai multe orase In-
tr'un singur Stat? Asociatia nmanA nu era InteleasA si
nu párea h locul ei decât atât timp cat era fundatA pe
Simbolul aeestei asociatii trebuia sá fie un prânz
luat In comun. Câteva mii de cetAteni puteau la rigoare
Se Intelege Indeajuns cA nu vorbirn aici decilt de epoca veclie
a cetAtilor. Aceste sentimente au slMit miilt cu trecerea tImpului.
www.digibuc.ro
SPIRITUL MUNICIPAL 2 39
sd se intruneascd in jurul unui aceluias prytan, sd, recite

aceia§ rugdciune i s mpart(); bucatele sfinte. Incereati
twit cu aceste obiceiuri s formati un Stat din Intreaga
Grecie! Cum s'ar putea ssavârsi prânzurile publice
toate ceremoniile sfinte la care sunt tinuti sd, asiste toti
cetdtenii? Unde va fi prytaneul? Cum se va putea face
lustratia anuald a tuturor cetdtenilor? Ce vor deveni
hotarele inviolabile cari au insemnat la, origine teritoriul
cetdtii si care 1-au separat pentru totdeauna de restul pd-
mântului? Ce vor deveni toate culturile locale, divini-
tAtile poliade, eroii cari locuiesc fiecare canton?
Atena are pe pArnântul sdu pe eroul Oedip, inamicul
Thebei: cum sti poti sd unesti Atena si Teba intr'un
acelas cult si acelas guverndmânt?
Când aceste superstitii vor sldbi (si ele nu vor sldbi
decât f carte târziu In sufletul poporului), nu va mai
fi timp sd se stabileascd o noug formd de Stat. Divizi-
unea era consacratd de obicinuintd, de interes, de ura
Inniiscutä, de amintirea vechilor lupte. Nu se mai putea
reveni asupra trecutului.
Fiecare oray tinea foarte mult la autonomia sa,. el nu-
mea astfel un ansamblu care cuprindea cultul, dreptul, gu-
verndmântul, toatd independenta sa religioasd si politicd.
Ii era mult mai usor unei cetdti sà supund pe o alta,
cleat s'd se uneased cu dânsa. Victoria putea sà facd din
toti locuitorii unui oras cucerit tot atâtia sclavi; ea nu
putea Insd sà facd dn ei cetAtenii Invingdtorului. A con-
funda cloud ceati inteun singur Stat, a uni populatia
invinsd cu cea victorioasd si a le asocia sub un singur
guverndmânt, iatd, ce nu se poate vedea in antiehitate,
afard de o singurd exceptie, de care vom vorbi mai tar-
ziu, Daka Sparta cucereste Messenia, nu face aceasta
pentru a forma din Spartani si Mesenieni un singur po-
por; ea expulzeazd sau aserveste pe învini 6 le ia pd-
mânturile. Atena face acelas lucm cu Salamina, Egina,
si Me los.
A face pe invin§i sui intre in cetatea inrvingMorilor era
o idee care nu-i putea veni nimdnui. Cetatea poseda zei,
imnuri, serbdri, legi, care erau patrimoniul shu cel mai
www.digibuc.ro
240 CARTEA III. - CETATEA
pretios; deaceea se ferea s'a-1 impktaseascg. 6 invinsilor.

Dealtfel nici nu avea dreptul; Atena putea ea oare ad-
mite ca un Occuitor al Eginei s'e: intre in templul Atenei
poliade? sil adreseze tin cult lui Tezeu? sä: ia parte la
prânzurile sacre? s'e: intratie ea prytan focul pe altarul
public? Religia il oprea. Deci populatia invinert din in-
sula Egina nu putea s'e: formeze un acelas Stet cu popula-
tia din Atena. Neavând aceias zei, Eginetii si Ateni-
enii nu puteau se, aibrt aceleasi legi, nici aceiasi ma-
gi:strati.
Dar Atena nu putea oare, Pa'sând in picioare orasul
invins, ea, tritneate: mdcar magistrati pentru a-1 guverna?
Era absolut contrar principiilor celor vechi, ca o cetate
se: fie guvernatà de un om care nu era cet64ean.
In adevitr, magistratul trebuia s'à fie un sef religios
si functiunea sa principare: era sli indeplineascg sacrifi-
ciul in numele cetatii. Sträinul care nu avea dreptul de
saerificiu, nu putea fi magistrat. Neavând nici o functie
religioag, n'avea in ochii oamenilor nici o autoritate
regulate:. Sparta Incerc6 sg puie in orase harmostii siil;
dar aceasi oaraeni nu erau magistrati, nu judecau, nu
apgreau in adunki. Neavând nici o relatie regulatà cu
locuitorii oraselor, nu se puturà mentine multe', vrerne.
Deaci rezultà c6 orice invingnor era in alternativa
sau de a distruge cetatea invins6 si a-i ocupa teri-
toriul, sau de a-i làsa intreaga inclependentà. Nu exista
mgsurà mijlocie. Ori cetatea inceta de a fi, ori era un
Stat suveran. Având cultul &Au, trebuia sali ailfe. gu-
vernämântul s5,u; nu perdea pe unul decât pierzând pe
celaalt si atunci nu mai exista.
Aceasti independente: absolutd a cetätii antic() n'a pu-
tut ea, inceteze cleat atunci când credintele pe care era
fundatg, au dispgrut complet. Dupd ce ideile s'an trans-
format si. mai multe revolutii au trecut peste aceste so-
cietati entice, atunci abia s'a putut ajunge sg se con-
ceapá si stabileascil un Stat mai mare, guvernat de alte
reguli. Dar pentru aceasta a trebuit ca oamenii se', des-
copere alte principii si o altb: leg'etuià socialá cleat cca
din epocile vechi. ___,
www.digibuc.ro
LEGITURILE DINTRE CETITI 241
CAPITOLUL XV
Legaturile dintre cetiti; risboitil; pacea;

alianta zeilor.
Religia, care exercit6 o asa de mare influentä, asupra
vietii interioare a cetätii, intervine eu aceiasi autoritate
In toarte legAturile pe care cetâtile le au Intre ele.
Acest fenomen se poate vedea când observtim cum se
räsboiau intre dânsii oamenii acelor timpuri vechi, cum
tacheiau pacea si cum formau aliantele.
Doua cetäti erau douâ asociatii religioase care n'aveau
aceiasi zei. Când erau in râsboi, nu luptau munai oamenii
ci si zeii luau parte la luptä. SI nu se creada crt, ar fi
aici o simplä fictiune poetieä. A existat la cei vechi o
credintä foarte hotârat5, si foarte vie, In virtutea cIreia
fiecare armatä isi ducea cu dânsa zeii. Ei erau convinsi
cb; si zeii luptau inapreunâ cu dânsii; soldatii l'i apârau
pe ei si ei la rândul lor apârau pe soldati. Luptând Im-
potriva inamicului, fieeare credea ea luptâ gi impotriva
zeilor celeilalte cetäti; pe zeii acestia strâini este ingâduit
sä,-i ufästi, s5.-i insulti si sä-i lovesti; ii puteai face si
prizonieri.
Räsboiul avea astfel o bafâtisare foarte ciudatâ. Tre-
buie 0, ne Inchipuim doug, mici armate fatâ in fatâ;
fiecare are 'In mijlocul ei statuile zeilor, altarul si. in-
signele, embleme sfinte1; fiecare are oracolele sale care
i-au promis succesul, augurii si. preziatorii ski, care-i
asiguiä victoria. lnaintea luptei, fiecare soldat din cele
douil armate erede si spune ea acel grec din Euripide:
Zeii cari luptä de partea noastrg sunt mult mai puler-
nici decât acei cari sunt cu inamicii nostri". Fiecare ar-
matä pronuntä Impotriva armatei inamice un blestem In
geniul acehlia a cârei formulâ ne-a p'äsrat-o Macrobiu:
O zei, rdspladiti groaza, frica si râul printre dusmanii
nostri. Faceti ca acesti oameni si ori si eine locueste cam-
' 'Ent TiA; isek i'ICITTOWCO Glp.SLOCq Denys, X,.10.
93903. Biblioteca Universitarät. Vol. VI 16

www.digibuc.ro
CARTEA III. CETATEA
piile i orasul lor, sg fie lipsiti prin voi de lumina soa-

relui. Faceti ea orasul acesta i eampurile i persoana lor,
sg vg, fie devotatte"1. Acestea spuse, lupta incepe din
ambele pgrti, cu toatg sglbgticia pe care le-o d gandul
cg au zeii de partea lor i cg, se luptg impotriva zeilor
strginci. Nici o ertare inamicului; rgsboiul este nein-
durat; religia prezideazg lupta i excitg pe combatanti.
Nu poate exista nici o regulg superioarg, care sa le tern-
pereze dorinta de a omori; este Inggduit sg, fie sugru-
mati prizonierii ì omoriti cei
Chiar in afara câmpului de luptg, nirneni nu se gin-
deste la cea mai inieg datorie, oricare ar fi ea, fatg de
inamic. Pentru strgin nu exist's', drept; si eu atât mai
mult nu existg, atunci and te rgsboesti cu dânsul; in
privinta lui nu trebuie s. te osteneSti pentru a deosebi
dreptul de nedrept. Mucius Scaevola ca i toti Romanii
au crezut cg, era, frumos sg asasinezi un inamic. Consu-
lul March's se lguda in public cg, a reusit sg înele pe
regele Macedonenilor; Paulus Emilius Vându ea sclavi
o sutg de mii de epiroti, care se dgdurg de bung, voe pri-
zonieri 2.
Lacedomonianul Phebidas, in pling pace, a ocupat ce-
tgtuia Tebanilor. Agesilaus fu intrebat asupra dreptgtii
acestui fapt: Examinati numai dacg este foIositor, a
spus regele; cgci de ilia% ce o actimie este folositoare
Patriei, este frumos s o faci". Iatg dreptul gintilor in
cetg-tile antice. Un alt rege al Spartei, Cleomène, spunea
el tot rgul ce se putea face dusmanilor, era Intotdeauna
privit ca just de zei si de oameni.3.
Invinggtorul putea sg se foloseascg de victorie dupg
bunul sgu plac. Nici o lege diving sau umang nu putea
sg opreascg rgsbunarea sau rgutatea sa. In ziva in care
Atena decretg cg, toti cei din Mitilene, Mr% deosebire de
Macrobin, Saturnalele, III, 9
2 XLII, 57; XLV, 34.
3 Plutare, Agee*: lae. 23; Apophtegmele Lacedemonienilor. Aristide
el insult nu face exceptie; el pare al fl epos c. dreptatea nu este obit-
gatorle dela o cetate la alta: a se Tedea ce spune Plutarc, Viafa
lu Arietide, Cap. 25.
www.digibuc.ro
LEGITURILE DINTRE CE 243
sex sau varsta, ar fi exterminati, ea nu credea
ar depasi dreptul sau; când a doua zi reveni a-
supra acestui decrett si se multumi numai s omoare o
mie de, cetateni i a le confiste toate pamanturile, ea s'a
crezut foarte indulgent ä. foarte umana. Dupä, cueerirea
cetatii Plateea, oamenii au fost sugrumati, femeile van-
dute, si niineni n'a acuzat pe tarvingator c ar fi violat
vreun drept1.
Rasboiul nu se facea numai Intro soldati, ci se facea
Impotriva Intregei populatii, barbati, femei, copii,
selavi. Nu duceau razboiu numai eu fiintele omenesti, ei
cu câmpurile i recoltele. Casele erau arse, copacii eran
taiati; reeolta inamicului era aproape intotdeauna In-
chinata zeior infernali i prin urmare arsa 2. Animalele
erau exterminate; se distrugeau chiar semanaturile care
ar fi putut produce anul urmator. Un rasboi putea
facä, sä, dispara deodatä, numele i rassa unui intreg po-
por i sä. transforme un tinut fertil intr'un desert. In.
virtutea acestui drept de räsboi, Roma a Intins pustie-
tatea Imprejurul ei; din teritoriul unde Volscii avean
donazeci si trei de cetati, ea a fäcut mlastinele pontice;
cole cincizeci i trei de orase din Latium, au disparut;
In Samnium multa vreme s'a putut recunoa*e locurile
nude armatele romanc trecusera, nu atât dung ramasitele
lagarelor lor cat dupa singuratatea care domnea In
I mp rejurimi 3.
Atunci cand invingatorul nfi extermina pe invinsi, a
vea dreptul sa le suprime cetatea, adica sà sfarme aso-
ciatia lor religioasa i politicà. Atunci culturile Incetau
zeii erau uitati 4. Odata religia cetatii dishrag, reli-
1 Thucydide, III, 50; III, 68.
3 Titu-Liviu, VI, 31, VII, 22: Cum aqris magis qualn cunt homi-
nibus urendo populandoque gesserunt bella.
3 Titu-Liviu, II, 34; X, 15. Plinin, Istoria naturalti XXXV, 12.
4 Euripide, Troienele, 25-88: vocieE Tac 'CLIP) 6iv ofAi up.ilafiaL Oast.
Uneori Invinglitorul lua pa zei cu dânu1. Alteori el se ageza pe
plmântul eucerit, ii aroga ca un drept grija de a continua eultul
zellor sau eroilor rii. Titu Liviu povestegte dt llomanii, stApinl
pe Lanuvin I-au redat cultul", probK, cI prin simplul fapt al cu-
cerhil el li fusese rIpit; au pus numai conditIa sit aibX gi el
dreptul sX intre ln tempinl Junonel Lanuvina (Titu Llylu, VIII, 14).
www.digibuc.ro
24-1 tARTEA 1114 CÈTATEA
gia fied,rei familii disOrea i dânsa. Altarele se stint-

geau. Odatà cultul dispgrut, dispgreau i legile, dreptul
civil, familia, proprietatea, tot ceace se sprijinea pe re-
ligie'. Sà ascultdm pe eel lavins d,ruia i s'a làsat vieata;
el este obligat sà pronunte urmâtoarea Dau per-
soana mea, orasul meu, pàmântul, apa care II stabate,
zeii mei de hotar, templele, obiectele caszice, toate lu-
crurile care apartin zeilor, le .dau poporului roman"
Din acest moment zeii, templele, casele, pà.'mCnfuTile,
persoanele, apartin invingAtorul. Vora spune mai de-
parte ce deveneau toate acestea sub domkatia romang.
Pentru a incheia un treat de pace era nevoe de un
act religios. Ind,' din Iliada vedem crainici sfinti cari
due ofrandele destinate juamintelor zeilor, adid, mieii
vinrul; seful armatei, cu mâna pe capul victiraelor,
se adreseazI zeilor i le face proraisiuni; apoi el In-
junghie mieii i varig libatiunea, pe când armata In-
treagg, pronuntà aceasta formulà de rugkiune: 0 zei
nemuritori! faceti ea dupä cum aceasta victinA, a fost
lovit5, de fier, tot asa s'a: fie sfärâmat capul primului
care-si va fi calcat jurrtmântul". Aceleasi rituri se con-
tinuà in intreaga istorie gread,. Ind, din timpul lui
Thucydide, un tratat se incheie printr'un saerificiu.
Sefii poporului, cu mâna pe victima saerificata 4, pro-
nuntg. o formulä, de rugkiune, si se leagà In fata zeilor.
1 Invinii pierdeau dreptul de proprietate asupra plimiuturilor
lor. Thucydide I, 98; III, 50; IH, 58. Plutare, Pericle, 11. Siculus
Flacons, De cond. agror. in Gromatici, edit. Lachmann p. 138:
Bellis gestis victores populi te) ras mites ex guibus victos ejecce-
runt publicavere. Siculus Flacons, p. 136: Ut vero Romani omnium
qentium potiti stint, agros ex hoste captos in victorem populum
sunt. Cicero, in Verrem, II, III, 6; De lege agraria, I, 2; 11,15.
Appian, Reisboaiele civile, I, 7. In virtutea acestui principin solum
provinciale apartinea de drept poporului roman; Gaius II, 7; In
provinciali solo dominium populi romani est.
2 Titu Liviu, I, 38; VII, 31; XXVIII, 34. Polybiu, XXXVI, 2.
Ggsim formula de predare chiar in Plant, Amphitryon: Urbem,
agrum, aims, focos segue uti dederent (V, 71) deduique humanague
ortinia, urbem et liberos (V. 101).
3 Iliada III, 245-301.
licadt tpv Taelcuv, Thucyclicle, V, 47. Cf. Xenofon, Anabase
II. 2, 9: apágams Ta5pov aL dorpov xpt 6v, zed fiCkICTOSITE; poc
www.digibuc.ro
LEGXTURILE D1NTRE crrÁT[ 245
Fiecare popor invoacg zeii si particulari i pronuntg
formula de jurgmânt care-i este proprie2. Aceastg ru-
gAminte ì acest jurgmânt fgcut zeilor 1w.g1 pgrtile con-
traciante. Grecii nu spun: a semna un tratat, ci spun:
a Injunghia victima jurgmântului, 47.1-1 Tátostv,, sau
a face libatiunea, cicive(sOcu; i când istoricul vrea
dea numele acelora pe care n limbaj modern i!-am
numi semnatarii tratatului, spune: ifutg numele acelora
care au fkut libatiunea".
Virgil, care descrie cu o atât de scrupuloasg exacti-
tudine moravurile i obiceiurile romane, nu se depgr-
teazá" prea mult de Homer, atunci calnd ne aratá cum se
face un tratat: Se aseazg intre cele dousa armate un
rug, se clgdeste un altar divinitgtilor care le sunt co-
mune. tin preot imbrAcat in alb aduce victima. Cei doi
sefi fac libatiunea, iinvoc zell, pronuntg promisiunea
lor; apoi victima este Injunghiatg, iar carnea sa este
wzat6 pe flacgra altarului"4. Titu Livia este de o cla-
ritate remarcabilg asupra acestui punct al dreptului pu-
blic roman: tin tratat nu poate fi fkut färg fetiali
fgrg sgvârsirea riturilor sacramentale; cgci un tratat nu
este o conventie, o sponsio, ca intre oameni; un tratat
se Inchee prin pronuntarea unei rugkiuni, precatio, prin
care se cere ca poporul care nu-si va tine promisiunile
care au fost exprimate, sg fie lovit de zei, asa cum vic-
tima a fost lovitá de fetial".
Singurn aceastg eeremonie religioasg, dgdea conven-
tiilor intennationale un caracter sfânt Toatg
lumea cunoaste istoria furcilor eaudine. 0 arrant/ In-
tteagg, prin intermediul consulilor, questorilor, tribuni-
lor i centurionilor si, fácuse o comentie cu Samnitii.
Insg nu fusese sacrificatg nici o Victimg, sau pronuntatg
1 Thucydide, II, 71.
2 Idem, V, 47; '0i.t.wiltraiv .rbv intxdaptov apxov Zanowç.
3 Idem V, 19.
4 Virgil, XII, v. 13, 118-120, 170-174, 200-215. Cf. VIII, 841: Et
eaesa jungebant foedera porca.
5 Titn-Liviu:' IX, 5. Acelae istorle d in aid parte, I, 24, de-
scriers% complectli, a eeremon%e t o parts din precatio, O Turn
FXsi deasemenea tn Polybiu, III 25,
www.digibuc.ro
vreo rugkiune, nici nu fusese luat vreun angajament,

fatä de zei. Deaceea Senatul s'a crezut dator s spung
cg acea couventie nu avea nici o valoare i anulând'o,
nici un pontif i nici un patrician n'a erezut c s'ar co-
mite un act de rea credintä.
La cei vechi era pärere constantä faptul cá fiecare ora
nu avea obligatii dead fatä de zeii säi particulari. Tre-
buie s ne amintim cuvântul unui oarecare grec, a &Arai
cetate adora pe eroul Alabandos; el se adresa unui orn
dinteo altä cetate care adora pe Hercule: Alabaindos,
spunea dânsul, este un zeu, pe când Hercule nu"1. Cu ase-
menea idei, era necesar ca inteun treat de pace, fiecare
cetate sa-si ia propriii säi zei ea martori ai juräminte-
lor sale. Am filcut un tratat si am värsat libatiuni, spun
Plateenii Spartiatilor; am jurat, voi, pe zeii pärintilor
vostri, noi, pe zeii cari stäpAnese tara noasträ" 2. Deobicei,
eäutau sä invoace, dacà era posibil, divinitäti oari sä fi
fost comune celor douit orase. Ei jurau pe acesti zei care
era vizibili tuturor, Soarele care lumineazä totul, Pä-
mântul care-i hräneSte. Insä zeii fieeärei eetäti i eroii
si protectori impresionau mult mai mult pe oameni
trebuia ca cei cari contractau sä-i ia de martori dacä
voiau sä fie in adevär legati prin religie.
Dupg cum in timpul räsboiului zeii se amestecatt eu
luptätorii, tot astfel ei trebuiau sä fie cuprinsi in tra-
tate. Se stipula deei c va fi i Intre zei aliantä, dupä
cum era intre eam enfi a douä coati. Pentru a stabili a-
ceastä aliantä a zeilor, se intámpla uneori ca doua po-
poare permitä reciproc sä asiste la serbärile lor
sfinte 3. Uneori isi deschideau reciproc templele i fa"-
ceau un sehimb de rituri religioase. Roma heart Inteo
zi c'à divinitatea orasului Lanuvium va protegui de atunci
inainte pe Romani, care vor avea dreptul s i se inchine
sä intre in templul säu Uneori fiecare din cele douit
päTti contractante se angajau sà aducä un cult zeitätilor
Cicero, De natura Deoram, III, 19.
2 Tchucydide, II, 11.
3 Thueydide, V, 23. PlutAre, Teseu, 25,33,
Tit4-Liv1u, VIII, 14,
www.digibuc.ro
LEGÁTURILE DINTRE CETATI 247
celeilalte pgrti. Astfel Elenii, fgcând un tratat cu Eto-
lienii, au a,dus apoi sacrificiu anual eroilor aliatilor
lor Adeseori doug orase hot5,rau ca fiecare din ele sg
introducg in ruggeiuntile sale si numele celuilalt 2
Era lucru obisnuit ea in urma unei aliante sg se re-
prezinte prin statui sau medalii divinitgtile celor doug
orase, dandu-si mâna. Astfel avem medalii pe care vedem
uniti pe Apollon din Milet i geniul Smyrnei, pe zeita
Pallas a Sideenilor i pe Artemis a Pergilor, pe Apol-
lon din Hyerapolis i pe Artemisa din Ephes. Virgil,
vorbind de o aliantg Intre Tracia i Troieni, ne arat5,
penatii color doug popoare uniti §i asociati 3.
Aceste obiceiuri bizare rgspundeau perfect ideei pe
care si-o fgceau cei vechi despre zei. Cum fiecare cetate
Ii avea pe ai sgi, pgrea foarte natural ca acesti zei
figureze in lupte i in tratate. Rgsboiul sau pacea intre
doug orase insemna rgsboi sau pace intre doug, religii.
Dreptul gintilor la cei vechi a fost mult timp fondat
pe acest principiu. and zeii erau dusmani, era "r5sboi
fgrg iertare si fgrg nici o regulg; de indatg ce. erau, prie-
teni, oamenii erau legati intre dânsii si aveat sentimen-
tul dateriilor reciproce. Dacg, se putea presupune a, di-
vinitgtile poliade a doug cetgtí ar fi avut vreun motiv
destul de puternic sg, fie aliate, i cele doug cetgti atunci
fáceau la fel. Primul oras cu care Roma a legat prietenie
a fost Caere in Etruria, si Titu Liviu ne spune motivele:
In dezastrul invaziunei Galilor, zeii romani au ggsit
adgpost in Caere; ei au locuit acest oras, au fost adorati
acolo; o leggturg sfântg de ospitalitate se formase intre
zeii romani si cetatea Etruscg 4; de atntnei, religia nu mai
Ingàduia ea cele doug orase sg fie dusmane, ele au rgmas
aliate pentru totdeauna.
I Pausanias, V, 15, 12.
2 Astfel .Atena flicea rugKetuni pentru Chios gi reelproe. v. Iris-
tophan, Phdrile, v. 880 11 un curios fragment din Theopomplu, eitat.
de Seollast asupra aceiulaq vers.
Virgil, Enos:4 III, 15; Sociique penates. Cf. Titu Liviu 45;
.Deoa consociatos.
4 Titu-Liviu, V, 50, Aulu Gellu, XVI, 1 ,
www.digibuc.ro
248 CAFtTEA CETATEA
CAPITOLUL XVI
Confederatiunile; Coloniile
Nu este nici o Indoialä c. spiritul grec a felcut sfor-
iíaì a se ridica deasupra regimului municipal;
de foarte timpuriu, mai multe cetati s'au Intrunit In-
tr'un fel de fedratiune; Insa chiar aici, practicile reli-
gioase au tinut un mare loc. Dupa cum cetattea avea
altarul prytaneului, tot asa cetatile asoeiate au avut
ele altarul lor comma Cetatea avea eroii sai, divinitdtile
sale poliade, serbarile sale; confederatia a avut deaseme-
nea templul su, eii si, ceremoniile, aniversarile sale,
indicate prin prilnzuri sfinte i prin jocuri sacre.
Grupul celor douasprezece colonii ioniene din Asia
Mica Ii aveau templul lor comun, numit Panioniul2, el
era Inchinat lui Posseidon Heliconianul, pe care aceiasi
oameni Il slaviserd, In Pelopones Inainte de migratiunea
lor 3. In fiecare an ei se reuneau In acel loc sfhnt pentru
a celebra serbarea numita Panionia; ei aduceau Impreunä
un sacrificiu i Imparteau mbicarurile sfinte. Orasele
doriene din Asia avean templul lor comun pe promon-
toriul Triopiurn; acest templu era Inchinat lui Apollon
lui Poseidon si se celebrau acolo la aniversdri, jocu-
rile triopice 4.
Pe cocntinentul grec, grupul de cetati beotiene avea
templul lor Inchinat Atenei Itonia serbarile sale
anuale, Panibeotia. Cetdtile acheene aveau sacrificiile lor
comune la. Egium i ofereau un cult zeitei Demether 0 Pa-
machea,
CEeTíct ray Àptatuv. Pausanias, VIII, 6.
2 Herodot, I, 143.
8 Strabon, VIII, 7, 2.
4 Herodot, I, 148: ZuMaTóp.svot Move; 6rsaleov Eoptirri v t8.810TO
o5vop.ce IlavWvich. Strabon, XIV, I, 20. Ilixvioívta oulerasitat vir) noes-
&byte Ouo:a. Diodor, XV, 49.
Herodot I, 144, Aristide din Mi1et1 tn Fragmenta hist grec,
ed. Didot. vol. IV p. 324.
8 Pausanise, IX, 31.
www.digibuc.ro
CONFEDERAT1UNILE 249
Cuvântul amfictionie pare a fi fost termenul antic
care desemna asociatia mai multor cetäti. A. fost lines
din primele timpuri ale Greciei un nuraär destul de mare
de amfictionii. E cunoscutä aceia din Calauria, din De-
los, Thermopile si Delphi. Insula Calauria era centrul
uncle se initruneau orasele Hermion, Epidaur, Prasies,.
Nauplia, Egina, Atena, Orchemenos. Aceste orase sä-
vtirseau acolo un sa,crificiu la care nici un alt ores nu
lua parte 1. Acelas lueru se Intâmpla la Delos, unde din
timpuri foarte vechi, insulele vecine trimiteau reprezen-
tanti pentru a celebra serbarea lui Apollon prim sacri-
ficii, coruri si jocuri 2.
Amphictionia din Termopile, mai cunoscutä in istorie,
nu era de alta naturä decât cele precedente. Formatä la
originä Irntre cetäti care erau vecine 3, ea avea templul
vechei Demether, sacrificiile i serbarea sa anualä 4.
Nu era amfictionie sau federatie färä," cult; cki,
spune eineva, aceasi idee care a prezidat la fundarea
oraselor a fa:cut sä se instituiascä si sacrificiile comune
mai ntultor cetäti; vecinäitatea çi nevoia reciprocä apro-
priindu-i, ele au celebrat impreung serbäri religioase
panegirice; o leg.tur. de prietenie nästea din prân.zul
s Cant §i. din libatiunea fäcutä in comun"
Strabon, VIII, 6, 14. Cu timpul s'an produs schimbKri. Argienit
au luat locul cet4ii Nauplia in ceremonia sÍnt i Lacedemonienil
pe acela al eetItii Prasies.
2 Thneydide, III, 104: isy Tb Trcaat p.s.real a6voSo5 s14
6,11).oy 261% IÚJS,(01) iaì vlatevtiiiv obv yúvattt sal Touch, irietivoov,
oat 6.-pl.$9 iTCOCSITO, X0pOk TS 6w1r1ov Ci níAst5.
Aceast6 amfictionie a fost restabilit6 in secolul V de Atena, ins6
cn total in alt stil.
3 Eschin, 116, enum6r 6. popoarele care sapiineau impreun6 tem-
pi/11 Meri p.siiXOYTa rob ispos; erau Tesalieni, Beotieni, Dorienii
din tetrapolis, Ionienli, Perhebli, Magnetii, Delopii tsi Locrienii,
Eteenii, Ftioii, Malienii i Poceenii. Sparta figura ca o colonie
Doridel, Mena ea o parte a popoporului ionian. Cf. Pausanias X,
8; Harpocration V, ap.pcx,c6ovsg.
4 Strabon IX, 6, 17.
5 Idem, IX, 3, 6, Mainoke a fost de pArere c acest pasagiu erit
interpolat 1 I-a aiat din editia sa. Desigur el este de un autor
vechin, foarte probabil cle Strabon. Dealtrninteri acei9i idea e ex-
primaa de Denys din Halicarnassue, 14, 0,
www.digibuc.ro
Cetaitile confederate trimeteau, In zilele indieate de

religie, câiva oameni cari erau Imbritcati pentru mo-
ment cu un caracter sacerdotal si care erau numiti the-
ori, pylagori, sau hieromnemoni. 0 victimI era sacrifi-
catg, de fatg, eu dânsii, In cifistea zeului asociatiei si car-
nea fripth pe altar era Impärtitä Intre reprezentantii
Acest prânz comun, IntovArgsit de irnnuri, de
ruggeiuni si de jocuri, era dovada i legatura asociatiei.
Daca unitatea grupului elenic s'a manifestat vreodatil
clar î,m spiritul Grecilor, aeeasta a fost numai prin inter-
mediul zeilor comuni si a ceremoniilor sfinte, la care se
adunau. Dupä imaginea divinitätilor poliade, ei avurg
im Zeus Panhelenic. Jocurile olinipice, istmice, nemeice,
pythice, erau mari solemnitâti religioase la care au fost
admisi cu timpul toti Grecii. Ficare ores trimetea teo-
ria sa pentru a lua parte la sacrificii 1. Patriotismul
grec n'a cunoscut mutt timp cleat aceasth formä reli-
gioasä. Thucydide aminteste In mai multe locuri de zeii
cari sunt comuni Helenilor 2, si atunci And Aristofan
roagX pe compatriotii sâi sä renunte la luptele lor in-
terne, el le spune: Voi care la Olimpia, la Thermopyle
si la Delfi, stropiti altarde cu aceiasi ap5, lustral, nu
mai stasiati Grecia prin certurile voastre, ci unitivä Im-
potriva barbarilor 3.
Aceste amfictionii si aceste confederatii aveau foarte
putin rol politic. Daca ne-am Inchipui theoriile din Ther-
mopyle, din canionium sau Olimpia ca un eangres sau
un stat federal, ne-am face o pgrere gresitä. Chiar dad,
acesti oameni au fost uneori indemnati sa se ocupe de
interesele materiale i politice ale asociatiilor, aceasta nu
se Intâmpla deal in mod exceptional $i sub imperial
=or eircumstante particulare. Aceste amphictionii nici
nu Impedicau mä'icar pe membrii lor de a se ra'sboi Intre
Platon Leqile XII, p. 950: Elewpobç.... flOu tip
Itat etc '0Xop.iiíctv Alt uctl iç Nsplav Itcd ic 'Io6p.bv x /rill/caw,
v.atvwvo5ytes 8.00ttilv xcd. errtívituv to6ToLç tott
3 Tdt tap& tà Itotvát tqlç TU68oç (Thucyd. III, 581 esot
p.tot wit xotvol tti1v È)XIfivcov (Id. IIII59; V, 18).
3 Aristofan, Lam:strata, T. 1130:0111A.
www.digibuc.ro
CONFEDERATIM4LE 251
Atributiile kr obieinuite inn consistau in a de-

libera asupra intereselor, ci in a cinsti zeii, a slvarsi ce-
remoniile, a mentine armistitiul sacra in timpul serb5rilor
dac5 theoriile se organizau uneori ca un tribunal i a-
plicau o pedeapsä unuia din orasle asociatiei, aceasta nu se
intampla deal atunci dad acel oras ar fi neglijat vreo
datorie religioas5 sau atunci când ar fi uzurpat vreun
pämânt consacrat
Insfitutii asemänätoare au existat in vechea Italie.
Orasele din Latiutu aveau fériile latine: reprezentantii
lor se adunau in fiecare an in sanctuarul lui Jupiter La-
tiaris, pe muntele Albanas. Un taur alb era sacrificat
carnea sa era impärtit5 In atatea buati ate cetgti con-
federate erau2. Cele douäsprezece ()rase ale Etruriei a-
veau deasemenea templul lor comun, serbarea kr anualä,
jocurile lor prezidate de un mare preot 3.
Se stie eä nici Grecii, miei chiar Romanii n'au prae-
ticat colonizarea la f el cu modernii. 0 colonie nu era o
dependentä sau o anex5 a statului colonizater; era ea
Insài un stat complet si independent. Totusi, o leeturä.
de naturg, particular5 exidta intre colonie i metropol5
aceasta tinea de felul in care fusese fundat5 colonia.
Nu trebuie s credem inteadev5r, cä o colonie se forma la
intâmplare, sau urmând capriciului unui oarecare numär
de emigranti. Un grup de aventurieri nu putea niciodatä
s5 fundeze un ores si nu avea dreptul, dup5 pgrerea ce-
lor vechi, s5 se organizeze in cetate. Eran oarecari re-
guli c5rora trebuiau s5 se conformeze. Prima conditie
era sä posead5 inainte de toate un foe sfânt; a doua,
s5 aduc5 eu dânsii o persoang capabil s Avârseasc5
Numal cu muR mal arziu, in timpul lui Filip Macedoneanul
amfictioniile s'au ocupat si de interese politice.
2 Denys, IV, 49 "Lox covspxótkevot naveyopECwat icu6wrat.
xormi51, ispc5v px.rcekap.flávtuot. Varron VI, 25. Latinae feriae, a
Latinis populis quibus ex sacria cement petere jua fait cum Ro-
mania. Pliniu, Ist. nat., III, 9, 69: Cum his cement in mente Al-
bane aoliti accipere populi. Cf. Titu Liviu, %LI, 16, Denys, IV, 49:
Èvi,; ú000Lvthç bnò nacuilv 9.uop.ivou, p.Spos kiwi) sb civa-
p.vo v Xagiávit.
3 Titu Liviu;;V, 1,
www.digibuc.ro
riturile fundärii. Emigrant:a cereau toate acestea metro-

polei. Ei luau cu dânsii focul aprins la altarul sfânt1;
luat in acelas timp un fundator, care trebuia s apar-
ting uneia din familiile sfinte ale cetgtii 2. Acesta prac-
tica fundarea orasului nou, unnând aceleaei rituri care
fuseserg sgvkrsite altä datä pentru orasul din care esea
Focul altarului stabilea pe vecie o legäturä de religie
de rudenie intro cele douä orase. Cetatea care-I fur-
nizase era nurnitä, cetate-maniä, Aceia care-I primise
era fatä de dânsa in situatia unei fiice Doug' colonii
ale aceluiasi oras se numeau intre ele cetäti surori 8.
Colonia avea acelas cult ca i metropola 1; ea putea.
avea câtiva zei particulari, trebuia Insä sg pästreze i sä
cinsteascä divinitile poliade ale orasului din care esise.
Cele dougsprezece cetäti ioniene ale Asiei Mici, care erau
socotite colonii ateniene, nu pentrucl ar fi fost compuse
din Atenierni, ci pentrucä luaserg foc din prytaneul Ate-
nei j luaserg cu dânsele fundatori atenieni, aduceau un
cult divinitätilor din Atena, celebrand serbgrile lor 8, si le
trimeteau in fiecare an sacrificii si theorii8. Astfel fg-
ceau coloniile Corintului si ale cetätii Naxos ". Dea-
semeni Roma, colonia cetätii Alba si prin aceasta a
Laviniumului, fäcea in fiecare an un sacrificiu pe mun-
tele Albanun ei trimetea victime la Laviniuna uncle
erau penatii sgi" Un vechiu obicei al G-recilor era ca
1 Etymologieum magnum, V: 11 poTaveia; Herodot 1, 136.
2 Herodot, I, 146, Thueydide, I, 24; VI, 3-5; Diodor V, 53, 59,
81, 83, 84; Plutarc, Timoleon.
3 Thucydide, III, 34; VI, 4. Varron, De lingua lat. V, 143: Colo-
niqe nostrae item, eonditae ut Roma.
4 Atenienil aunt numiti de Herodot ptirintii lonienilor, VII, 51;
VIII 22.
5 Aceast l. idee e adeseori exprimatii de eel veehi. Polybiu, XII, 10;
Denys, III; Titu-Liviu, XXVII, 9. Platon, Leqile, VI; Thueydlde, I, 38.
Polybin, XXII, 7, 11; Plutarc, Timolon, 15.
Thucvdide. VII, 4; Polvbiu, IX; Strabon, IV, 1, 4.
Herodot, I, 147; VII, 9.5.
9 Thucydide, I, 25, Scholiastul lui Aristofan, Norii, 385; Isoerate,
Paneqyrice, 7, 31.
1° Diodor, XII, 30; Thneydlde VI, 3.
r 11 Varron, De lingua latina, V. 144: Denys II, 52; rluts,re, Co-
riolan, 26.
www.digibuc.ro
ROMANUL ; ATENIANUL 253
metropola s rimeatá coloniei pontifi, care prezidau cul-
tul stm i vegheau la mentinerea riturilor .
Aceste legaturi religioase între colonii i metropole
an -Camas foarte puternice pâna", In secolul -V-lea al erei
noastre. Cât despre o legnurà politicg multg, vreme cei
vechi nu s'au gitndit s stabileasc6 vreuna 2
CAPITOLUL XVII
Romanul; Atenianul
Aeeiasi religie care a fundat societ4ile si le-a guver-
nat mult timp, a format si sufletul omenese si-a faurit
omului ca,racterul sau. Prin dogmele i practicile sale,
adu Romanului i Grecului un anumit fel de a gândi
ei de a actiona i anumite obiceiuri, de care ei nu s'au
putut desface mult vreme. Ea arata omului pretutin-
deni zei. Zei mici, zei foarte suprbiciosi i fau voitori.
Strivea (mull sub frica de a nu avea zeii impotriva sa
nu-i Thsa nici o libei+tate In actele sale.
E interesant de vg,zut ce loc ocupg religia In vieata
unui Roman. Casa este pentru dânsul ceeace este penrtu
noi un templu; el ggseste intr'Insa cultul si. zou sai. Ca-
minul sail este un zeu; peretii, uile, pragul, sunt zei
la rândul kr. Pietrele de hotar, care Inconjurg, ogorul,
stint iari zei. Mormântul este un altar si stramoeii sai
sunt flints divine.
Fiecare din actiunile sale zilnice este un rit. Intreaga
sa zi apartine religiei. Dimineata i seara invocA focul
sacru, penatii, strämosii sai; plecând de acasa sau In-
toncându-se, le adreseazg o rugaciume. Fiecare prânz este
un act religios pe care-I Imparte cu divinitatile &ale
1".10.os 7riv ilyxcepiag lt p.ntponóXstug XajAcivetv, Scholiastul lui
Thucydide, I, 25.
2 Aceastit leggturit politicX abia tncercatg, de cetatea Corint (Thu-
cydide 1, 50) n'a fost in adevitr constituit 6. decat in eleruchiile
Atenei l coloniile romane; unele I altele sunt de data relativ re-
cents, 11 nu ne vom ocupa de ele eel.
www.digibuc.ro
casoice. Na5terea, initierea, lua.rea togei, cásätoria

aniversärile tuturor acestor evenimente, sunt actele so--
lemne ale cultului säu.
El pleacä de acas i aproape nu poate sä fad, un pas
färä s intEneaseä un object sfânt; fie o capelä, fie un
Ice pe care odinioarä a cazut trIsnetul, fie un mornifint;.
aci e ne-voit sä se reculeag i sä pronunte o rugäciune;
aci trebuie intoarcä ochii i säli acopere fata pen-,
tru a evita vederea unui obiect funest.
In fiecare zi sävar5e5te sacrificii in casa sa, in fiecare
lunä in curie 5i de mai multe ori pe an in gens sau Ini
tribul Au. In afarä de toti ace5ti zei, el mai datore5te.
un cult 5i. acelora ai cetätii. La Roma erau mai multi
zei cleat cetäteni.
Face sacrificii pentru a multumi zeilor; mai face al-
tele i in nuraär mult mai mare pentru a fe stampära mâ-
nia. Inteo zi ia parte la o procesiune i danseazg, inteun
ritm antic, la -sunetul flautului sfânt. Intr'o altä zi el
conduce carele in care surd eulcate -statuile zeitätilor
Altä datä este serbarea numitä leetisternium; intT'una
din sträzi este aranjatá o mash' incárcatä de bucate; pe
pafturi sunt culcate statuile zeilor 5i fiecare Roman trace
inclinându-se, purtfind o coroaná pe cap 5i o ramurá de
laur in mânä a.
Ei au o serbare pentru semänäturi, una. pentru seceri5,
alta pentru táiatul viei. Mai inainte ca graul sá Li legat
spic, el a trebuit sá feel mai mult de zece sacrificii i s'el
invoace vreo zece divinitäti particulare pentru succesul
recoltei sale. Are mai ales un mare numär de serbäri
inchinate mortilor, &dci se teme de dan5ii.3.
Asupra procesiunel, numia tensae vezi Titu-Liviu, V, 41; Suer
Oulu, Vespasian, 5; Festus, ed. Mueller, p. 364.
2 Titu-Liviu, XXXIV, 55; XL, 37; Pliniu XXXII, 2, 10.
3 Plaut, Amphitrion, II, 2, 145, Ovidin (Pastes, V, 421 i urtn.>
descrie riturile obiruite pentru a goni strigoii; trebue sg. te aeon
la miezul nopii, 86 strgbati casa eu picioarele goale, sg, trosneflti,
degetele, s i1 in gura boabe negre de fasole qi sl le scuipi pe jos,,
intorcind capul i spunind: ce dKruesc; prin aceste boabe de.
Insole, m4. rItscumpAr". Spiritele adunit boabele §i inclintate
Acesta este ritul antic.
www.digibuc.ro
ROMANIA, ; AT ENIANI1L 25b
Nu pleacà niciodatá de acasá fárá sd se uite dad, nu
apare cumva vreo pasdre de pied, rea. Sunt cuvinte pe
care nu indrdzale§tte sd le pronunte niei odatd in, vice:to
sa. Dad, are vreo dorintA, §i-o scrie pe o tabletd pe care
o depune la picioarele statuii vreunui zeu j.
In fiecare moment consultd zeii i vrea sd le stie
I§i gdse§te toate hotdririle sale In máruntaiele vie-
timelor, in sborul pásdrilor, sau in interpretarea fulge-
relor 2. Faptul cd se anuntà o ploaie de singe sau exis-
tenta unui bou care sá vorbeascd, il turburd si-1 face sd
tremure; iniu va fi deal dupd ce o ceremonie ex-
piatorie 1-a impleat cu zeii sài '.
Nu porneste de aced, deal cu piciorul drept;
taie pdrul decât pe lung, plind. roartd asupra lui amulete.
Impotriva incendiului isi acoperä peretii loeuintei sale
cu tot felul de inscriptii magice. Stie diferite formule
peaittru a inlAtura boala, si allele pentra a o vindeca;
trebuie Insá ca aceste formule 0, fie repetate de doud-
zeci i apte de ori si de fiecare datd sà scuipi inteun
anmnit fel 4. El nu ia cuvântul la Senat dacá vic-
timele n'au dat semne favorabile. Pgräse§te adunarea po-
porului dad a auzit tipdtul unui soarece. Renuntd la
planurile cele mai bine hotdrite, dad, a zárit o piazá rea
sau dad, a auzit un cuvânt filmiest. Este bray in luptd,
cu singura conditie bad., ea auspiciile asigure victoria.
Romanul despre care am vorbit aici nu este omul din
popor, omul slab de spirit pe care mizeria i ignoranta
11 fac superstitios. Am vorbit de patrician, de omul no-
bil, puteratic §i bogat. Acest patrician e find pe rand
Juvenal, Satire, X, 55. Despre acest lucru gAsim mkturie qi in
tabletele de plumb Osite la Delff de dl. Carapanos.
2 Cicero, De divinitate, I, 2. Nail publice sine auspidis nee domi
nec militias gerebatur. Valeriu-Maxim, II, 2, 1 apud antiques, non
solicit; publice, tied etiam privatim, nihtl gerebatur sine auspicie
prius sumpto.
3 Titu-Livlu, XXIV, 10, XXVII, 4; XXVIII, 11, et alias passim.
4 A se vedea intre altele formulele pe care le di& Caton, De re
rust., 166 11 Varron, De re rust., II, 1, 137. Cf. Plinlu, L n.
2-5 (4-23).--Legea celor doulisprezece table pedepsettte omul qui fru-
gal excantassa (Plinius, XXVIII, 17; Servius, ad Eclogas, VIII, 99;
cf. Ciceron, De rep. IV, 10).
www.digibuc.ro
magistrat, consul, agricultor, comerciant; insa

pretutindeni i Iatotdeauna este preot §i gandirea sa
este fixata, asupra zeilor. Patriotism, dragoste de glorie,
de bani, orica,t de puternice ar fi aceste sentimente asu-
pra sufletului sau, frica de zei stapdnqte totul. Hora-
tu a spus cuvântul cel mai adevarat asupra Romanului:
Temându-se de zei a devenit stapânul pamántului.
Dis te minorem (pod genie, imperas.
S'a zis c aceasta era o religie politica. Dar putem

oare sa ne inchipuim c nn Senat de 300 de membri, un
corp compus din trei mii de patricieni, sa se fi putut
Intelege cu o asemenea unanimitate peutru a insela po-
porul ignorant? Si aceasta timp de secole, fara ca prin-
tre atatea rivalitì4i, lupte, uri personale, sa, nu se fi ri-
dicat niciodata o voce care sa spuna: toate acestea sunt
minciuni. Daca un patrician ar fi &Mat secretele castei
sale, daca adresându-se plebeilor, care suportau ne-
rabdatori jugul acestei religii, i-ar fi scapat si liberat
odata de aceste auspicii §i sacerdotii, acest ora ar fi do-
Wilda imediat o asa de mare trecere, Inca ar fi devenit
stapanul intregului Stat. Si putem oare crede ca, daca
patricienii n'ar fi crezut in religia pe care o practicau, o
asemenea tentatie n'ar fi fost destul de puternica, pentru
a determina cel putin pe unul dintre ei sa reveleze se-
cretul? Nu inselam profund asupra naturii umane daca
presupunem o religie ar putea sa se stabileasca prin
conventie i sa se sustina prin impostura. Sä cautam In
Titu Liviu decáte ori aceasta rougie stânjenea chiar po
patricieni, de câteori a pus in cumpáná Senatul i i-a
impedicat actiunea i numai atunci sá spunem daca a-
ceasta religie a fost inventatá pentru comoditatea oameni-
lor politici. Abia pe timpul lui Cicero a inceput sä se
creada ca religia putea fi folositoare guvernânifintului;
atunci insa religia era deja moarta In suflete.
SI luáin un Roman din primele secole; sá alegem unul
din cei mai mari rásboinici, pe Camilus, care a fost de
cinci ori dictator si care a invins in mai mult de zece
www.digibuc.ro
HOMANUL ; ATENIANUL 257
lupte. Pentru a avea notinnea exactil trebuie s. ni-1
reprezentam in aceiasi mäsurä, i preot i räsboinie.
Apartinea gintei Furia: pronumele sau e un cuvânt
care desenmeaz6 o functie sacerdottalä. Copil, a purtat
toga pretextà, care indiel din ce castä face parte
bulb., care inlätura spiritele rele. A crescut asistând
lin fiecare zi la ceremoniile cultului. si-a petrecut tine-
retea instruindu-se in riturile religioase. E adevgrat eä,
atunci and a isbucnit Uil räsboi, preotul s'a fäcut sol-
dat; a fost väzut, ränit in coapsä, Intr'o luptä de cavale-
rie, smulgändu-si fierul din rang i continuând sa. lupte.
Dupä mai multe campanii a fost ridicat in magistraturà;
a 'lout sacrificii publice, a judecat, comandat armate.
Sosi o zi and s'au gândit la dânsul pentru dictaturl.
In aceiasi zi magistratul in functiune, dupä ce s'a re-
cules In timpul unei nopti senine, a consultat zeii;
dul säu era la Camilus, al cärui nume II pronunta incet
ochii säi eran fixati pe cer, unde cäutau prevestiri.
Zeii n'au trimis decât foarte bune, aceasta insemna cä
le era agreabil Camilus; deci el este numit dictator.
latä-1 sef de armatä; ese din oras, nu fárá a fi consul-
tat anspiciile i sacrificat multe victime. Are sub or-
dinele sale multi ofiteri, aproape tot atâti pre* un
pontif, auguri, aruspicii, pularii, victimarii i un soldat
care purta focul sMnt.
E insárcinat sä termine räsboiul Impotriva cetätii
Veii, care este asediatä fiirá succes de nouá ani. Veii este
un oras etrasc, adicg aproape un ora§ sfânt; trebuie sá
lupti mai mult en credinta cleat cu indräsneala. Decá
de nouà ani Romanii sunt intotdeauna îuvini, aceasta
inseamnä cä Etruscii cunose mai bine riturile, care sunt
pläcute zeilor i formulele magice, care intorc zeii de
partea lor. Roma, la rândul säu, a deschis cArtile sibi-
line i a cAutat inteinsele voinj zeilor. A observat eA
feriile latine au fost pängärite de vreun viciu de fornià
si a reinoit sacrificiul. Etruscii au totusi superioritatea;
nu le Amine deal o singurá resursä: sä rápeascit in
preot etrusc i sá afle dela dfinsul secretul zeilor. rn
preot veian e hiat prizonier i this la Senat: ..Pentim ca
93903. Biblioteca Uoiver5itar5. Vol. VI 17
www.digibuc.ro
258 CARTEA III. - CETATEA
Roma sä aibä victoria, spune dânsul, trebuie sá coboare

nivelul lacului Alban, päzindu-se bine sa nu cumva sa
se scurgá apa In mare". Roma ascultä i sunt täliate o
infinitate de canaluri si de locuri de scurgere i apa la-
cului se pierde in câmpie. In. acest moment este ales
dictator Camilus. El se duce in lagär, in aproprierea ce-
tätii Veii. E sigur de succes; cáci toate oracolele au fost
consultate, 'toate ordinele zeilor au fost sávarsite; dealt-
fel, inainte de a pleca din Roma, el a promis zeilor pro-
tectori serbäri i sacrificii. Pentru a invinge nu negli-
jeazä mijloacele omenesti; mgre§te armata, intgreste dis-
ciplina, sapá o galerie subterand pentru a putea pa-
trunde in cetate. aim atacului soseste; Camilus ese din
cortul silu; consulla, auspicite si sacrificA victirnele.
Pontificii si augurii II inconjoará; imbräcat cu paluda-
mentul, el inrvoaa, zeii: Sub conducerea ta, Apollo, si
prin vointa ta, care mä inspirá, merg pentru a cuceri
distruge cetatea Veii; tie, daca vei fi invingätor, îi
promit si-ti %chin a zecea parte din pradá". Insä nu
este suficient sá ai zeii de partea ta; inamicul are dea-
semenea o divinitate puternicá, care-1 apárä. Camilus o
evoacä prin aceastä formulä,: Junona reginá, care in
prezent locuiesti in cetatea Veii, te rog vino cu noi in-
vingátorii; urmeazä-ne in crawl nostru, primeste cultul
nostru; fie ca orasul nostru sä, devinä al tau". Apoi, dupil
ce sacrificiile sunt sávârsite, rueciunile spuse, formulele
recitate, când Romani sant siguri cá zeii sunt de partea
lor i cá Enici unul nu mai apAral inamicul, ei dau asaltul
orasul este luat. Acesta este Camilus. Um general roman e
un orn care stie sä lupte admirabil, care cunoaste mai
ales arta de a se face ascultat, care insä, credo profund
in auguri, care sávârseste in fiecare zi acte religioase
care-i convins cá ceia ce importä mai mutt nu este curajul
nici disciplina, ci enuntarea catorva formule exact spuse,
dup5 prescriptia riturilor. Aceste formule adresate zeilor
Ii determiná constrâng aproape intotdeauna sä-li dea
victoria. Pentru un astfel de general recompensa su-
premä este faptul cá Senatul Ii ingädue sä sävarseascrt
sacrificiul triumfal. Atunci se ura, pe carul sfânt, care
www.digibuc.ro
ROMANUL; ATENIANUL 259
este inbgmat cu patru cai albi, aceiasi care due statuin
lui Jupiter in zilele de mari procesiuni, e imbrdcat cu
toga sfântg, aceiasi cu care aunt imbräcati zeii in zilele
de särbätoare; are capul incununat; Im dreapta tine o
ramurg de lauri, in stânga un sceptru de flicks; acestea
sunt tocmai atributele i costumul pe care le poartg sta-
tuia lui Jupitetrl. Sub aceastd majestate, aproape diving,
el se area concetätenilor säi si merge s5, aducä omagii
adeväratei majestkti a celui mai mare zeu roman. El urcä
Capitoliul i ajuins in fata templului lui Jupiter, sacri-
fick victimele.
Teama de zei nu era un sentiment propriu Romanu-
lui; ea stäpfmea la fel i sufletul Grecului. Aceste po-
poare, formate la origine de religie, hanite i crescute
de dânsa, au pästrat foarte mult timp pecetea educatiei
lor primitive. Sunt cunoscute scrupulele Spartanului
care nu incepe niciodatä, o expeditie (hat dacd-i lunA
plinä 2, care sacrifick mereu victime, pentru a sti clack
trebuie sä. lupte si care renuntd la Intreprinderile cele
mai bine concepute i cele mai necesare, pentrucd un
semn räu Il sperie. Atenianul se deosibeste de Roman si
de Spartan prin foarte multe träsdturi de caracter si de
spirit. Li se aseamdng insä, prin teama de zei. 0 armatd
ateniand nu inträ niciodatd, in campanie inainte de a
saptea zi a lunei i când o Rota' vrea sà porneascä pe
mare, au mare grije sä, aureascd, din nou stabile lui
Pales Atena.
Xenofon asigurg, ea' Atenienii au muit mai multe ser-
1 Mu Liviu, V, 23: Curru albis equis juncto . . . Jovis So-
lisque equis. Idem, X, 7 : Qui Jovia Optimi Maximi, ornatu deco-
ratus, curru curato vectus in Capitolium. Pliniu, I. N. %XXIII, 7,
36. Avis simulacri faciem minio inlini aolitum triumphantiurnque
corpora. Denys, II, 34; 5, 47, Applan, Rdsboaiele punice, BO, Cf.
Juvenal, X, 38: In tunica Jeri&
Herodot, VI, 106: Ci'nd s'a aflat debarearea Persilor, Spartanil
au volt sa sera tn ajutor Atenienilor; tnsit nu le-a fost posibll sì por-
nease imediat; ettei nu volau sit violeze regula (ròv vóp.ov, regulg
re1igioas); el spuseserX a nu vor porni In eampanie deeit tn ziva
and vs fl luna plinX". Istorieul nu ne spume daa nu eumva acesta
nu era deeitt un pretext. Trebne sit judecgan pe eel yacht dupI ideile
lor sl nu dupa ale noastre.
www.digibuc.ro
9 (50 CARTEA III. CETATEA
bdn i. religioase deeât oricare alt popor gree t. Ce de

victime oferite zeilor, spune Aristofan 2, ce de temple! ce
de cettiti, ce de procesiuni sacre! In orice clipg a anului
vedem banchete religioase si victime incoronate". Noi,
spune Platon, oferim cele mai numeroase sacrificii
facem pentru zei procesiunile cele mai strälucite i cele
mai sfinte" 3.
Cetatea Atenei i intreg teritoriul ei sunt acoperite
de capele si temple; unele sunt pentru cultul ceth4ii, al-
tele pentru cultnl triburilor si al demelor, sau pentru
cultul familiilor. Fiecare casg este ea Insgsi un templu
si aproape in fiecare ogor este un mormânt sacru.
Atenianul pe care ni-1 inchipuim asa de nestatornic,
asa de capricios i de 151)er cugetator, are, dimpotrivg
un ciudat respect pentru vechile traditii i vechile ri-
turi. Principala sa religie, aceeia care obtine dela &in-
sul devotiunea cea mai fervent5., este religia strämosilor
§i a eroilor. El are cultul mortilor si se teme de dânsii.
Una din legile sale il obligg sg le ofere in fiecare an pri-
nosul recoltei; o altg lege îi interzice s pronunte vreun
cuvânt care ar putea sg le provoace mania 4. Tot eeia
ce se leagg de antichitate este sfânt pentru Atenieni.
Au vechi culegeri in care sunt consenanate riturile
niciodatg nu se depärteazg de dânsele 3; dach un preot
ar introduce in cult cea mai usoarg inovatie, ar fi pe-
depsit cu moartea. Riturile cele mai bizare sunt pgzite
din secol in secol. Intr'o zi a anului, Atenianul face un
sacrificiu in onoarea Arianei i fiinded se spunea eä, iubita
Xenofon, Reap. ath., III, 2. Sophocle spune c Atena este cea
mai credincioasI cetate (Oedip la Colona, 1007). Pausanias observii.
I, 24 cri. Atenienii erau mai atenti deck't toate celelalte popoare,
in privinta cultului zeilor.
2 Aristofan, Nora.
Platon, Alcibiade, II, p. 148.
4 Plutare Solon, 21.
6 A se yedea ce spune Isocrate despre fidelitatea eelor vechi pentru
riturile antice, Areopagitica, 29-30. Cf. Lyisias, adv. Niclzoroarch., 19:
TFA Ttilv Ittip6Elxiv .01.101PCEq.
Demosthene amintWe deasemenea vechiul principiu care cere ca
saw-Menlo s fie Mcute dupg. riturile eelor vechi, fr 0, fie nimic
omis nici schimbat. (in Neaeream, 75).
www.digibuc.ro
ROMANUL ; ATENIANUL 261
lui Thezeu ar fi murit î timpul facerei, atunei ei sunt
sil imite tipetele i miciiri1e unei femei in timpul
faeerei. Ei mai celebrau o alth serbare annali, numità" Os-
chophories si care este pantomina Intoarcerei lui Thezeu in
Attica; atunci se ineununeazi caduceul unui crainic,
cáci erainicul lui Thezeu îi Incununase eaducerd; se scot
anumite tipete pe cari presupun ci le-ar fi scos craini-
eul, i se formeaza o procesiune In care fieeare poartä
costmnul care se obiehmia pe timpul lui Thezeu. Mai
este o altä zi In care ori ce Athenian isi fierbe legu-
mele intr'o oata, de o formi determinafa; aceasta este un
rit a Carui origine se pierde in depitrtata antichitate,
al ciirui sens nu mai este inteles, si tutusi este pistrat
eu sfintenie In fiecare an 1.
Athenianul ea si Romanul, are zile faste i nefaste;
In zilelo nefaste, nimeni nu se cAsitoreste, nu se incepe
nici o intreprindere, nu se tin adunari, nu se distribue
justitia. Ziva a optsprezecea si a nouàsprezecea a fie-
arei luni sunt intrebuintate pentru purificatiuni. In
ziva Plynteriilor, zi nefasti prin excelenti, se acopere
marea statuie a divinititii poliade2. DimpotriVit, In zina
Panatheneelor, vraul zeitei este purtat In mare proce-
shine si toti cetittenii, fa."ri deosebire de vArst.5, si rang,
trebuie facä. cortegiu. Athenianul aduce sae.rificii
pentru rodnicia recoltelor, pentru plonie sau timp fru-
mos, pentru a lecui boalele sau a goni foametea sau
eiuma.
Athena are culegerile sale de oracole entice, dupi cum
Roma are cirtile Sybiline, i intretine in Prytaneu oa-
meni cari-i prezic viitoru13. Pe strizi se puteau înrtâhui
la fiecare pas prezicaori, preoti, tilmicitori de visuri 4.
Athenianul crede în prevestiri; un strinut sau tiuitul
ureehilor II opresc In executarea we unei Intreprinderi5.
1 Plutare, Texen, 20, 22, 23.
2 Platon, Legile, VII, p. 800: IIp.ipo.:1.1.4) arAapal &XV itaoppiAes.
Philochor, Fragntente, 183. Xenophon, Ifellenicele, 1, 4, 12.
3 Aristofan, Pax, 1084.
4 Thucydide, II, 8. Platon vorbeste si de saerificatorii si de
prezicKtorii ambulanti earl asaltau portile cetor bogati". (Poltava. ii).
6 Aristofan i comentatorn1 sAn, Ayes, 721. Enripide, Jim, 1189.
www.digibuc.ro
Nu se imbarca nici o data farA a consulta auspieiile

Inainte de a se egsâtori, are grije sa. consulte sborul
sarilor 2. Crede in cuvinte magice si daeä, este bolnav,
poarti la gat amulete 3. Adulnarea poporului se im-
prâstie de iudatä. ce cineva anunta e a vâzut pe cer un
semn funest 4. Daea' un sacrificiu a fost intrerupt de o
veste rea, el trebuie sA fie reinceput 5.
Athenianul am incepe nici odata o frazil fara sa in-
voace mai intaiu norocul 3. La tribunä, oratorul debu-
teaza de obicei printr'o invocare adresata zeilor si eroi-
lor cari locuiesc acel tinut. Poporul este condus, spunan-
du-i-se tot felul de oracole. Oratorii, pentru a face sa pre-
valeze pgrerea lor, repet5, In tot momentul: Astfel or-
dona zeita 7.
Nicias apartine unei mari familii bogate. Fiind inch'
foarte tank., conduce la sanctuarul din Delos o-theorie, a-
dicá §i un cor pentru a cânta laude zeului in
timpul sacrificiului. Intors la Atena, educe ea omagiu
zeilor o parte din averea sa, dedicând o statue Athenei i o
capela lui Dyonisos. Rand pe rand este hesitator 0. face
cheltuiebile ospalului sfânt al tribului säu; Choreg, si
intretine un cor pentru serbärile religioase. Nu trece o
zi in care O. nu ofere vre un sacrificiu zeilor. Are un
prezicator in 'permanenta Panel dânsul, care nu-1 párá-
sete si pe care-I consultä asupra afacerilor publice, ea si
asupra intereselor sale partieulare. Numit general, eon-
Aristofan, Ayes, 596.
2 .Aristofan, Aves, 718. Xenofon, ilernorabileic, I, 1, 3: El cred
In preziceri, Intreabl aborul ptisgrilor, cantecele, semnele, rnArun-
taiele victimelor". Xenofon asigur c Socrate credea In augur1
recomanda studierea tiinei divinatiunei; ibidem, I 1, 6; IV, 7, 10.
El Insu0 era foarte superstitios; credea In vise, (Anabasis, III, 1;
IV, 3) consulta miiruntalele victimelor; (ibid., IV, 3) era Inconjurat
de prezie5tori (ibid., V, 2, 9; VI, 4, 13). A se vedea fn Anabasis
scena Inmormintltril.
8 Plutaro ne dit acest detaliu relativ la Pericle Insui. (Plut. Pe-
ricles, 37, dupI Theophrast.
Aristofan, Acharnienii, 171.
5 Plutarc, TItezeu, 22.
o Aristofan, Aves, 436.
Lieurg, In Leocratem, 1. Aristofan, Cavalerii, 903, 999, 1171, 1179.
www.digibuc.ro
ROMANUL ; ATENIANUL 2f33-
duce o expeditie impotriva Corintului; pe când se In-
toarce invingttor la Atena, observa ea; doi din soldatii
more au râmas neinmormântati pe teritoriu dusman; e
cuprins de un scrupul religios; opreste nob si trimite
un crainic sA ceart Corintienilor permisiunea de a in-
mormânta cele doug cadavre. Gaya timp dupt aceia,
poporul atenian delibereazt asupra expeditiei din Sici-
lia. Nicias urea', la tribunt §i declart et preotii si prezi-
cgtorul stu anuntä prevestiri cari se. opun expeditiei. E
adevitrat ca; Alcibiade are ale prezicttori cari debiteazt
oracole in sons contrariu. Poporul este nehotgrit. Vin
oameni eari se intore din Egypt; au consultat pe zeul
Amon, care Incepe sä fie foarte mult cinstit si. adue
acest oracol: Atenienii vor cuceri pe toe Siracusienii.
Poporul se hottrgste indatt pentru rgsboi 1.
Nicias, cu toate cg, färg voia lui, comandt expeditia.
Inainte de plecare, indeplineste un sacrificiu, dupt obi-
ceiu. Duce cu dânsul, cuni face orice general, o trupt de
prezicgtori, de sacrificatori, de haruspici si de heralzi.
Flota duce altarul OA; fiecare vas are o emblemt care
reprezintg un zeu.
Dar Nicias are putint sperantt. Nenorocirea nu-i a-
nuntatt prin destule minuni? Corbii au dgrâmat o sta-
tue a zeitei Pallas; un oni s'a mutilat pe un altar; si ple-
carea are loc in zilele nefaste ale Plynteriilor! Nicias
stie prea bine et acest rgsboiu ii va fi fatal lui si pa-
triei sale. Deaceia. in tot cursul acestei campanii, il ve-
dem totdeauna plin de frict si circumspect; nu indrtz-
neste aproape niciodatä sg, dea semnalul unei lupte, el
care-i cunoscut ca un soldat asa de brav si un general
asa de priceput.
Siracusa nu poate fi cuceritt si dupt pierdeH crude
trebuie sä se decidt sä se intoarct la Atena. Nicias pre-
gtteste flota pentru intoarcere; marea este Ebert Ina.
Dar survine o eclipst de lung. Consultg prezicttonil;
prezicittorul ii räspunde et prevestirea e contrant si di
trebuie A astepte de trei ori noug zile. Nicias se supune;
1 Plutare, :Views, 4, 5, 6, 13.
www.digibuc.ro
petreee tot acest timp In neactiune, oferind impor-

tante sacrificii pentru a imblanzi mania zeilor. In a
cest limp dusmanii inchid portul si-i distrug flota.
mai ramane decat sti, se intoarcit pe useat; lucru impo-
sibil; nici dânsul i niei vre unul din soldati nu soap's,'
din mane Siracusanilor.
Ce spun Atenienii la vestea dezastrului? Cunosteau
curajul personal a lui Nicias i admirabila sa constantg.
Nu se gandirl, nici sa-1 el-Rice de a fi urmat pre-
ceptele religiei. Un singur lucru gäsirä sä-i impute, a-
cela de a fi luat un preziator necunosator. Cäci prezi-
ctitorul se inselase asupra prevestiri eclipsei de
ar fi trebuit sg. stie c6, pentru o armata care vrea sar se
retragg. luna care-si ascunde lumina e o prevestire fa-
vorabil5
C A.PITOLUL XVIII
Despre omnipotenta Statului; cei vechi nu au

cunoscut libertatea individualà
Cetatea fusese fundata pe baza unei religii i consti-
tuitä ea o Biseriert. De aci forta sa; de aci i omnipo-
teruta i stApanirea absoluta pe care o exercita asupra
membrilor sai. Intr'o societate stabilita pe asemenea
principii, libertatea individuala nu putea s existe. Ce-
triteanul era supus in totul i fara nici o rezerva
apartinea in intregime. Religia, care zamislise
Statul, ì Statul, care intretinea religia, se sustineau until
pe altul i in fond formau o singura fiinta; aceste doua
puteri asoeiate i confundate formau o putere supra-
unaana aproape, careia sufletul i corpul Ii erau abervite
deopotriva.
In om am era nimic care sa fi fost independent.
Corpul silu apartinea Statului si era consacrat apärd-
rei sale; la Roma serviciul militar era obligator 'Ana
Plutare, Nieas, 23; Tueydide, VI, VII; Diodor, XII, XIII.
www.digibuc.ro
DESPRE OMNIPOTENTA STATULUI 777
la patruzeci i vase de ani, la Athena si Sparta viata
intreaga" Averea sa era intotdeauna la dispozitia Sta-
{mini; clacg cetatea avea nevoie de bani putea ordona
femeilor dea bijuteriile kr, creditorilor s aban-
doneze politele lor, acelora cari posedau mäslini, sa-i
cedeze In mod gratuit untdelemnul pe care-I fabri-
caserä 2.
Nici viata privatä nu scApa acestei omnipotente a
Statului. Mu lte din cetAtile grecesti interziceau cetäte-
nilor s ramânä celibatari 3. Sparta pedepsea nu numai pe
acela care nu s'ar fi cägtorit, ci i pe acel care se casg-
torea prea târziu. Statul putea sä prescrie la Athena
munca si la Sparta lenea 4. El Isi exercita tirania
'And In cele mai mici lucruri; la Locri legea inter-
zicea bärbatilor bea yin curat; la Roma aceastä
interdictie era aplicata numai femeilor 5; acelas lucru
Milet si Marsilia. Se obieinntia ea imbräle4mintea
fie fixata' de legile fieeärei cetäti; legislatia spartanä
hotära pieptänätura femeilor, i aceea a Athenei nu In-
gkluia s'a", se ia In cälälerie mai inult de trei rochii
In Rodos, .legea interzicea raderea barbei; In Byzant.
pedepsea cu amendä pe acela care ar fi avut un briciu;
Sparta. dirnpotriv6, cerea ea toti bärbatii poarte mu-
stätile rase .
Thucydide, I, 105; Plutaro, Phocion, 24; Pausanias, I, 26. Xe-
nophon, Helenicile, VI, 4, 17.
2 Arist0t, Econom., II. Autoral eiteazX exemple din Byzant, Athena,
Lampsaca, Heraelea PonticI, Chios, Clazomene, Ephes.
Pollux, 48, `Ham/ xal Ecrap.iou Sixat oUce,05, xcd binTap.loo
Ited xcev.oTcy.loo iy Aaxstiottp.óca. Cf. id., VIII, 40: TaciA aTap.too.
Plutarc, Lysandru, 30. La Roma o hotItrire a censorilor lori pe
eelibatari Cu o amendX. Valerin Maxim, II, 9; Aulu Gellu, I, 6;
II, 15. Cicero mai spune: censores . . . . coeltbes esse prohibento.
(De legib., III, 3.
Maitre, Lyeurg, 24. Pollux, VIII, 42. Theophrast, fragment, 99.
Atheneu, X, 33. Elian, H. V., II, 38. Theophrast, fr., 117.
6 Xenophon, Resp. Lac. 7, Thucydide, I, 6. Plutare, Lycur, 9.
Heraelide din Pont, Fragmenta, ed. Diclot, t. II, p. 211. Plutare,
Solon, 21.
1 Atheneu, XIII, 18. Plutare, Cleomena, 9. Romanii nu eredean
potrivit sX se lase tututor libertatea de a se egskori, de a area
copii, de a triti dupI gustul lor, de a face petreceri, de a-gi urma
www.digibuc.ro
Statul avea dreptul sä nu tolereze ea cetätenii säi

sä fie diformi sau räu fdeuti. In consecintä ordona
pärintelui care ar fi avut un asemenea copil, sa-1 omoare.
Aceastä lege se gäsea In vechiul cod spartan si ro-
man 1. Nu stim dacä exista si la Atena; stim numai
eh' Aristot si Platon au trecut-o in 1egislaiile lor ideale.
G-Asim In istoria Spartei un fapt pe care Plutarc
Rousseau 11 admirau foarte mult. Sparta suferise la
Leuctra o infrângere In care pieriserä multi cetäteai
de ai siti. La aceastä veste, rudele eelor morti au fost
obligate sg, apara in public cu a figurg, foarte veselà.
Mama, care stia c fiul sàu sapase dela nenorocire
o vacla, se arata mâhnitä. i plângea. Aceeia care stia
cà nu-si va mai revedea fiul, aräta bucurie i cutreera
templele multumind zeilor. Cât era de mare puterea Sta-
tului care putea sà ordone fasturnarea sentimentelor na-
turale si era totusi ascultat!
Statul nu admitea ca o persoanä sä fie indiferentä
intereselor sale; filosoful, omul de studii, n'aveau drep-
tul sä trgiascd la o parte de ceilalti. Era obligat sá
votteze in adunarea popornlui si sä fie magistrat la rân-
dul sau. Intr'un timp când discordiile erau foarte f re-
qvente, legea atenianä nu Inghluia ceateanului sä rá-
mâiià neutru; el trebuia sà combatä cu unul sau altul
din partide; impotriva aceluia care ar fi voit sä rgmâng In
afara partidelor i sä-si pästreze calraul, legea pronunta
o pedeapsä severg; pierderea dreptului de cetAtenie 2
Lipsea mult ea educatia sä, fie liberà la Greci. Dim-
potrivä, nu era nimic la care Statul se tinä mai mult
sä fie stäpân. La Sparta., tatäl nu avea nici un drept a-
supra educatiei copilului. Legea pare &A fi fost mai pu-
tin rignroasä, la Athena.; cetatea se ingrijea ea educatia
sä fie comunä, sub profesori alesi de (Balsa. Aristofanp
inteun pasagiu elocvent, ne aratä copiii Athenei ducan-
du-se la scoalà; in ordine, impärtiti pe cartiere,
gusturile, fgrg, a suferi o inspectie sau o judecatii. Plutarc, Ca-
ton, 23.
1 Cicero, De legib, III, 8; Denys, II, 15; Plutarc, Lycurg. 16.
2 Plutarc, Solon, 20.
www.digibuc.ro
D11SPRE OMNIPOTENTA STATULUI 267
laerg in rânduri strânse, prin ploaie, prin ninsoare sau
prin soarele eel tare. Copii par depe acum a intelege a
indeplinesc o datorie civieá. Statul voia s'd condueâ
singur edueatia si Platon explicä, motivele acestei exi-
gente: I pgrintii nu trebuie sd fie liberi de a arimite
sau de a nu taimite copii kr, la profesorii alesi de ce-
tate; de oare ce copii sunt mai putin ai pärintilor decta
ai eettgii". Statul considera corpul si sufletul fiecgrui
cetätean ea apartinându-i lui; deaceea voia A, le formeze
In sensul de a trage eel mai mare folos. I se preda gim-
nastica, deoarece corpul omului era o arma pentru ce-
tate si pentru c5, trebuia ea aceastä arnia sâ fie tot
atfit de puternid, eat si de usor de condus. I se mai pre-
dau si. cAnteeele religioase, imnurile, dansurile sacrer
pentru eg, cunoasterea kr era neeesarä bunei executAri a.
saerificiilor si serbArilor cetgtii 2.
Se recunostea Statului dreptul de a impiedeca exis-
tenta unui InvätAmânt liber pe Paned al sâu. Athena a
promulgat o lege care oprea instruetia tinerilor, rázn a
autorizatie a magistratilor, si o alta care interzicea In
special Invàtâmântul filosofiei 3.
Omul n'avea dreptul la alegerea credintelot sale.
El trebuia sti, creada si s5, se supunâ religici cetrttii. Pu-
tea url si dispretui zeii cetâtii vecine; cât priveste di-
viniatiIe eu un earacter general si universal, ea cerescuI
Jupiter, Junona sau Cibela, era liber de a crede sau nu..
Nu trebuia Ins6 eu nici un chip sâ se Indoiascg de
Pallas Athena, Erechteu, sau de Cecrops. Ar fi s'a.-
vârsit o mare impietatc, care ar fi lovit a-Mt inte-
resole religlei elt si ale Statului, Impietate pe care Sta-
tul ar fi pedepsit-o aspru. Socrate a fost condamnat la
moarte pentru aceastrt crimV.
1 Aristophan, Norii, 960-965.Platon, Legile, VII.
2 Aristophan, Norii, 966-968. Acelal lucru la Sparta; Plutarc, Ly
eurg, 21.
3 Xenophon, Memor., I, 2, 31. Diogene Laertius, Teophr. e. 5._
Aceste doug legi nu au durat mult timp; totusi, ele doyedese omni-
potents, reounoscutg a Statului in materie de instructie.
4 Actul de acuzare sung: 'Aincet Ears.pc'erYN oik +1 nóXtç vop.[Cst
.3.eob; ob vopgwv. Xenophon, Memor., I, 1). Despre Tpc4Fh acefisíaç
www.digibuc.ro
Libertatea de a gândi in privinta religiei cetgtii era

cu totul necunoscutg celor vechi. Trebuiau sg se con-
f ormeze tuturor regulilor culiului, sg. figureze in toate
procesiunile, s ia parte la prânzurile sfinte. Legislatia
atheniang pronunta o pedeaps4 contra acelora care se
abtineau de a celebra eu religiozitate o sgrbätoare
Cei vechi nu cunosteau deci miei libertatea vietii pri-
vate. nici libertatea edueatiei, si nici libertatea religi-
oasg. Omul In sine insemna prea putin fatg de aceasta
autoritate sfânt i aproape diving, care se numea pa-
trie sau Stat. Sitatul nu avea numai, ca In societätile
noastre moderne, un drept de justitie asupra cetAtenilor.
El putea sg loveaseg pe cineva fgrg ca acesta sg fie vino-
vat, si numai perrtru faptul cg era interesul sgu In joc. De
sigar, Aristide nu comisese nici o erim i nici nu pu-
-tea fi bAnuit; Insg cetatea avea dreptul sg-1 alunge din
teritoriul sgu, pentru simplul motiv, cg, el, astigandu.si
prin virtutile sale prea multg influentg, ar fi putut
deveni periculos dacti ar fi voit. Aceasta ahmgare se
numea ostracism; institutie care nu era particular% A -
tenei: ô ggsim la Argos, la Megara, la Siracusa i A-
ristot lash' s inteleagg c. exista in toate cetgtile grecesti.
care aveau guvern democratic 2. Ostracismul nu era o pe-
cleapsig de fapt: era o precautie pe care o lua cetatea
Impotriva unui ceigtean de care se temea ea inteo zi
sg nu i se ridice Impotrivg. La Athena se putea eon-
damna o persoang pentru necivism, adicg lipsg de d.ra-
goste de patrie. Viata omului nu era garantatg de ni-
mic. de Indatg ce era vorba de interesele cetiltii. Roma
a promulgat o lege care inggduia sg fie omortitt oricine
ar fi avut intentia s deving rege. Funesta maxiing cá
salvarea Statului este legea supremä, a fost formulath
vezi Plutarc, Pericle, 32, pledoaria lui Lyslas contra lui Andocide;
Pollux, VIII, 90.
Pollux, VIII, 46. Ulpian, Schol., in Demosth., in .3lidiam.
2 Aristot, Politica, III, 8, 2; V, 2, 5. Diodor, XI, 86. Plutarc,
Aristide, 1; Temistocle 22. Philochor, ed. Didot, p. 306. Scoliastul lui
Aristophan, Caralerii, 855.
3 Plutarc, Publicota, 12.
www.digibuc.ro
DESPRE OMNIPOTENTA STATULUI 269
din antichitate Ei erau de parere c dreptul,

morale, totul trebuia sä cedeze In fata intersului Pa-
triei.
Face deci o foarte mare gresalà", cea mai mare gre-
sala, acela care crede c in cetatile entice omul putea
A', se foloseascA de libertate. Nici m6car nu-i trece prin
gaud. Nu-si putea inchipui cà ar fi putut exista vre un
drept fatil de cetate si de zeii sai. Vora vedea imediat
ca guverngmantul a schimbat de mai multe ori forma;
insa natura Statului a ramas aproape aceiasi, i omni-
potenta sa nu a fost intru nimic micsoratä. G-uverng-
mantul s'a numit ranci pe rand, monarhie, aristocratie, de-
mocratie; ins5, nici una din aceste revolutii n'au dat oa-
rnenilor aclevArata libertate, libertatea individualä. A-
avea drepturi politice, a vota, a numi magistratii, a pu-
tea fi archonte, iata ce se numea libertate; insa omul nu
era prin aceasta mai putin aservit Statuhii. Cei vechi.
si mai ales G-recii, au exagerat intotdeauna importanta
si drepturile societAtii; aceasta depinde farg, indoialk
de caracterul sacru i religios pe care societatea 1-a ire-
brkat dela originä chiar.
i Cicero, De legib, III, 3.
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro
CARTEA IV
REVOLUTIUNILE
Nu se poate Inchipui ceva constituit In mod mai solid

decât familia din timpurile vechi, care cuprindea zeii, cul-
tul, preotul si magistratul sau. Nimic mai puternic de-
cal acea cetate care avea In sine religia,
protectori, sacerdotiul s'du independent, care stäpâmea
atat sufletul, cat i corpul, si care, mult mai puternicA
decit Statul din zilele noastre, reunea Inteinsa Indoita
autoritate pe care o vedem acum impärtitä inrtre Stat
DacA este o societate care a fost constitnitä sí
dureze, apoi aceasta este. Totusi si ea, ca 'tot ce este
omenesc, a avut seria sa de revolutii.
Nu gatem spune In mod general In ce epocä au In-
ceput aceste revolutii. Ne Inchipuim ea, de fapt, aceastä
epoca n'a fost aceeiasi pentru deosebitele cetäti G-recesti
Italiene. Ceia ce este sigur e faptul cä, incä din se-
colul al aptelea al erei noastre, aceastä organizare so-
ciall era discutatä si atacatä aproape pretutindeni. De
atunci ea s'a sustinut cu mare greutate, gratie numai
unui aniestec mai mult sau mai putin reusit de rezis-
tentä si concesiuni. Astfel, acea organizare socialä s'a
mai staut Inca câteva secole, in mijlocul luptelor per-
petue i apoi a dispärut.
Cauzele care au facut-o sà disparä se pot reduce la
douit. Prima este schimbarea care s'a petrecut cu timpul
In gindirea omeneascä, In urma desvoltärei naturale a
www.digibuc.ro
2 79 CARTEA IV. REVOLUTIUNILE
spiritului UMW §i care, stergand vechile credinte, a.

fäcut sg se dgrâme in acelas timp i eclificiul social pe
care aceste credinte II ridicaser i numai ele Il puteau
sustine. A doua este existenta unei close sociale care se
ggsea In afara acestei organizari a cetgtii, care suferea
din aceastA cauzg, i care avea interes sg o distrugg si
care, prin urmare, duse o luptg fgrg rAgaz.
Deci indatg ce credintele pe cari era bazat acest re-
gim social au slgbit i interesele majoritnii oameni-
lor au fost In dezacord cu acest regim, el a trebuit sg,
oadg.. Nici o cetate n'a scgpat acestei legi de transfor-
mare. nici Sparta, nici Athena, dupg cum nici Roma sau
intreaga Grecie. Dupg cum am vgzut cg locuitorii Gre-
ciei i Italiei au avut la origine aceleasi credinte.
s'a desfgsurat aceiasi serie de institutii, vom vedea a-
cum cg toate aceste cetgti au trecut prin aceiasi ierie
de rev)lutii.
Trebuie sg, studiem dece i cum oamenii s'au depgr-
tat treptat de aceastg anticg organizare, nu pentru a
decgdea, ci pentru a inainta, dimpotrivg, spre o form%
sociall mai largg si mai bung. Cgci sub o aparentg
de dezordine i adesea de decadentg, fiecare din tran-
sformgrile lor Ii apropia de un tel pe care nu-1 cuno-
steau incg.
CAPITOLUL I
Patricieni i Clienti
Pang acum n'am vorbit de clasele inferioare i nici
nu trebuia s vorbim de de. Cgci era vorba de a des-
crie organizarea primitivg a cetalii, i clasele inferioare
nu contau absolut cu nimic in acest organism. Cetatea se
constituise ca si cum aceste clase n'ar fi existat. Puteam
deci sg, asteptgm ajungerea la epoca revolutiilor pentru
a le studia.
Cetatea anticg., ca orice societate omeneasck prezenta
ranguri, ditinictii, neegalitati. Se cunoaste la Atema
www.digibuc.ro
PATRICIENI I CLIENTI 273
cleosebirea originarà Intre eupatrizi i theti; la Sparta
inthlnim cla,sa Egalilor si a Inferiorilor; In Eubeen. a-
ceia a cavalerilor ei a popomlui. Istoria Romei este pling
de lupta In,tre patricieni i plebei, luptä pe care o in-
tâlnim Th toate cetAile sabine, latine, i etrusce. Putein
observa chiar c, eu cat ne urcâm mai sus, In istoria Gre-
ciei si a Italiei, eu atâta deosebirea apare mai profund5
iar rangurile mai distinete: probä sigurâ cà neegalitatea
nu s'a format cu timpul, ci cä ea a existat dela inceput
câ este comftimporaná eu nasterea eetätilor.
Este interesant sii cereetäm pe ce principii se baza
aceastä diviziune a claselor. Se va putea vedea astfel
mai usor in virtutea câror idei si cAror nevoi se vor an-
gaja luptele, ce vor pretinde clasele infeTioare, i in nu-
mele cäror principii Içi vor apära drepturile clasele sa-
p e rioare.
Am väzut mai sus el cetatea s'a näscut din confe-
deratia familiilor si a triburilor. Ori, ,Inainte de a se fi
format eetatea, familia continea In ea Insâsi aceastil
deosebire a claselor. De fapt, familia nu se desmembra;
era indivizibilà ca i religia primitivä a câminfilui. Fiul
eel mai värstnic, singur arma tatAlui, ocupandu-se de
saeerdotiu, luAnd proprietatea, autoritatea i fratii sä
erau fatA de dânsul asa cum fuseserä fatä de pârintele
lor. Din generatie In gemeratie, din prim näscut In prim
näseut, nu era decât un singur sef de familie; el prezida
la sacrificii, pronunta rugäciunea, impârtea dreptatea,
guverna. Lui singur, la origine, îi apartinea titlul de pa-
ter; aci acest cuvânt care desemna puterea si nu pater-
nitatea, nu se putea aplica atunci decât sefului familiei.
Fu sài, fra$ii, servitorii, tati il numeau astfel.
IatA deci, In constituirea intimâ a famiiei, un prim
principiu de inegalitate. Fiul eel mai mare este privi-
legiat In ceeace priveste cultul, succesiunea i conduce-
rea. Dupg, mai multe generatii se formeazà, In mod na-
tural, in fiecare din aeeste mari farailii, ramuri secun-
dare, cari sunt, prin religie i prin obicei, intr'o stare
de inferioritate fat/ de ramura principalä si care, träind
sub protectia sa, sunt supuse autoritillii sale.
91903. Biblioteca Universitari. Vol VI
www.digibuc.ro
11
274 CARTEA IV. REVOLUTIUNILE
Apoi, aceastâ familie are servitori cari n'o pargsesc

niciodatâ, cari suut legati prin mostenire de dânsa,
asupra arora pater sau stApAnul, exercitä tripla autori-
tate de stIpAn, de magistrat i de preot, Li se dà nume
care variazA dupä regiuni; acela de client si de thet sunt
cele mai obisnuite.
IatA Inca clasI inferioarâ. Clientul vine in urma nu
numai a sefului suprem al familiei, ci i in unna ra-
murilor secundare. Intre dânsele si el este aceastA deo-
sebire, câ membrul unei ramuri secundare, urcând seria
strâmasilor sgi, ajunge intotdeauna la un pater, adicii la
un sef de familie, la unul din acei strArnosi divini, pe
care familia îi invocA Im rugAciunile sale. Cum. el des-
cinde dintr'un pater e numit in hitineste patrieius. Fiul
unni client, dimpotrivii, crick de departe ar nrca in
genealogia sa, nu ajunge niciodatii decAt tot la un client
sau la un sclav. El nu are nici un pater printre strâ-
mosii sAi. De aci urmeazA pentru dânsul o stare de in-
ferioritate, din care nimic nu-I poate ridica.
Deosebirea intre aceste douâ elase de oameni e mani-
festA in ceeace priveste interesele materiale. Proprieta-
tea familiei apartine in intregime sefului care, de alt-
fel, impArteste folosinta cu ramurile secundare i chiar
cu clientii: Pe &And ramura secundarA bash% are cel pu-
un drept eventual asupra proprietâtii, In cazul eând
ramura principalà s'ar stinge, clientul nu poate nici-
odatA sA devinâ proprietar. Pâmântul pe care-1 cultivä,
nu-1 are deeât in pAstrare; dal& moare, pâmântal se
intoarce la stâpân; dreptul roman din epocile poste-
rioare a pagtrat un vestigiu al acestei vechi reguli in
ceeace se numea jus applicationis j. Nici banii clientului
nu-i apartin; patronul este adeväratul proprietar si se
Toate folosi de dânsii pentru propriile sale nevoi. lit
virtulea acestei reguli antice, dreptul roman hotAreste
cA-i ohligat clientul sA inzestreze pe fiica patronului
sAu cà trebuie sà präteascA pentru dânsul amenda
Cicero, De orttiore. I, 39; Aulu-Gellu, V, 13.
www.digibuc.ro
PATRIMENI $'1 CLIENTI 275
sä-1 räscumpere sau sà contribuie la cheltuiala cerutä,
de diferitele demnitäti.
Deosebirea este si mai evidentä inc6 In religie. Nu-
mai descendent-al unui pater poate sä sämitrseasc6 cere-
moniile cultului familiei. Olientul ia parte; sacrificiul
este fäcut i pentru dinsu1, insä nu-1 face el insäsi. In-
tre el si divinitatea casnicA este intotdeauna un inter-
mediar. Nici nu poate nidear sä inlocuiaacd familia In
lips& Dacä aceagtä familie s'ar stinge, clientii nu pot
continua cultul; ei se inaprästie. CAci religia nu-i pa-
trimoniul lor; ea nu le vine dela proprii lor strämosi-,
nu-i din sangele bor. E o religie de imprumut; ei au nu-
mai folosinta,mi i proprietatee.
ne amintim cg, dupa pärerea celor vechi dreptul de
a avea un zeu si de a-i educe ruggeiuni era ereditar.
Traditia sfântä, riturile, cuvintele sacramentale, formu-
lele puternice, care hotärau zeii sä actioneze, toate acestea
nu se transmiteau deck odatä cu sangele. Era (loci foarte
firesc ca in fiecare din aceste farnilii entice, acei cari
descindeau cu adevär din primul strämos, sä fie singurii
In posesinneka caracterului sacerdotal. Patricicnii sau eu-
patrizii aveau privilegiul de a fi preoti si de a avea o
religie care sä, le apartie numai lor 1.
Astfel, inainte chiar de a fi esit din starea
exista o distinctie de clase; vechea religie casnicg, sta-
bilise rangurile. Când mai tärziu s'a format cetatea, nimic
nu s'a schimbat in constituirea interioarä a familiei. Am
arätat chiar cum cetatea, la origing, ca'a fost o asocia-
tie de indivizi, ci o confederatie de triburi, de curii
de farnilii i cä, in aceastä aliantà, fiecare din acele cor-
puri a rämas asa cum fusese i mai inainte. CApeteniile
wester mici grupuri se uneau Intre dânsii, hissä fiecare
dintre ei ränettnea stapan absolut In mica societate al
carui sef era. Pentru aceasta dreptul roman a läsat atät
de mult timp lui pater autoritatea abso/utà asupra' alor
säi, atotputernicia i dreptul de a impärti justitia fatä
1 Diodor, I, 28; Pollux, VIII, 3; Etymologicum magnum, p, 395..
Denys &a Halicarnas, II, 9; Titu-Liyiu, X, 6-8; IV, 2: VI, 41.
www.digibuc.ro
27ti CARTEA IV. REVOLU YIUNILF.
de clienti. Deosebirca de clase, nascutà in s-a

continuat deci In cetate.
Cetatea, in primele timpuri, n'a fost deck reunirea se-
filor de familie. Avem märturii dintr'un timp and nu-
mai ei puteau fi cetäteni. Se mai poate vedea incä o iä-
mlisità a acestei reguli Intr'o veche lege ateniang, care
spunea eä, pentru a fi cetätean trebuie sä posezi un zert
casnic Aristot observa Ca' In vechime, in imele orase,
era obicinuit ca fiul sä nu fie catätean In timpul vietii
tatälui säu i cä, odatä tatAl mort. singur fiul eel mai
mare se bueurä de drepturile politice" 2 Legea deci nn
considera in cetate nici ramurile secundare 6 nici, cu
mai multä dreptate, pe clienti. Astfel Aristot adaugd
adeväratii cetäteni erau atunci In numär foarte mic.
Deasemeni adunarea care delibera asupra intereselor
generale ale cetätii, nu era compusä. In timpurile vechi,
deeät din sefi de familie, patres. Ni-e Ingäduit sä nu-1
credem pe Cicero când spune c5. Romulus i-a numit
pärini pe Senatori, pentru a arata dragostea pärintea-
sea pe care o aveau acestia pentru popor. Membrii vechin-
lui Senat purtau in mod natural acest titlu, pentru cà erau
sefii gintilor. In timp ce acesti oameni reuniti repre-
zentau cetatea, fiecare dintre ei räinfinea stäpan absolut
iii gruparea numitä gens, care era ea si un mic regat al
stiu. De asemeni vedem, Ineä dela Inceputul Romei, o altà
adunare mai numeroasà, aeeia a curiilor; ea se deose-
beste, destul de prutin insä, de aceia a celor numiti pa-
tres. Tot ei sunt aceia care formeazA elementul prin-
cipal al acestei adunäri; numai cà fiecare pater se aratä
Inconjurat de familia sa; rudele i clienfii chiar ii for-
meazA un cortegiu, arätând astfel puterea. sa. Fiecare
familie, dealtfel, nu are in aceste comitii dealt un sin4
gur vot 3. Se poate foarte bine admite ea seful slt
cearà pärerea rudder i chiar a clientilor säi, big al
Harpocration, V° Zsbç ipxsioç, &TN, Hiperide i Demetrius din
Phaler.
2 Aristot, Politica. V, 5, 3.
3 Aulu Gelu, XV, 27. Vom vedea c5 mai tlirziu clientela s'a
tran,format; vorbim aci numal de aceia din primele secole ale Bomel.
www.digibuc.ro
PLEBEII 277
este acela care voteazg. Legea interzice, de altfel, cli-
entului, de a fi de alth pgrere deaf patronul sgu Dach
sunt cu ceva legafi de cetate, nu sunt decal, prin
intermediul sefilor kr patricieni. Ei participg la cul-
tul public, apar in fata tribunalului, iau parte la adu-
nare, 'bash. numai in suite, patronilor bor.
Nu trebuie sh ne reprezenthm cetatea acestor vechi
timpuri ca o aglomerafie de oameni trgirnid amestecati
in incinta acelorasi ziduri. Cetatea nu este 1m primele
timpuri un loc de locuit; ea este saInctuarul In care
locuesc zeii comunithfii; e fortgreafa care ii aphrh, si a
chror prezenfg o sfiuteste; e centrul asociafiei, resedinta
regelui si a preofilor, kcul uncle se imparte justifia;
oamenii gau trgesc Insg Intr'insa. Timp de mai multe
generafii oamenii continug 'inch sh, trhiascg In afarg de
oral, in familii izolate, care ti Impart farina. Fiecare din
aceste familii ocupg pgmântul sgu, unde îi are sane-
tuarul manic i unde formeazh, sub autoritatea celui rim-
mit pater. un grup indivizibil2. Apoi In zile anumite.
dacg e vorba de interesele cetáfii sau de obligatii ale
cultului coraun, cgpeteniile acestor familii se due la
oras si se strâng In jurul regelui, fie pentru a delibera,
fie pentru a asista la sacrificii. Atunci când e vorba de
ritsboi, fiecare din acesti §efi soseste urmat de familia
si de servitorii sgi. (ma manus); se grupeazg pe phra-
tri sau curii i fornaeazg armata cetafli, subt ordinele
regelui.
CAPITOLUL
Plebeii
.Trebuie sg semnatám un alt fel de populafie care
se &ea subt clasa clienfilor, si care, neInsemnat la
origine, a dobIndit pe nlesimfite desturá fortg pentru
Denys, II, 10: 05Ts iiatoy pike aip.t; 41pov avavsEav Opt..
TucydIde II, 15-16, descrie aceste moraynri antice care au sub-
www.digibuc.ro
2 78 CARTEA P. REVOLUTIUNILE
a putea fa'râma vechea organizare socialit Acea-

stA clasg, care deveni la Roma mai numeroas6 decât ori-
unde, era numitg, plebe. Trebuie s'a" vedem origina
caracterul acestei clase pentru a putea intelege rolul pe
care 1-a jucat In istoria cetii i a familiei la cei
vechi.
Plebeii nu erau clienti; istoricii antichitAii nu eon-
fundg, aceste done,' clase intre ele. Titu Liviu spune un-
deva: Plebea nu a voit sa" ia parte la alegerea consuli-
lor, deci consulii au fost alesi de câtre patricieni ci de
in altâ parte: Plebea s'a plâns
cà patrieienii au prea mult6 influentà in comiii, gratie
voturilor clientilor ler" Citim in Denys din Halicar-
nas: Plebea esi din Roma, si refugig pe muntele
Sacru; patricienii singuri falmaser6, In oras impseung cu
lor". i mai departe: Plebea nemultumitä a re-
fuzat ssä, se inarmeze; patricienii luarg, armele impreunh"
cu elienii lor i duserg, rgsboiul" 3. Aceast6 plebe, en
totul distinctà de clienti, nu facea parte, cel putin In
primele secole, din aceace se numea poporul roman. In-
tr'o veche formulà de rugalciune, si care se mai repeta
inc6 In timpul ràsboaielor punice, li se cereau zeilor s'à
fie bine voitori" poporului i plebei" 4. Plebea deci nu
sistat in Atica pin g. in thnpul sau: Ty/ xr.vdt xtUpcav Etcrrovótup
p.sraxo9 oi 'Abylvaiot, Tag &TpoIg itayotx/ol,.f oiattiogvveg.
Numai la ineeptul 4sboiului Peloponesiac au pXräsit obttrA5 xl
tzpa a WA. nctvrò5 v abtoig ix efig acme( ,cò iipxistiov nokmeíag ndx-
1 Titu-Livin, II, 64.

2 Titu-Liviu, II, 56.
3 Denys, VI, 46; VII, 19; X, 27.
4 Titu-Livht, XXIX, 27: Ut ea milli populo plebique romanae
bene verruncent. Cicero, Pro Murena, I: Ut ea res magis-
tratuique meo, populo plebique romanae bene atque feliciter eveniat.
Macrobiu (Saturn, I, 17) eiteazit un oracol antic al prezieltorului
March's, care spunea: Praetor qui jus populo plebique dabit. Cli
uneori scriitorii antici n'au tinut (tout de aceast6 deosebire esentiallt
intre populus i plebs, nu trebue sit ne surprindg aceasta clacl no
gandirn e deosebirea dispXruse atunci când el au eerie. timpul
hil Cicero, de mu1t6 Treme fuel, plebs ficea parte din populus.
Vechile formule Amâneau insN. ca Amitsite ale timpului cind eele
doug clase ale populatiei nu se eonfundau.
www.digibuc.ro
PLEBEll cI
era cuprinsá la origine in popor. Poporul cuprindea pe

patricieni §i. pe plebea era in a fará de dânsii.
Asupra inceputurilor plebei, cei vechi ale dau pu-
tine indicatii. Bine inteles avem dreptul sit presu-
punem Ca ea s'a campus in mare parte din vechile popu-
latii cucerite i supuse; suntem totusi surprinsi. s. ve-
dem In Titu Liviu, care cunostea vechile traditii, c5, pa-
tricienii le imputau plebeienilor, nu cá ar fi esiti din
populatiile invinse, ci cä ar fi lipsiti de religie i ehiar
de familie. Or, aceastá imputare, -care era nemeritatá
incá din timpul lui Licinius Stolon, i pe care contim-
poranii lui Titu Liviu abia o mai lutelegeau, data de-
sigur, dintr'o epocg, foarte veche i ne -duce la primele
timpuri ale cetátii.
Observárn de fapt in insási natura vechilor idei reli-
gioase, mai multe cauze care aduceau dupá dânsele for-
marea unei clase inferioare. Religia casnic6 nu se putea
propaga; ngscutá inteo familie, rámânea inchisá in-
tr'uinsa; trebuia ca fiecare famine sà-si fäureaseg, cre-
dinta sa, zeii, cultul &Zia. Or, s'a putut prea bine in-
tâmpla ca unele familii s5, nu fi avut pntinta creeze
o divinitate, sà institue un cult, sá inventeze imnul
ritmul miei rugäciuni. Aceste familii au fost, numai
prin acest fapt, puse inteo stare de inferioritate fat4
de a.nele care aveau o religie si n'au imtut sà intro in
societate impreura cu dânsge.
Se mai intârapla uneori ca uncle familii care avu-
seserä un cult casnic sà-1 piard6, fie prin neglijentà ti
uitare a riturilor, fie dupá una din atele crime sau nele-
giuiri, care icnterziceau omului s'a se apropie de cáminul
sdu, sá, continue cultul. S'a mai Intâmplat insfârsit ca
unii elienti, care avuseserá totdeauna cultul stápanului
si nu cunosteau altul, s6,-1 päráseascá, goniti de familie
sau de buná voe. Aceasta lucerne°, renuntarea la re-
ligie. Sg, mai adäugám cá fiul näscut dinteo &gag-
tofie fàrà ritari era socotit bastard, ea acel care era
n'accut din adulter i pentru acestia sin existta, religie
casnieä.. To-ti acesti oameni, exclusi din familii i pusi
in afará de cult, eadeau in clasa oamenilor fárá edmim
www.digibuc.ro
280 CA RTEA Iv. REVOLUTIIMILE
Existenta unei plebe era consecinta necesarg a naturii ex-

clusive a organsmului antic,
Se intalneste aceasta, classâ aproape In toate ce-
tâtile vechi, dar despärtitg printeo linie de despärtire.
Un oras grec este dublu; este orasul propriu zis,
care deobicei se Ina ltâ In várful unei coline;
fundat dupa anumite rituri religioase, cuprincle in-
teinsul sanctuarul divinitâtilor poliade. La poalele co-
linei, se gâseste o grâmadâ de case, care au fost cM-
dite flrä ceremonii religioase, fär g. incina sfânt'd; e
domiciliul plebei care nu poate loeui in orasul sfânt.
a Roma deosebirea originalg intre cele douâ popu-
latii este isbitoare. Drasul patricienilor si al Clientilor
este acela pe care Romulus 1-a fundat, dupa rituri pe
platoul Palatinului. Domiciliul plebei este Azylul, un
fel de imprejmuire situatâ pe coasta muntelui Capitolin
in care primul rege a Ingâcluit pe oamenii fä,r5, nici
un rost pe care nu-i putea primi s locuiascg in orasul
säu. Mai târziu, când alti plebei au venit la Roma,
cum ei erau straini religiei cet4ii, li s'a dat loc pe Aven-
tim, adied in afar% de Pomerium i de ormul religios
Un singur cuvâir Ii caracterizeaz4 pe plebei: Sunt
fdrà nici un cult; eel putin patricienii le reproseazâ câ,
nu au nici unul. .,Ei nu au strâmosi", ceeace inseamnA
In conceptia adversarilor lor cà n'au stegmosi recunos-
cuti i legalmente adrnisi. Nu au pârinti", ceeace In-
seamnI ca in zadar ar urea seria aseendentilor lor, nu
vor gàsi niciodatà un sef de familie religioasà, un pater.
.,Nu au familie, gentem non habent". aceastra insamng,
câ, ei n'au deckt familia naturall; eit despre aceia pe
care o formeazg j o constitue religia, adevArata gens,
ei nu o au'.
CAsâtoria sfântà nu existâ pentru dânsii; ei cu-
nose riturile. Neavând foc sacru, uniunea pe care acesta
Aulu Gelu, XIII, 14: Titu Liviu I, 33.
2 Nu se constatg existents de entes plebe% decitt In ultimele
trei secole ale republicei. Atunei plebes se transformit i tn timp
ce dobindea drepturile patricienilor, le Ina i moravurile ti se
modelau dupN, asemitnarea lor.
www.digibuc.ro
PLEBEI1 281
o stabileste le este interzisä. A.stfel patricienii, care nu
eunosc (miel o altä unire regulatä decât pe aceia care
leagä, sot-al cu so-Oa In prezenta divinithjii casnice, pot
spune atunci când vorbesc de plebei: Connubia pro-
miscua habent more ferarum.
Pentru plebeu nu exista familie i nici autoritate pä-
rinteascä. Ei pot avea supra copiilor kr puterea pe care
o forta sau sentimentul natural; acea autoritate
sfântä "insä, cu care Imbracä religia pe tatä, ei nu o au.
Pentru ei dreptul de proprietate nu existä. Cäci orice
proprietate trebuie ea fie stabilitä si consacratä de un
foc sacra, de un mormânt, de zeii hotarului, Klieg, de
toate elementele cultului casnic. Daa, plebeul po-
sea, o bucatä de pämânt, acest pämânt n'are caracterul
sfant; e profan i nu cunoaste hotärnicia. Se pune chiar
Intrebarea dac In primele timpuri putea oare s po-
sede o bucatä de pämânt? Se stie cg, la Roma nimeni nu
poate s exercite dreptul de proprietate dacä nu este ce-
tätean. Or, plebeul, in primele timpuri ale Romei, nu
era cetätean. Jurisconsultii spun a.. nu poti fi proprie-
tar dead având dreptul Quiritilor; ori plebeul In pri-
mal rand nu este socotit printre Quiriti. La origina Ro-
mei ager romanus a fost Impärtit intre triburi, curli
gintil, or, plebeul, care nu apartine nici an-6a dintre
aceste rituri, desigur c u'a fost socotit la aceastä Im-
pärtealä. Acesti plebei care n'au religie, nu au nici aceia
ee face ea omul sg-si poatä, pune pecetea asupra unei bu-
cliti de pämänt i sä si-o apropie. Se stie c ei au locuit
malt timp pe Aventin si au construit acolo locuinte;
Insä numai dupa vreo trei secole i multe lupte au putut
obtine proprietatea acestui teren2.
Pentru plebei nu existä nici lege, nici dreptate; cä'ci
legea este o hotärire a religiei i procedura este un an-
samblu de rituri. Clientul beneficiaz1 de dreptul de ce-
tätenie prin intermediul patronului; pentru pleben a-
cest drept nu existä. Un istoric antic me spune formal eä
al saselea rege al Ronaei a fäcut, cel dintai, câteva legi
1 Varron, de ling. lat. V, 55; Denys, II, 7.
2 Denys, X, 32; ef. Thu Dv-in, III, 31.
www.digibuc.ro
pentru plebe; pe and patricienii avea de multk vreme

legile kr Se pare chiar a aceste legi au fost mai tar-
ziu luate plebei, sau cil nefiind bazate pe religie, patri-
cienii nu au vrut s'S Ong cont de dânsele; càci vedem in
Istorie cä atunci and au fost creati tribunii, a fost ne-
voie sä se facä o lege specialrt pentru a proteja vieata
libertatea br i cá aceastS lege era conceputS astfel:
s'a, nu loveascI sau s omoare un tribun, asa cum
ar face cu un orn din plebe" 2 Se pare deci c oricine
avea dreptul sit loveased sau sg, omoare pe un plebeu,
sau eel putin ca wceste acte comise fats de un orn care
era in afara legei, nu erau legalmente pedepsite.
Pentru plebe nu existatt drepturi po4itiee. Li primul
rand ei nu nut cetäteni ì nici unul dintre ei nu poate
fi magistrat. La Roma, timp de douà secole, nu exist/
alta adunare dealt aceia a curiilor. Or, euriile nu cu-
prind in primele secole ale Romei, cleat pe patricieni
clientii bor. Plebea nu inträ mäcar in compozitia arma-
tei, atâta tiny- alt aceasta_ este impärtitS pe curii. A-
ceia ce sepal% insg, in mod vädit pe plebeu de patrician
e faptul cà plebeul nu are religia cetätii. Nu este po-
sibil deci sä fie investit eu vreun sacerdotiu. Putem chiar
crede cä In priraele secole îi era interzis6 rugrwiunea,
cà riturile nu putteau sä-i fie revolate. Acelas lucru ca
in India uncle Sudra nu trebuie sa cunoascä nici-
odata formulele sfinte". El este strIin i prin urinare
numai prezenta sa pangäreste sacrificiul. El este respins
de zei. Litre el si patrician e toatS distanta pe care o
poate pune religia intre doi cemeni. Plebea este o popu-
latie dispretnita i nesuferità, in afarri de religia cetAtii,
In afarà de lege, in afarS de societate, in afarä de fa-
milie. Patricianul, nu poate compara aceastä eXistentS cle-
at cu aceia a animalelor, more ferarum. Atingerea de
un plebeu este impurg. Decemvirii, in primele lor zece
table, uitaserà s'ä Interzicri päs5.-toria intre cele doull
ordine; aceasIta, din cauza acesti primi Decemviri
Denys, IV, 43.
Denys, VI, 89; tilg Zva Tall+ nondiV. Expresia o noUel este
eea pe care o intrebuinteaul adesea Denys pentru a desernna plehea
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE 283
erau toti patricieni i nici nu le veMse mgcar in gAnd
vreunora dintre ei c ar fi posibilli o asemenea disittorie.
Vedem deci in ce fel erau suprapuse clasele in epoea
primitivg a cetätilor. In frunte era aristocratia sefi-
lOr de famine, aceia pe care limba oficiala a Romei Ii
numea patres, pe care clietatii Ii numea reges i Odisea
Ii numeste Pact4-1c sau avcotrec. Dedesubt, se aflau
ramurile secundare ale familiei; apoi clientii, apoi mult
mai jos cu toitul in afarg, plebea.
Aceastg deosebire de elase a venit dela religie, cAci
in timpul In care stegmosii grecilor, italicilor, i indutsi-
lor trgiau impreung In Asia Centralg, religia spusese:
cal mai varstnic va face rugkiunea". De aci venise
preeminenta primului ngscut in orice manifestare; ra-
mura cea mai vâxstnicg in fiecare familie fusese ra-
mura sacerdotal i stäpâng. Religia socotea totusi
ramurile secundare, care erau ca un fel de rezervg pen-
tru a inlocui mate() zi ramura principalg sflns i astfel
salveze cultul. Religia mai socetea deasemenea i pe
elienti, chiar i pe sclavi, pentrucg ei asistart la actele re-
ligioase. Ea nu socotea absolut de loc pe plebeul insg.
care nu lua parte la cult. Astfel fuseserg hotgrite ran-
gurils.
Insg nici una din ramurile sociale pe care le, imagi-
neazit ei le stabileste omul nu este imuabilii. Aceasta,
purta Inteinsa un germen de boalä si de moarte; ett,
prea marea neegalitate. Prea multi oameni aveau in-
teres sh" distrugg o organizare social'a" care nu ie adnact
nid un bine.
CAPITOLIIL 1II
Prima revolufie.
1° Regii pierd autoritotea politica.
Am spus cg la origine regele a fost seful religios aF
eetgtii, marele preot al alttitului public, si cg acestei fat-
www.digibuc.ro
284 CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
torit'ati sacerdotale el Ii adgugase autoritatea

se 'Area foarte natural ca omul care reprezinta re-
ligia cetatii, sâ, fie in acelas fimp presedintele
judecâtorul i eful armatei. In virtutea acestui prin-
cipiu, s'a intâmplat ca tot ceeace Insemna putere In Stat
s6 fie reunitá, In mânile regelui. efii de familie insg,
pat,.es j cei mai sus decât dftnii, efii phratriilor i ai
triburilor, formal', alnuri de rege, o aristocratie f carte
puternia. Regele nu era singurul rage; fiecare pater
era rege in ginta sa. La Roma chiar era un obiceiu
antic sâ. fie numiti fiecare din acesti puternici pa-
troni cu numele de rege. La Athena fiecare phratrie
ficcare trib aveau seful lor i algturi de regele cetâtii
erau regii triburilor 0.05ccatX-214. Era o ierarhie de
sefi, având toti, intr'un domeniu mai mult sau mai pu-
tin intins, aceleasi atributli i aceiasi inviolabilitate.
Regele cetâtii nu-si axercita puterea sa asupra intregei
porulatii; interiorul familiilor i intreaga clienterd
scapa de sub privegherea lui. Ca si regele feudal, care
n'avea drept supusi dead ativa puternici vasali, tot asa
acest rege al cetg-ii antice nu comanda declt sefilor tri-
burilor i gintilor, dintre care fiecare individual putea sà"
fiatot atât de puternic ca si el, iar toti reuniti erau mult
mai puternici &at dânsul. Se intelege dela sine c5,
nu era usor s se facd ascultat. Oamenli aveau pentru
iânsul malt respect pentrua era seful cultului i pâzi-
torul altarului; Insâ, nu-i erau prea supusi pentrucä avea
o putere micà. Guvernanti i guvernati. nu dupà mult
vreme observarà &A nu erau de aceiasi pgrere asupra mà-
surci de ascultare datorità. Regii voiau sâ fie puteraici
-clar p4rintii nu o voiau. Deci. porni o luptà, In toate
cetätile, Intre aristocratie i regi.
Pretutindeni .rezultatul luptei a fost acelas; regalita-
tea a fost invinsà. Nu trebuie Insà sà pierdem. din ve-
clere ca' aceastg, regalitate primitivI era sfântà. Regele
Sera persowna care rostea rugâciunea si care fIcea sacri-
care Insarsit, prin drept ereditar, avea uterea s'a,"
atragi asupra orasului protectia zeilor. Deci nimeni nu
-se putea gândi s'a", se lipseasel da rege; era nevoe de el,
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE 2 85
pentru religie i pentru salvarea cetii. Astfel, vedem

in toate cetatile a cAror istorie ne este cunoscutA., ea nu
s'a atins nimeni, in primul rând de autoritatea sacer-
Adtala a regelui, ci s'au multumit numai ss-i ia au-
toritatea politicI. Aceasta nu era decât un fel de apen-
dice pe care regii Il adAugaser6 sacerdotiului lor. Ea nu
era sfâiìt i inviolabilA ea dânsul. Ea putea fi rapita
regelui, fArA ca religia sä fie pusti in pericol.
Regalitatea fu deei pastrata; despuiatA îns de pu-
tere, n'a mai fost decât un sacerdotiu. In timpuri foarte
vechi, spune Aristot, regii aveau o putere absolutä in
timp de pace i in fasboi; cu timpul însä unii au renun-
tat dela sine la aceastä, putere, altora le-a foost ridi-
catA eu forte, i nu le-a mai fost lasatA acestor regi decât
grija sacrificiilor. Plutare spune acelas lucru: ..eum
regii se arAtau orgoliosi i aspri In conducere, cea mai
mare parte din Greci le ridicara puterea i le läsarA nu.-
mai grija religiei" 1. Herodot vorbeste de cetatea Cy-
rena i spune: I se lAsä, lui Battes, descendent al re-
gilor, grija eultului i posesiunea ogoarelor sfinte. lash'
i-a fost ridicata toatA puterea de care se bucurase pg-
rintii AceastA regalitate, astfel redusA la functi-
unile sacerdotale, continuà cea mai mare parte a timpu-
lui a fi ereditarA, in familiile sfinte, care asezaserA odatA
altarul §i incepuserA cultul national. In timpul imperin-
lui roman, adicA sapte sau opt secole in urma acestei
revolutii, se mai gäseau incA, In Ephes, la Marsilia, la
Thespi, familii care pAstrau tithil i insignele vechei
regalitAti i mai avean Inca prezidarea ceremoniilor re-
ligioase In celelalte orase familiile sfinte se stinseserg
si regalitatea devenise e1ecfiv i in genere anualä.
20 Istoria acestei revolutii la Sparta.
Sparta a avut intotdeauna regi i totusi revolutia de
care am vorbit s'a sAvArsit aci tot atät de bine ea
celelalte cetAti.
Aristot, Politica, III, 9, 8. Plutare. Quest. roni.. 63.
2 Strabon, XIV, 1. 3. Dlodor, IV. 29.
www.digibuc.ro
9A4; CAME 1. iv. IIEVOLUTIUNILE
SP pare eä primii iegi dorieni au domnit ea stäpflui

absoluti. Insä dela a treia generatie a inceput lupta
¡litre regi i aristocratie. Timp de cloud seeole a fost o
aserie de lupte care Ricurá din Sparta una din cetätile
eele mai agitate ale Greciei1; se *tie eh', unul dintre a-
ce*ti regi, tatitil lui Lyeurg, pieH lovit intr'un râsboi
civil
Nimic nu este mai obseur deeât istoria lui Lycurg;
biograful ski. antic Incepe prin aeeste cuvinte: Nu se
poate spune nimic despre dânsul care sà nu fie supus
controversei". E sigur eel putin eh Lycurg apäru in mij-
local discordiilor, intr'un timp in care guvernknântul
plutea inteo agitatie perpetug" 3.
Ceeace apare mai limpede din toate informatiiie care
ne-au parvenit asupra lui, este faptul cit reforma sa
aduse regalitätii o loviturti in urma direia au s'a mai
ridicat nieiodatd. Aristot spune ,.sub Charilaus mo»ar-
chia faeu loe aristocratiei". Or, acest Charilaos era
rage atunei eând Lycurg Men reforme. Se *tie, de alt-
l'el, prin Plutarc, ca Lyeurg a fost insiircinat cu func-
liunea de legislator in mijlocul unei revolutii in timpul
cAreia regele Charilaas a trebuit caute adä,post in-
tr'un templu. Lycurg a avut la un moment dat puterea
-zA suprime regalitatea; nu o fàeu insä, judeeând regali-
taten uecesara i familia domnitoare inviolabilä. Se
purtä insg astfel, Inca regii furil de atunci inainte
Senatului in ceeace privea guverdâmântul*i nu mai
furg, deck, prezidentii acestei adunäri i executorii deci-
ziilor sale. Un seeol mai târziu regalitatea fu i mai mult
släbitA si puterea executivii, Ii fu ridicatä si ineredin-
tata unor magistrati annali. numiti efori. E u*or gä
no däm searna de putina putere lasatä regilor dupg
atributiunile date eforilor. Eforii impärteau dreptatea
In materie civilit. pe când Senatul udeca afaverile cri-
Tucydide, I, 18. Herodot, I, 65.
a Strabon, VIII, 5. Plutarc, Lycurg, 2.
3 Plutarc, Lyeurg, 5. Cf. Ibid., 8.
Aristot, Politica, V. 10, 3, ed. Didot, p. 589. Heraclide, ta Frag-
mentele isturicilor greci, col. Didot, t. II, p. 210.
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIt 287
minale Eforii, cu avizul Senatului, declarau rásboi

stabileau clauzele tratatelor de pace. Int timp de rgeboi
doi efori intoväräseau pe rege, 1l supravegheau; ei erau
aceia cari hotärau planul de luptä i comandau toate
operatii1e2. Ce le mai rilmânea deci regilor, dacä le era
räpitä justitia, relatiile externe i operatiile militare?
Le mai rämituea sacerdotiul. Herodot descrie prerogati-
-vele lor: Dang cetatea face un sacrificiu ei au primul
loe la prânzul sfânt, sunt serviti primii i li se d'a, portie
dublä. Deasemenea. sunt primii cari fae libatiunea
pielea vietimelor le apartine. Li se dä fiecärora de douN
ori pe lung, o victimä pe care o sacrificA lui Apollon" s.
Regii, spune Xenofon, srtvarsese sacrificiile publice
au cea mai mare parte din carnea victimelor". Dacg nu
judecä nici In materie civil, niei criminalg, li se reservä
eel putin dreptul de a judeca In afacerile care sunt le-
gate de religie. In caz de räsboi unul din cei doi regi
merge intotdeauna in fruntea armatelor, sävârsind
fiecare zi sacrificii i consultând prevestirile. In pre-
zente inamicului, sacrifieä victime i când semnele sunt
favorabile, dà semnalul luptei. lai luptà e inconjurat
de preziatori, care-i arat6 vointa zeilor si de cântgref
din flaut, cari cânta imnurile sfinte.
Spartanii spun cA regele comandä, pentrucä are in
mânile sale religia i auspiciile; de fapt eforli j po-
lemarcii suntt acei cari reguleazä toate miscArile armatei4.
Deci am putea spune cà regalitatea in Sparta este mai
ales un saeerdotiu ereditlir. Aceiasi revolutie care a su-
Aristot, Politica, III, 1, 7.
2 Xenofon, Reap. Lac. 8, 11, 15; Helenicele, II, 4, 36; VI, 4, 1.
Eforii prezidau adtmarea, Tuoydide, I, 87. Ei decretau recratlirile
soldatilor, Xenofon, Reap. Lac., 11; Helen., VI, 4, 17. Aveau drep-
tul sit judece pe regi, intemniteze, s1-1 arnendeze, Herod.* VI,
85, 82; Thucydide I, 131; Plutare, Lyeurg, 12; .Agia, 11; Apoplath.
lac. p. 221. Aristot numeftte eforatul 1zp4 zopLa Ttliv p.e-ficrauv (Polit.
II, 6, 14). Regii pgstraserg, oarecari atributii militare; vedem insg
pe efori dirljetndu-i adeseori in expeditii sau rechernandu-i la Sparta
(Xenofon, Hel. VI, 4, 1); Thuc1de V, 63; Plutare, Agesilatia, 10, 17,
23, 28; Lysandru, 23).
; Herodot, VI, 56, 57; Xenoton, Rasp. lac. 14. Aristot, III, 9. 2.
4 Xennfon, Reap. lac. 13-15, Herodot, VI, 56.
www.digibuc.ro
primat puterea politica a regelui in toate cetgtile, a su-

primat-o si la Sparta. Puterea apartine in realitate Se-
natului. care conduce si elorilor care executa. Regii, in
tot ceeace nu griveste religia, dau ascultate eicOlor.
Astfel Herodot poate spune ca Sparta nu cunoaste re-
g'mul moncrhic i Aristot c guvernamantul Spartei
e:.te o aristocratie 1.
3° Aceiafi revolutie ki Atena.
Am vazut mai sus care a fost starea primitiva a popu-
latiei din Atka. tin oarecare numgr de familii indepen-
dent° si farg legaturg intre ele îi imparteau tara, fie-
care din ele formand o mica soeietate, care era guveruatg
de un sef ereditar. Apoi aceste familii se gruparg
din asociatia lor se naseu cetatea Ateniang. I s'a atri-
buit lui Teseu faptul de a fi desavarsit marea opera
a unitgtii Atieei. Traditiile insg adaug i noi eredena
fgrg mare greutate, ca Teseu a trebuit sg infianga multe
rezistente. Clasa care-i facu opozitie nu a fost aceia
a clientilor, a saracilor, cari erau imprktiati in cgtune
si Ttvrj. Acesti oameni s'au bucurat mai degrabg de
o schimbare care aducea un stapân stpârniluì lor si le
asigura lor insile o protectie. Acei cari au suferit dupg
urma acestei schimbgri furg sefii familiilor, sefii cg-
tunelor i ai triburilor, ßcenXric, tFaXoEactXals, acesti
enpatrizi care aveau grin drept de mostenire autoritatea
suprema in 1tvoc ori in triburile lor. Ei au aparat egt
au putut mai bine independenta i odatg, pierdutg, o re-
gretarg.
Cel putin regii au pastrat tot ce au putut din vechea lor
autoritate. Fiecare din ei a ramas stapán atotputertnic al
tribului sau al 76v(4- ului. Tezeu n'a putut sa distrugg o
autoritate pe care o stabilise religia i pe care o fgcuse
invioliibilit $i mai mult deal atât. DacA examinam
traditiile relalive la aceastg epocg, vedem cà acesti pu-
ternici eupatrizi n'au eansimtit sä se asocieze pentru a
' Herodot, V, 92. Aristot, Politica, V, 10. Isoorate Xieocles, 24.
l'Iutare, De unius in rep. dominations, C. 3.
www.digibuc.ro
PIuMA RtVOLUTIE 280
forma o cetate, dectit stipultind ca guvernämântul sä, fie
in realitate federativ i eä, fiecare din ei s poatä lua
parte. Exista i un rege suprem; de indatä insä ce in-
teresele comune erau in joc, adunarea sefilor trebuia sä
fie convocatä, i nimic important nu putea fi sävârsit
decât cu asentimentul acestui fel de Senat. Aceste tra-
in limbagiul generatiilor urindtoare, se exprimau
aproape astfel: Tezeu a schimbat guvernämântul Atenei
si din monarhic 1-a fäcut republican. Astfel vorbese A-
ristot, Isocrate, Demostene, Plutarc. Sub aceastä formk
Wm. mincinoask existä, totusi un fond adevärat. Tezeu,
dupä cum. spune traditia, a readus autoritatea suve-
ianä Iii mâinile poporului". Decät cuvântul popor,
pe care traditia 1-a pästrat, n'avea in timpul
lui Tezeu o aplicare atât de intinsä ca aceia pe care
avut-o in timpul lui Demostene. Acest popor, sau corp
politic nu putea, fi atunci decal aristocratia, adicA to-
talul sefilor de yin I.
Tezeu instituiud aceastä adunare, au era un inova-
tor voluntar. Formarea marei unitäti ateniene schimba
färä voia lui conditiile de guvernämânt. De când eu-
patrizii, a daror autoritate rämânea intactä in familii
se reunirá intr'o singurä, cetate, constituiau un cdrp pu-
lernic, care avea drepturile sale si putea avea cerintele
sale. Regele micei stânci a lui Cecrops deveni rege al
intregei Atice; insä pe când in micul säu domeniu fu-
sese rege absolut, aici nu fu decât seful unui stat fe-
derativ, adicA primul intro egali.
Un conflict nu putea intärzia sä isbucneascI intro
aceastä aristocratie i regalitate. Eupattrizii regretau
puterea, in adevär regalk pe care ficcare din ei o exer-
citase 'Ara atunci In domeniul gal". Se pare cä acesti
räsboinici-preoti au pus religia pe primul plan si au pre-
tins ca autoritatea culturilor locale era astfel micsoratt
Daca-i adevärat, dupg'cum spune Thucydide, o Tezeu
1 Plutarc, Tezeu, 25: Aristot, citat de Plutarc, ibidem; Isocrate,
Elena, 36; Demosthene, in Neaeram, 7 5. Legenda lui Tezeu fusese,
alteratil in cursul timpulni i mai ales de splritul de-
mocratic.
93903.
www.digibuc.ro
Biblioteca Universitari, Vol. VI. 19
260 CARTEA IV. BEVOLUTIUNILE
a Incercat sâ. distrugI prytaneele cartierelor, nu-i de mi-

rare ea sentimentul religios s. se fi ridicat impotriva lui.
Nu putem spune ate lupte a avut de sustinut, câte fa's-
coale a trebuit sg, infrângä, prin indemânare sau cu forta:
ceeace-i sigur, e faptul a la, urm5, a fost Invins, c fu
alungat din Atena i muri in exil
Eupatrizii au deci biruinta; ei nu au suprimat regali-
tatea dar au creat un rege pe gustul kr, Menestheu. Dupâ
dânsul familia lui Theseu re1u6 puterea i o p6stra -Limp
de trei gencratii. Apoi ea fu inlocuita de o altá familie,
de aceia a Melantizilor. Intreagâ aceastä, epocâ trebuie
cá a fost foarte turbure; amintirea risboaielor civile nu
ne-a fost insä bine pAstratá.
Moartea lui Codrus coincide cu victoria definitivâ a
eupatrizilor. Ei nu au suprimat Incá regalitatea; caci
religia lor nu le-o ineduia; i-au ridicat insg, puterea
politicà. Cálâtorul Pausanias, care a venit cu mult dupâ
aceste evenimente, care insâ a consultat cu mullìi grije
traditlile, spune cá regalitatea a pierdut atunci o mare
parte di. atributiile sale si a devenit dependent4";
ceeace ',nseamnä, fat% indoiala, c'd ea fu atunci subor-
donatg, Seniatului eupartrizilor. Istoricii moderni numesc
aceastá perioadá a istoriei Atenei arhontat, si nu pierd
niciodatá ocazia sg, spuná câ regalittatea fu atunci des-
fiintatá. Lucru care nu este cu total adevârat. Deseen-
dentii lui Codrus s'au succedat din tatá in fiu limp de
treisprezece generatii. Aveau titlul de arhonte, sunt insâ
documente antice care li-1 dá deasemeni pe acela de rege2;
am spus mai .sus cá aceste douá titiuri erau exact si-
nonime. Atena, in aceastá lungá perioada, avea încì
regi ereditari; le râpise insä puterea si nu le litsase decât
functiunile rel;gioase. E ceeace se fäcuse F,4i. la Sparta.
La sfariitul celor trei secole, eupatrizii au gAsit a-
ceastá regalitate religioasá tot mai tare cleat ar fi voit ei,
o slábirâ. Au hot6rit cá nimeni nu va mai poseda acea-
stâ inaltá demnitate sacerdotalá, mai rank de zece ani.
1 Plutare, Tezeu, 25, 32. Diodor, IV, 62.
2 VezI Marmorele de Paros i compara cu Paucanias, T, 3, 2; IV,
5, 10; VII, 2, 1; Platon, Menezeniu, p. 238, c.; Ellan, B. V., V, 13.
www.digibuc.ro
PRIMA. REVOLUTIE 291
De altfel s'a continuat a se crede eal vechea familie re-
galit era singura in stare s5. indeplineascrt functiunile
de arhonte 1.
Aproape patruzeci de ani trecurg astf el. Intr'o zi
familia regalet fu pânggrita, de o crina5.. Atunci s'a hotä-
lit c. ea nu mai putea s'a", indeplineascA functiunile
sacerdotale 2; deei pe viitor arhontii nu vor mai fi alesi
dintr'insa i aceastA demnitate va fi accesibilá tuturor
eupatrizilor. Dupá a1i patruzeci de ani, pentru a mic-
$ora $i mai mult aceastA regalitate, sau pentru a o
impárti intre mai multi, ea fu fkutá anualA si in ace-
la§ timp impártitb, in &Ha magistraturi deosebite.
Rang atunci arhontele era in acelas timp rege; de ad-
tunci aceste dou4 titluri au fost desOrtite. Un magi-
strat numit arhonte i un alt magistrat numit rege Ii
impártir5 atributiile vechei regalitAti religioase. Sarcina
de a veghia la perpetuitatea familiilor, de a autoriza sau
interz:ce adoptia, de a primi testamente, de a judeca in
materie de proprietate imobiliará, toate fapte la care se
gAsea interesatA §1 religia, furä incredintate arhontelui.
Sarcina de a sävArsi sacrificii solemne si aceia de a ju-
deca lin materie de necredinta fu rezervat'd regelui. Ast-
fel titlul de rege, titlu sfânt, care era necesar religiei,
se per-pet-1A in cetate odatl cu sacrificiile si cultul na-
tional. Regele $i arhontele, uniti cu polemarcul i cu
cei $ase thesmotheti, care existuu de mult poate, corn,
plectará larumgrul celor nota magistrati anuali, care full
numiti cei nouá arhonti, dupg, numele primului clintre ei.
Revolutia, care ridicA regaliteii puterea sa politici, s'a
s'AvAr$it, sub forme deosebite, in toate cetätile. La Ar-
gos, imediat dup5, a doua generatie a regilor dorieni, re-
galitatea fu micsoratá atfit Inca nu li se 160, deseen-
dentilor lui Themenos cleat numele de rege, ra'rá nici o
alta putere"; de altfel aceast6 regalitate a fanias eredi-
tará timp de mai multe secole a. La Cyrene descendentli
1 Pausanias, IV, 5, 10.
2 Heraolide dia.Pont, In Fragmenta, vol. II, pag. 208; Nicola cBn
Damas, Fragm. 51, Suidas, V° innop.ivr,G. Diodor, frag., Cartea
8 Pausanlas, II, t. 9.
www.digibuc.ro
292 CARTEA IV. REVOLUT1UNILE
lui Battos intrunirA intâi in minile lor sacerdotiul

puterea; apoi incepand dela a patra generatie nu li se
mai MA, decât sacerdotiul In Corint regalitatea s'a
transmis mai intai ereditar in familia Bachiazilor; re-
volutia a avut de efect s o faca anualä, fr s'o scoata
insá din aceasta familie ai cárei membri au posedat-o
rand pe rand timp de un secol Z
4° Aeda0 revolutie la Rama,
Regalitatea fu la inceput la Roma ceeace a fost in
Grecia. Regele era marele preot al cetatii; era in acelas
timp judecátorul suprem. In timp de rgsboi el conducea
cetgenii inarmati. Aláturi de dansul erau sefii familii-
lor, patres eari formau un Senat. Nu era decat nu rege,
pentrucA religia prescria unitatea in sacerdotiu i uni-
tatea in guvernamânt.
Se intelege dela sine insá cá acest rege trebuia s'a", con-
sulte pe sefii familiilor confederate in oriee afacere im-
portant:V. Istoricii mentioneaza inca din aceastâ epoeiti
o adunare a poporului. Trebuie mnsá sa ne intrebam care
putea fi atunci sensul cuvantului popor (populas), adica
calm era corpul polhio pe timpul primilor regi. Toate
mârturiile sunt de acord sä arate cá acest popor se in-
trunea intotdeauna pe curii: or, curiile nu erau deck
reuniunea Fiecare gens se ducea in corpore i
n'avca deeât un singur vot. Clientii erau de Taw,
intruniti in jurul lui pater, consultati poate, dân-
du-vi poate pärelea, contribuind la compozitia votulni
unic pe care gens Il pronunta, neputând insá fi de alta
pálere ea pater. Aceasta adunare a curiilor nu era deci
altceva decal cetatea patricianâ adunatá in fat-t regelui.
Vedem prin aceasta ea Roma se gâsea in aceleas condi-
tii ea i celelalte cetáti. Regale se afla In prezenta unui
eorp aristocratic foarte puternic constituit si care îi gd-
sea forta In rougie. Aceleasi conflicte pe care le-am vá-
zut in Grecia le regIsim si la Roma.
Herodot, IV, 161. Diodor, VIII, Fragm.
Diodor, VII; Ilerodot, V, 20; Pausanias II, 3, 4. Gens a 13acbia-
zllor cuprindea aproape 200 de membri.
8 Cicero, De Depublica II, 8.
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE 293
Istoria celor sapte regi e istoria acestei lungi netn-
telegeri. Primul vrea sg-si mg,reaseg puterea i sg, iasg
de sub autoritatea Senatului. Se face iubit de clasele in-
ferioare; Párintii Ii sunt insg ostili El piere asasinat
la o intrunire a senatului.
Aristocratia se gândeste îndafi sg, dgrâme regalitatea
si Pärintii exercitg, rând pe rand functiunea do rege. E
adevârat c incep sg, se agite elasele inferioare; ele nu
voese sg fie guvernate de sefii gintilor si cer restabili-
rea regalitâtii 2 Patriciencii insä se consoleazg, hotiirând
eg. ea va fi do acum inainte electivâ si stabilesc, eu mi-
nunatg, indemânare, formele alegerei: Senatul va trebui
aleagâ pe eandidat; adunarea patricianâ a curiilor va
confirma aceastA alegere i lin sfânsit, augurii patrieieni
vor spune daca noul ales e plgeut zeilor.
Numa a fost ales dupg, acesto reguli. El se aratg.
foarte religios, mai mult preot dealt rgsboinie, obser-
vator foarte scrupulos ai tuturor riturilor cultului si,
prin urmare, foarte legat de constitatia religioasg, a
familiilor si a cetglii. Fu un rege pe placul patricieni-
'tor i muri linistit in patul
Se pare &a sub Numa regalitatea a fost redusg, la fune-
tiunile sanerdotale, dupä cum se intâmplase si In cetgtile
grecesti. Col putin e sigur c. autoritatea religioasg, a re-
gelui era cu totul deosebitg, de autoritatea sa politic
si o. una nu aducea in mod necesar i pe cealaltg. Ceace
dovedeste aceasta e faptul cg, se fâcea o alegere dub16. In
virtutea celei dintâi regele nu era deeât un sef religios;
da&a: la aceastg, demnitate voia s adauge i puterea poli-
ticg imperium, avea nevoe ca cetattea sg-i confere acest
drept printr'un deeret special. Acest punct do vedere
reese clar din ceeace ne spune Cicero despre vechea
I Titu-Liviu I, 15: Multitudini gratior quern Patribus.
2 Titu Liviu, I, 17 : Fremere plebs multiplicatum servitutant, cen-
tum pro uno dominos factos, nee ultra nisi iegem et ab ipsis crea-
tion videbantur passuri. Cicero, De Republica; II, 12: &flatus
tentatit ut ipse gereret sine rege rempublicam; populus id non
odit et regem flagitare non destitit.
www.digibuc.ro
eonstitutie Astfel sacerdotiul i puterea erau deosebite.

Ele puteau fi Intrunite In aceiasi mâng; era nevoie Insg
pentru aceasta de doug. comiii i doug alegeri.
Al treilea rege le reuni In persoana sa. Avu sacerdo-
tium j comandamentul j fu mai mult rgsboinic decât
preot; el disprefui i vru s slgbeascg religia, care racea
puterea aristocratiei. 11 vedem primind la Roma o sumg
de strgini, In ciuda principiului religios care-i excludea.
Indrazneste chiar sg locuiascg In mijlocul lor, pe Coelius.
Il mai veclem Impgrtind plebeilor cateva pgmânhiri, al
cgror venit fusese pânä", atunci Intrebuintat cheltuelilor
cerute de sacrificii. Patricienii Il Invinuesc c ar fi ne-
glijat riturile i chiar, lucru mai gray, cg le ar fi modi-
ficat e alterat. Si dânsul moare ca $i Romulus; zeii pa-
tricienilor Il trgsnesc pe el si pe
Aceastä, loviturg redg autoritatea senatului, care nu-
meste un Tege pe placul sgu. Ancus pgzeste scrupulos
religia, poartg rgsboaie cat mai putin posibil i îi petrece
vieata In templu. Scumf patricianior, el moare In patul
säu.
Al cincilea rege este Tarquinius, care a obtinut regali-
tatea Impotriva Senatului i cu aiutorul claselor inf eri-
care. E putin religios, foarte necredincios 6 tnumai o mi-
nune I-a puhit convinge despre stiinta augurilor. E ina-
micul vechilor familii; creiazg patricieni $i altereazg atât
cat Ii este posibil vechea constitutie religioasg a cetâtii.
Tarquinius e asasinat.
Al saselea rege la regalitatea prin surprindere; se pare
1 Cicero, de Rep. II, 13: quanquam populus eum curiatis
reqem ease jusserat, tamen ipse de suo imperio curiatam legent
.Cf. ibtdem 1I, 17; II, 20: Tullus Hostilius, rex creltus, po-
pulunt de imperio consuluit curio:tint; fI. 20: Cunctia populi suffragis
rex est creatus J. Tarquinivs, isque de stto imperio legein tulit.
Melt ace01 oameni find regi, mal au inch, nevoe de a propune o
lege care El le confere imperium, aceasta inseamnit c regalitate
imperium sunt lucruri distincte. Trebue BA, observiim a cuvint,1
imperium nu desemna exclusiv comanclamentul militar, ci se aplica
autoritlikii civile i politice; A se vedea exemplele acestei
Titu-Liviu, I, 17; I, 59: XXVI. 28; XXVII, 22;' XXXII, 1;
Cicero, de Rep. II, 13; Tacit, Anale, VI, 10, Dion Cassius, XXXIX,
10: LII, 41.
www.digibuc.ro
PRIMA REVOLUTIE 295
de altfel c Senatul nu I-a recunoscut niciodat5, ca rege

legitim. El linguseste clasele inferioare, le imparte pg-
mânt, nevoind sg ia în consideratie vechiul drept de pro-
prietate; le dg chiar un loc In armatg si in cetl.te. Servius
e injungh:at pe treptele Senatului.
Cearta Intre regi i aristocratie lua caracterul unei
lupte sociale. Regii îi apropiau poporul; din clienti si din
plebe isi fgceau un sprijin. Patriciatului, atât de puternic
organizat, ei opuneau clasele inferioare, destul de nume-
roase la Roma. Aristocratia se Osi atunci intr'un In-
doit Dericol. dintre care cel ma1 rgu nu era acel care
ii obliga sg se Incline in fata. regalitAtii. Ea vedea ri-
dicându-se In spatele ei clasele pe care le dispretuia. Ve-
dea ridicându-se plebea, clasa fgrg religie i fgrg cgmin. Se
vedea poate atacatg de clientii si, chiar In interi-
orul familiei, a cgrei constituire, drept, religie, erau dis-
cutate si puse In pericol. Regii erau deci pentru dânsa
inamici odiosi cari, pentru a-si mgri Imterea, tindeau
sä rgstoarne organizarea sfântä a familiei i a ceItätii.
Lui Servius ti urmeazg al doilea Tarquin. El insalg
speranta Senatorilor care 1-au ales. Vrea sä fie stgpin,
de rege dominws exstitit. Face tot räul pe care poate sg-1
facg patricienilor; doboarg pe acei care-si tineau capul
sus; domneste PArg a-i consulta pe Pgrinti, poartg rgsboi
Incheie pace fgrg, a le cere aprobarea. Patriciatul pare
definitiv Invins.
Insfârsit se prezintg o ocazie. Tarquiniu e departe de
Roma; nu numai el ci i armata, adicg acei oari Il sustin.
Orasnl se gilseste pentru moment In mâinile patriciatu-
lui. Prefectul orasului, adicA acela care are puterea ci-
vilg dupg rege, e un patrician, Lucretius. Sdul cava-
leriei, adicg acela care are autoritatea militarg in lipsa
regelui. e un patrician, Junius 1. Acesti doi oameni pre-
ggtesc rgscoala. Au drept asociati alti patricieni, un Va-
lerius, un Tarquiniu Collatin. Locul intâlnirei inu. e Roma
ci micul oras Collatia, care apartine unuia dintre con-
Familia Junta, era patricianli. Denys, TV, 88. Sunii care se In.
talnesc mai arzin in istorie aunt .plebei.
www.digibuc.ro
jurati. Acolo ei aratä, poporului cadavrul unei femei,

spunând c aceastä femeie s'a sinucis, pedepsindu-se In
urma miei crime a unui fiu al regelui. Poporul din Col-
latin se räscoalä; se duce la Roma; acolo se reinoeste
aceiasi scenä. Spiritele sunt turburate, partizanii rege-
lui desorientati; i dealtminteri chiar din acest moment
puterea legalà in Roma apartine lui Junius si lui Lu-
cretius.
Conjuratii se feresc de a aduna poporul; ei se duc la
Senat. Senatul pronuntä, cäderea lui Tarquiniu si desfiin-
tarea regalitAtii. Dar decretul Senatului trebuie srt fio
confirmat de cetate. Lucretius, cu titlu de prefect al ora-
sului, are'dreptul de a convoca adunarea. Curffle se Intru-
new; ele judeel ea si conjuratii; pronuntA depunerea
lui Tarquiniu i crearea a doi consuli.
Acest punct principal odatA hotArit, se lasà adunärii pe
centurii grija numirii consulilor. Dar aceastä adunare In
care si câtiva plebei voteazä nu are sä protesteze oare in
contra a ceiace au fäcut patricienii In Senat i In curii? Ea
nu poate. CAci mice adunqre romang este prezidatA de un
magistrat care indicg, obiectul votului gi nimeni nu
poate educe in deliberare o altä chestiune. Ceva mai mult:
Nimeni, In afail de prezident, In acea.stä epoeä, n'are
dreptul sä, vorbeascä. Dacä e vorba de o lege, centuriile
nu pot vota cleat prim da sau nu. E vorba de o aiegere,
prezidentul prezintà candidati i nimeni nu poate vota
decât pentru candidatii prezentati. In cazul actual, pre-
sedintele, desemnat de Senat, este Lucretius, unul din
conjurati. El aratä, ca unic subiect de vot alegerea celor
doi cansuli. Prezintä douà nume sufragiilor centurilor, pe
acele ale lui Junius si Tarquiniu Co llatin. Aeesti doi
oameni sunt In mod necesar alei. Apoi Senatul ratificä"
alegerea i insMrsit augurii o confirmg In numele zeilor.
Aceastä revolutie nu pläcu intregei lumi la Roma.
Multi din plebei intovgrIsirg, pe rege si se aläturarä
soartei lui 1. In sehimb un bogat patrician din Sabina,
Denys, V, 26. 53, 58, 59, 63, 64. Titu Liyiu nu indicli aceste
fapte, dar face aluzil la dinsele cand spune c patricienil furl,
fatit concesil plebei, inservire plebi (II, 21):
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIA GUVERNEAZA CETATILE 297
seful puternic al ifnei numeroase gems, mändrul Attus
Clausus, Osi noua-conducere asa de conforma vederilor
sale, Neat veni sä se stabileasca la Roma.
Dealtminteri, numai regalitatea politieg fu supri-
matä; regalitatea religioasg era sfântg i trebuia sg du-
reze i astfel se gfabirg sg, numeascg tin rege numai pen-
tru sacrificii, rex sacrorum. Se luarg toate precautiunile
se puteau inchipui ea acest rege preot sà nu abuzeze
vreodatg de marele prestigiu pe care i-1 dgdea functiunile
lui, pentru a pune mâna pe putere.
CAPITOLUL IV
Aristocratia guverneazi cetitile

Aceasi revolutie, sub forme usor diferite, se infgp-
tuise la Atena, la Sparta, la Roma, in toate eetätile In-
sfarsit, a &arm isttorie ne este cunoscutg. Pretutindeni
ea fusese opera aristocratiei, pretutindeni a avut de efect
suprimarea regalitgtii politice, läsând sà subsiste regali-
tatea Teligioasg. Cu incepere dela aceastg, epocg, i In
timpul unei perioade a cgrei duratä fu foarte neegalg,
pentru diferitele orase, guvernarea cet4ii apartine ari-
stocratiei.
Aceastg aristoeratie era bazatg in aeelas timp pe mla-
stare si pe religie. Ea îi avea principiul in -ustitutia re-
ligioasg a familillor. Sursa din care .deriva ,Tau insusi
acele reguli, pe care le-am observat mai a Re' i cultul
casei si in dreptul privat, adicg legea ereditgth caminu-
lui, privilegiva celui dintâi ngscut, dreptul de a pronunta
rugaciunea, legat de nastere. Religia ereditarg era titlul
acestei aristocratii pentru dominatia absolutg. Ea Ii dg-
dea drepturi care pareau sfinte. Dupg vechile credinte
numai acela care avea un cult casnite putea fi propri,N3-,
tarul pamântului; numai acela era membru al cetglii
care avea Intr'insul caracterul religios ce-1 fgcea cetg-
team; .numai ace& putea fi preot, care cobora dintr'o.
famine având un cult; numai acela putea fi magistrat
care a.vea dreptul de a indepliui saorificii Omul care
www.digibuc.ro
n'avea cult areditar, trebuia sg fie clientul unui alt orn,

sau dach nu accepta, trebuia sä rämâng in afarg de so-
cietate. Mu lte generatii au trecut pang când le-a ventit
oamenilor ideia c aceastg neegalitate ar fi nedreaptä.
Nimeni nu se gândi s. constitue societatea omeneasd,
dup'ä alte reguli.
La Atena, dela moartea lui Codrus pâng la Solon, in-
treaga autoritate fu in mânile eupatrizilor. Numai dânsii
erau preof i arhonti. Numai ei impä'rteau justitia
eunosteau legile nescrise, ale cgror formule sacre
transmiteau din tatä In fiu.
Aceste familii pgstrau atât cat le era cu putintg ve-
chile forme ale regimului patriarhal. Ele nu trgiau ini-
trunite in oras. Continuau s trgiascg In diferitele can-
toane din Atica, fiecare pe vastul sgu dorneniu, incon-
juratg de numerosi servitori, guvernatg de $eful säu
eupatrid i practicând, intr'o independentä absohitä, cul-
tul sgu ereditar 1. Timp de patru secole, cetatea atenianä
n'a fost decât confederatia acestor puternici $efi de fa-
mine, cari se adunau In anumite zile, pentru celebrarea
cultului central sau pentru urmgrirea intereselor comune.
S'a observat adesea cât de mutä este istoria asupra
acestei lungi perioade a existentei Atenei si In general
a existentei cetätilor grece. Rgmânem mirati de faptul
cä, pästrâml amintirea multor evenimente a timpului ve-
chilor regi, ea n'a inregistrat aproape nici unul din
timpul guvernämintelor aristocratice. Fgrg IndoiaTh
s'au proclus atunci prea putine acte de interes general.
Intoarcerea la regimul patriarhal suspendase aproape
pretutindeni vieata nationalä. Oamenii träiau despärtiti
aveau putine interese comune. Orizontul fiecäruia era
mica grupg $i mica burgada uncle trgia ea eupatrid sau ca
servitor.
La Roma, deasemeni, fiecare din faminile patriciene
träia pe domeniul sgu, inconiuratä de clientii säi. Ve-
neer' la ora$ pentru särbgtorile cultului public sau pen-
tru adunäri. Dupä expulzarea regilor, puterea aristocra-
tiei este absolutg. Nimeni, In afarä de patrician, nu putei
Thucyclicle, II, 15-16.
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIA GUVERNEAZX cErITILE 299
indeplini functiunile sacerdotale in cetate; Vestalele,
pontifii, salienii, flaminii, augurii trebuiau aleBi exclusiv
din casta sfântg. Singur patricienii puiteau fi consuli;
numai ei alcgtuiau Senatul. Dacg nu se suprimg adu-
narea pe centurii, unde plebeii aveau acces, se privi
cel putin adunarea pe curii ca singura legitim i sfântg.
Centuriile aveau in aparentä alegerea consulilor; dar am
vgzut cg ele nu puteau vote cleat asupra numelor pe
care le prezentau patricionii si de altf el deciziile lor erau
supuse intreitei ratificgri a Senatului, a curiilor si a au-
gurilor. Numai patricienii distribuiau justitia i cuno-
steau formulele legii.
Acest regim politic a durat la Roma un mic numgr
de ani. In Grecia, din contra, a fost o lungg perioadg In
care aristocratia a fost stápâng. Odiseia ne prezintg un
tablou fidel a acestei stgri sociale in partea occidentalg
a Greciei. Gásim acolo, in adevgr, un regim patriarhal,
foarte analog cu acela pe care 1-am observat In Aticra.
Câteva familii mari i bogate 1i impart tam; numerosi
servi cuftivá' pgmântul sau InOrijese turmele; vipata
este simplg; o aceiasi masg reuneste pe sefi e pe ser-
vitori. Acesti sefi sunt denumiti, cu un nume care In
alte societgti devine un titlu pompos, avaxteg, f3occstAelç.
Astfel, Atenienii epocei primitive numeau platXet:K
seful unni 76vos i clientii dela Roma pástrarg obiceiul
de a numi rex pe seful unei gens. Acesti sefi de familie
au un caracter sMut; poetul Ii numeste regi divini. Itaca
e destul de mieg, are totusi un mare numár de astfel de
regi. Prinfre ei existg, In adevgr, un rege suprem; dar
el n'are nici o importantg si nu pare sg aibg altg pre-
rogativg deefit aceia de a prezida consiliul sefilor. Pare
chiar, dupg anumite semne c e supus alegerei,
vedem c Telemae nu va fi seful suprem al insulei
decât dacg ceilalti sefi, egalii sgi, vor voi sg-1 aleagg.
Erlyse, intorcandu-se in patrie, nu pare sg" fi avut alti
supusi deefit pe servitorli care-i apartineau lui insgsi;
când a omorât câtiva din sefi, servitorii acestora iau
armele si Bustin lupta pe care poetul nu se gândeste s'o
eseascg blamabilg. La Feacieni, Alcinos are autoritatea
www.digibuc.ro
300 CARTEA IV. REVOLUT1UNILE
suprema; dar Il veclem ducandu-se. ta adunarea sefilor

putem observa cO nu d'ansul a convocat consiliul, ci con-
siliûl chemat pe rege. Poetul descrie o adunare a ce
tOtii feaciene; e cleparte de a fi o adunare a multimii.
S'au intrunit numai sefii, individual convocati de un
crainic, ca la Roma pentru comitia Calata; stau pe scaune
da.piatrO; regeIe ia cuvântul i calificg pe cei de fatO
cu numele de regi purtAtori de sceptru.
In orasul lui Esiod, In pietroasa Ascra, gäsiin o clasä,
de oameni pe care poetul. o numeste sefi sau regi; acestia
impart dreptatea poporului. Pindar ne aratä," si el o clas
de sefi la Cadmeeni; la Theba lauda rasa sfântä, a Spar-
tanilor, de care Epaminonda legg mai tarziu nasterea
sa 1. Nu putem ceti pe Pindar %fa' a fi isbiti de spiritul
aristocratic care domneste înc in societatea greacO pe
timpul räsboaielor medico; i ghicim astfel cat de pu-
ternicO fusese aceastO aristocratie cu un sec& sau doux
mai inainte. COci. ceeace Poetul laudO mai mult la eroii
si e familia lor i frebuie sä, presupunem c west fel
de dogiu avea de atunci mare pre i cä, nasterea 'Area
Incâ bunul suprem. Pindar ne aratO marile familii care
sträluceau atunci in fiecare cetate; numai in cetatea E-
gina, numeste pe Midilizi, Teandrizi, Euxenizi, Bleb-
siazi, Cariazi, Blahizi. La Syracusa laudg familia sacer-
dotal:A a Iamizilor, la Agrigent pe a Emenizilor si tot ast-
fel in toate orasele de care are ocaziune sä, vorbeascA.
La Epiclaur intregul corp de cetâteni, adicA acei cari
aveau drepturi politice, nu se compuse multi vreme de-
cht din 180 de membri; intreg restul era In afara ce-
tOtii". Adevâratii cetAteni erau i mai putini mumerosi
la Heraclea, -uncle cadetii marilor familii n'aveau drep-
turi politice 3. Tot asa fu malt/ vreme la Cnida, la Istros,
la Manilla. La Tara, intreaga putere era in manila cAr
torva familii, reputate sfinte. Tot astf el era In Apolo
nia, 4. La, Erittea exista o clasâ, aristocraticá, numita Ba-
1 Pindar, Isth., I, 41; Pausanias, VIII, 11; IX, 5.
2 PIntarc, Quest. pee, 1.
8 Aristot, Politica, V, 5, 2.
4 Idem, ibid. III, 9, 8; VI, 3, 8.
www.digibuc.ro
ARISTOMATIA GUVERNEAZX CETITILÊ 801
zilizii 1 In orasele din Eubea clasa eonduatoare se nu-
mea Cavaleri.2. Putem observa in rivinta aceasta c`á la
cei vechi, ca i In evul mediu, era un privilegiù de a
lupfta cMare.
Monarhia nu mai exista de multà, vreme la Corynt,
ett,nd o colonie plea, s'a," fundeze Syracusa. Asttf el, ce-
tatea nouI nu cunoscu regalitatea i fu guvernat5, dela
ineeput de o aristocratie. Aceastä claa, se numea G eo-
mores, adia, proprietari. Se compunea din familii cari,
in zina fundärii, îi distribuise cu toate riturile obisnuite,
pgrtile sfinte ale teritoriului. Aceastg aristocratie r--
mase mai multe generatii stäpâtfá absolutA pe guvern
dânsa pgstra titlul Au de proprietar, ceeace pare a
arata cg, .dreptul de proprietate asupra p6mAntului nu
apartinea claselor iinferioare 3. 0 aristocratie asenfänä-
toare fu multà vreme stäpânä. la Milet si la Samos.
CAPITOLUL
A doua revolutie; schimbari In constituirea
f amiliei; dreptul de primogenituri dispare;
gens se desmembreazi.
Revolutia care rAsturnase regalitatea, modificase mat
mult forma exterioarg a guvernului cleat schimbase
constitutia societ4ii. Ea nu fusese opera claselor inferi-
oare, care aveau interes s distrugg vechile institutii, ci a
aristoeratici, care avea interes sä le menting,. Ea nu fu-
sese facutN, pentru a schimba organizatia antia a fa-
ci pentru eonservarea ei. Regii fuseserá adesea
tentati s ridice clasele de jos si câ slneaseg, pe gentes,
vi de acea fuseserI fasturnati. Aristocratia nu infap-
tuise o revolutie politicâ deat pentru a impiedica o re-
volutie social i casnia Ea luase in mani puterea, nu
at'at pentru plkerea de a domina, cA,t penstru a apgra de
Idem, ibid. V, 5, 4,
2 e1tetc66oTat., Herodot, V, 77. Plutare, Pericles, 23. Strabon, X,
1, 8: 41 "ctBy tivrco6o,c6)y xcaoottirri troXt.teN inaltp&tet, itpoiovtloccv
yey atcÒ Mpsc atpt3.roxpotTtxt74 lémowcsç. Aristot, Poli-
tica, IV, 3, 2
3 Herodot, yii, 155. Diodor, VIII, 5. Denys, VI, 62,
www.digibuc.ro
ataouri vechile sale institutii, anticele sale principii, cul-

tul sau casnic, autoritatea sa paterna, regimul gens
in srarsit intreg dreptul privat, pe care religia primi-
tiva D. stabilise.
Aceastg. mare si generalg, sfortare a aristocratiei rg.s-
pundea deci unui pericol. Or, se pare e, in ciuda sfor-
tdrii i chiar a victoriei sale, pericolul subsista. Vechile
institutii incepeau sä se clatine i grave schimbari a-
veau sá se introduca in constituirea intima a familiilor.
Vechiul regim gens, fundat de religia familiei, nu fu-
sese distrus in ziva in care oamemi trecuserl la regi-
mul cet4ü. N'au voit sau n'au putut sá renuate la
dansul imediat, sefii incercând pástreze autorita-
tea lor, inferiorii ne avand numai dedit gandul de a se
libera. Se conciliá deci regimul gens cu aoela al ce-
Mtii. Dar in fond erau cloud regimuri opuse ce nu se
putea nádájdui a, au sá fie aliate pentra totdeauna
care trebuiau intr'o zi sau alta sá se rasboiascsá. Fa-
milia, indivizibilá i numeroasá, era prea puternica
prea independentA pentru ca puterea socialá 0, nu
simtá tentatia i chiar nevoia s'o slábeascA. Sau ceta-
tea nu putea sá dureze sau, In cele din urine:, trebuia
sá sfarme familia.
Vedlia gens, cu altarul sáu unic, cu seful sau su-
veran, cu domeniul indivizibil, se concepe foarte bine
atit cât dureazá starea de izolare i cat nu existA, alta
societate; dar deindatA ce oamenii s'au reunit in cetate,
puterea vechiului sef este in chip fortat micsorata; cáci
in aoelas timp cu suveranitatea lui de acasá, el este mem-
brul unei comunitüti; ca atare, interese generale Il obliga
la sacrificii i legi generale îi poruncesc ascultare. In
proprli sai ochi si mai ales in ochii inferiorilor sài dem-
nitatea sa este micsoratä. Apoi in aceasa comunitatc,
oricat de aristocratic ar fi ea constituitä, inferiorii con-
teaa, totusi ceva, chiar dacá n'ar fi cleat prin numbirul
lor. Familia care cuprinde mai multe ramuri si care
se duce la comitii, inconjuratá de o multime de clienti,
are in mod natural mai multa autoritate in deliberarile
comune cleat familia putin numeroasá, care are putine
www.digibuc.ro
ARISTOCRATIA GtIVERNEAZI CETATILE 808
brate i putini soldati. Or, acestti inferiori nu Intârzie

sa simta importanta pe care o au si forta lor; un oare-
care sentiment de mândrie i dorinta de o scout/ mai
bung naste in ei. Adáugati la aceasta rivalitátile sefilor
de familie, luptând pentru influente i cgutând reciproc
sg, se slábeascâ. Adgugati apoi cg, ei devin dornici de
magistraturile cetAtii, cg, pentru a le obtine cautg sá se
facg populari i pentru a le conduce, neglijeazg sau uitg,
mica lor suveranitate localg. Aceste eauze au produs cu
timpul 0 oarecare slgbire in constituirea grupgrei numitg,
gens; cei eari aveau interes s'a," menting, aceastg, consti-
tuire nu erau atât de stgruitori; cei cari aveau interes s'o
modifice deveneau mai indrAzneti si mai puternici.
Regula de indivizie care acuse forta familiei antice a
fost putin câte putin pgrgsitii. Dreptul de primogeniturI,
conditia unitgtii sale, a dispgrut. Desigur, nu trebuie sá me
asteptám ca vreunul din scriitorii antichitg,tii sg ne pro-
cure data exacta: a acestei schimbki. E foarte probabil
cg, n'a avut o datg hotáritA, caci nu s'a desgvArsit intr'un
singur an. S'a fgcut cu timpul, in primul rând intr'o
familie, apoi Intealta i putin cate putin in toate i s'a
terminat pe nesimtite.
Putem foarte bine erode de asemeni cil oamenii n'au
trecut dintr'un singur salt dela indivizibilitatea patri-
moniului la partajul egal intre pkti. Probabil a fost o
tranzitie intre aceste doug regimuri. Lucrurile s'au pe-
trecut toate, in Grecia i in Italia, ca si in vechea socie-
tate indiang, unde legea religioasg, dupg ce prescrie in-
divizibilitatea, patrim,oniului, lasit pkintelui libertatea
sá dea oarecare parte din avere fiilor sgi mai mici; apoi
dupg ce cere ca cel mai vârstnic sá ailA eel putin 'h
parte dublg, permite ca impgrteala sg. fie Palcut.g in mod
egal, i terming, chiar prin a o recomanda 1. kg, asupra
tuturor acestora n'avem nici o indicatie precisg. Un sin-
gar pima este sigur, eg, dreptul de primogeniturg si de
indiviziune a fost regula anticá i cá apoi a dispgrut.
Impiktirea patrirnoniului este lucru obit:Inuit la Roma, la mi-
jlocul secolulni al V-lea. Legea celor doulisprezece table acorcIA
actio familiae erciscundae, (Gains, in Digeote, X, 2, 1).
www.digibuc.ro
204 CA-RTEA IV. REVOLUTIUNILE
Aceastg schimbare nu s'a desgvârsit in acela4 tirap nici

in acela, fel in toate cetgtile. In miele din ele legea men-
tinu destul timp indiviziunea patrimoniului, La Teba
gd la Corynth ea mai era Inca in vigoare In secolul all
VIII-lea, La Atena legislatia lui Solon mai dovedea
Inca o oarecare preferintg In privinta primului näscut.
Sunt crap in care dreptal de primogeniturg n'a clispgrut
cleat in urma unei rgscoale. La Herac lea, la Onidos, la
Istros, la Marsilia, ramurile secuindare luarg armele pen-
tru a distruge totdeodat i autoritatea.pgrinteasa ç1 pri-
vilegiul celui mai vârstnic
Din acest moment cutare cetate greacg, care pging atunci
nu avusese cleat vre-o 100 de oameni, cari se folosiau de
drepturi polifice, a putut numgra pang la 5 sau 600.
Toti membrii familiilor aristocratice devenirg cetgteni, §.1
accesul magistratturilor i al Senatului le fu inggduit. Nu
ne este posibil sg spunem in ce epocg privilegiul primu-
lui näscut a dispgrut din Roma. E foarte probabil cä
regii, in mijlocul luptelor impotriva aristocratiei, au fg-
cut tot ceeace le-a fost cu putintg pentru a-I suprima
pentru a desorganiza astf el gintile. La inceputul reput-
blicei vedem 140 de noi membrii intrând in Senat. Ei
egeau, spune Titu Liviu, din primele rânduri ale ordi-
nului equestru2. Or, ¡poi §tim cg primele çase centurii
de Cavaleri erau compuse din patricieni 3. Deci tot patri-
cieni sunt acei cari vi sä, complecteze golurile- Senatu-
lui. Titu Liviu adaugI un detaliu foarte semnificativ:
incepând din acest moment s'au distins doug categorii de
Senatori, unii cari erau numiti patres ç1 cdilalti numiti
conscripti Toti erau deopotrivg patricieni; Pares lug,
erau cIpeteniile celor 160 de gentes care mai existau
iar conscripti erau alesi printre ramurile secundare ale a-
cestor gentes. Putem presupune de fapt eg aceastg clash'
Aristot, Politica V, 5, 2, ed. Dielot. p. 571.
2 Titu-Liviu II, 1: primoribus equestris gradus
3 A se vedea Belot, Histoire des Chevaliers romains, cart. I, cap. II.
4 Titu-Liviu II, 1: Qui patres quique eonseripti assent. Foetus.
ecL Mueller, p. 41: conscripti dicebantur qui ex equudri ordine
patribus ascribebantur. Timp de mai multe seeole patres fury,
sebit de conscripti; a se vedea Plutare, Quest. Rom 58.
www.digibuc.ro
ARISTOGRATrik OUVERNtAZX CETATILE 305
iumeroas i energicä nu dase coneursul säu la opera
lui Brutus i a acelor numiti patres decât cu conditia
obting drepturi civile i politice. Ea dobindi astfel, gra-
tie fapftului c aveau nevoe de dânsa, tot ceia ce aceiasi
clash' cucerise cu ajutorul armelor la Heraclea, la Cnidos
si la Marsilia.
Dreptul de primogeniturà dispgru deci de pretu-
tindeni: revolutie considerabia, care Incepu sà tran-
sf,orme societatea. Gens italicA i elenicul 76v os si-au
perdut unitatea primitivg. Diferitele ramuri se separarä;
fiecatre din, ele îi avu de aci inainte partea sa de proprie-
-Late, domiciliul sàu, interesele sale deosebite, indepen-
clenta sa. Singuli singulas familias incipiunt habere,
spune jurisconsultul. In limba latinä este o veche expre-
sie care pare cä dateazä din aceastä epoch': familiam du-
cere, se spunea despre acela care se desprindea din gens
mergea intemeieze familie aiurea, dupà cum se
spunea ducere coloniam, de acela care päräsea metropola
si se ducea in locuri indepgrtate sà fundeze o colonic: Fra-
tele care se despärtea astfel de fratele mai mare avea de
aci inainte cäminul sàu propriu i focul sacru, pe care fdrä
indoialà Ii aprinsese dela focul comun al gintei, dupg
cum colonia 11 aprindea pe al säu la pritaneul metropolei.
Gens am mai pastià dead un fel de autoritalte religioasä
cu privire la diferitele familii care se despärtiserà de
dánsa. Cultul sgu dobindi suprematia asupra culturilor
lor. i nu le-a fost ingäduit sà uifte c'à erau asite diii
gens; ele continuarä poarte numele; la zile hotärâte
mai dinainte se reunirà imprejural focului sacru comun,
pentru a venera strämosul antic sau divinitatea proted-
toare. Ele continuarä chiar sä aib un sef religios si-i
probabil c5, eel mai varstnic îi pästrä privilegiul pentru
sacerdotiu, care rämase mult timp ereditar. In afarä de
aceste lucruri, ele furä independente.
Aceastà desmembrare a grupárii gens avu grave con-
secinte. Antica familie sacerdotalä, care formase un grup
atât de bine unit, atât de puternic constituit, a fost pen-
tru totdeauna micsoratà. Aceastä revolirtie pregai i fäcu
mult mai usoare alle schimbäri.
www.digibuc.ro
93903. Biblioteca Universifark Vol. 20
C.PITOLUL VI
Clientii se elibereazd.
1° Ce era la inceput clientela ì cum, sga transformat.
latá, Ina o revolutie a carei data nu se poate indica si
care totusi a modificat constitutia familiei si a societatii
Familia antic/ cuprindea sub autoritatea unui §ef
unic douâ clase de rang inegal: deoparte ramurile secun-
dare, adicâ indivizi natural liberi; de alta servitori sau
inferiori prin na§tere, apropiati de stâpâni prin
participarea lor la cultul casnic. Din aceste douil clase
am vAzut pe prima esind din starea ei de inferioritate; a
doua aspira si dânsa sä, se libereze. Cu timpul reu-
§este; clientela se transforma §i sfarse§te prin a dispârea.
Imensä, schimbare, pe care scriitorii antici nu ne-o po-
vestesc. Tot a§a In evul mediu cronicarii nu ne spun
cum s'a transformat incetul cu incetul populatia ruralä.
A. fost In existents, societgilor umane un destul de mare
numâr de revolutii a cgror amintire nu ne este pästratä de
niai un document. Scriitorii nu le-au observat pentrucä
ele se sâvârseau cu Incetul, pe nebilgate de seamä, f6ri1
lupte vizibile; revolutii adânci §i ascunse, cari turburau
numail adâncurile societâtii umane, fara sä, fi apärut ceva
la suprafatä, §i care rämâneau nebilgate In seamä chiar
de generatiile care contribuiau la sävâx§irea lor. Istoria
nu le poate inregistra cleat foarte mult Limp dupa ce s'au
terminat i numai atunci când comparând doua epoci ale
viejii unui popor, constatä Intro ele a§a de mari deosebiri,
incat devine evident ca In intervalul care le desparte s'a
sävârsit o mare revolutie.
Dacâ ne-am raporta la imaginea pe care ne-o aratä
scriitorii In privinta clientelei primitive la Roma, am ve-
dea o institutie Infloritoare. Ce poate fi mai uman cleat
patronul care-si apara clientul In fata justitiei, care 11l
sustine cu banii sai, daeg este sarac si care contribue la
educatia copiilor sai? Ce poate fi mai mi§cator deat acest
www.digibuc.ro
CL1tNT1t sE ELIFIMSAZI 207
client care la -rândul. sgu sustine patronul cgzut In mi-
zerie, care-i plitteste datoriile i dg tot ceeace posedg pen-
tru a-1 rgscurapgra De fapt insg nu este atât de mult
sen(timent in legile popoarelor vechi. Afectiunea dezin-
teresath i devotamentul nu au fost niciodatä,
Trebuie s ne facem o altg idee despre clientela i pp,
tronaj.
Cela ce slim cu mai multg sigurantg asupra clientu-
lui, e faptul eh' nu se poate separa de patronul sgu i nici
sg-si aleagh un altul, si legat din tatg In fiu de o
famine'. Chiar daeg am sti lumai atât ne-ar fi destul
no convingem cg conditiile sale de trai nu erau prea
blânde. Sh mai adguggm ch. acest client nu este proprie-
tarul pämântului; pginântul apartine patronului, care, ca
sef al unui cult casnic i ca membru al cetgtii, singur el
are calitatea de a fi proprietar.
Dach clientul cultivg.ogorul, o face In numele i pentru
profitul stgpâmilui. El nu are nici mgcar proprietatea
completg a obiectelor mobiliare, a banului, a peculului
shu. Aceasta ne-o dovedeste faptul cä, patronul Ii poate
lua to1ul inapoi, pentru pläti datoriile, sau a se as-
cumpgra. Astfel nimic nu-i apartine. Este adevärat ea
patronul Ii datoreazg intretinerea sa si a copiilor sgi; in
schimb el trebuie sh munceaseg pentru patron. Nu se
poate spune ea este sclav; are insg un stäpân cgruia Ii
apartine i vointei cäruia este supus in toate impreju-
rhrile. Intreaga sa vieath e client si fli shi vor fi la fel.
Este oarecare asenagnare intre clientul epocilor entice
servul evului mediu. De fapt principiul care-i con-
damnä, la supunere nu este acelas. Pentru serv, acest
principiu e dreptul de proprietate, care se exercitä asupra
pmântului i asupra omului in acelas timp. Pentru
client, acest principiu este religia casnic, cgreia Ii este
credincios, sub autoritatea patronului, care-i preotul. De
altfe?, atât pentru client cat i pentru serv, subordonarea
este aceiasi; unul este legat de patronul sgu i celalt de
Plutarc, Romulus, 13. Denys, II, 9-10.
2 A se Tedea asupra acestui punct un fapt curios raportat de
Plutare in Viola lui Marius, 5, cf. Cicero, De orators, I, 39.
www.digibuc.ro
308 CARTEA lAt; IIEVOLVTIUNILE
seniorul sau; clientul nu poate p`árgsi gens §i miei

servul p5mântul, Clientul, ca i servul, amâne supus
unui st4ân din tatä in fiu. Un pasagiu din Titu Liviu
ne face sg credem este interzis sg, se crtatoreasc6 in
afarà de gens, dupà cum servului Ii este interzis s'a," se
casätoreascä in afarà de sat j. Ceace-i sigur, e faptul cà
nu poate sà cgntracteze o cgsItorie färà autorizarea, pa-
tronalui. Patronul poate lua inapoi ogorul pe care-1 cul-
tivA clientul, i banii pe care-i posedà tot-at-A dupg, cum
seniorul poate sà, se poarte cu servul. Daca clientul moire
tot ceeace a fost in folosinta sa revine de drept patronu-
lui, tot asa, cum succesiunea servului apartine senioru-
lui. Patronul nu-i numai stApân, e i judecätor. Poatte sä
condamne la moarte pe client; In afarà de asta ii este
sef religios. Cliental se supune acestei autoritgi, atât
morale chit i materiale, care-i stilpâneste corpul i su-
fletul. E adevgrat cà aceastä religie impune datorii pa-
tronului, datorii MA' al aror judecaor este el singur
pentru care nu existä, sanctiune. Clienitul nu vede pe ni-
meni care sà-1 protejeze; i nici nu-i cetAtean prin el in-
susi; daca vrea s'," aparà inaintea Tribunalului cetätii.
trebuie s'a" fie condus de patroniul s'aiu si. acesta sg, vor-
beascà pentru dânsul. Vrea sà invoace legea? Nu-i eu-
moate formulele sfinte; si.chiar daca le-ar cunoaste prima
lege pentru dânsul e s5; nu märturiseasa i nici sà vor-
beascg, vreodatà impotriva patronului s6u. FAA', patron,
nici o dreptate i impotriva lui nici un sprijin.
Clientul nu existg, numai la Roma; Il gäsim la Sabini
Etrusci, fAcând parte din manus a. fiecgrui sef 2. A.
existat in vechea gens elenicg, dui:a cum a existat i in
gens italica. E adevärat c'd nu trebuie sà-1 cgmfa'm in ce-
tgtile doriene, unde sistemul gens a dispgrut de timpuriu
unde cei mnvini sunt legaii, nu de familia unui stkAn
ci de o bucatg de pämânt. Il gAsim la Atena i in cetà-
tile ioniene i eoliene sub numele de thet sau pelat. Atât
timp cât dureaz5, regimul aristocratic, acest Met nu face
parte din cetate. Inchis intr'o familie din care nu poate
Titn-Livhi, /am, 19.
2 Denys, V, 20; IX, 5. Titu-Liviu, II,. 16.
www.digibuc.ro
CLIENT1I SE ELII3EREAZI 309
esi, el se gäseste in mâna unui eupatrid, cIre are in
sine acelas caracter i aceiasi autoritate ca si. patronul
roman.
Putem foarte bine sä, presupunem eâ, de timpuriu a
existat urä, intre patron i client. Ne inehipuim fârâ
mare greutate ceeaee trebuie s fi fost existenta in acea-
stä, familie, in care unul avea intreaga putere si altul nu
avea nici un drept in care asenitarea fgrâ margini
niei o nMejde se gäsea altituri de omnipotenta nein-
frânatä, in care cel mai bun stäpan isi avea mâniile
capriciile sale si servitorul eel mai resemnat avea supá-
gemetele i urile sale. Ulysse este un stälpân bun:
vedeti ce dragoste pârinteascA poartg lui Eumene i lui
Filetios. Dar el condamnä la moart6 pe un servitor care
1-a insultat fâra recunoasc i pe servitoarele care
au câzust in päcatul, la care chiar lipsa lui le-a expus. De
moartea pretendentilor e râspunzâtor fata de cetate; dar
de moartca servitorilor nimeni nu-i cere socotealg..
In starea de izolare in care trâise multä, vreme familia,
clientela se putuse forma si naentine. Religia casnicä era
atunci atotputernicA asupra sufletului. Omul card era
preot prin drept de raostenire, apârea claselor inferioare ea
o fiinft4 sfântâ. Mai mult dead un orn, el era intermediarul
intre oameni i dumnezeu. Din gura sa esia rugiteiunea
puternieä, formula irezistibilä care aträgea favoarea sau
mânia divinitfii. Inaintet unei astfel de forte trebuia
sä. te inehini; supunerea era impusâ de credintA si religie.
De altminteri; c-nm ar fi putut incerca clientul sâ se libe-
reze? Nu vedea alt orizont decât aceastá familie, de care
totul Il lega. Numai in ea gAsea o vieatâ linitit, o sub-
sistentâ asiguratä; in ea singueä, dacg avea un stApân,
avea un protector; nurn ti in ea insrarsit ggsea un altar
de care sâ se peat)," apropia i zei pe care sä,-i fie permis
invoace. A pâräsi aceastä. familie insemna sâ se punä
in afarâ de orice organizare socialâ si de intreg dreptul;
insemna sâ-si piardâ zeii i sg, renunte la dreptul de ru-
gâciune.
CetMea odatâ Intemeiatä, clientii diferitelor familii se
puteau intalni, isi puteau vorbi, îi puteau comunica do
www.digibuc.ro
rintele i nemultumirile lor, face o comparatie Intro di-

feriti stgpâni §i intrevedea o soartg mai bung. Apoi pri-
virile lor Incepura sa se intinda In afara cercului fami-
liei; incepurà sali dee seama cii In afarrt de dânsa, exi-
sta o societ tie, reguli, legi, altare, temple i zei. Si fap-
tul cit nu puteau esi din familie nu mai era pentru ei o
nenorocire fira nici un remediu. Tentatia devenea in fie-
care zi mai puternica; clientela pirea o sarcina din ce
mai grea i eu timpul Incetara si mai creada cii autori-
tate i stipanului ar fi legitimä si sfântit Se naseu atunci
In sufletul acestor oamoni o puternici dorinta de liber-
fate.
Fari indoialä, nu gasiin in istoria nici unei cettiti a-
mintirea unei riseoale generale a acestei clase. Chiar
daca au fost lupte i s'a ficut uz de arme, ele s'au petre-
cut si au fost ascunse In cercul fiecarei familii. Timp de
mai multe generatii s'au vazut, de o parte, energice
pentru independentA, de alta parte o represiune
nemiloasa. In fiecare casi s'a desfrisurat o lung)", i dra-
mat;ci poveste, pe care-i imposibil sii o mai reinviern
astgzi. Ceeace putem spune e numai faptul cii sfortarili-
claselor infeiioare nu au fost fit% rezultat. O necesitate
de neinvins a obligat cu timpul pe staplai sä cedeze ceva
din omnipotenta bor. Atunci clad autoritatea Inceteazg
de a mai apare justa supusilor, mai trebuie msi sa treaca
mult timp pâni sa se convingi §i stripânii de acest luau;
acoasta vine cu timpul si atunci stipanul care nu mai
crede autoritatea sa legitinag, sau o apari prost, sau star-
seste prin a renunta la dânsa. Si adiuggm ei aceasti
clasi inferioara era folositore. Ca bratele sale cultivând
pimântul, ficeau bogatia stapânului §i luptând, Ii inti-
reau puterea in mijlocul rivalitätilor familiilor, i ea era
deci cuminte ca ea Si fie satisficuta si ca interesul si se
uneasci cu umanitatea, pentru a face concesiunile nece-
sare.
Pare sigur faptul cii putin câte putin s'a ameliorat
conditia de viata a clientilor. La originä ei traesc In casa
stapfinului, cultivând Impreuni domeniul comun. Mai târ-
iu s'a atribuit fiecgruia dintre ei un lot de pgmânt th
www.digibuc.ro
CLIENT11 SE ELIBEHEAZA 311
particular. Cliential desigur c s'a simtit mult mai fericit.

Fr indoialg el mai lucra incg In folosul stgpânului;
panatintul nu-i apartinea, ci el era mai degrabg acela care
apartinea pgmântului. Cu toate acestea 1-a cultivat
multi ani dearândul si se simtea legat de clausal. S'a sta-
bilit intre client §i pgmânt nu leggtura pe care o crease
religia proprietgtii intre pgmânt i stgpin, ci o eltg
leggturg, aceia pe care munca si suferinta chiar o pot
faluri intre omul care isi da toatg osteneala i pgmântul
care-i dg roadele sale.
Se infgptui apoi un nou progres. El nu mai cultiva pg-
mântul pentru stkiân, ci pentru el insusi. Sub conditia
unei arenzi, care probabil la inceput a fost variabilg, dar
care cu timpul a devenit fixg, cliental se bucurg de re-
coltg. Osteneala sa ggseste astfel o oarecare recompeng
vieafa sa fu in acela§ timp mai liberg si mai mândrg.
de familie, spune un a.utor antic, desemniu por-
tiunile do pgmânt inferiorilor kr ca si cum acestia ar fi
fost proprii lor copii" Deasemenea citim in Odiseea: Un
stgpfin bitnevoitor Ii dg servitorului sgu o casg i o bu-
catg de päinânt"; i Eumeu adaugg: o sotie malt do
rite, deoareca cliental n'are incg dreptul sg se cgsgtorea-
scg farg vointa stäpânului, care-i alege tovargsa de
vieatg.
Lisa ogorul pe care se desfgsurg de aci inainte vieata
sa, unde era toatl munca i toatg multumirea sa, nu era
incl proprietatea lui. Cgci acest client nu poseda carac-
terul sfânt prin care ogorul putea deveni proprietatea
tiami om. Lotul pe care-I ocupa continua sg poarte piatra
sfantg. zeul Terminus, pe care familia stgpânului II aie-
zase odinioarg. Aceastg piatrg inviolabilg atesta cà ogo-
rul, unit de familia stgpanulai printeo leggturg sfântg,
nu putea sg aparting niciodatg clientului liberat. In
Italia, câmpul i casa pe care o ocupa villicus, cliental
patronului, cuprindea un altar, un Lar Familiaris; insg
acest altar nu en al cultivatorului, ci al stgpânului
I Festus. V. Palms, ed. Milner, p. 246.
; Cetoo, De re rua., 143 Columelle, XI, 1, 19.
www.digibuc.ro
Aceasta stabilea totodatil dreptul de proprietate al pa-

tronuluì i subordonarea religioasg a elientului, care ori-
eat de departe ar fi fost de stripan, pgstra încà eultul s'au.
Clientul, devemit posesor, suferia de faptul c5, nu putea
fi proprietar í nAdàjduia sii devina. Ii puse ambitia sa
fad, sii dispari din acest ogor, care pirea oi este al lui
dreptul de mune6, piatra stânt4, care-1 fAcea pe veci
proprietatea vechiului stiipau.
Vedem limpede ci in Grecia clienjii au ajuns acest
scop; prin ce mijloaee nu se stie. Cât timp le-a trebuit
cate sfortAri au field pentru a ajunge, nu putem afla
cleat din ghicite. Poate s'a intâmplat in antichitate ace-
iaj de schimbiri sociale, pe care Europa le-a vr,tzut
produicându-se In evul mediu, când sclavii dela -turd au
devenit servii legati de glie, i când acesti servi, supusi
tuturor capriciilor stripânului, s'an schimbat in servi
angajati i apoi s'au transformat în Omni proprietari.
2° Clientela dispare la Atena; opera lui Solon.
Aceasti transformare apare limurit in istoria Atenei.
Risturnarea regalit64ii avusese de efeet sri, reinvieze re-
gImul "fivo; familiile îi ieluascra vieaja lor izolati
fiecare incepuse s'a," formeze un mic slat, care avea drept
sef un eupatrid i drept supusi muljimea de clienti sau
servitori, pe care limba veche Ii numea theti'.
Acest regim pare s'a fi apis-tt greu asupra populatiei
ateniene, cAci ea pistril o rea amintire. Poporul so
socotea atât de nenorocit, incât epoc-t precedenti i s'a
pArut un fel de epocg, de am.; regreta regii; si ajunse
inchipuie csg, In timpul monarhiei, fusese fericit
liber, ei atunci se bueurase de egalitate, i numai
dela aderea regilor au Inceput inegalitatea si suferinta.
Era o iluzie, cum au adeseori popoarele; traditia popu-
larg punea ineeputul inegalitgli atunci când poporul in-
cepuse si o simtg de mesuferit. Ei frtceau si dateze
1 Acest euvânt este intrebointat in sensui de servitor de Hesiod.
Opera ct dies, V, 563, ql in Odysseee, IV, 644. Denys, din Halicar-
nas, II, IX, asimIleazA pe vechil theti al Atenel cu clIentli roman!.
www.digibuc.ro
CLIENTII SE ELIBEREAZI 313
aceast à. clienteK acest f el de serval care era tot attit de

vechi ca i constituirea familiei, din epoca in care oa-
menu ii simtiseig pentru prima oat% greutatea
teleseserrt nedreptatea. Este totusi foarte sigur eä", nu
in secolul al VII-lea eupatrizii au stabilit asprele
legi ale clientelei. Ei n'au fticut dada sä, le plistreze si
numai In aceasta consta vina bor. Ei au mentinut aceste
1 egi peste timpul in care populatiile le primeau fr :A
murmure; si le-au mentinut Impotriva dorintei oameni-
ler. Eupatrizii acestei epoci erau poate st4âni mai putin
aspri deal fusesefA strâmosii lor; au fest totusi urâti
mai mult.
Se pare ajar. c5, sub dominatia acestei aristocratii con-
ditiile de trai ale clasei inferioare s'au ameliorat. CAM a-
cum vedem clar aceast5, clasâ, obtinând posesia buditilor de
pilmânt, cu singura conditie sä, pldteascâ o arendti care era
fixat5, la a sasea parte din reeoltrt Oamenii 'neestia
erau aproape emancipati; având fiecam un câmin pro-
priu j nemai fiind sub ochii stripârtului, respirau mai
in voie i munceatt in folosul kr.
insg, natura urnanä, e asa fel alcMuitra,, 'Meat pe na'äsuri1
ce se imbunnAtea soarta lor, ei simteau tot mai adânc ne-
egalitAile ce le mai ilmânea. Faptul eg nu erau cetgeni,si
nu aveau nici un drept la administrarea cethii, Ii atingea
Mr îndoia1, dar mai putin; InsA faptul c5, nu puteau
deveni proprietarii prtmântului pe care se n'gsteau si mu-
reau, Ii durea mult mai mult. S adrtugnn c aceia ce
era suportabil In conditiile lor actuale de trai n'avea,
stabilitate. Caci, desi erau in adevga. posesorii 01-
mluttului, totusi nici o lege fermata', nu le asigura nici
aceasti, posesiune, nici independenta care rezulta de aci.
Vedem in Plutarc e vechiul patron putea s supunI ja-
rài vechiul servitor; dac5, nu pltiau arenda anualg,
sau pentru oricare alt motiv, acesti oameni recgdeau
inteun fel de noug sclavie.
Plutarc, Solon, 13: 'EyecúpT oov Tag IC4occEotç twra Telly evo-
!limy Tao5vreç, ixtv.órnot 1tpoanopso6usvot xat 6-i1ceç. Pollux, IV,
165: 'Extrw.6pcot ot usXwcou uccp vrtxoi;;. Idem, VII, 151;
'Exiiioptog iv oÀthv, xat int ripat Teton/91.in.
www.digibuc.ro
Chestiuni grave" fura deci agitate in Atioi, timp de

patru sau cinci generatii. Nu era posibil ca oamenii cli-
sei inferioare s ramana in aceasta situitie nestabila
neregulata, catre care ti condusese un progres impercep-
tibil. Si atunci din doua una: ori pierzand aceast& situa-
tie trebuiau sä cada din non in legaturile aspre ale clien-
telei, ori hotarit liberati printeun nou progres si ridicati
la rangul de proprietari ai pamantului si de oameni
liberi.
Ne putem inchipui toate sfortarile facute de plugar,
vechiul client, toatä rezistenta opusa de proprietar, ve-
chiul -patron. N'a fost un fa'sboi civil -propriu zis; de
aceia analele ateniene n'au pastrat amintirea nici unei
lupte. A fost un rasboi intern in fiecare sat, in fiecare
casa, din tata lu fiu.
Aceste lupte par a fi avut o soarta deosebita, dupa
natura solului, in diferitele regiuni ale Aticei. In carapie,
aeolo uncle eupatridul îi avea principalul domeniu si
acolo unde el era intodeaun t prezent, autoritatea sa s'a
mentinut aproape intacta asupra micului grup de servi-
tori, pe care Ii aye% intotdpauna sub supraveghere; ast-
fel pedienii au fost in general mai credinciosi vechiului
regim. Aceia insa care arau cu multa greutate pamantul
saracazios al muntilor, d'acrienii, mai departe de stapan,
mai obisnuiti cu vieata Indepartata, mai indräzneti
mai curagiosi, inchideau in sufletul lor o puternica ura
fata de eupatrizi i o vo;nta hotaritá sa se libereze. Mai
ales acesti onmeni se indignan vazand pe Campul lor pia-
tra sfanta," a staptinului i simtind pamantul lor
supus"
Cat priveste loeuitorii regiunilor vecine cu marea, para-
lienii, proprietatea pamantului Ii tenta mai putin; ei aveau
marea dinaintea. kr si comertul i industria. Multi dintre
ei devenisera bogati i fiind bogati erau aproape
Ei nu impärtaseau deci dorintele arzatoare ale diacrieni-
lor si nu aveau o ura prea puternieá fatä de eupatrizi.
Solon, e I. Bach. pag. 10L-103: SoAstíoola. Pluian, Solon, 15:
www.digibuc.ro
CLIENTII SE ELIBEREAZI 31 5
N'aveau îns nici josnica resemnare a pedieenilor. Co-

reau mai multä. stabilitate In conditiile kr de trai
drepturi mai bine asigurate.
Solon a fost acela care d4du, pe cat posibil, satisfactie
acestor dorinti. Existäl o parte din opera acestui le-
g;uitor, pe care cei vechi ile-o transmit in mod foarte
incomplect, care hied pare a fi fost partea principalk
Inaintea lui cea mai mare parte din locuiiorii Aticei se
gäseau Ina redusi la o posesiune precar ä. a pämântu-
lui si puteau chiar sä. recaa in servitute personalk Dupti
dânsul, aceastä, numeroas." clas6 de oameni nu se mai
reintillneste. Nu mai vedem nici po arendasi obligati
la arena., nici pdmântul supus sclaviei" i dreptul de
proprietate e accesibil tuturor. E o mare schimbare al
cdrui autor nu poate fi decât Solon.
E adevgrat cà dacä; ne raportilm la cuvintele lui Plu-
tare, Solon n'a fAcut cleat sä imblânzeasca legislatia asu-
pra datoriilor, luând creditorului dreptul de a asupri pe
debitor. Insà trebuie s privim cu atentie ceeace un
scriitor, care vine atât de târziu dupg, aceastà epock ne
spune de aceste datorii care au turburat cetatea atenianä,
asa cum au fost turburate la rândul lor toate cetätile Gre-
ciei i Italiei. E foarte greu sä credem c5, ar f. fost
inaintea lui Solon o asemenea circulatie de bani, i cä
au existat multi creditori i debitori. Sà nu judecAm
acele timpuri dupg imaginea celor care au urmat. Pe
atunci comertul era foarte putin desvoltat; schirabul de
creante era necunoscut i imprumuturile trebuiau si fie
destul de rare. Pe ce gaj omul care nu poseda nimic
propriu ar fi putut imprumuta? C6ci nu-i obiceiul In
nici o societate sä, se imprumute acelora care nu au ni-
mic. Se spune in adevälr, de cätre traducnorii lui Plu-
tare, mai degrabg deck de el insusi, c5, acel care se Im-
pruniuta îi angaja pàmântul 1. Presupunând Insà cit a-
' Plutare vorbeste de gpoe. In timpul lui Plutarc qi chiar
in timpul lui Demostene erau Opoc ipotecare. In epoca lui
Solon ópos nu era qi nu putea fl decit Ter minus emblem& si
garantia dreptulul de proprietate. In cazul care ne preocupa -6pcq
insemna pe ogorul ocupat de catre tot domeniul eminent al aup*-
t idului,
www.digibuc.ro
31 6 CARTEA IV. REVOLUTIUNILE
cest pámânt ar fi Lost proprietatea sa, nu 1-ar fi putut

angaja, cci sisfemul ipotecilor nu era incil cunoscut in
acele timpuri si era in contradictie cu natura dreptului de
proprietate 1. In ace§ti debitori despre care ne vorboste
Plutare trebuie s vedein pe vechii servi; in datoriile lor,
arenda anualä pe care trebuie sá o pläteasca vechilor stä-
Valli; In servitutea in care cad dacá nu platese, vechea
clientelä care-i supune din nou.
Se poate ea Solon sä fi suprimat arenda, sau mai pro-
babil sä-i fi redus cifra la o astfel d suma Meat ras-
curapärarea sä poatá fi falcutil cu usurintii. El aläugit
in viitor lipsa de platä, nu va mai face pe orn sà recadil
In servitute. i fäen chiar mai mult. Inaintea lui aco§ti
vechi c1ieiii, deveniti posesori ai prunitintului, nu mai pu-
teau sä, devinä i proprietari: cAci pe cfunpul lor se ri-
dica piatr sfântä i inviolabilit pusä de vechiul patron.
Pentru emanciparea pámântului i a cultivatorului, tre-
buia ea aceastä plated sit disparä. Solon o rästurra: gäsim
márturia acestei mari reforme în uncle versuri ale lui
Solon insäsi: A fost o operä pe cart- nu sperim sä o pot
sävärsi; am sávArsito cu ajutorul zeilor. Tau ca märturie
pe zeija mamä, pämäntul negru, din care In multe locuri
am smuls pietrele, pämântul care era sclav si care acum
e liber". Fticand aceasta, Solon a sávâr*it o revolutie
considerabilä. A inláturat vechea religie a proprie-
tätii, care In numele zeului Therminus col de nemiseat,
retinea pámantul in mâna unui numär foarie mic de po-
sesori. El smulsese pämântul religiei pent] u a-1 därui
muncii. Suprimase odatä eu autorititeL eupairiduhri asu-
pra pämântului, autoritatea sa asupri, omului si putea
spune In versurile sale: Ain liberat pe cei cari pe acest
pämint sufereau cruda sclavie si tremurau in tuta unui
stäpau".
Este foarte probabil Cit pe aceastä emancipare o nu-
1 Proprietatea apar(inea incit mai degralAt familiel deck per-
soanel: numai mai arziu dreptul de proprietate devine un drept
individual. Atunci numai ipoteca a putut fi intrebuintla; l incg.
nu s'a intrebuintat in dreptul atenian deck pe calea deturnatii
vanArii cu conditie de rAgenmpXrare.
www.digibuc.ro
CLIENTII Sig ELIBERPAZI 317
meau contemporanii lui Solon aecceree!n. (a scäpa de
o povarä). G-eneratiile urmätoare, cari odatä obisnuite
cu libertatea, nu voiau sun nu puteau erede
lor fusesera sclavi, au explicat acest cuvânt casicura el
ar fi insemuat numai o desfiintare a datoriilor. El insrt
are o energie care ne reveleazä o revolutie mai mare.
adäugdm aceastil frazä a lui Aristot code, far% a
tra In povestirea operelor lui Solon, spune aiumai atât:
el fäcu sä inceteze sclavia poporului"
3° Transformarea clientelei la Roma.
Aceasla lupta intre clienti i patroni a umplut dease-
moue i o mare perioadà din existenta Romei. Titu Li-
viu de fapt nu spune nimic, pentrucä nu are obiceiul sà
observe de aproape transformkile institutiilor: de altfel,
analele pontifilor i documentele analoage din care se
inspiraserä vechii istorici, pe cari Titu Liviu Ii com-
pila, nu pulteau sä ne dea povestea acestor lupte interne.
Un lueru cel putin e sigur. Au fost la origina Romei cli-
enti; ne-au rämas chiar märturii foarte precise despre
clependenta in cire Ii tinea patronii kr. Dacil, peste mai
multe secole, cAut5m pe acesti clienti, nu-i mai gä-
sim. Numele mai existrt incii nu si elientela. Cki nu-i
nimic mai deosebit de clientii epocei primitive decal acei
plebei din titnpul lui Cicero, cari îi spuneau clientii vre-
unui bogat, pentru a avea drept la sportula.
Existä cineva care se aseamänä mai mult cu vechiul
client, e libertul 2. Nici la sffirsitul Republicei i nici
in primele timpuri ale Romei, omul, esind din ser-
vitute, nu devine indatà mu liber i cetnean. Rilmâne su-
pus stäpânului. ARA data el era numit client, acum e
numit libert. Singur numele s'a schimbat. Cat despre
stäpân, nici numele nu i se schimbh; altä datrt era numit
patron, si tot astfel este nurait i acum. Libertul ea
vechiul client rämâne legal de familie; îi poart'a
Aristot, Politica, II, 9, 2; met BootisÓGIOTCE T&Y iov Tcaögal..
2 Libertul devenea client. Identitatea intre aceti dol termeni e
Snsemnat li. intr'un pasagiu din Denys, IV, '23.
www.digibuc.ro
318 CARTEN Iv. - REVOLUT1UNIL1 :
numele, tot ea si vechiul client; depinde de patronul säu;

lì datoreazA nu numai recunostinta ci un adevärat servi-
ciu a arei rnäsurä singur stäpanul o fixeazä. Patronul
are drept sä aplice justitia asupra libertului säu,
tot asa cum avea i asupra clientului; poate readuca
in stare de sclavie, pentru delict de ingratitudine 1.
Libertul ne aminteste deei In totul pe -vechiul client
Intro ei nu-i cleat o deosebire: Odinioarà, era cineva cli-
ent din tatä in fiu; acum starea de emancipat inceteaza
la a doua sin cel mult la a treia generate. Clientela
deci n'a dispärut; ea pune ineä m'ana pe om in mornen-
tul când päräseste sclavia; nurnai eä nu mai e ereditarrt.
Acest simplu fapt a totusi o schimbare considerabilä. Ne
este impcsibil sä spunem la ce epoeä s'a sävârsit.
Se pot foarte bine urmäri imbunätätirile succesive
care au fost aduse soartei clientului i starile prin care
a ajuns la dreptul de proprietate. La originä, seful unei
gens Ii desemneaz5, o bucatä, de pämânt spre a-I cultiva =.
El nu intärzie sä devinä cu timpul posesor viager al
acestei bucäti de ptimânt, in schimbul contributiei h
toate cheltuelile care-1 impoväreazä pe vechiul säu
Hotdririle &Vat de aspre ale vechei legi, care-1 obliga
sä plateaseä birul patronului, zestera fiicei sale sau a-
menzile judeeätoresti, dovedesc cel putin cä in timpul in
care a fost scrisä aceastä lege, el avea dreptul sä posede
o oarecare sumä de bani peculus.
Clientul face apoi un pas mai departe: obtine dreptul
ea la moarte sä transmitä aceia ce posedil fiului sän;
drept eä in lipsa unui fiu, bunurile sale se reintore tot
la patron. Dar iatä un nou progres: clientul care n'are
fiu, eapätä dreptul sä facd testament In privinta acestu'a
obiceiul e deosebit; uneori patronul reia jumätate din
Digeste, liv. XXV, tit. 2, 5; liv. L , t. 16, 195. Valeriu Maxim,
V, 1, 4. Suetoniu, Glaudiu, 25. Dion Cassius, LV. Legiferarea era aceiali
la Atena; vezi Lysias gi Hyperide in Harpocration. V° 'A zo.rctoi,,o
Demostene 4n Aristogitonem 1 Suiclas V° Avaptato9. Ob1ìgaiì1e 11-
bertilor sunt enumerate In Platon, Lege, XI, p. 915. Este totugi foarte
clar, eg. pe vremea lui Platon aceste velii legi nu mai erau urmato
2 Pestus, ° Patre3.
www.digibuc.ro
CLIENTII St ELII3EREAZX 210
bunuri, alte ori vointa testatorului e respectata in in-
tregime. In orice caz testamentul sau niciodata nu este
fara valoare 1. Astfel clientul, chiar dad, nu se poate
numi lnea proprietar, are eel putin o folosinta atat de
intinsa pecat egte posibil. Farb', Indoiala, nu avem Inca
de aface cu emanciparea complecta. Insa nici un document
nu ne ingadue sá fixam epoca in care clientii s'au despartit
definitiv de familiile patriciene. Sant mai multe texte din
Titu Liviu 2 care, dad, le consideram ad literam, ne do-
vedesc c Inca din prima ani ai republicei e,Iientii erau
cetäteni. Totusi, sunt aparente c ei existau chiar in
timpul regelui Servius; probabil e votau In comitiile cu-
riate Inca dela origina Romei. Nu putem insa conchide
de aci, c ei ar fi fost chiar de atunci cu totul
emancipati; caci e foarte posibil ea patricienii sa-si
rì facut interesul, dand elientilor lor drepturi poli-
facandu-i sa. voteze in comitii, farä, ca prin aceasta
s'a," fi consimtit O. le dea i drepturi civile, adieä, eman-
-ipeze de subt autoritatea lor. Se pare ca revolutia care a
Jrnancipat clientii la Roma nu s'a terminat dintr'o data,
3a la Atena. Ea s'a sävarsit foarte incet i pe nesimtite
aproape, f Ara ea vreo lege formalä, s'o fi consacrat. Le-
gaturile clientelei s'au stabit patin ale putin i clientul
se departä, pa nebagate'n seama de patron.
Regele Servius ram o mare reforma in avantagiul
elientilor; schimba organizarea armatei. Inaintea lui ar-
mata mergea impartita in triburi, in curii, in gentes.
Aceasta era impartirea patrieiana; fiecare sef de gens co-
manda clientii &IL Servius imparti armata In centurii;
fiecare îi avea rangul dupa bogatie. Deacum clientul
nu va mai merge aläturi de patronul sau, nu-1 va mai
recunoaste ea sef in räsboi i astfel va lua obiceiul in-
dep endentei.
Aceasta, schimbare aduse o alta in constituirea co-
mitiilor. Inainte adunarea se impartea in curii i in gen-
tes i clientul, daca vota, vota supraveghiat de st:apanul
Institutele id Justinian, III, 7.
2 Titu-LiTiu II, 16: Atti Clausi clientIbus cinitas data. 11,64:
per patres clientesgue patrura consules ereati,
www.digibuc.ro
220 cAartA IV. REVOLUTIVNILE
sau. Insä, impârtirea pe centurii fiind stabilitä; pentru

comitii, ea si pentru armatA, clientul nu se mai gilsi in
acelas cadru cu patronul sAu. E adevâxat Ca; vechea lege
Ii poruncea hid; sä, voteze ca i dânsul; insâ cum sä; poti
verifica votul säu? Insemna destul de mult faptul câ se
despártea elientul de patronul sau in imprejuarile cele
mai solemne ale vietii: in momentul luptei si al votului.
Autoritatea patronului s'a gäsit mult micsoratà i ceia
ce-i mai râmase fu din zi in zi mai contestat. De indatä,
ce clientul a gustat independenta, a voit-o intreagâ. As-
pirà se desprindâ de gens i sä, initre in plebe,
unde era liber. Ce de ocaziuni se prezentau. Sub slit-
phnirea regilor era sigur c. va fi ajutat de ei, cari
nu urnaâreau alteeva decât sä; sabeascâ grupârile yens.
In timpul republicei gâsea protectia in plebe si in tri-
buni. Multi clienti s'au emancipat astfel i gens nu putu
sâ-i mai recapete. La 472 inainte de Christos numârul
clientilor mai era destul de considerabil, deoarece plebea
se plângea cg, prin sufragiile lor in comisiile centurir to
fâceau sä" se plece balanta de partea patricienilor
Tot pe atunci plebea refuzând sa se inroleze, pa-
tricienii au putut sâ formeze o armatà cu elientii lor 2.
Se pare totusi c5; acesti clienti nu mai erau degtull de nu-
merosi, pentru a putea cultiva ei singt.tr pâmânturile
patrieienilor i acestia erau obligati säl imprumute brate de
mimed dela plebe 3. E foarte verosimil ea tribunatul, asi-
gurând pe clientii scäpati de protectorii lor impotriva
lor patroni, i fricand situatia plebeilor mai sigurâ
si mai de dorit, grâbi aceastti miscare treptatti care eman-
eipare. In 372 iau mai existau clienti, si un Manlius putea
spune poporului: Pe at ati fost clienti in jurul
unui patron, tot atilt yeti fi acum adversari impotriva
unui singur inamic 4. De atunci nu mai gâsim in istoria
Romei aces-Li vechi clienti, acesti oameni legati ereditar
de gens. Clientela primitivä; face loc unei clientele de un
Titu-Liviu, II, 56.
2 Denys, VII, 19; X, 27.
3 Inculti per seccestrionem plebis agri, Titu Llviu, II, 34.
4 Titu LIviu, VI, 18.
www.digibuc.ro
A TRE1A. REVOLU PE 321
gen nou, legaturg. voluntkira i aproape fietiva care nu

mai atrage aceleasi obligatii. Nu se mai deosebese la Roma
cele trei clase ale patricienilor, clientilor si plebeilor. Nu
mai rilinfia decal douri, càei cliiitii s'au amestecal cu
pb,bea.
Cei din familia Marcelus, par a fi o ramurg, desprinsa
in acest fel din gens Claudia. Numele lor era Claudius;
insä deoarece min erau patricieni, nu puteau face parte din
gens decht cu titlul de clienti. Liberi de timpuriu, im-
bogatili prin mijloace care ue sunt necunoscute, ei s'au
ridicat mai Inthi la demnitätile plebei, apoi la acele ale
cetatii. Timp de mai multe secole gens Claudia pare a-si
fi ultat vechile sale drepturi asupra lor. Inteo zi totusi,
pe vremea lui Cicero, ea si-a adus deodat'a aminte. Un
libert sau client de al lui Marcellus. muri i Thisä o
mostenire, care dupä lege trebuia s'a, se intoareä la pa-
ll-mu. Patricienii, din fumlilia Claudius, pretinserN,
cei din familia Marcellus, fiindcui erau clienti, nu puteau
avea la randul lor clienti i c libertii lor trebuiau s cadb:
cu mostenirea lor cu tot in mâinile efului gintei patri-
ciene, singurul in drept s exercite drepturile de patronaj.
Acest proees a intrigat mutt publicul si a pus in dilemä.
pe jurisconsulti; Cicero insäsi g6si aceastä chestaune
foarte obscurti. Ea n'ar fi lost cu vre-o patru secole mai
inainte si Claudius ar fi avut *fig de cauzä. Dar pe
vremea lui Cicero, dreptul pe care isi bazau reclamatia lor,
era atat de vechi, incat fusese uitat si Tribunalul putu
dea *fig de cauzil lui Marcellus. Vechea clientla" nu mai
exista.
CAPITOLUL VII
A treia revolutie; plebea intri In cetate

1° Istoria generald a acesfei revolutii.
Sehimblrile care se sävarsiseril, cu timpul in constitui-
rea famiiei au adus altele in coaustituirea cetatii. Antica
familie aritocratic i sacerdotaltt era släbitil. Dreptul
93903. Biblioteca UniversitarS, Vol. VI 21
www.digibuc.ro
kRTEA IV. - REVOLUTIUNILE
primului näscut disp'grând, ea îì pierduse unitatea

vigoarea; clientii fiind cei mai multi emancipati, ea Ii
pierdu cea mai mare parte din supusii si. Oamenii cla-
sei inferioare nu mai erau impgrtiti intre gentes; trgind in
afara lor, au format intre dânsii un corp. Pria aceasta
cetatea îi schimbg infatisarea; in loc de ceace fusese
inainte, o adunare slab legatä de tot atâtea mici sta1e
elite familii erau, unirea se fâcu de o parte latre mein-
brii patricieni ai gintelor, de alta !rare oamenii de rang
inferior. Au fost astfel doug mari grupe, doua societäti
inamice. N'a mai fost ca in epoca precedentg o luptg
obscurä in fiecare familie; ci in fiecare cetate un rgs-
boi fgtis. Din cele doug. clase una voia sg se menting
constituirea religioas ä. a cetätii iar guverngmântul ea i sa-
eerdotiul sg rämäng in mâinile familiilor sfintite. Cealaltg
voia sit rupä vechile ingrIdiri care o punea in afara drep-
tului religiei i a societätei politice. In prima parte a lup-
tei, avantagiul fu de partea aristocratiei din nastere. Ce-i
dreptul, ea nu mai avea vechii sgi supusi i forta sa ma-
terialg dispäruse. Ii rämänea insä prestigiul religiei, or-
ganizarea sa regulatä, obisnuinta de a comanda,
si mândria sa ereditarg. Ea nu se indoia de drep-
turile sale; apgrându-se, credea cä-si apärg religia. Po-
porul nu avea de partea sa decât marele sgu numgr. Se
simtea stânjenit printr'o obisnuintg a respectului de care
nu era usor sä. se desobisnuiascg. Dealtfel, nici nu avea
conducgtori; orice principiu de organizare Ii lipsea. Era
la orging o multime fgrg nici o legäturg si nu un corp
bine constituit i viguros. Dacä ne amintim c oamenii nu
au gäsit alt principiu de asociere decât religia ereditarg a
familiior i cg nici nu-si puIeau lachipui o autoritate care
sl nu fi derivat din cult, vom intelege eu usurintä cg
aceastg plebe, care era in afarg de cultul religiei, n'a putut
formeze in primul rând o societate regulatg i cii i-a
irebuit foarte mult timp pentru a putea gäsi 'in ea Insgsi
elementele unei discipline si regulele unui gtiverniimânt.
Aceastg clasg inferioard, in slgbiciunea sa, nu väzu in
primul rând alt mijloc de a combate aristoeratia deciit
opunindu-i monarhia.
www.digibuc.ro
A TREIA IIEVOLUTIE .3
In cetAtile in care clasa populard se gasea mai demult

formatd, de Pe ttimpul vechilor regi, ea ii sustinu cu toatà
puterea de care dispunea si-i incurajd sd-si märeascd pu-
térea. La Roma ea ceni restabilirea regalitatii dupd Ro-
mulus; muui pe Hostilius; Mau rege pe Tarquinius bard-
nul; iubi pe Servius i regretd pe Tarquinius eel mândru.
Atunci când regii furd pretutindeni învini i aristo-
cratia deveni stdpând, poporul nu se mg,rgini sd regrete
monarbia, ci aspird s'o restaureze sub o formA noud. In
Grecia, in secolul al VI-lea, ea reusi in general sd-si
aleagd conducdtorii neputând totusi sd-i numeascd regi,
pentrued acest titlu implica i ideia de functiune reli-
gioasd si nu putea fi purtat cleat de familie sacerdo-
talk Ii numi tirani 1.
Oricare ar fi sensul originar al acestui cuvânt, e sigur
cd nu era imprumutat limbei religioase; nu se putea
aplica zeilor asa cum se fdcea cu euvântul rege; nu era
pronuntat in rugAciuni. El deserana, de fapt, ceva foarte
nou printre oameni, o autoritate care nu deriva din cult,
o putere pe care religia n'o stabilise. Aparitia acestui
cuvânt in limba greacd insema, aparitia unui principiu
pe care generatiile precedente nu-1 cunoseuserd: ascul-
tarea omului de alt ora. Pang atunci nu fusese al,i sefi
de stat decât aceia cari erau i sefii religiei; numai aceia
care fdceau sacrificii i invocau zeii pentru dânsa po-
runceau tu eetate; ascultând de ei, nu falceau
asculte legea religioasd si nu fIceau act de supunere de-
ad fat/ de divinitate. Ascultarea fatA de un om, autorita-
tea datd acestui om de cdtre alti oameni, o putere de ori-
giun i de naturd cu totul umanA, aceasta fusese ceva
cu total necunoscut vechilor eupatrizi i nu fu conceput
decât in ziva când clasele inferioare au scuturat jugul
aristocratiei i clutaid un guverndmânt nou.
Sd citAm câteva exemple. La Corint poporul suporta
au greutate dominatia Bacchiazilor, Cypselus, martor al
urei care li se purta i vIzand eA poporul cduta un sef
Denumirea de rage a fost 16.satl uneori 1 &castor efi populari,
stand când ei coborau din familli religioase. Herodot, V, 92.
www.digibuc.ro
324 CA RTEA IV. REVOLUT1UNILE
pentru a-i conduce spre emancipare", se oferi sg, fie clânsul

sef; poporul Il accept-a, 'A fgcu tyran, isgoni pe Bacchiazi
dg,du ascultare lui Cypselus Milettul a avut drept
ran pe un oarecare Thrasybul; Mitilena ascultg, de Pita-
cus, Samos de Policrat. Ggsim tirani la Argos, Epidaur,
Megara, Chalcis, in timpul secolului al VI-lea; Sicyone
avut tirani timp de 130 de ani, färg, intrerupere
Printre G-recii din Italia ggsim tirani la Cume, la Cm-
tona, la Sybaris, pretutindeni. La Syracusa, in 485,
clasa inferioarg se fgcu stgpgna orasului i izgoni clasa
aristocratg, bled, ea nu s'a putut mentine, i nici gu-
yema i dupg, un an de zile a fost nevoit6 aleagg,
uu tirans.
Pretutindeni acesti tirani, cu mai multà sau mai pu-
ting violentg., aveau aceiasi politicà. Um) tiran din Co-
rint ceru inteo zi unui tiran din Milet sfaturi asupra
guvernAmântului. Acesta, drept mice rgspuns, tg,ie toate
spicele de grân care erau mai inalte cleat celelalte. Ast-
fel, regula kr de conduitg, era sg, abatä pe acei ce tineau
capul sus, sg loveascg, in aristocratie, sprijinindu-se pe
popor.
Plebea ramang fa'cu In primul rand comploturi pentru
a restabili pe Tarcininius Ea incercg, apoi aleagA
tyrani i puse ochii rand pe rând, pe Publicola, pe Spu-
rius Cassius, pe Manlius Acuzatia pe care patriciatul o
adreseazg ata de adeseori acelora cari- se fac populari,
nu trebuie sg, fie o simplà calomnie. Frica celor mari do-
vedeste dorintele plebei. Trebuie sà notgra insg,
dacg, poporut, In Grecia si la Roma, ants sg, Waite mo-
narhia, auu o fgcea aceasta dinteo adevgratg pornire pen-
tru acest regim.
Plebea iubea mai putin pe tirani cleat despretuia aris-
tocratia. Monarhia era pentru ea mimai un mijloc de a in-
vinge i de a se rgsbuna; Ins6 niciodatà acest guverngm'ant,
Herodot, V, 92. Aristot, Politica, V, 9,122. Diodor, VII, 2. Pausa-
nlas, II, 3-4. Nicola din Damasc, fr., 58.
2 Herodot, 1, 20; V, 67, 68; Aristot, Politica, III, 8, 3; V, 4, 5;
V, 8, 4; Plutarc Solon, 14.
Herodot, zViI, 155, Diodor, XIII, 22, Aristot V, 2, 6.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE 395
care nu era näscut deck din dreptul fortei si nu se spri-
jinca pe nici o traditie sfântä, nu avu rädäcini in sufle-
tul populatiilor. Ele îi alegeau un tiran pentru nevoile
luptei; Ii läsau apoi puterea fie din recunostintä, fie
din necesitate; Insä, dupa ce treceau cativa ani si se ster-
gea amintirea asprei olgarhii, tyranul era detronat. A-
cest guvernárnant n'a avut niciodatä simpatia Grecilor. Nu
1-au acceptat deck ca o resursä momenta/al, asteptkid
ca partidul popular sa gäseascä un regim mai bun sau
gäseaseä puterea de a se guverna singur.
Clasa inferioarä crescu cu timpul. Sunt progrese cari
se sävânsesc In mod obscur si care totusi hotäräsc viitorul
gnei clase si pot transforma o societate. Prin secolul al
VI-lea inaintea erei noastre, Grecia si Italia väzurä apä-
rând. un nou isvor de bogätie. Pämântul nu mai era su-
fieient tuturor nevoilor omului; gusturile se Ind_reptau
tre frumos si lux, chiar i artele incep s aparä; atunci
industria i comertul devenirä necesare. Se formä cu
timpul o bogätie mobiliarä; se bäturä monete; apärur5
banü. Or, aparitia monetei era o mare revolutie. Banii
nu mai swat supusi acelorasi conditii de proprietate ca
pämântul. Eivrau, conform expresiei jurisconsultului, res.
nee mancipi puteau trece din mânä In mânä färä nici o
formalitate religioasä i ajunge Pk% nici o pieclicA
la plebeu. Religia, careli pusese pecetea asupra pärn:an-
tului, n'avea nici o putere asupra baniloT.
Oamenii din clasele inferioare cunoscurä atunci i alte
ocupalii In afarg de aceia de a cultiva pämântul; apar
meseriasi, navigatori, conduckori de industrie, comer-
cinati; in curand apar printre ei i bogdtasi. Ciudatä
noutate! Odinioarä, numai conduckorii de gens puteau
fi proprietari i iatä acum vechi elieniì sau plebei cari
sunt bogati aratä, bogätia bor. Apoi luxul, care im-
bogkia pe omul din popor. skkia pe eupatrid; In multe
cetätzi i mai ales la. Atena o parte din membrii corpului
aristocratic, cäzurä In mizerie. Inst Intr'o societate In
care bogätia se deplaseazti, rangurile pot fi fortrte
nsor rästurnate.
0 altiti consecintä a acestei schimbäri .a fost faP-
www.digibuc.ro
39(i CAR MA IV. REVOLUTIUNILE
till CA in mijlocul poporului chiar se stabilesc deose-

bin i ranguri a§a cum se Intamp la In mice so-.
cietate omeneasca. Câteva familii devenira marcante;
teva nume se ilustrara incertul cu incetul. Se forma In
plebe un fel de aristocratie; i aceasta nu era un rau;
plebea Inceta de a fi o massä confu zl. ineepu sà semene
cu un corp constituit. Formându-se inlauntrul ei diferite
ranguri au putut asttfel sa-si formeze i efi, far% a mai
avea nevoe sa ia dintre patricieni pe primul ambitios ve-
nit si care ar fi vrut sa domneasea. Aceasta aristocratie
plebeiaing a dobindit in curând calitafi care intoväräsesc
deobiceiu bogafia dobindita prin munca, adica sentimen-
tul valoarei personale, dragostea de o libertate
acel spirit de infelepciune care, dorind imboetiri, se teme
totusi de aventuri. Plebea se lasä astfel condusa de acea-
sta elità pe care era mandra, cà o are. Ea renunta la ti-
rani de indata ce simti ca poseda inlauntrul ei elementele
unui guvernamânt mai bun. Insfarsit, bogätia deveni
pentru câteva vreme, dupa cum vom vedea Indatl, un
pricipiu de organizare sociala.
Mai este Inca o schimbare de care trebuie sa vorbim, caci
a ajutat mult la ridicarea clasei inferioare: este aceia care
s'a savarsit in arta militara. In primele secole ale istoriei
eetatilor, forfa arrnetelor era In cavalerie. Adevaratul lup-
tator era acela care lupta pe un. car sau Ware; infanteris-
tul. pufin folositor In. lupta, nu era luat in considerafie. De
aceia vechea aristocratie îi pastrase pretutindeni drep-
tul de a lupta Ware 1; in eâteva orase chiar nobilii isi
dädeau titlul de cavaleri. Celleres ai lui Romulus,
cavalerii romani ai primelor secole, erau toti patri-
cieni. ha cei vechi eavaleria au fost Intotdeauna arma
nobila. Patin ate pufin Insa infanteria si-a märit im-
portanta. Progresul in fabricarea armelor si nasterea dis-
ciplinei i-a ingaduit sa reziste cavaleriei. Acest punct ob-
finut, ea lud, indata primul rang in lupte, caci era
mai usor de manevrat si de condus; legionarii, ho-
I Aristot a fleut observatia c in toate vechile ceati in care
cava leria fusese a rm a dom inantX, conititutia era oligarhicl,
IV, 3, 2.
www.digibuc.ro
fur/ de aci inainte f orta armatelor. Or, legionarii
erau plebei. Sg mai addugdm ea% marina hid o
mare desvoltare mai ales In G-recia; cd, au fost lupte pe
mare si cg destinul unei cetdti a fost adeseori In mâlnile
vgslasilor ei, adicg a plebeilor. Or, clasa care este destal
de puternicd pentru a apgra o societate, este destul de pu-
ternicd i pentru cuceri drepturi si exercita o legitimg
influent& Starea social/ si politick' a unei natiuni e Intot-
deauna In leggturd eu natura $i. compozitia armatei sale.
Insfâssit clasa inferioarg a reusit cu timpul sg-si aibg
si dAnsa religia sa. Acesti oameni aveau in suflet, ne pu-
tem user Inchipui aceasta, acel sentiment religios care-i
nedespgrtit de natura noastrg si care face din adoratie
ruggclunt o necesitate. Ei sufereau de faptul eá se vedeau
Indepartati de la religie, prin principiul antic care pres-
cria cá fiocare zeu apartine unel familii $i cg dreptul
de rugdciune se trainsmite numai prin sânge. Au cdutat
sg, aibg si ei un cult.
Ne este imposibil sá intrgm in arnAmmtele sfortárilor pe
care le-au fdeut, a mijloacelor pe care si le-au imaginat si a
dificultilfilor sau ajutoarelor care li s'au ivit. AceastA
muneg, mult timp individual& a fost intodeauna secretul
fiecArel inteligente. Noi nu putem observa decât rezulta-
tele. Uneori o familie plebee ei-a fAeut -an altar en foe sa-
cru, fie cg a Indräznit sa-1 aprindd singurg, fie cá si-ar fi
procurat de aiurea flacgra sfântg; atunci acea familie îi
avu cultul, sanctuarul i divinitatea sa protectoare, sacer-
dotiul sgu, la fel cu familia patriciang. Alteori, plebeul,
Mr/ a avea cult casnic, a fost primit In templele eetgtii; la
Roma, acel care nu avea altar i prin urmare nici serbdri
casnice, îi oferea sacrificiile anuale zeului Quirinus
Când clasa superioarg persista sg depArteze din templele
sale clasa interleaf& aceasta îi fdurea templele ei; la
Roma exista unul pe muntele Aventin 6 era consacrat
Dianei. Ea avea templul pudoareii plebeiene. Culturile
orientale care, Incepand din secolul al VI-lea $i-au fg-
cut aparitia si au cotropit Grecia $i Italia, furg primite
Vann]. De lingua latina, VI. 13.
www.digibuc.ro
328 -CA,RTEA IV, REVOLUTIUNILE
ell mult entuziasm de plebe; eran culturi cari ea si

budhismul, nu fâceau deosebire, nici de castâ, nici de
popor. Deseori iaräsi plebea Ii crea lucruri sfinte, ana-
loge zeilor curiilor i triburilor patriciene. Astf el re-
gele Servius ridia un altar in fiecare cattier pentruca
multimea poatà face sacrificiile; i Pisistratizii ri-
dicarâ statui numite Hermes pe strAzile i pietele Ate-
nei 1. Acestia au fost zeii democratiei. Plebea, odinioarg,
multime fârâ nici un cult, a avut de aci inakte cere-
moniile sale religioase i sail:Arlie sale. Ea putu astfel
sit se Incline; aceasta Insemna mult Inteo societate In
care religia forma demnitatea omului.
Odatâ ce clasa inferioarâ Indeplini aceste deosebite pro-
grese, când se gdsi ingantrul ei bogati, soldati, preoti,
când ea avu tot ceeace-i dà omului sentimentul fortei
valoarei sale, când insfârsit putu obliga clasa superioara
sä-i dea, oarecare consideratie, atunci fu imposibil sä mai
fie tinutá In afarà de vieata socialâ i politicâ i cetatea
nu i-a mai putut rdmâne mult timp Inchisd.
Intrarea acestei clase inferioare In cetate este o re-
volutie care, din secolul al VII-lea pâma In al V-lea, cu-
prinde Intreaga istorie a Greciei si a Italiei. Sfortdrile
poporului au avut pretutindeni succes, Ing nu pretutin-
deli In acelas f el si prin aceleasi mijloace.
Aici poporul, delndata, ce s'a simtit puternic, s'a fás-
culat; inarmat fiind, a fortat portile orasului In oare-i
era in-terzis sâ, locuiascA. Odatâ ajuns stäpan. sau a go-
nit pe cei 'marl si le-a ocupat locuintele, sau se multu-
meste sâ, declare mimai egalitatea de drepturi. Asa s'a
Intamplat la Syracusa, la Eritrea la Mkt.
_Dincolo dimpotrivä, poporul, a fkut uz de mijloace
mai putin violente. Fârg. lupte Inarmate, ci prin simpla
fortA moralà pe care i-o dAduse ultimele sale pro-
grese, a constrans pe cei mari sä-i facg coneesli. S:a
numit atunci un legiuitor i constitutia a fost whim-
bart6. E cceace s'a intâmplat a Atena.
Aiurea, clasa inferioark fârà sbuciumäri i färâ râs-
Denys, IV, 5. Platon, Hipparc, Harpoeratio, V° 'Spy at.
www.digibuc.ro
coale, a ajuns treptat la scopul sgu. Astfel la Crime nu-
mgrul membrilor cetâni mai magi foarte restrâns, a cre-
scut de prima datg prin admiterea oamenilor din popor,
care erati destul de bogati ca sg poag intretine un cal.
Mai tgrziu, numgrul cetgtenilor se ridieg la o mie,j.
putin ate punn u ajuns la sistemul democratic
In alte orase admiterea plebei printre cetgteni a fost
opera regilor; la Roma de exemplu. In allele ea a Lost
opera tiranilor populari:; asa s'a intâmplat la Corint,
Sicione, Argos. and aristocrana relug puterea, avu
deobicei Intelepeiunea sg lase clasei inferioare titlul de
cetgean, pe care regii sau tiranii aduse. La Samos,
aristrocrana n'a ajuns la sfârsitul luptei Impotriva tirani-
lor decât emancipând clasele cele mai de jos. Ar fi prea
lungg, sg, enumergm toate formele diverse prin care s'a
sgvârsit aceastg mare revolutie. Rezultatul a fost pre-
tutindeni acelas; clasa inferioar'd a pgtruns In cetate
a fgeut parte din corpul politic.
Poetul Teognis ne d o idee destul de elm% de a-
celesta revolune si de consecintele ei. Ne spune cg in Me-
gara, patria sa, sunt doug feluri de oameni. 0 numeste
pe una clasa celor buni, acyaeo1 ; acesta-i, de fapt, nu-
mele pe care .0.-1 dgdea In cea mai mare parte din orasele
grecesti. Numeste cealaltg. clasa räilor, wl; de altfel,
acesta era numele obisnuit pentru a desemna clasa
inferioarg. Poetul ne descrie vechiul fel de trai al
acestei daze: ea nu cunostea altä dat. nici legi, nici
tribunale; aceasta insemnä destul de clar eg oan avea
drepturi de eetgtenie. Acestor oameni midi nu le era rag-
car permis sg, se apropie de oras; träiau in afara cetg-
tii ea si animalele sEbatice". Ei nu luau parte la ospetele
religioase si nu aveau dreptsg contracteze egsgtorii in fa-
miliile celor buni.
Dar cum s'au schimbat toate acestea! Rangurile au fost
rgsturnate, cei rE au fost pusi deasupra celor buni". Ju-
stine, nu se mai aplicg; legile entice nu mai exisrtg si au
Heraclit, In Fragments des hist. grees. colectia Didot, vol. II,
pag. 217.
www.digibuc.ro
330 CARTEA IV. REVOLUTIUN1LE
Lost inlocuite cu legi noi foarte ciudate. Bog Atia a devenit

singurul lucru de dorit, pentruca d'a puterea. Omul de
vira nobila se casätoreste cu fiica bogatului plebeu si'n
cAsatorie amestecA rasele".
Teogniss, care face parte dintr'o familie aristocratä, In
zudar a Incercat sA reziste cursului lucrurilor. Condam-
nat la exil, jefuit de bunurile sale, el nu mai are decât
versurile pentru a putea protesta i combate. Dar daza
nu nAdajdueste nici un succes, cel putin nu se indoeste
de dreptarea cauzei sale; primeste infrângerea, insa pa-
streaza sentimentul drepturilor sale. In ochii sai revolutia
care s'a sAvarsit este un rail moral, o crimA. Fiu al aris-
tocratiei, i se pare ca azeasta revolutie n'are de partea
ei nici justitia, nici zeii, cidimpotriva este contra re-
ligiei. Zeii, spune dânsul, au parasit pamântul; nimeni
nu se mai teme de ei. Rasa oamenilor piosi a disparut,
nimeni nu se mai gAndeste la Nenwritori".
Aceste regrete sunt zAdarnice, si el o stie. Daca se vaeta
astf el, 6 face printr'un fel de datorie pioas.a, pentra Ca a
primit dela cei vechi traditia sfântil", si ca trebuie s'o
perpetueze. Insä in zadar: traditia Insäi o sa disparA, Liii
nobililor vor uita nobletea lor; in curând Ii vom vedea pe
toti unindu-se prin casatorie cu familiile de plebei, vor
bea la serbArile lor i vor lua loc la masta cu dânsii"; In
curând vor adopta sentimentele bor. In timpul lui Teog-
nis regretul e tott ceeace a mai rAmas aristocratiei grecesti
cu timpul acest regret chiar va disparea.
De fapt, dupa Teognis nobletea nu mai fu decât o
amintire. Mari le familii continual% sa pastreze cu sfin-
tenie cultul casnic i amintirea stramosilor; inssA numai
atfit. Mai erau Inca oameni cArora le plAcea sA-si numere
strAmosii; insA acesti oameni erau luati in ras S'a pa-
strat obiceittl sá se inscrie pe unele morminte ca mortul
era de rasa nobila, bag, nu s'a fAcut nici o incercare pentru
a reinvia un regim cAzut pentru totdeauna. Isocrate spune
cu multa dreptate ca in timpul sau marile familii ale
Atenei nu mai existau. dead In morminte.
Faee exceptie Roma unde nobilimea transformandu-qe
stra totui preRtigiul I eredinta.
www.digibuc.ro
A rHEIA T1EVOLUTIE 331
Astfel cetatea antieg s'a transformat treptat. La ori-
ging, ea era asociatia unui grup de 100 de *efi de fami-
lie. Mai tärziu numgrul cetätenilor creste, pentruel
ramurile secundare obtin drepturi de egalitzte. Si mai tar-
ziu Inca, clientii emancipati, plebea, intreagg aceastg mul-
time, care timp de secole rgmkese in afara asociatiei
religioase i politice, uneori chiar in afará de zidul sfânt
al cetatii, dgrâmg piedicile eare-i se puneau i pMrunse
lu cetate, unde fu de Indatg stgpâng.
20 Istoricul acestei revolutii la Atena.
Eupatrizii, dupg rkturnaral regalitgtii, au guvernat
Atena timp de patru secole. Asupra acestei lungi domina-
tii istoria nu ne d. nici o indicatie. Nu se stie decât un
singur lucru, eg ea a fost odioasd claselor inferioare si
poporul a fgcut sfortAri pentru a e*i din acest regim.
Care anul 612, nemultumirea care devenea geueralg
semnele sigure care anuntau o revolutie, desteptarg.
ambitia unui eupatrid1 Cy Ion, care se gAndi sà rktoarne-
guverngmântul castei sale si sg se facä tiran popular.
Energia a,rhontilor fku ea aceastg intreprindere s dea
gres. Agitatia confinug, ins'g i dupá dânsul. Im
zadar eupatrizii fgcurg uz de toate resursele religiei
lor. In zgdar sustinurg c. zeii erau raâniati i cg apg-
reau pretatindeni spectre. In zgdar purificarit orasul
ridiearg doug. altare Violentei i Insolentei, pentru a
aceste doug divinitgti a egrei influentg rgufgcg-
toare turburase spiritele Toate acestea nu servirg, la
nimic; sentimentele de urg nu furg imblânzite. Din Creta
fu adus piosul Epimenide, personagiu misterios, despre
care se spunea ea era fiul miei zeite. El sivarsi o serie
de ceremonii expiatorii; se ngdg¡duia cá impresionând
astfel imaginatia poporului. s'g se reinvie religia i prin
urmare sit se intgreaseg aristocratia. Poporul insg nu se
emotiong; religia eupatrizilor nu mai avea prestigiu asu-
pra sufletului sgu. El perzistg sá cearg. reforme.
1 Plutare, Solon. 12. Diogeniu Laertiu I, 110. Cicero, De eg.,
11. Ateneu, XIII, 78.
www.digibuc.ro
Timp de incä 16 ani opozitia Sälhatecg, a säracilor dela

niunte i opozitia linistitä a bogatilor de pe tärmuri,
duse un räsboi aprig eupatrizior. La, sfärsit, tot ceiace
era mai intelept In cele trei partide, s'a inteles pentiu a
incredinta lui Solon grija sä, termine aceste certuri i sä
previe nenorociri mai mari. Solon avea marele noroc sä,
apartie Ma' eupatrizilor prin nastere Cat i comercian-
-tilor prin ocupatiile tineretei sale. Poeziile sale ni-1 aratà
,ca un om cu totul degajat de prejudiciile castei sale. Prin
spiritul sàu conciliant, prin pistil sän pentru bogätie
lux. prin dragostea sa de pläceri, el e foarte departe de
-vechii eupatrizi i apartine Atenei celei noug.
Am spus mai sus cä Solon a inceput prin a emancipa
pämälitul de vechea dominafe, pe care o exercitase asupra
sa religia familiilor eupatride. El sfrtramä lanturile elica-
telei. 0 atare schimbare In starea socialä aducea eu sine
o alta in ordinea politicä. Trebuia ca clasele inferioare
sä, aibä, de aci inainte, dupä, cum se exprima Solon it-
säsi, un scut pentru ali apgra libertatea recentä. Acest
scut Il forMau drepurile politice.
Constitutia lui Solon nu ne este bine cunoscutä. Totusi
se pare ch," toti Atenienii au acut de atunci inainte parte
din adunarea poporului i cä de atunci inainte Senatul
-nu a fost compus numai din eupatrizi. Se pare chiar cä,
.arhontii au putut fi numiti in afaid de vechea casta sacer-
detalà. Aceste mari inovatii au därâmat toate -vechile
reguli ale cetätii. Sufragii, magistraturi, sacerdotii, con-
ducerea societätii, pe toate trebuia eupatridul sä, le im-
partà cu omul din costa inferioarg.,In noua constitutie
nu se tinea nici o socotealä, de drepturile de nastere; mai
.existau Inca clase, ele nu se deosebeau bag, decât prin
-boggtie 1. De atunci dispäru dominatia eupatrizilor. Eu-
patridul, dacg nu era bogat, nu mai insemna nimic; va-
lora ceva prin boggie, nu prin nastere. De acum incolo
-poetul putea spune: In sä,räcie nobilul nu mai Inseamnä
Asupra celor 4 elase noui i asupra Ty.4-1p.ura, yezi Plutarc,

Solon, 18: Aristot, eitat de Harpocration, V° irma; Pollux VIII.
129
www.digibuc.ro
A TRE1A REVOLUTIE 333
nimic"; si-yoporul aplauda la teatru acest haz al unui
comic: Din ce familie este acest ora? E bogat; acestia
sunt astäzi nobilii"
Regimul care se interaeiazä, astfel avea doua feluri de
dusmani: Eupatrizii, care regretau privilegiile perdute
cei säraci, care mai sufereau hie/ de pe urma
Abia îi terminase Solon opera c au i inceput agi-
tatiile. Cei säraci se arätarä, spune Plutarc, aprigi dus-
mani ai celor bogati". Noul guvernämânt le era poate tot
atät de displäcut ea si eel al eupatrizilor. De altfel, vä-
zând ea," eupatrizii mai puteau fi înc arhonti i senatori,
multi si-au inchipuit Ca, revolutia nu fusese complectrt.
Solon mentinuse formele republicane; or poporul mai avea
incä o urä de neinvins impotriva acestor forme de guver-
nämânt, sub care el nu vdzuse, timp de patru secole. de-
cal dommia aristocratiei. Urmând exemplul multor ce-
täti grecesti, el dori un tiran.
Pisistrate, descendent al eupatrizilor, urmärind insä
ambitia sa personalä, promise celor säraci o impärtire
a pämântalui fäcu devotati. Inteo zi el apäru in adu-
nare i pretinahnd cä a fost ränit, ceru sä i se dea o
gardà. Oamenii din primele elase erau gata sä-i räspundrt
sä-i desvälue minciuna, insä poporul era gata sá viná
in ajutor pentru a-1 sustine pe Pisistrate; vázând aceasta
bogatii higirá in dezordine". Astfel, unul din primele
act° ale adunärii populare, de curând instituite, a fost
acela cä, a venit Im ajutorul unui ora, sprse a-1 face stä-
pânul patriei
De altfel nu pare cä, domnia lui Pisistrate ar fi adus,
vreo yiedieä, desvoltärii soartei Atenei. A avuit, dim-
potrivd, drept elect principal faptul cä, a asigarat si a
garantat impotriva unei reactiuni, marea ref ormá socialá
politia, care se sävârsise 8
1 Euripide, Feniciene2e. Alexis, in Ateneu, IV, 49.
2 Asupra aliantei lui Pisistrate en clasele inferioare, a se vedea
Herodot I, 69; Plutare, Solon, 29, 30; Aristot, Politica, V, 4, 5,
ed. Didot pag. 571.
3 Herqdot, I, 59 i Thueydide VI, 54 afirmI c Pisistrate piístrl
eonstitutia i legile stabilite, adia legile i constitntia lui Solon,
www.digibuc.ro
CARTEA 1%. HENTPLuTumuLE
Poporul nu se arätä deloc doritor reia libertatea

-De douá ori coalitia celor mari si a bogatilor Il rästurnä
pe Pisistrate, de cloud, ori el reluä puterea i fiul säu cel
alai mare domni in A.tena dupä dânsul. A trebuit sä vie
interventia unei armate spartane in Atica, pentru a face
sit inceteze dominatia acestei familil
Vechea aristocratie a avut un moment speranta sa pro-
fite de caderea Pisitratizilor pentru a-si relua privi-
legiile. Nu numai ca, n'a reusit, insä a primit cea mai
asprä loviturti care i-a fost vreodatä adusg. Clistene,
care era descendent al acestei clase, Ina dintr'o fa-
milie pe care aceastä clasä o disprettlia i o renega de
trei generatii, gas" mijlocul cel mai simplu pentru a-i
lua si puterea care-i mai rämäsese ". Solon, schimbând
constihitia politic. läsase sit däinuiasea intreagä vechea
organizatie religioasä a societätii ateniene. Populatia
era impärtitä in douä sau trei sute de gentes, in donit-
sprezece fratrii, in patru triburi. In fiecare din aceste
grupe mai erau Inca, ca si in epoca precedentä, un cult
ereditar, un preot care era eupatrid, un sef care era in
acelas timp i preoi. Toate aceste erau rämäsite ale unui
trecut care dispärea cu greu; prin aceasta traditiile, obi-
regulile, deosebirile, care domniserti In vechea
.stare socialà, se perpetuau. Aceste cadre fuseserä stabilite
-de religie i ele la rândul lor, mentineau religia, adicä
puterea marilor familii. In fiecare din aceste cadre
crau doug. clase de oameni, de o parte eupatrizii care po-
sedau ereditar sacerdotiul i autoritatea, de cealaltä oameni
conditie inferioarä, care nu erau nici servitori, nici
clienti, care lug. mai erau încit retinuti sub autoritatea
cupatridului, prin religie. In zädar legea lui Solon spu-
Ilea cit toti Atenienii erau liberi. Vechea religie prindea
1 Herodot, V, 63-65; VI, 123; Thucidide, I, 20; VI, 54-59, Acelti

istorlci arata foarte limpede c Urania fu asturnstA nu de
Armodius qi Aristogiton, el de Spartatl Legends atenlanli a
alterat faptele.
2 Herodot, V, 66-69, d o Idea foarte (impede despre lupta lui
LlIstene impottiva ial Isagoras tlI allants ea cu elasele inferloare,
f. Isocrate, ítvt...11,.P3504, C. 232.
www.digibuc.ro
omul la esirea din adunare, unde votase liber i Ii spu-
nea; Esti legat de un eupatrid prin cult, Ii datorezi res-
pect, ascultare, sup unere; Salon te-a facut liber ca mem-
bru al unei cetati, ca membru al unui trib, tu asculti lush',
de un eupatrid; ca membru al unei fratrii ai drept sef
tot un eupatrid; In familie chiar, In gens, In care s'au
nascut stramosii thi si din care tu nu poti esi, mai rega-
sesti Inca autoritatea unui eupatrid. La ce mai servea
care faptnl c legea politica facuse din acest om un
cetatean, odata, ce religia i moravurile, perzistau s feed,
dinteinsul un client? E drept ca. de mai multe ge-
neratii multi oameni se gäseau In afara acestor cadre,
fie ca eran veniti din tari straine, fie ca scapasera din
gens i din trib, pentru a fi liberi. Acesti oameni sufe-
reau lug In alt mod. Scosi afara din triburi, ei se
gaseau intr' o stare de inferioritate moral fati de eeilalti
oameni si un fel seadere se lega de independenta bor.
Deci, dupg, reforma politici a lui Solon, mai era de
facut o alta reforma In domeniul religios. Clistene o sa-
vat* inlocuind cele patru vechi triburi religioase prin
zece triburi noui, care erau impartite tntr'un oarecare
numar de deme
Aceste tribun i aceste deme semanau In aparenti cu
anticele tribun i eu gentes. In fiecare din aceste circum-
scriptii, era un cult, un preot, un judeeitor, reuni-
uni pentru ceremoniile religioase, aduniri pentru a deli-
bera asupra intereselor comune2. G-rupurile noui insa, se
deosebiau de cele vechi In &Mi puncte esentiale. In
primul rand, tati oamenii liberi ai Atenei, chiar i acei
cari axtz facusera parte din vechile tribun ì gentes,
fura repartizati in cadrele formate de Clistene 3: mare
reforma, care dañea nn cult acelora care nu aveau
Inca, si care facea si, intre Inteo asociatie religioasa
pe acei eari mai inainte erau exclusi din orisice
I Herodot, 1, 66-99,
2 Esehin, in Ctesiph., 30. Deinostene, in Eu6111. Pollux, VIII, 19,
95, 107.
3 Aristot, Polit ica, III, 1, 10. Scollestul lai Eschin, ed. Didot,.
pag. 511.
www.digibuc.ro
336 CARTEA W. REVOLUTIUNILE
asociatie. In al doilea rând oamenii flied impärtiti

In tribun i in deme, nu dupa nasterea lor, oa altä
datä, ci dupg, domiciliu. Nasterea mai avea nici o in-
semnätate; oamenii furä egali i privilegiile n'au mai
fost cunoscute. Cultal pentru celebrarea caruia noul trib
sau dema se reuneau nu mai era cultul ereditar al unei
vechi familii. Nu se mai adunau in jurul focului sacru
al unui eupatrid. Nu mai era un vechiu eupiatrid acela
pe care tribul sau dema Il venera ea stamoe divin. Tri-
burile nvur noui eroi eponimi, alesi printre persona-
giile antice, a cal-or amintire o cinstea poporul, iar de-
mele adoptarä in mod uniform drept zei protectori pe
Zeus, pazitorul incintei i pe peirintescal Apo lon. De.
atunci nu mai e niei o ratiune ca sacerdotiul sä fie eredi-
tar in demä, asa cum fusese in gens. Nu mai era ratiune
nici ca preotal sä fie intotdeauna un eupatrid. In nouile
grupäri dermnitatea de preot i de sef fu anualä i fiecare
membru o putea exercita la rândul sau.
Aceastä reformg a fost aceia care a terminat desfiin-
tarea aristocratiei eupatrizilor. Din acel moment nu a
mai existat castä religioasä, misi privilegiu de nastcre,
nici in religie, nici in politica. Societatea atenianä era
in kitregime transformatä
Or, desfiintarea vechilor triburi inlocuite prin triburi
noi, in care toti oameni aveau acces i erau egali, nu-i
un fapt particular istoriei Atenei. Aceiasi schimbare s'a
infäptuit la Cirene, la Sicione, la Elis, la Sparta
si probabil in multe alte eetäti grecesti 2. Din toate
mijloacele proprii s. sla'beasel vechea aristocratie, Ari-
stot nu gäsea nici -maul mai eficace deal. acesta. Acel
care vrea s intemeieze democratia, spjine dânsul, va face
Fratariile antice i Tivyi nu furg, suprimate; ele se mentinurg,
dimpotrivX, ping, la sflirlitul istoriel grecesti. Oratorii vorbesc despre
clânsele (Demostene, in lifacartatum 14, 57; in Naeram, 61, in Eu-
bulidem, 23, 54; Iseu, De Csronis hereditate 29). Inscriptille mai
mentioneazX înc actele i decretele lor (Boeckh, v. I, pag. 106, v.
II, Pag. 650; Ross, demi, pag. 24. Koehler Nr. 598, 599, 600). lnsX
aceste phratrii i aceste Tin n'au mal fost decât cadre reli-
gioase, f"ArX nici o valoare In ordinea
2 Herodot, V, 67, 68. Aristot, Politica, VII, 2, 11. Pausanias V, 9,
www.digibuc.ro
ceiace a fäcut Clistene la Atenieni: va stabili triburi noi
noi fratrii; In locul sacrificiilor ereditare ale familiilor
vor substitui sacrificii in care toti oamenii vor fi adcaisi;
vor confunda pe cât posibil legdturile oamenilor Intre ei.
având grije s sfarme toate asociatiile anterioare".
Când aceastd reforrnd se Indeplini In toate cetátile, se
poate spune c vechiul tipar al societätii este sfärâmat
cd se formeazd un nou corp social. Aceastä schimbare
In cadrele pe care vechea religie ereditard le stabilise si pe
care le declara nesträmutate, Inseamnä sfârsitul regimu-
lui religios al cetätii.
30 Istoricul acestei revolufii la Roma
La Roma plebea avu de timpuriu o mare importantd.
Situatia orasului intre Latini, Sabinii i Etrusci o con-
damna la un rdsboi perpetuu i rdsboiul cerea ca ea sd
aiba o populatie numeroasä. Astfel regii primirä
chemard pe toti strdinii, färd, O. tie socoteuld de originea
lor. Rdsboaiele se succedau fdrä intrerupere si cum era
nevoe de oarneni, rezultatul cel mai obicinuit al fiecärei
victorii, era cà se lua populatia cetältii *hiving, si se adu-
cea la Roma. Ce deveneau ace§ti oameni adusi odatä, en
prada? Daca se gäsea printre dânsii familii sacerdotale
patriciene, patriciatul se gräbea sh. apropie. Cât
despre populatie, o parte intra In clientela celor mari sau
a regelui, altd, parte era introclusd In plebe.
In compozitia acestei clase mai intrau i alte elemente.
Multi sträini se grämädeau la Roma ea Intr'un loc pe
care situatia sa II fdeea propriu comertului. Nemultu-
mitii din Sabirlia, Etruria si Latium gäseau acolo un re-
fugiu. Toti acestia intrau In numärul plebei: Clientul
care reusia sà scape din gens devenia plebeu. Patricianul
care fileea, mesaliantd ori comitea una dn acele groseli,
care aträgeau deedderea, scobora In clasa inferioard.
Orice bastard era respins de religie i devenia plebeu.
Pentru aceste motive plebea îi märea mereu nu-
märul. Lupta care incepuse Intre patricieni i rege ti
mAri importanta. Regalitatea i plebea si-au dat de cu
Aristot, Paiticct, VI, 2, 11, ed. Didot, p. 594, 595.
Biblioteca Universitar5. Vol. VI 22
338 CARTEA IV, REVOLUTIUNILE
vreme seama ca au aceiasi dusmani. Ambitia regilor era

sä, se libereze de vechile principii de guvernamânt, care
impedicau exercitiul puterei bor. Ambitia plebei era sa
sfarme vechile bariere care o excludeau din asociatia
religioasa i politica. 0 alianta tacita se stabili; regii
protejara plebea i plebea sustinu pe regi.
Traditiile i marturiile antichitatii pun sub domnia
lui Servius primele progrese ale plebeilor. Tira pe care
patricienii o pastrará acestui rege ne arata cu prisosintil
care a fost politica sa. Prima sa reforma a fost de a da
pamânt plebeilor, e adevarat cä, Lii In Ager romanus, ci
in teritoriile luate inamicului; totusi, era o inovatie grava
faptul ca a conferit astfel dreptul de proprietate asupra
paniântului unor familii care päna acum nu facusera
cleat s cultive pamântul altora j.
Lucru mai gray insa, el publica legi pentru plebe;
ceiace nu mai exiaase. Aceste legi erau relative In cea
mai mare parte la obligatiile pe care plebeul putea
le contracteze eu patricienii. Era un inceput de drept
comun intre cele doua ordine i pentru plebe un inceput
de egalitate2.
Apoi, tot acest rege stabili o Impart-ire noua In ce-
tate. Fara a distruge cele trei triburi vechi, In care fa-
miliile patriciene i clienii erau repartizati dupd na-
stere, forma patru triburi noui, in care populatia intreaga
era impartità dupa domiciliu. Am väzut aceasta" reforma
la Atena si am aratat efectele; ele furä, aceleasi la Roma.
Plebea care nu infra In vechile triburi, fu admisa In tri-
burile noui.3. Aceasta multime p-ana acura flotintä, un fel
de populatie nomada, care n'avea nici o legatura cu ce-
tatea, avu de aci Inainte diviziunile sale fixe i organi-
zarea sa regulata. Formatia acestor triburi, In care cele
doua ordine erau amestecate, delimiteaza cu adevärat in-
trarea plebei In cetate. Fiecare trib avu un altar si sacri-
I Titu-Liviu, I., 47. Denys, IV, 13. Chiar regil preeedenti Im-
priser pmnterile luate dela dulmani; dar sigur daeg, au.
admis plebea la ImpArtealg.
2 Denys IV, 13; IV, 46.
3 Idem IV, 26.
www.digibuc.ro
ficii; Servius stabili zei Lari la fiecare rgspântie a ora-
sului, In fiecare circumscriptie la tarä. Ei servirg de
divinitgti acelora care nu aveau prin nastere. Plebeul ce-
lebrg sarbgtorile religioase ale cartierului si ale cetätii
sale (compitalia, paganalia), intocmai eum patricianul
celebra sacrificiile gintei i curiei sale. Plebeul dobincli
o religie.
In acelas timp o mare schimbare se infäptui in cere-
monia sfantä a lustratici. Poporul nu mai fu asezat pe
curii, cu excluderea acelora pe care curiile nu-i admiteau.
Toti locuitorii liberi ai Romei, toti acei care fgceau parte
din nouile triburi, figurara in actul sfânt. Pentru prima
datä toti oamenii, fgrg deosebire de patricieni,
plebei, s'au intrunit. Regele inconjurg aceastg adunare
amestecatä, mânând inamtea lui victimele i cântând
imnul solemn. Dupg terminarea ceremoniei toti erau ce-
täteni egali.
Inainte de Servius se deosebea la Roma douä feluri
de oameni, casta sacerdotalg a patricienilor cu clientii
lor si clasa plebeilor. Nu se cunoastea nici o altg distinc-
tie decât aceea pe care o stabilise religia ereditard. Ser-
vius creg o diviziune noug, care avea drept principiu bo-
gfitia. Impârti pe locuitorii Romei in doug mari cate-
gorii: in una erau acei care posedau ceva, in alta cei
care n'aveau nimic. Cea dintgi se impdrti ea insgsi in
cinci clase, in care oamenii furg repartizati dupg cifra
averii br 1. Servius introducea prin aceasta un principiu
cu totul nou in societatea romang: boggtia creg de aci
inainte ranguri, asa cum fkuse religia.
Servius aplicg aceastg impgrtire a populatiei romane
la serviciul militar. Inainte de el, dacg plebeii nu luptau
in rangurile legiunei. Dar cum Servius fkuse din
1 Istoricii moderni socotese deobieei 6 elase. De fapt nu au fost
decat cinci: Cicero, De republica, II, 22; Aullu-Gellu X, 28, Ca-
valerii de o parte, de altg parte proletaril eran in afara claselor.
SI notgm de altfel cg acest cuvant classis n'avea in vechea limh
un inteles analog ca acel din zilele noastre; insemna corp de trnpit
(Fabius Pictor, in Auln-Gellu, X, 15; ibid. I, 11; Festus ed. Mueller,
pag. 189, 225). Aceasta inseamng cg linpgrtirea stabilitg de Servius
a fost mai rault miIitar decat politicg.
www.digibuc.ro 22*
340 CARTEA IV. - REvourriuNILE
ei proprietari i cetäteni, putea Lea i legio-
nari. De aci inainfe armata nu mai, fu compusa numai
din oamenii curiilor; toti oamenii liberi, toti acei cari
aveau ceva avere, facura parte i numai proletarii con-
tinuara sä fie exclusi. Nu rangul de patrician sau client
determinä armura fiecarui soldat i postul sau de lupta;
armata era impärtita pe clase, exact ca si populatia, duo'.
bogatie. Prima clasa, aceia care avea armura completä
cele doul urmatoare, care aveau mäcar scut, casca i sabie,
format% primele trei siruri ale legiunei. A patra
cincea, usor inarmate, formal% corpul velitilor si a acelora
care purtau pra§tii. Fiecare classä se Impartea In corn-
panii, care se numiau centurii. Prima cuprindea, se spune
80, celelalte patru câte douazeci i treizeci fiecare. Cava-
leria era socotita aparte i In aceastä privintä Servius
a mai facut o mare inovatie; pe cand pang atunci singuri
tinerii patricieni compuneau centuriile de cavaleri, Ser-
vius admise un oarecare numar de plebei alesi printre
cei mai bogati, sa lupte calare i cu dânsii forma dou5,-
sprezece centurii noui.
Or, nimeni nu se putea atinge de armatä far% a se
atinge In acelas timp de constitutia politica.
dadura seama cä valoarea lor In stat se märise; ei erau
acum inarmati, aveau o disciplinä, i conducatori; f ie-
care centurie îi avea centurionul sau i un steag sfânt.
Ace-sta organizafie militara era permanentä; pacea nu
o disolva. Este adevarat ea la Intoarcerea dintr'o cam-
panic soldatii päräseau unitätile lor, deoarece legea le in-
terzicea sä intre In oras organizati In corp de armata..
Dar a poi, la pr'mul semnal, cetätenii se duceau Inarmati
pe câmpul lui Marte, unde fiecare Ii regäsea
turia, centurionul i drapelul sau. Ori, douazeci i cinci
ani dupa Servius Tulius s'a intâmplat ca armata sa fie
convocata, ins5, nu pentru o expeditie militarä. Armata
fiind reunitä i fiecare la locul säu, ficcare centurie sub
comanda centurionului, strânsä In jurul drapelului
www.digibuc.ro
A TRE1A REVOLUVE ..;:. 341
magistratul vorbi, Ii consul-VA si-i puse s voteze 1. Cele
vase centurii patriciene i cele douäsprezece plebeie, com-
puse din cavalerie, votard mai inthi, dupä dânsele urmarI
centuriile de infanterie de prima clas i celelalte, pe
rând. Astfel se stabili, dupa putin timp, adunarea ceni-
turiatà, In care ori cine era soldat avea dreptul de vot
§i In care aproape nu se distingeau plebei de patricieni12.
Toate aceste reforme au schimbat foarte rault Infätisa-
rea cetâtii romane. Patriciatul se mentinea cu cultul su
ereditar, curiile, senatul säu; plebeii îns dobândeau
obicinuinta independentei, bogâtiei, armelor si a religiei.
Plebea nu se confunda cu patriciantul, ci crestea alâturi
de dânsul.
E drept cá patriciatul luat revansa. A Inceput
prin a omorî pe Servius. Mai thrziu l-a izgonit pe Tar-
quiniu. Odatá cu regalitatea fu Invinsá si plebea.
Patricienii s'au luptat sá ia înapoi toate cuceririle pe
1 Denys din Halicarnas descrie in cAteva cuvinte intltip.rea
aeestor aduniiri centuriate: Zavilst tò Wioç O.; cò 'Apesov
Sitò Xoza7oiç xii crfpisiotç Te-canavov, illaltzp iv ittAip.cu (VII, 59)
ef. Id. IV, 84: 'Exovtas Tic líttiox.
2 Pare incontestabil c comitille centuriate nn erau altceva cleat
reunirea armatei romans. Ceeace o dovede§te e faptul 1° aceast5
adunare e adeseori numitg armata de sirlitorii latini: Urbanize
exercitue, Varron, VI 93; quum comdzorum cauea exercitus educate
esset, XXX1X, 15; Mars ad suffraqia vocatur et
comitia centuriata dicuntur, Ampelius 48, 0 2° c5, areste comitii
(nail convocate intoemai ea 0 armata, atunci eind inttii, in luptl,
adieit la sunetul trompetei (Varron, V. 91) doul stindarduri fluturau
deasupra cetii, until ro;u uentru a eherna infanteria, eelMalt verde
inchis pentru cavalerie; 30 el aceste comitii s incau intotdeauna
pe câmpul lui Marte, exci armata nu se putea reuni in interiorul
ormului (Aulu-Gelu, XV, 27); 40 eI ele se eompuneau din toti eel ce
purtau arme (Dion Cassius, XXXVII, 28) t}i c5. se pare ehiar e5. la
inceputul acestor adurari cetätenii se &mean inarmati (Denys IV,
84, in fun); 50 eA, eetXtenii erau imp5rtiti pe eenturii, infanteria
de o parte, cavaleria de alta; 6° c5 fieeare centurie avea in frunte
centurionul i steagul s5u, írics=sp 'iv iro).ipAp. Denys, VII, 59; 7°
a acei eari impliniserA 60 de ani, ne mai fa.and parte din
armat5., nu mai aveau nici dreptul s5, voteze in comitii, eel putin
in primele secole: Macroblu, I, 5; Festos V', Depontuni. Sil adilugAm
c5 in vechea limkt cuvântul classis Insemna corp de trup4 l en-
vântul centuria insemna o companie militar5. Proletarii nu apg-
www.digibuc.ro
342 CARTEA IV. REVOLUTFLINILE
care le Thicuse In timpul regilor. Unul dintre primele

lor acte a fost acela c li s'a luat plebeilor pämiinturile
daruite de Servius; si se obsersia c singurul motiv adus
pentru a-i jefui astfel a lost cí erau plebei Patricia-
tul repunea deci in vigoare -vechiul principiu care voia
ea religia ereditarA s'a. fie singurg baza dreptului de pro-
prietate i care nu ingkluia ea omul fiíra", religie
strumosi s'a", poatu exercita vreun drept asupra pamântu-
lui. Legile pe care Serving le Pacuse pentru plebe i-an
fost deasemenea retrase. Sistemul claselor si al adu-
n6rii centuriate n'au fost desfiintnte, pentrucg, starea de
rsboi nu le mai inguduia dezorganiseze armata,
apoi pentrucli au stiut sh" incercuiascg, aceste comitii cu
asemenea formalitAti incat tot patriciatul a rumas stu-
pân In alegeri.
Nimeni n'a Indruzmit sä. le ia plebeilor dreptul de ce-
tAteni; au fost rdsati su figureze in cens. E limpede ins5.
cut patriciatul, Ingbiduind plebei suí facg parte din eetate,
n'a impärtit cu dânsa nici drepturile politice, nici religia,
uici legile. Cu numele, plebea a rámas In cetate; de fapt,
a lost exclug.
Totusi s'o" nu acuzára mai mult decât se cuvine pe pa-
tricieni i sg, nu ne inchipuim cuí ei au conceput cu mult
sânge rece planul sva; acupreascg i s'a," sfarme plebea. Pa-
tricianul care cobora dintr'o familie sfântá si se simtea
urmasul unui cult, nu putea intelege alt regim social de-
cat acela ale cárei reguli fusese stabilite de vechea
religie. In ochii säi elementul constitutiv al oricgrei so-
cietgli era gruparea gens, cu cultul SuíU, cu seful säu ere-
&tar i clientela sa. Pentru (Mitsui cetatea nu putea fi
altceva cleat reunirea condueltorilor acestor grupgri.
Nu-i putea trece prin gând cuí ar putea exista alt sistem
politic cleat acela care se sprijinea pe cult, alti magi-
strati deal aceia care sávârseau sacrificiile publice, alte
reau In primele thopuri in aceastl adunare; totuli, fiinda era

obkeiul ea in armatl ei sit formeze o centurie, intrebuintatl la
muncile mai grele, au putut s. formeze o centurie ir;i in eomitii.
1 Cassius Hemina, in Nonins, cartea II, V, Plevzias.
www.digibuc.ro
A 1 IALIA lit. V UL U {IL
legi dead acelea ale cgror sfinte formule le dietase reli-

gia. Nici nu trebuia s i se obiecteze c i plebeii aveau
de puting vreme o religie i cg aduceau, sacrificii Larilor
dela räspântii. Ggei ar fi rgspuns eh' acest cult nu avea
caracter esential de adevgratg religie, cä, nu era ereditar,
eg, aceste focuri sfinte nu erau focuri entice si e. acesti
zei Lari nu erau adevärati strgmosi. Ar fi adgugat
plebeii, instituindu-si un cult, fiícuserg ceeace nu aveau
dreptul sg faeg; c violaserg toate principiile; cä, nu fä..-
cuserg decât sä ia infgtisarea exterioare a cultului i cg
desfiintaserg principiul esential, care era ereditatea; cii In_
sfärsit simulacrul lor de religie era absolut opusul ade-
väratei religii.
De indatg ce patricienii se inegpätânau sä, creadg
ca numai religia ereditarä putea si guverneze po-
poarele, rezulta de aci eä ei nu vedeau niei un f el de
guverngmânt posibil pentru plebe. Ei nu concepeau cg
puterea sociali ar putea sg se exercite regulat asupra
acestei clase de oameni. Legea sfânti nu putea si le fie
aplicatg; justitia era un teren sfânt pe care le era inter-
zis si calce. Atât timp cat fuseserg regi, ei îì luaseri asu-
pra lor sit conducg plebea i o ficuserg dupg anumite re-
guli, care nu aveau nimic comun cu vechea religie, ci pe
care nevoia sau interesul public îi facuse si le descopere.
Insg, prin revolutia care isgonise regii, religia îi re-
luase dominatiunea si fatal s'a intamplat ca orice clasä,
plebeie sg fie scoasg afarg de legile sociale.
Pa,triciatul fiurit atunci un guvennämânt conform
cu propriile sale principii; dar nu s'a gândit sä, stabi-
leascg unul i pentru plebe. N'avea indrgsneala s'o isgo-
neasci din Roma, dar nici nu putea ggsi mijlocul s'o
constitue In societate regulatg. Se .vedeau astf el 'in mij-
locul Roraei mii de familii pentru care nu existau legi
fixe, nu exista ordine sociali, nu exista magistratufa.
Cetatea, populus, adicg societatea patr:ciang, cu clientii
care-i mai rgmâneau inci, se ridica puternicg, organizatä,
majestoasi. In jurul ei trgia multimea plebeiani, care nu
era un popor i nici nu forma un Corp. Consulii, sefii ce-
www.digibuc.ro
CARTEA. EV. - REVOLUTIUNIGE
thtii patriciene, mentineau ordinea materiald In aceastd

populatiune confuzd; plebeii ascultau; slabi, In general
Arad, ei se incovoiau sub puterea elasei patriciene.
Problema a cdrei solutie trebuia s hotdrascd vii-
torul Romei era aceasta: cura va deveni plebe], o socie-
tate regulatd?
Ori, patriciatul dorainat de principiile riguroase ale
religiei sale, am vedea dealt un mijloc pentru a putea
rezolvi aceastd problemd, adicd a face sd intre
prin intermediul clientelei, in cadrele sfinte ale gruphri-
lor gentes. Ne putem usor inchipui c s'a fdcut o inner-
care In acest sens. Chestiunea datoriilor, care In acea
epoch frdmânta Roma, nu se poate explica decht daca
vedem In ea chestiunea mai grava a clientelei si a sela-
viei. Plebea romand, despuiatd de pdmânturile sale, nu
mai putea trdi. Patricienii calculard, c sacrificând o
cantitate oarecare de bani, o vor fdeea s eadd In mre-
jele lor. Omul din popor se imprumuta. Imprumutân-
du-se, el se &Idea creditorului, se lega de dhnsul prin-
tr'un fel de operatie, pe care Romanii o numeau nexum.
Era un fel de vânzare, care se fdcea per aes et librani,
adicd formalitatea solemnä, care se intrebuinta deobicei
pentru a conferi unui om dreptul de proprietate asupra
unui object E adevdrat c plebeul se asigura Intruchtva
impotriva sclaviei; printr'un fel de contract fiduciar el
Bfipula cd-si va pdstra rangul de ora liber, Ong In ziva
scadentei i ed. In acea zi, dacd, pldteste datoria, îi va
putea relua plina posesiunea sa. Ins odatd ziva
scadentei venitd, dacd datoria nu putea fi pldtitd,
plebeul pierdea beneficiul contractului sdu. Devenit ad-
dictus rdmânea la discretia creditorului, care-I lua la
dânsul acasd si-I fhcea servitorul salt. $i cu toate acestea,
patricianul nu credea c sdvârseste un act neumin. Idea-
lul societgii fiind pentru dânsul regimul grundrii gens,
lui nu i se pdrea nimic mai legitim si mai frumos dead
atragd intr'insa oamenii prin orice mijloace ar fi:
Dacd planul Ii reusia, plebea ar fi dispdrut In foarte
Varron, de lingua latina, VII, 105, Titu-Livhr, VIII.28. Aulu-
Gelln, XX, 1. Featus V°, Isroxum.
www.digibuc.ro
A. TREIA REVOLUTIE 345
seurtä, vreme si cetatea romanA n'ar fi fost decât aso-
cierea gruparilor de gens patriciene, care si-ar fi Im-
pärtit multimea clientilor.
Aceastä, clientela Insä, era un hut pe care plebeul
Il ura. El se sbätea Impotriva patricianului care, inarrnat
cu drepturile sale, voia sâ-1 subjuge. CV entela era pen-
tni dânsul echivalent cu sclavia; easa patricianului era
in ochii s'ai o Inehisoare ( ergastulum). De nenumArate ori
plebeul amenintat de patrician, implore,' ajutorul semen',
lor säi si ascula plebea, strigând câ. el e om liber, aril-
tând ca märturie ränile pe care le primise luptând pentru
apilrarea Romei. Calculele patricienilor n'au servit de-
eât sä, irite plebea. Ea vazu pericolul si dori cu intreaga
energie sä," iasä, din aceastä. stare In care o adusese pea',
busirea regimului regal. Plebea vru sä aibâ lee si.
drepturi.
Nu se pare MA, cä acesti oameni sä, fi dorit la Inceput
sä, Impartâ legile si. drepturile patricienilor. Poate Ca' si
ei credeau, ca si patricienii Insäsi, câ nu putea sà existe
nimic comun intre cele douil, ordine. Nimeni nu se &i-
dea la egalitatea civild si politicä. Nici In mintea ple-
beului dirt primele secole si. nici In a patricianului nu
putea infra idea, eá plebea s'ar putea ridica la nivelul
patricienilor. Departe de a reclama egalitatea drepturilor
si a legilor, acesti oameni par a fi preferat mai Intai o
separatie completä. In Roma ei nu puteau gäsi remediul
suferintelor lor; nu välzurä, decât un mijloc pentru a pu-
tea esi din inferioritatea kr, acela de a se depârta din
Roma.
Istoricul antic redä foarte bine gIndul kr atunci când
le atribue urmätorul limbagiu: deoarece patricienii vor
sä posede singuri cetatea, n'an decât O. se foloseascit de
dansa In liniste. Pentru noi, Roma nu inseamnä nimic.
Nu avem inteinsa nici altare, nici sacrificii, nici patrie.
Nu päräsim clecât un oras sträin; nici o religie ereditarâ
nu ne leagä de acest loc. Orice bucatä, de pämânt va fi
bunä pentru Doi. Acolo made vom gäsi libertatea, acolo
va fi patria noastra". $i se duserá sá se stabileascä pe
1 Denys VI, 45; VI, 79.
www.digibuc.ro
-3-10 CARTEA IV. REVOLUTIUNILE
muntele Sacru, dincolo de hotarele lui Ager Ilomanus.

In prezenta unui atare act, Senatul fu de päreri di-
ferite. Patricienii cei mai infocati ariltard câ plecarea ple-
bei nu-i mâhnea deloc. De aci inainte patricienii vor
1'6:mane singuri la Roma, irapreunä cu cliecatii care le
mai erau Inca credinciosi. Roma va renunta la mdrirea
sa viitoare, insd patriciatul va fi stilphn. Nu vor mai avea
sä: se ocupe de aceastä plebe, careia nu-i se pUteau
aplica regulile obicinuite ale guvernamantului si care
era un motiv de nemultumire in cetate. Poate ar fi fost
bine sä, fi fost isgonitd in acela§ timp cu regii; si odatá
ce ea insd§i se hotdra sd plece, trebuia s'a fie ldsatb: in
pace i ei nu puteau decât sä, se bucure de acest lucru.
Altü insd, mai putin credinciosi vechilor principii,
sau mai ingrijorati de viitorul Romei, erau nelinititi
din cauza plecdrei plebeilor. Roma pierdea junadtate din
soldatii sii. Ce avea sä, devie ea oare, inconjurati de La-
tini, Sabini, i Etrusei, toti inamici? Plebea avea i ceva
bun. Dece oare nu se pricepeau s'o facit folositoare in-
tereselor cetätii? Acesti senatori doreau ca in schimbul
cdtorva sacrificii, ale cäror consecinte probabil eh' nu le
prevedeau, sit readuci in oras mille de brate care fdceau
forta legiunilor.
De altd, parte plebea bägi de searai, dupd carteva luni,
ci nu mai putea trdi pe Muntele Sacru. Desi isi procurä
lucrurile materiale necesare existentei, Insi îi lipsea tot
ceeace face o societate organizati. Nu-i era posibil sii
intemeieze acolo un oras, cdci nu avea nici un preot
care sä, stie si sivârseascd ceremonia religioasä a in-
temeierii. Nu putea sä creeze nici magistrati, cdci nu
avea un pritaneu aprins, dupä toate regulile, uncle un
magistrat sä, poatä aduce sacrificii. Nu putea nici sii gä-
seascd, fundamentul legilor sociale, &id singurele legi pe
care si le putea inchipui omul pe atunci, derivau din re-
ligia patrieiatului. Intr'un cuvânt ea nu avea intr'insa ele-
mentele unei cetAti. Plebea îi adu bine searna ci desi era
mai independentä, nu era mult mai fericitä, nu forma
o societate mai regulat comtituitá decal, in Roma si ci
astfel problema a cirei deslegare o interesa Milt, nu era
www.digibuc.ro
Inca rezolvitg. Deci faptul cg se depärtase de Roma nu-i
servise la nimic; cäci nu in singurgtatea Muntelui Sa-
cru si-ar fi putut ggsi legile i drepturile la care aspira.
S'a intAmplat deci cg plebea i patriciatul, desi nu aveau
aproape mimic comun, totusi nu puteau trgi unul fgrg
de celalt. S'au apropiat atunci si au fgcut un tratat de ali-
anta. Acest tratat pare a fi fost fäcut in acelea,si forme
ca i acelea care terming un rgsboi intre doug popoare
deosebite; de fapt, plebea i patriciatul nu formau nici
o singurd cetate, nici un singur popor Prin acest tra-
tat, patriciatul nu admitea ca plebea s facg parte din
cetatea religioasg si politicg; se pare chiar -c5', nici plebea
nu cerea aceasta. Au convenit numai ca pe viitor
plebea, constituitg inteo societate aproape regulatg, sq-si
ail-A cgpitenii alese din mijlocul ei2. Aceasta este origi-
nea tribunatului plebei, institutie cu total noug si care
nu se aseamgng cu nimic din ceiace cunooscuse mai
inainte cetätile.
Puterea tribunilor nu era de aceiasi naturg ea aufori-
tatea magistratului; ea nu deriva din oultu1 cetätii.
Tribunul nu sgvArsea ulci o ceremonie religioasg; era
ales Para auspicii i pentru ca el sg fie creat nu era ne-
cecesar asentimentul zeilor 8. El nu avea nici scaun curul,
nici haing de purpurg, nici coroang de frunze, nici una
din insignele care in teate cetäjile antice desemnau vene-
ratiei oamenilor pa magistratii preoti. El nu era socotit
printre adeväratii magistrati romani 4.
Care era deci natura si care era principiul puterei sale?
1 Titu-Liviu IV, 6: Foedere icto cum plebe. Denys, VI, 89, nu--
megte formal pe feciali. Textul acestui tratat, care se chisang lex
secrete, se pAstrA, mult 5. vreme la Roma; Denys citeaz5. extrase (VI,
89; X, 32; X, 42. Cf. Festus, p. 318.
Titu-Livin, II, 33: concessum ut plebi sti magistratus essent.
3 Denys, X, 4.
4 Plutarc, Chestiuni romane, 81 :Ktiatiatv aprIIS p.633,ov
Titu-Livin, II, 56. arata c patricianul considera pe tribun ca un
privatus, sine tmperio, sine magistratu. Printr'un abuz de expresie-
se aplica deci cuvantul magistratus tribunilor. Tribunatul se trans-
formase, and Cicero, printr'o fraz oratoricA 11 numea sanctissimus-
magistratus (Pro Sextio, 38).
www.digibuc.ro
q1,10 CARTE& IV. REVOLUTIUNILE
Este nevoe aci s. departam din spiritul nostru toate

ideile i toate obiceiur:le moderne, s ne transportäm
atat pe cat este posibil In mijlocul credintelor celor veehi.
Pang. atunci oamenii nu Intelesesera autoritatea decal ea
un apendice al sacerdotiului. Atunci deci cand au voit
sa stabileasca o putere care nu era legatä de cult si con-
.ducatori care nu erau preoti, a fost nevoe sa se imagineze
o procedura foarte ciudattä. Pentru aceasta, In ziva In
care s'au creiat primii tribuni, s'a savarsit o ceremonie
religioasä cu un caracter particular j. Istoricii nu descriu
riturile; spun numai cä ea a avut de efect sa-i Lea pe
neesti primi tribuni sacrosancti. Sa nu luam acest tennen
In sensul figurat i vag. Cuvantul sacrosanctus desemna
c eva foarte precis in limba religioasä a celor vechi. El
se aplica obiectelor cari erau Inchinate zeilor si pe care,
pentru aceste motive, oamenii nu le puteau atinge. Nu
clemnitatea de tribun era declarata onorabila i sfanta,
ci persoana i insàsi corpul tribunului 2 era pus inteun
asemenea raport cu zeii, incat acest corp nu mai era un
object proNn, ci sfant. De atunci nimeni nu se putea
.atinge de dansul fara a comite crima de violare si fàrà
a risca o pangarire, gvozoc elm 3.
Plutarc ne raporteaza In aceasta privintä un obicei ciu-
dat: se pare el de cate ori cineva mntalnea un tribun In
public, regula religioasa voia ca acela sa se purifice ca
si cum ar fi fost pangärit de aceastA intalnire 4. Obicei
pe care câtiva credincirsi il mai pâstrau Ind, In timpul
lui Plutarc si care ne dâ oarenre idee asupra felului In
care era privit tribunatul cu cinci secole inaintea lui.
Titn-Liviu nu vorbe§te de aceaqt g. ceremonie in momentul in-
tribunatului, ci vorbeqte de dansa in mornentul
bri, in 449: [psis quoqui iribrinie,ut S lern,anett milerintur,relafie
renoparunt it inv.oleles eo quum telieione
tuna lege feeerunt (III, 55). Denyq marcheazI cu aceia1 clar1tate
int-rventia Isp&Nr cz p.e-fraacc iicapaktap.inv ix 9zeu.$0
ilw;rxarg. (IX, 47).
2 Erenr, VI, 89: "6-qp.-p-hurv otly.xrca lp xizt Travx-r41.Id., IX, 48.
IrLp.aatv
3 Idem, VI. 89. Tiliayst iviyeariat. Zonaraq, t. I. p. 56.
4 Plutarc, ,owane, 81: IIclat verp.otç tt xar)o.Epear)at iced
Apgzafrat. th oCup.a xafirrip p.ep.:acp.iyov.
www.digibuc.ro
A TREIA REVOLUTIE 34g
Acest caracter sacrosanct rämknea legat de corpul tri-
bunului in tot timpul duratei functiunilor sale. Pe urnag,
creind pe succesorul säu, el Ii transmitea acest carac-
ter, tot asa cum consulul, creind alti consuli, le trecea
auspicitle i dreptul de a savarsi rituri sfinte.
In 449, tribunatul fiind intrerupt timp de doi ani, a.
fost nevoe pentru stabilirea .nouilor tribuni, A. se reinoia-
sea ceremonia religioasa, care fusese savarsita pe Mun-
tele Sacru.
Nu se cunosc destul de bine ideile celor vechi pentru
a putea spune dacä acest caracter sacrosanct facea per-
soana tribunului onorabila in ochii patricienilor sau,
dimpotriva, o fäcea object de ura si de nemultumire.
Aceasta conjectura din urrnä e destul de verosinaila cel
putin pentru primele timpuri. Ceace-i sigur e faptul
oricum ar fi tribunul se gäsea cu totul inviolabil, pa-
tricianul neputandu-se atinge de dânsul Led a comae a
grava impietate.
0 lege confirma si garanta aceasta inviolabilitate; ea
enunta ca nimeni nu va putea sa violenteze un tribun,
nici si-1 loveasea i nici sa-I omoare". Adaugá cd, acela
care si-ar permite vreunul din aceste acte fatá de un tri-
bun, va fi socotit impur, bunurile sale vor fi confiscate
in profitul templului zeitei Ceres si va putea fi omortit
orieänd j. Legea se terminä prin formula a carei lipsa
de claritate servi molt progresele vtitoare ale tribunutu-
lui: Niel un magistrat i nici un particular nu va
avea dreptul sá faca ceva Jinni triun" 2 Toti ce-
tätenii jurara pe lucrurile sfinte", legându-se sa res-
pecte intotdeauna aceasta lege ciudatrt §i ficcare recita
o formula de rugaciune, prin care cherna asupra SA ma-
nia zeilor, in cazul cand ar fi violet legea, adaugänd
cá orisicine s'ar face vinovat de atentat impotriva tri-
bunului va fi pecetluit cu cea mai mare pangarire"3.
1 Denys, VI, 89; Titu-Liviu, III, 55.
9 Denyq. X. 32. Wits úpx*ste ob's 1uLT appeçwpsito Irptivrslio
oniv ,CV/Ti.6% ?7,p.et Fri tp. Denys ne dit neessa Irazit drept unul dia
articolele din lex &tem.('
3 idem, VI, 89: eS4; aTet p.sTiottp iv6xot.5.
www.digibuc.ro
.350 CARTEA IV. BEVOLUTIUNILE
A.-cestui privilegiu de inviolabilitate se intindea pâna

acolo pänä uncle tribunul îi putea intinde aetiunea sa
directä. Dacá un plebeu era maltratat de un consul, care-I
condamna la inchisoare, sau de un creditor, care-1 arest 1,
de indatä ce se aräta vreun tribun si se aseza intre dânsii
(intercessio) putea s opreascä mama patricianului. Cine
ar fi indräznit sä, facä ceva impotriva unui tribun".
sau sä se expuie sä fie atins de dânsul?
Tribunul inä nu exercita aceastä ciudatä influentA de-
Lât unde era de fatä. Departe de dânsul, plebeii
puteau fi maltratati. El nu avea nici o influentä asupra
faptelor care nu se petreceau in stricta sa apropiere, saw
crau in afarä de raza privirilor i cuvântului &au 1.
Patricienii nu dilduserä drepturi plebei; acordasera nu-
mai la câtiva dintre plebei inviolabilitatea. Totusi, era
suficient acest lueru, ca s poatä exista oarecare sigurantl
pentru toti. Tribunul era un fel de altar insufletit,
care era legat un drept de ocrotire 2 Tribunii devin in
mod natural conducätorii plebei arogarä dreptul de
a judeca. De fapt, ei n'aveau dreptul sit cheme la judo-
catä nici railcar pe un plebeu; ei puteau insä sit punit sta-
pânire pe corput lor 3. Odatä In puterea lor, omul asculta.
Era deajuns chiar sit te gäsesti Iii raza in care puteat
.auzi cuvântul lor; acest cuvânt era irezistibil i trebuia
te supui, parician sau chiar consul.
Tribunul, in primele timpuri, n'avea nici o autoritate
Nefiind magistrat, nu putea sit convoace nici
curiile, nici centuriile. Nu putea sit Lea nid o propunere
in Senat i la inceput nimeni inchipuia cit ar putea
mkar apare acolo. El n'avea nimic coraun cu adevärata
cetate, adicit cu cetatea patricianä, unde nu-i era recu-
noscutä vreo autoritate. Nu era tribunul poporului, ci
al plebei 4.
Tribun i. antiquitus creati, non juri dicundo nec causis querelisque
de absentibus noscendis, sed intercesszonibus faciendis quibus Prae-
sentes fuisent, ut injuria que emus fieret arceretur. Aulu
Gelltt, XIII, 12.
2 Plutarc, eliestiuni ramane, 81: °S2orrep pap.og.
8 Aulu Gellu, XV, 27. Denys, VIII, 87; VI, 90.
4 Titu-Llyiu II, 66. 12: Tribunos non populi, sed plebis.
www.digibuc.ro
TRE1A REVOLUTIE 351
Erau aa dar, ea si in trecut, douä societäti la Roma;

cetatea i plebea: una puternie organizatä, având legi,
magistrati, un Senat; alta, care ramânea un conglomerat
fara drepturi i legi, care ins ä. gäsea sprijin i judecätor
In tribunii säi inviolabili.
In anii urmätori se poate vedea cum tribunii devin
Indrrizneti iau tot felul de libertäti nepreyväzute.
Nimic nu-i autoriza s convoace plebea: ei au convo-
cat-o. Nimeni nu-i chema In Senat: ei se aseaz6 la inceput
la intrare i apoi chiar in. interior. Nimic nu le dä
dreptul s judece pe patricieni: ei îi judeeä si-i condamnä.
Aceasta era urmarea inviclabilitätii, care era legatä de
persoana lor. lOrice putere cAdea Inaintea bor. Patriciatul
s'a dezarmat din ziva in care a declarat, cu riturile
solemne, cä, oricine s'ar atinge de un tribun, va fi impur.
Legea spune: nu vei face nimic impotriva unui tribun.
Deei daca acest tribun convoca plebea, plebea se adun.L
nimeni nu putea dizolva aceastä adunare, pe care pre-
zenta tribunului o punea in afara influentei patriciatu-
lui si a legilor. Dach tribunul intra In Senat, nimeni nu
putea sä-1 dea afará. Daca punea mâna pe un consul, ni-
meni nu putea sa-1 scoata din mâinile sale. Nimie nu
rezista indräsnelei unui tribun. Contra unui tribun nurnai
un alt tribun avea putere.
De indatä ce plebea avu astfel sefii sai, nu intârzie sä
aibe i adunärile sale deliberative. Acestea nru semänarä
intru nimic en acele ale cetätii patriciene. Plebea, In co-
mitiile sale, era impArtità in triburi; domiciliul regula
locul fiecäruia, nu religia sau bogätia. Adunarea nu in-
cepea printr'un sacrificiu; religia nu aprtrea aici. Nu se
stia de prevestiri si glasul unui augur sau al unui
pontif nu putea sili oamenii sä se Impräsfie. Erau cu ade-
värat comii,iile plebei i ele n'aveau nimic din vechile re-
guli, nici din religia patriciatului.
E adevärat c aceste adunäri nu se ocupau la inceput
de interesele generale ale cetätii: nu numeau pe magistrati
si nu fäceau legi. Deliberan numai asupra intereselor
plebei, numeau pe sefii plebei i fäceau plebiscite. A
existat multä vreme la Roma o serie indoitä de
www.digibuc.ro
352 CARTEA IV. REvourpuNILE
decrete, Senatus-consulte pentru patricieni, plebiscite
pentru plebe. Plebea nu se supunea senatus-consultelor
nici patricienii plebiscitelor. Erau doua popoare in
Roma.
Aceste douä popoare, totdeauna Impreun i locuind
intre aceleasi ziduri, n'aveau totusi aproape nimic comun.
Un plebeu nu putea sä fie consulul cetätii si nici un pa-
trician tribunul plebei. Plebeul nu intra In advmarea pe
curii i nici patricianul In adunarea pe triburi j.
Erau doua popoare care nici nu se intelegeau mäcar,
neavând pentru a spune astfel, idei comune. Dacä, patri-
cianul vorbea In numele religiei si a legilor, plebeul fa's-
pundea c5, el nu cunoaste aceastä religie ereditarä, nici le-
gile ce decurgeau din ea. Dacä patricianul venea In numele
sfântului obicei, plebeul räspundea In numele dreptului na
tural. Ei îi aruncau unul altuia acuzarea de injustitie;
fiecare din ei era drept, dupä propriile sale principii,
nedrept dup5, principiile i credintele celuilalt. Adunarea
curiilor i reunirea acelor patres prirea plebeului un privi-
legiu odios. In adunapea triburilor patrie'anul vedea un
conciliabul reprobat de religie. Consulatul era pentru
plebeu o autoritate arbitrará i tiranica; tribunatul era In
ochii patricianului ceva nelegiuit, anormal, cantrar tutu-
ror principiilor; el nu putea intelegc acest f el de sef, care
nu era preot si care era ales farä auspicii. Tribung--
tul turbura orclinea sfântä a cetätii; era ceeace este a
erezie intr'o religie; cultul public era atins. Zeii ne vor
fi protivnici, spunea un patrician, atâta vreme cat vom
avea In noi acest ulcer care ne roade si care intinde co-
ruptia in intreg corpul social". Istoria Ronaei, timp de
un secol, fu plind de astfel de neintelegeri intre aces le douà
popoare, care nu päreau cä vorbesc aceiasi limbä. Patri-
ciatul persista sä, reting, plebea in afarä de corpul politic;
1 Titu-Liviu II, 60. Denys, VII, 16. Festus, V°, Scila plebis
Bine filteles voibim de primele timpuri Patricienli erau mnscrii in
tnb"ri, dar farl indoialI nu figurau in adenIrile, eme se intruneau
art', augpieii I (iirit eeremonie relieiogsit qi elirora malt& vreme
nu le-au reeunoseut niei o valoare legall.
www.digibuc.ro
plebea isi creia institutii proprii. Dualitatea populatiei
romane devenea din zi in zi mai manifestg.
Exista totusi ceva care forma o leggturg Intre aceste
doug, popoare; era rgsboiul. Patriciatul avusese grije sg,
nu se lipseaseg de soldati. El lgsase plebeilor titlul de ce-
tAteni, fie si. numai pentru a-i putea incorpora in le-
giuni. Dealtminteri veghiaserg la faptul ea inviolabilitatea
tribunilor sg. nu se intindg in afarg de Roma si pentru
aceasta decisese cg un tribun nu va esi niciodatg din
Roma. In armatd, plebea era deci supusg si. nu mai con-
stituia o putere dublg; in prezenta dusmanului Roma
redevenea una.
Apoi, multumitg, obiceiului luat dupg gonirea regilor,
de a intruni armata pentru a fi consultatg asupra inte-
reselor publice, sau asupra alegerei magistratilor, exis-
tau adungrii mixte, in care plebea figura algturi de pa-
tricieni. Ori, noi vedem clar in istorie cà aceste comitii
pe centurii cgpgtarg din ce in ce mai multg, importantg si
devenirg pe nesirntite ceiace se numi marile comitii. In
adevgr, in conflictul angajat intre adunarea pe curii .si
adunarea pe tribmi, pgrea natural ca adunarea centuriatà
O. devie un fel de teren neutru, uncle interesele generale
sa fie desbgtute de preferintg.
Plebeul nu era totdeaima sgrae. Adesea apartinea unei
familii originarg dintr'un alt oras, care fusese acolo bo-
gatg si consideratg si pe care soarta rgsboiului o trans-
portase la Roma, fArd a-i ridica bogätia sau acel senti-
ment de demnitate, care deobicei o intovArgseste. Dea-
semeni, uneori plebeul se putuse imboggi prin munca sa,
mai ales pe timpul regilor. Când Servius impgrase
populatia in clase dupg avere, câtiva plebei intraseig in
prima. Patriciatul nu indrgznise sau nu putu sg desfiin-
teze aceastg diviziune in clase. Existau deci plebei care
luptau algturi de patricieni, in primele rânduri ale le-
giunei si. care votau cu ei in primele centurii.
Aceastä clasg bogatg, mândrg si prudentg, cgreia nu
putea sg-i convie turburgrile si trebuia sà se teamg de
ele, care avea, mult de pierdut, dacg Roma cgdea si mult
93903. Bíblioteca Universitad, Vol. VI. 23
www.digibuc.ro
de castigat, daca dansa se ridica, fu un intermediar na-

tural iutre cele doud tabere dusmane.
Pare cd plebea n'a incercat nici o nepläcere, vilzand
a; se stabileste in mijlocul ei distinctiile bogdtiei. Trei-
zeci i ase de ani dupd crearea tribunatului, numärul tri-
bunilor fu ridicat la, zece, astfel ca ssä fie ate doi de fie-
care din cele cinci clase. Plebe], primea deci i tinea sd
pdstreze diviziunea pe care Servius o stabilise. Si chiar
partea sdracd, care nu era cuprinsd In clase, nu ridica niei
o reclamatie. Ea ldsa celor mai instdriti privilegiul lor
si nu cerea sd," aleag i (lama tribuni.
Cât despre patricieni ei nu se speriau de aceast6
importantd pe care o lua bogatia. Cdci i dansii erau bo-
gati. Mai intelepti sau mai fericiti decdt eupatrizii dela
Atena, care se distruserd In ziva când directia socie-
tdtii apartinu boggiei, patricienii nu neglijard, niciodatä,
nici agricultura, nici comertul, si nici chiar industria. Sd-si
mdreascd averea a fost totdeauna marea lor preocupare.
Munca, cumpdtarea, buna conducere a afacerilor au fost
totdeauna virtutile lor. Dealtminteri, fiecare victorie asu-
pra dusmanului, fiecare cucerire le mitrea posesiunile. Si
astfel, ei nu vedeau un prea mare rdu in faptul cä puterea
ar depinde de bogdtie.
Obiceiurile i caracterul patricienilor erau astf el, e ei
nu puteau avea dispret pentru un bogat, chiar dacd acesta
apartinea plebei. Bogatul plebeu se apropia de ei, traia
cu ei; nenumdrate relatii de interes sau de prietenie se
stabileau. Acest perpetuu contact aducea un schimb de
idei. Plebeul Il fricea pe patrician sd, inteleagd incetul cu
incetul dorintele i drepturile plebei. Patricianul sfdrsia
prin a se läsa convins; ajungea pe nesimtite s aibd, o pd-
rere mai putin fernad i mai putin mândrd de superiori-
tatea sa; nu mai era asa de sigur de dreptul sdu. Ori,
and o aristocratie ajunge sd se indoiascd, cii puterea sa
o legitimii, sau n'are curajul s'o apere, sau o apdri
räu. De indatA ce prerogativele patricianului nu mai
furd, un articol de creclintd, pentru el insdsi, se 'mate
spune cii patriciatul era pe jumdtate invins.
www.digibuc.ro
Clasa bogatä pare sâ fi exercitat o actiune de un alt
gen asupra plebei din care esise si de care nu se despgr-
tise hid,. Cum dânsa tinea, la märetia Romei, dorea uni-
rea celor dou5, ordine. Ea era de altminteri ambitioas6.
Socotea ca separarea absolutâ a celor douâ ordine Ii in-
chidea pentru totdeauna cariera sa, inlântuind-o de clasa
inferioarâ, pe când unirea lor, Ii deschidea o c de al drui
sarsit nu-1 putea intrevedea. Ea se sili deci sà imprime
ideilor i dorintelor plebei o altâ directie. In loc de a per-
zista sâ, formeze un ordin distinct, in loc de a-si da cu greu-
tate legi particulare, pe care celalt ordin nu 1-ar recu-
noa§te niciodatä, in loc de a lucra incet, prin plebiscitele
sale, ea, sà-si fad, spete de legi dupg, trebuinta sa
elaboreze un cod care sa n'aibe siiciodatà valoare ofi-
cialà, ea Ii inspirâ ambitia de a pâtrunde in cetatea pa-
tricianä si de a infra la Impârteala legilor, institutiilor
demnitâtilor patriciane. Dorintele plebei tinsel% atunci
la unirea celor douâ ordine sub conditia egalitätii.
Plebea, odatà intratà pe aceastâ cale, incepu prin a cere
un cod. Erau legi la Roma, ca in toate orasele, legi invaria-
bile i 8finte, care erau scrise si al cAror text era pAstrat de
preoti Insâ aceste legi, care faceau parte din religie nu
se aplicau decal membrilor cetâtii religioase. Plebeul n'a-
vea dreptul sä le cunoaseâ i ne putem inchipui cà n'a-
vea drept nici sâ le invoace. Aceste legi existau pentru
curii, pentru gentes, pentru patricieni i clientii lor, nu
insä pentru altii. Ele nu recunosteau dreptul de proprie-
tate aceluia care n'avea sacra; i nu acordau dreptul
de actiune in justitie acelora care n'aveau patroni. Acest
caracter exclusiv religios al legei era acela pe care ple-
bea voi fad, sâ, disparà. Ea a cerut nu numai ca le-
gile sä fie scrise i publicate, ci 01 se si fad, legi care
ni poatl fi egal aplicabile i patricienilor §i plebei.
1 CI a fost o 1egis1atie scris inainte% decemvirilor, e un fapt

atestat prin numeroase texte; Denys, X, 1; III, 36; Cicero, de Rep.
II,14; Pompenks. in Digesty, I 2. Multe din aeeste veehi legi sunt
citate de Plinio, XIV, 12; XXXII, 2; de Servius, ad. Eclogls, IV,
43; ad. Georg., III, 387; de Festus, passim.
www.digibuc.ro
Se pare ca" tribunii voira mai intai ea aceste legi sa

fie redactate de plebei. Patricienii raspunsera ea
probabil tribunii nu-si dau seama de ceeace inseamna o
lege, caci altf el n'ar fi exprimat o asemenea dorinta. Este
In adevar imposibil, spuneau dânii, ca plebeii s facä
legi; voi, can nu aveti auspiciile, care nu savarsiti acte
religioase, ce aveti oare comun cu toate lucrurile sfinte,
printre care trebuie s socotim i legea? j. Pretentiunea
plebei parea deci patricienilor monstruoas i cu toful
nelegiuita. De altfel, vechile anale, pe care Titu
Liviu si Denys le consultau privitor la acest capitol al
istoriei lor, mentioneaza minuni ingrozitoare, cerul
plin de flacari, spectre sburand prin vazduh, ploi de
sange. Adevarata minune Insa era faptul c plebeilor
le-a trecut prin gaud sa-si faca legi. Republica rdmase
opt ani In suspensie, intre cele doua clase care, fiecare,
se mira de ineäpatanarea celeilalte. Apoi tribunii gäsira
un compromis: Deoarece voi nu voiti ca legea sä, fie
scrisa de plebei, spun dansii, s alegem legiuitori fdelad
parte din cele douä clase". Prin aceasta lor li se 'Area ca.
fac mari concesii; era foarte putin insa fata de principiile
eat de riguroase ale religiei patriciene. Senatul replica
dansul nu se opunea catusi de putin la redacfirea
unui cod, îns c acest cod nu putea fi redactat &cat
de patricieni. Au sfarsit prin a gasi un mijloc de a Im-
pea plebei cu neeesitatile religioase pe care
le invoca patriciatul. Au hotarît ea legiuitorii sa, fie toti
patricieni; codul lor Insa, inainte de a fi promulgat
pus in vigoare, O. fie expus publicului i supus apro-
barii prealabile a tuturor claselor.
Nu este aci momentul sg, analizam codul decemvirilor.
E nevoe numai sa, observam ca opera legiuitorilor, ex-
pusa In prealabil In for, discutata in mod liber de toti
cetatenii, fu primitä apoi de comitiile centuriate, adica
de adunarea In care cele doua clase se confundau. A-
ceasta era o inovatie grava. Adoptqta de toate clasele,
1 Titn-Liviu, III, 31. Denys X, 4.
2 Julius Obsequens, 16.
www.digibuc.ro
aceiasi lege se aplica de acum inainte tuturor. Nu gäsim
in ceeace ne mai rämâne din acest cod nici un singur
cuvânt care sä implice o inegalitate intre plebeu si pa-
trician, fie pentru dreptul de proprietate, fie pentru con-
tracte i obligatii, fie pentru procedurá. Din aeest mo-
ment plebeul apdru inaintea aceluiasi tribunal ea si pa-
tricianul, se purtä ca i dânsul i fu judecat dupa ace-
leasi legi. Ori, nu se putea face o revolutie mai radicalä,
chai toate obiceiurile, moravurile, sentimentul omului
fatä, de ora, ideia de demnitate personalä, principiile
dreptului, totul se schimbä in Roma.
Cum mai ramâneau câteva legi de fäcut, se numirä Poi
decemviri i printre ei gäsim i trei plebei Astfel, dupä
ce li se spusese cu atâta energie c. dreptul de a scrie legi
nu apartine deal clasei patriciene, progresul ideilor se
facu cu atâta iuteald, incât dupä un an de zile, plebeii
furä adraisi ca legiuitori.
Moravurile tindeau spre egalitate. Erau pe un povar-
nis pe care alunecau, Paid sä, se mai poatä opri. Devenise
necesarä o lege care sä interzicä cäsätoria intre cele douä
clase: dovadä sigurä c religia i moravurile nu mai erau
suficiente pentru a o interzice. Insä aceastsä lege abia
edictatä,, cäzu in disgratie generalä. Câtiva patricieni
perzistarl sä aducá argumentul religios: sângele nostru
va fi Pângärit i cultul ereditar al fiecArei familii va fi
atins. Nimeni nu va mai sti din ce familie se trage, eä,-
ror sacrificii apartine; va fi o rästurnare a tuturor insti-
tutiilor divine si umane". Plebeii nu dädeau nici o aten-
tie argumente, care li se päreau subtilitäti färä
nici o valoare. Sä. diseuti articole de credintä, fatä de
oameni care nu au niei una, Inseamnä sa-ti pierzi timpul
degeaba. Tribunii replicau de altfel cu destulä dreptate:
Dacá-i adevarat cá religia voastra este atât de puternicä,
dece mai aveti nevoe de aceastä, lege? Ea nu vä ser-
veste la nimic; n'aveti cleat s'o retrageti; veti rämâne
tot atät de liberi ca si inainte, de a nu va alia cu fa m i-
liile de plebei". Legea fu retrasä. De indatä eäsätoriile
devenira foarte frecv'ente intre cele doua clase. Plebeii
bogati furá atât de mult cAutati 'Neat, pentru a nu vorbi
www.digibuc.ro
358 CARTEA V. - REVOLUTIUNILE
decat de cei din familia Licinius, Ii vedem aliindu-se cu

trei gentrs patriciene, eu Fabii, Cornelii, Manlii. A.tunci
s'a putut vedea c legea fusese la un moment dat singura
barierä care separa cele doua clase. De atunci inainte
sängele patrician i plebeu se amestecä.
Deindatä ce egalitatea fu cuceritä in vieata privata,
lucrul cel mai greu se Douse si se päru natural ca
egalitatea s. existe chiar politicä. Plebea se in-
treba atunci dece i-ar fi interzis consulatu gi nu vedea
nici o ratiune ca sä mai fie mult timp Indopärtarg dela
aceastä demnitate.
Exista totusi o ratiune foarte puternica. Consulatul nu
era numai un comandament; era si un sacerdotin. Pentru
a fi consul, nu era suficierrt s. oferi garantii de inteli-
gentä, de curaj i de probitate; trebuia mai ales sä fii
capabil s sävärsesti ceremoniile cultului public. Era ne-
cesar ca riturile sä fie bine observate i zeii multumiti.
Ori, numai patricienii aveau caracterul sacru
care le ingaduia sa rosteasca rugdeiuni i s cherne pro-
tectia divina asupra cetätii. Plebeul nu avea nimic comun
cu acest cult; religia nu-i ingaduia deci s fie consul,
nef as plebeium consulem fieri.
Ne putem usor Inchipui surprinderea i indignarea
patricienilor, când plebeii exprimarä pentru prima datä
pretentia de a fi consuli. Li se parea ca. religia era ame-
nintatg. Si-au dat multä ostenealä pentru a face plebea
inteleagg% acest lucru; i s'a spus ce importanta avea
religia in cetate, ea ea era aceia care intemeiase orasul,
prezidase la toate actele publice, conducea adunädle
deliberante, &Idea magistrati republicei. S'a adaugat ca
aceasta religie era, dupä regulele entice (more majo-
rum) patrimoniul patricienilor, cà riturile sale nu pu-
teau fi cunoscute ì practicate deeât de dânsii ì ca, in
sfársit zeii nu primeau sacrificiul plebeului. A propune
sa se creieze consuli plebei insernna sa vrei sä suprimi
religia cetätii; de atunci Inainte eultnl ar fi pângärit
cetatea n'ar mai fi In bunâ intelegere cu zeii
Titu-Liviu, V. 12; VI, 34; VI, 39.
2 Titu-Liviu, VI, 4L
www.digibuc.ro
Patriciatul fäcu uz de toatá puterea si de toatá in-

dembinarea sa, pentru a indeparta pe plebei dela aceste ma-
gistraturi. Ii apâxâ, in acelas timp religia §i puterea sa.
Deindatg, ce vázu consulatul in pericol do a fi obtinut de
plebe, despârti d dânsu1 functiunea rdigioasâ, care
avea cea mai mare imporiantrt, aceia care consista in a
face lustratia cetátenilor; astfel se creará censorii. In-
tr'un moment cand i se paru prea greu sá reziste do-
rintelor plebeilor, inlocui consulatul prin tribunatul
Plebea a arâtat de altfel foarte multä rábdare;
asteptâ 75 de ani fâná i se realizá dorinta. E vi-
zibil cá punea mai putinâ, ardoare in a obtine aceste
inalte magistraturi, decAt pusese atunci când a vrut sá
cucereascä tribunatul §i un cod.
Insâ, dacA plebea era destul de indiferentá, exist& o
aristocratie plebeie, care era ambitioasä. latá o legendá
din acea epocg: Fabius Ambuscus, unul din patricienii
eei mai distinsi, îi mâritase cele douâ fiice ale sale, una
eu un patrician, care deveni tribun militar, alta cu Li-
cinius Sto lon, ora foarte bine vâzut, insâ plebeu. Aceasta
se afla intr'o zi la sora sa când lictorii, aducând pe tribu-
bunul militar acasá, lovia in use cu fasciile lor. Cum
dânsa nu stia acest obicei Ii fu fricá. Rasetele i in-
trebárile ironice ale sorei sale ii arAtarg cât o Meuse s5,
deeadâ o câsâtorie plebeiang, aducând'o intr'o cas6 in
care demnitAtile i onorurile nu erau sâintre niciodatd. Ta-
Val sàu Ii ghici durerea, o consolà promise câ si ea va
vedea la dânsa intr'o zi ceiace vazuse in casa sorei
El se intelese cu ginerele säu §i amândoi lucrarà in
acelas sens". Aceastâ legend5,, pe htingá câteva de-
tali copiTároase i neverosimile, ne Inv*, cel putin
douâ lucruri: întâi cä aristocratia plebeie, trAind cu pa-
tricienii, devenia ambitioasâ, i aspira la demnitAtile lor;
si al deilea, cà se gáseau patricieni care incurajau si
atâtau ambitia acestei noi aristocratii, care se unise cu
dânsii prin legâturile cele mai strânse.
Se pare a, Licinius i Sextius, care se unise cu dânsul.
nu se asteptau ca plebea sá Led, mari sfortâxi pentru a
le dobindi dreptul de a fi consuli. Cáci ei crezurá potri-
www.digibuc.ro
lilt s5, propuná trei legi deedatä. Aceia, care avea de scop
sä, stabileascd cá unul din consuli va fi in mod fatal
ales din plebe, era precedatä de alte douá, din care una
micsora datoriile §i cealaltá acorda pámánturi poporului.
Evident, primele cloud trebuiau sá serveascá spre a excita
zelul plebei in favoarea celei de a treia. A fost un mo-
ment când plebea a fost prea perspicace: ea primi din
propunerile lui Licinius aceia ce o interesa, adicá redu-
cerea datoriilor si impártirea pámântului, läsând la o
parte consulatul. Insá Licinius replicä cá cele trei legi
erau inseparabile si ea' trebuiau sau primite sau respinse
laolaltá. Constitutia romang autorizá acest procedeu. E
lesne de inch ipuit ca plebea a preferat sá primeasel
totul decât sä piardá totul.
Nu era suficient insá ea plebea sá, voiascá sá facá legi;
mai trebuia la aceastá epecá ca Senatul sg, convoace co-
mitiile si apoi 0, confirme decretul 1. Zece ani de zile n'a
consimtit la aceasta. Insfársit, se petrecu un eveniment
pe care Titu-Liviu nu-1 releveazá indeajuns 2; se pare
cá plebea a luat armele §i rásboiul civil insângerä strázile
Romei. Patriciatul invins dádu un Senatus consult, prin
care aproba §i confirma dinainte toate decretele pe care
poporul le-ar aduce in cursul acelui an. Nimic nu mai
impedicá pe tribuni sá voteze cele trei legi ale ler. Din
acest moment plebea avu in fiecare an un consul din doi
si nu intârzie sá, parviná si la celelalte magistraturi. Ple-
bleul purtá toga de purpurá si fu precedat de fascii;
impárti dreptatea, fu senator, guverna cetatea si comandä
legiunile.
Rámânea sacerdotiul si se credea cá, nu vor putea sag
rápeascá patricienilor. Cáci in vechea religie era o dogmá
nestrámutatä, cá dreptul de a recita ruaciunile, ca si
dreptul de a te atinge de obiectele sfinte, nu se trans-
mite cleat odatá cu sangele. Stiinta riturilor ca si. posesi-
unea zeilor era ereditarä. Dupá curn un cult casnic era
un patrimoniu de care nici un stráin nu se putea apro-
1 Titu-Liviu, IV, 49.
2 Titu-Liviu, VI, 42.
www.digibuc.ro
pia, cultul cetatii apartinea exclusiv familiilor care for-

masera cetatea primitivd. Desigur, in primele secole ale
Romei nu-i venise nimanui in gaud ca un plebeu ar putea
sä, fie pantifice.
Ideile insä se schimbasera. Plebea, scotand din religie
regula ereditatii, Ii facuse o religie pentru uzul sdu.
li constitui lari casniei, altare la rdspantii í focuri
sacre ale fieckui trib. Patricianul, la inceput, dispretui
aceasta parodie a religiunei sale. Insa aceasta, cu timpul,
deveni serioasä, i plebeul ajunse sä, creada ca era chiar
din punct de vedere al cultului i in privinta zeilor, egal
cu patricianul.
Se gäseau douä, principii fatä, in fata. Patriciatul per-
zista s5, sustinä, ca acest sacerdotiu i dreptul de a adora
divinitatea erau ereditare. Plebea emancipa religia
sacerdotiul, de aceasta regula invechitä, a ereditatii; ea
pretindea cä, orice orn era in stare sä, pronunte rugáciunea
si eä, era deajuns ca cineva sä, fie eetatean pentruca
aiM dreptul sä, savarseasca ceremoniile cultului cetatii;
asrtfel ajungea la consecinta cá un plebeu putea fi
pontifice.
Dad sacerdotiile ar fi fost deosebite de comandament
si de politid, e foarte posibil ca plebeienii sá nu le fi
dorit cu atata ardoare. Insä toate aceste lucruri se con-
fundau: preotul era si magistrat, pontiful era judeca-
tor, augurul putea sa disolve adunarile publice. Plebea
observä de timpuriu ca fan', sacerdotiu nu exista, in rea-
litate, nici egalitate civilä, nici egalitate politica. Ea
ceru deci irapartirea pontificatului intre cele doua or-
dine, asa cum ceruse i impartirea consulatului.
Era greu sá i se obieeteze inqapacitatea religioasa, dci
de saizeci de ani plebeul, in calitate de consul, savarsea sa-
crificii ; ea censor fdcea lustratii i ca invingator al inami-
cului, indeplinea sfintele formalitati ale triumfului. Prin
magistraturi, plebea isi dobindise o parte din sacerdotii 6
nu era usor ca celelalte sa-i fie interzise. Credinta In
principiul ereditätii religioase era sdruncinatä chiar
la patric:ani. Cate unii dintransii invocarä zadarnic ve-
chile reguli i spusera: Cultul va fi alterat, pangärit de
www.digibuc.ro
mani nedemne; v. atingeti chiar de zei; bagati de seamA

ca mania lor sa nu se reverse asupra ora§ului nostru"
Se pare ea aceste argumente n'au avut prea multa in-
fluenta asupra plebei i nici C majoritatea patricienilor
s'ar fi impresionat. Moravurile noi dadeau castig de cauza
principiului plebeu. S'a hotririt deci ca jumatate din pon-
tifici si din auguri sä, fie dintre plebei 9.
Aceasta a fost ultima cucerire a clasei inferioare; nu
mai putea dori nimic alkeva. Patriciatul pierdea pana
superioritatea sa religioasa. Nimic n-o mai deosebea
de plebe; patriciatul devenise un nume sau o amintire.
Vechile principii pe care era fundata cetatea romana ca
toate cetatile antice, disparuse. Din aceast5, antica re-
ligie ereditarrt, care guvernase mult timp oamenii si sta-
bilise ranguri intre ei, nu mai ralasese cleat formele
exterioare. Plebeul luprtase Impotriva ei patru secole, In
timpul republicei si sub regi i o invinsese.
CAPITOLUL VIII
Transformirile In dreptul privat; codul celor-12

Table; Codul lui Solon
Dreptul, prin natura sa, nu este absolut si neschim-
butor; dimpotriva se modifica si se transform'a, ca orice
opera umana. Fiecare societate are dreptul salt, care se
transforma si se desvolta odatä cu (Musa, care se schimba
ca i dansa si care, insfarsit, urmeaza intotdeauna mis-
carea institutiilor, moravurilor i credintelor sale.
Titu-Li yin, X, 6; Deos visuros nei sacra sua polluantur. Titn-
Liviu pare a crede ea a Tit argument nu era de at o prefacittorie,
insa, credintele nu carnn atat de slabite in aceasta epo .5, (301 i
chr.) !neat un astfel de limbagiu sa nu poati fi sin er in gura
multor patricieni.
2 DemnitAtile regelui sacrificillor, ale fl.uninilor, ale sa ienilor
ale vest ilelor, de care nu se leaga nici o importanta politica, furl
lasate fr nici o grije in mama patriciatului, care ramase intot-
deauna o casta sffintri, insa nu mai fu o castS dominants.
www.digibuc.ro
TRANSFORMÄRI iN DREPTIM PRIVAT 363
Oamenii vechilor timpuri erau supusi unei religii cu
atfit mai puternicA asupra sufletului lor, cu cAt era mai
rudimental* aceastä religie le falurise dreptul, dupä cura
tot ea le creiase instituiile politice. Societatea insä se
transformg, Regimul patriarhal, pe care-1 crease aceastA
religie ereditarA, s'a pierdut cu timpul in regimul cetätii.
Pe nesimtite gens s'a desmembrat; cel de-al doilea näscut
s'a despartit de primul näcut, servitorul de stApAn; clasa
inferioarA, s'a märit; s'a inarmat; si a terminat prin a
invinge aristocratia i a cuceri egalitatea. AceastA schim-
bare in starea socialA, trebuia sä, aducA o alta in drept.
Cu cat eupatrizii i patricienii rAmâneau legati de
vechea religie a familiilor i prin urmare de vechiul drept,
cu atat clasa inferioara avea mai multA urA, pentru acea-
stA, religie ereditarA, care milt timp o tinuse in inferiori-
tate qi pentru acest drept antic, care o inAbusise. Nu nu-
mai cA le ura, dar nici nu le inlelegea. Cura ea nu avea
credintele pe care se intemeiase el, acest drept i se pärea
ca n'are nici un fundament. Il gäsea injust i de atunci
Ii fu imposibil sä se mai mentie.
Daa luAna in considerare epoca in care plebea s'a mAHt
5i a intrat in corpul politic 5i daa, comparAm dreptul a-
cestei epoci cu dreptul primitiv, vedem apArAnd mari
schimbAri. Prima si cea mai importantä, e cà dreptul
devenit public si-i cunoscut de toti. Nu mai e acel imn
misterios i sacru, pe care si-1 repetau din generatie in ge-
neratie, cu un pies respect, pe care numai preotii II scriau
numai bdrbatii familiilor religioase puteau sà-1 cunoa-
s a. Dreptul a iesit din ritualurile si din artile preotilor;
si-a pierdut misterul sriu religios; devine un limbagiu pe
care fiecare II poate citi 5i pronunta.
In aceste coduri se manifestä ceva si mai gray Inca.
Natura legei i principiul sAu nu mai stunt acelasi ca
perioada precedentà. Mai inainte legea era o hotririre a
religiei; trecea drept o revelatie fAcutA de zei strA-
mosilor, intemeietorului divin, regilor sfintiti, magistra-
tilor preoti. In nouile coduri, dimpotrivä, legiuitorul nu
mai vorbeste in numele zeilor; decemvirii dela Roma au
prima puterea lor dela popor; tot poporul l'a investit.
www.digibuc.ro
364 CARTEA IV. - REVOLTJTIUNILE
si pet Solon cu dreptul de a face legi. Legiuitorul nu

mai reprezintä traditia religioasä, ci vointa popularä.
Legea are de aci inainte drept principiu interesul oameni-
lor i drept fundament asentinaentul celui mai mare
numär.
De aci douä consecinte. Mai inthi legea nu se mai pre-
zintä ca o formulá imuabilä i indiscutabilä. Devenind
operä, umanä, ea se recunoaste supusä schimbaril:,.. Cele
doudsprezece Table spun: Legea este ceeace sufragiile
poporului au ordonat in ultima instantä" j.
Din toate textele care ne ri-imân din a,cest cod, nu existä
niciunul care- sä aita mai multä importantä decat acesta,
nici care sä arate mai bine caracterul revolutiei care se
opera atunci in drept. Legea nu mai este o traditie
sfântä, mos, ea este un simplu text, lex, 0. cum ea este
vointa oamenilor care au acut-o, tot aceastä vointä -poate
s'o schimbe.
A doua consecintä e urmätoarea. Legea, care mai inainte
fAcea parte din religie i era prin urmare patrimonial
familiilor sfinte, fu de aci inainte proprietatea comunä. a
tuturor cetätenilor. Plebeul putu s'o invoce si sä, actioneze
in justitie. Patricianul din Roma, fiind mai Inapatanat
sau mai siret decät eupatridul dela Mena, Incera, sí
ascundä multimei formele procedurei; aceste forme insäsi
nu intarziará a fi divulgate.
Astfel dreptul îi schimbä natura. De aci inainte nu
mai putea contine aceloasi prescriptii ca in epocile prece-
dente. Atat timp cât religia avusese influentä asupra lui
.el ordonase legäturile intre oameni, dupà principiile ace-
stei religii. Insd clasa inferioarä care aducea in cetate
alte principii, nu Intelegea nimic nici din vechile reguli
ale dreptului de proprietate, nici din vechiul drept de suc-
cesiune, nici "din autoritatea absolutä a tatalui, nici din
inrudirea agnation. Ea dorea ca toate acestea sà disparä.
In realitate aceastä transformare a dreptului nu se putu
sävärsi dintr'o data% Dac6-i este uneori posibil omului
schimbe bruse institutiile sale politice, nu poate schimba
I Titu-Liviu VII, 17: IX, 33, 34.
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI iIsI DREPTUL PRIVAT 365
legile si dreptul sau privat decat treptat si cu incetul.
Aceasta o dovedeste istoria dreptului roman ca si aceia a
dreptului atenian.
Cele douasprezece Table, dupá cum am vazut mai sus,
au fost scHse in mijlocul unei transformari sociale. Pa-
tricienii au fost aceia care le-au facut, Ira, le-au facut
dupa cererea si pentru folosinta plebei. Aceasta legislatie
nu mai este deci dreptul primitiv al Romei; ea nu-i Inca,
nici dreptul pretorian ci este o transitie hare cele doug.
Iatä In primul rand punctele asupra carora nu se de-
parteaza 'Inca de dreptul antic: ea mentine puterea tata-
lui; lag, sa-si judece fiul, sä-1 condamne la moarte, sa-1
van& Atat timp cat traeste tatal, fiul nu este nici-
odatá major.
In privinta succesiunilor, ea pastreaza deasemenea
regulile vechi; mostenirea trece agnatilor si in lipsa de
agnati, acelora numiti gentiles. Cat despre cognati, adicá
rudele din partea sotiei, legea nu le recunoaste *Inca. Ei
nu se mostenesc intre dansii. Mama nu mosteneste dela
fiu si nici fiul dela mama j.
Ea pastreazä emanciparei si adoptiei caracterul si ef ec-
tele pe care aceste douä acte le aveau In dreptul antic.
Fiul emancipat nu mai ia parte la cultul familiei si ur-
meazä de aci ca nu mai are nici un drept la succesiune.
Iatä acum punctele asupra carom, aceasta legislatie se
departeaza de dreptul primitiv: Ea admite formal ca pa-
trimoniul poate fi impartit intre frati, deoarece acordä
actio familiae erciscundae 2.
Hotaraste ea, tatill nu va putea dispune mai mult de
trei ori de persaana fiului sau, si cá dupa trei vanzari,
fiul va fi liber3. Aceasta este prima stirbire pe care a
adus-o dreptul roman autoritatii pärintesti.
0 alta schimbare mai grava a fost aceia care-i dadu
omului dreptul SI testeze. Mai inainte fiul era mostenitor
propriu §-i necesar; In lipsa unui fiu mostenea cel mai a- _
1 Gaius, III, 17 ; III, 24, Ulpian, XVI, 4. Cicero, de Inventaria:1,5.

2 Gains, in Digeste, X, 2, 1.
3 Ulpian, Flagnzenta, X, 1.
www.digibuc.ro
propiat agnat; In lipsa de agnati, bunurile se reIntorceau

la gens, In amintirea timpului In care gcns, Inca nedespal-
tita, era unica proprietara a domeniului care apoi a Lost
impartA. Cele douaspiezece Table lasa la o parte aceste
principii invechite; ele socotesc c proprietatea nu mai
apartine lui gens ci individului; recunosc deci omului
dreptul de a dispune de bunurile sale prin testament.
Aceasta mi inseamna dreptul primitiv testamentul
ar fi fost cu totul necunoscut. Omul avea dreptul sa-si
aleaga un legatar in afara de gens, insa cu conditia
fad, agreata alegerea sa de adunarea curiata; astf el ea
numai vointa cetatii intregi putes sa faca sä se deroge
dela ordinea pe care o stabilise odinioara religia. Drep-
tul eel uou libereaza testamentul de aceastá regula su-
paratoare, da o forma mai usoara, aceia a unei vân-
zari simulate. Omul se va preface ca-si vinde averea ace-
luia pe care-I va fi ales drept legatar; in realitate a Lb:-
cut un testament si nu mai avea nevoie sá apará In
fata adunarii poporului.
Aceasta forma de testament avea marele avantaj de a
fi ingaduitä plebeului. El, care n'avea nimic comun eu
adunarile curiate, n'avusese pana acum nici un mijloc de
a testa j. De aci Inainte el poate sá uzeze de procedeul
vanzarii fictive si sa clispue de bunurile sale. Ceiace-i
mai remarcabil In aceasta perioada a istoriei legislatiei
romane, e faptul ca prin introducerea unor anumite forme
noui, dreptul putu sa-si Impinga actiunea i binefacerile
sale asupra claselor inferioare. Vechile reguli i vechile
formalitali nu putusera si nu puteau Inca sa se aplice In
mod convenabil deeat familiilor necunoscute de religie;
se faureau Insa noui reguli i noui procedee care sa poata
fi aplicabile si plebeilor.
Pentru aeeleasi motive si din aceleasi nevoi s'au
introdus inovatii- In acea parte a dreptului care se
Exista i testamentnl in procinetu; ins6 nu suntem bine infor-

mati asnpra ac stni fel de testament; probrthil el era fail (13 testa-
mentul calatis contitiis, ceiace adunarea centuriatA era f atA de cea
curiatá.
www.digibuc.ro
TRANSFORMXRI IN DREPTIll, PRIVAT 367
raporta la cdsâtorie. E limpede c, familiile plebeie nu
practicau cäsâtoria sacrä, si putem crede cg pentru
dânsele uniunea conjugalg se baza numai pe conventia
mutualg a pgrtilor (mutuus consensus) §i pe afectiunea
pe care si-o fâgkluiserä (affectio maritalis). Nu se sgvEr-
sea nici o formalitate, nici civith, nici religioasg. Aceastg
cdsâtorie plebeie sfârsi prin a prevela cu timpul in mo-
ravuri i in drept; la origing insâ, legile cetätii patriciene
nu-i recunosteau nici o valoare. Or, acest act avea con-
secinte grave; cum puterea maritalä i pärinteaseg nu
decurgea in ochii patricianului decht din ceremonia re-.
ligioasg, care initia femeia In cultul sotului, rezulta de
aci cá plebeul n'avea aceasta putere. Legea nu-i recuno-
stea familie i dreptul privat nu exista pentru dânsul.
Era o situatie care nu mai putea dura. S'a imaginat deci
un procedeu de care sg poatg face uz i plebeul i care,
in ceeace priveste legAturile civile, sá producg aceleasi
efecte ca i egsátoria sfântg. Se recurse ca i pentru testa-
ment, la o vânzare fictivá. Femeia fu cumpdratg de
sot, coemptio, de atunci ea fu recunoscutä in drept ca
facând parte din proprietatea sa (familia) ea fu in im-
terea lui si avu fatg de dânsul situatia unei fice, intoc-
mai ca si cum ceremonia religioasá ar fi fost sâvârsitA
Nu putem afirma cä acest procedeu nu ar fi mai vechi
decat cele Douâsprezece Table. Este cel putin sigur faptul
cá legislatia cea noug l-a recunoscut drept legitim. Acea-
st a. lege, dadea astfel plebeului un drept privat, care era
analog in ceeace priveste efectele cu dreptul patricianulu;,
cu toate cá in ceeace priveste principiile se deosebea
foarte mult.
Lui coemptio Ii corespunde usus; sunt dong forme ale
unuia i aceluiasi act. tOrice object poate fi dobindit, ast-
fel, in doug feluri: prin cumpârare sau prin uz. Se
intâmplä acelas lucru i cu proprietatea fictivä asupra
femeii. Aci usus inseamnâ convietuirea timp de un an;
ea stabileste intre soti aceleasi legáturi de drept ea si vân-
zarea sau ceremonia religioasá. Desigur, nu este nevoe sg
I Gains, I, 113-114.
www.digibuc.ro
368 CARTEA IV. REvourrunsaLE
adAugAm eä, trebuia ca aceastä convietuire sä, fie prece-
data* de cAsAtorie, eel putin de cdsAtoria plebeie, care se
efectua prin consimtimântul i afectiunea pârtilor. Nici
coemptio, nici usus nu creau unirea moralâ intre soti;
acestea veneau numai dupa cAsAtorie si stabileau o lega-
turA de drept. Nu erau, dung, cum s'a repetat prea de
multe ori, diferite moduri de a contracta o cäsätorie ci
erau numai mijloace de a dobândi puterea maritalä,
pArinteascA
Puterea maritalä, din timpurile antice avea insâ con-
secinte eari la epoca istoricä, la care am ajuns, incepeau sä,
parä, excesive. Am vAzut cA femeia era supusä, färä, re-
zervä, bdrbatului i cá acesta putea chiar s'o insträineze
sau sä, o vândä Dintr'un alt punct de vedere puterea ma-
ritalâ mai producea Ina; efecte, pe care bunul simt al ple-
beului le pricepea cu greutate; astfel, sotia intratä, in mina
beului, era cu totul separatä, de familia sa, nu o mc4tenea
si nu pästra fata de &Lisa nici o legáturg, i nici o in-
rudire in ochii legii. Aceste mäsuri erau bune in dreptul
primitiv, atunci cand religia nu ingAduia ca aceiasi per-
soang, sä, facA parte din doug gentes, sä, sacrifice la doug
altare, i sà mosteneascA dela douä, case. Puterea maritalA
insA nu mai era conceputl cu aceiasi rigoare i se puteau
gäsi mai multe motive foarte bune penttru a scdpa de
aceste aspre consecinte. Asa, legea celor Douäsprezece Ta-
ble, desi stabilea cA convietuirea timp de un an supunea
sotia puterei bärbatului, fu totusi silità sä, lase sotilor li-
bertatea sä, nu contracteze o legâturä atAt de riguroasA.
Dacá femeia intrerupe in fiecare an convietuirea printr'o
absentä care dureazA trei nopti, e suficient ea puterea ma-
ritalá nu se poatA, stabili. Atunei fem( ia pästreazA cu
Galas, I, 111: quae anno ntinuo NUPTA verseverabat. Goeutptio

era eat de putin cAsItorie, tricat sotia putea s'o contracteze cu
alteineva, decit 1411 tau, cu un tutore, de exempla.
Gaius, I, 117, 118. CI acaasa emancipatie nu era decit
tn timpul lui Gaius, nu mai este nici o ea a putu-
tnsg, el fie realli, la origine. De altfel asItoria pr n simplul con-
sensus nu era acelm Meru ca l clisittoria sacrX, care stabilea tntre
soti o legg.turX indisolubilL
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI ÎN DREPTUL PRIVAT 369
propria sa familie o legnurá de drept i poate mosteni
dela dânsa.
Far% sä, fie necesar sä intram In amänunte mai multe,
yeller° cum codul celor Dougsprezece Table se depärteazä
m ilt de dreptal primitiv. Legislatia roraanä se trans-
formä, ca i ouvernämantul i starea socialä. Putin câte
putin i aproape la fiecare generatie, se va produce o
schimbare notiä. Pe mäsurä, ce clasele inferioare vor pro-
gresa in ordinea politicä, se va introduce o modificare
nou'l regulele de drept. In priraul And va fi per-
misä, cäsätoria intre patricieni i plebei. Va veni apoi
legea Papiria, care nu-i va ingärlui debitorului sä punä
corpul säu drept chezäsie. Procedura se va simplifica in
folosul plebeilor, prin desfiiutarea aetiunilor legate. In-
sfArsit, Pretorul, continuând sä meargä pe calea pe care
au deschis-o cele DougspTezece Table, va construi aläturi
de dreptul vechiu un drept cu totul nou, pe care religia
nu l'a dictat i se va apropia din ce in ce mai mult de
dreptul naturii.
0 revolutie asemänätoare apare in dreptul atenian. Se
'tie cA, la Atena au fost redactate douä, codice de legi,
la interval de 30 de ani, primul de Dracon, al doi-
lea de Solon. Acela al lui Dracon a fost scris in vAltoarea
luptei dintre cele dour], clase, atunci când eupatrizii nu
r u bled invinsi. Solon l-a redactat pe al gal chiar in mo-
rn qrtul dud clasa inferioarä iesea invingâtoare. De aceia
dcosebiiile sunt mari intre cele dons,' coduri.
Dracon era eupatrid; avea toate sentimentele castei
sale si era instruit in dreptul religios". El nu pare a fi
fa:cut altceva cleat sä scrie vechile obiceiuri, färä a
schimba nimic. Prima sa lege este aceasta: Vei onora pe
zeii i eroii Wei tale si le vei aduce sacrificii anuale, färä
a te depärta de riturile urmate de stfämosi". S'a pästrat
amintirea legilor sale asupra crimei. Ele prescriu ca vi-
novatul sä fie indepärtat din temple si sä,-i fie interzis
sä se atingä de apa lustralä si de vasele ceremoniale
&Wm-Gehl, XI, 18. Demostene, in Leptinem, 158. Porphyr, De
abstinentia, IX.
93903. Biblioteca Universitara. Vol. VI 24

www.digibuc.ro
Aceste legi au parut aspre generatiilor :urragtoare.

Ele erau de fapt dictate de o religie implacabilä, care ve-
dea in orice gresalä o insultä adusä divinith4ii i'n orice
insul% o crimä de neertat. Furtul era pedepsit cu moartea
pentrucä insemna 1.UI atentat la religia proprietätii.
Un articol curios al acestei legislaii i care ne-a fost
pästrat, ne aratá spiritul In care a fost ea fäcutä. Ea nu
acorcla dreptul sä se urmáreascä, o crimä In justitie decat
mortului i membrilor gintei sale'. Vedem de
aci eät era Ind, de puternicá gens la acea epocä, deoarece
nu permitea cetätii sä, intervina din oficiu in afacerile
sale, nici pentru a o rdsbuna mäcar. Si acum oraul apar-
finea mai Inuit familiei cleat cetátii.
In tot ceeace ne-a rämas din aceastä legislatie ve-
dem c5, ea nu fäcea decât sä reproducA dreptul antic.
Avea asprimea i rigiditatea vechiului drept nescris. Se
poate erede cá stabilea o despärtire foarte adâncä Intre
clase, cáci clasa inferioará a urât-o intotdeauna i dupá
30 de ani cerea o legislatie noul
Codul lui Solon este cu totul deosebit; corespunde unei
mari revolutii sociale. Primul lucru pe care-I observära
este faptul cá legile sunt aceleasi pentru toti. Ele nu sta-
bilesc deosebire intro eupatrid, simplul om liber, ji thet.
Aceste cuvinte, nici nu le gäsim mäcar In articolele care
ne-au lost pästrate. Solon se laurlä in versurile sale Cá a
scris aceleasi legi ji pentru cei mari ji pentru cei mici 2
Ca si cele Dou5sprezece Table, codul lui Solon se de-
pärteaz5. In multe puncte de dreptul antic; In alte
puncte Ii rámâne credincios. Aceasta nu inseamnä, Ca de-
cemvirii romani au copiat legile Atenei; insä cele doug
legislatii, opere ale aceleasi epoci, consecinte ale aceleasi
revolutii, nu s'a putut sä nu semene. Si. Ina', aceastä ase-
mánare nu se gäseste decât In spiritul celor douä
Dacä compardm articolele lor, gäsim deosebiri nu-
meroase. Sunt puncte asupra cärora codul lui Solon it"-
Demostene, in Evergum, 68-71; in Macartatum, 37.
2 OvIk 6p.oicuç r4 aij , TB la-WM) ETpectlicc. Solon, ed. Bois-
sonade, pag. 105.
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI IN DREPTUL PRIVAT 371
mâne mai aproape de dreptul primitiv cleat cele Donä-

sprezece Table, dupà cum sunt i puncte asupra cbzora
se depärteazä, mai mult.
Dreptul foarte vechiu prescria c fiul cel mare va fi
singurul mostenttor. Legea lui Solon se depärteazg de
aceste prescriptii i spune In termeni formali: fratii îi
vor frapäxti mostenirea". Legiuitorul insa nu se depär-
teazil, de dreptul primitiv Mat, incât sä, dea i sorei o
parte din suceesiune: partagiul, spune dânsul se va
face intre fii" 1.
$i mai mult decât atât; dac5, fatal numai lasá o sin-
gurá fiicá, aceastä fiicá unicg nu poate fi mostenitoare, ci
intotdeauna cel mai apropiat agnat va lua succesiunea.
Solon, in aceastä, privintä, se conformeazá dreptului an-
tic; el reuseste cel putin sá dea fiicei folosinta patrimo-
fortând pe mostenitor sä se cäs'ätoreascä eu dânsa 2.
Inrudirea prin femei era necunoscutá in dreptul vechi;
Solon o admite Im noul drept, asezând-o insä pe o treaptâ
inferioará rudeniei in linie bärbäteascä. Tatä ce spune le-
gea Dad, tatäl, murind intestat, lasä numai o sin-
gurä, fiicá, cel mai apropiat agnat mosteneste, cAsätorin-
du-se cu acea fiicà. Dacä, nu lash" copii, mosteneste fratele
säu, nu sora sa; fratele säu dupä tatä sau consaguin si nu
fratele uterin. In lipsä de frati sau de fii ai fratilor säi,
succesiunea trece la sofa... Daeä nu sunt nici frati, nici
surori i nici nepoti, mostenesc verii i nepotii de vär din
ramura tatälui. Dacá nu se gäseste nici un vär din
partea tatálui (adicA printre agnati), succesinnea trece co-
lateralilor din partea mamei (adicä, cognatilor)". Astfel
incep i femeile sä, aiba drepturi la succesiune, inferioare
Insä, acelora ale bärbatilor; legea enuntá formal acest
principiu: bärbatii i descendentii In linie bärbgeascl
Iseu, de Apollo hered, 20; De Pyrrhi hered., 52 Demostene in
Macart. 5i; in Boeotum de dote, 22-24.
2 'sell, de Arietarehi hered. 5; de Cronts hered., 31; de Pyrrphi
hered, 74; de Cleonyini, hered., 39. Diodor semnaleaz1, XII, 18, o
lege analoagl, a lui Charondas.
3 hen Hagniae hereditate 11-12; de Apollod hered. 20. Demos-
tene in Macartatum, 51.
www.digibuc.ro
372 CARTEA Iv. REVOLIMUNILE
exclud femeile i descendentii lor". Cel putin acest fel de

infrudire e recunoscutg si-si face loc In legi, si-
garb', eg dreptul natural Incepe sg vorbeascg tot atât de
tare ca i vechea religie.
Solon mai introduce In legislatia ateniang ceva foarte
nou, testamentul. Inaintea lui, bunurile treceau In mod ne-
cesar celui mai apropiat agnat sau, In lipsg de agnati, la
gennetes (gentiles) t; aceasta decurgea din faptul ca bunu-
rile nu erau considerate ea apartinând ci fami-
liei. In timpul lui Solon insg, incepe sg se conceapg altfel
dreptul de proprietate; disolvarea vechiului ïvo fä-
cuse din fiecare domeniu bunul propriu al unui individ.
Legiuitorul IngAdui deci omului s`g dispue de averea sa
sg-si aleagg legatarul. Totusi, suprimand dreptul pe
care 7&vos 1l avusese asupra bunurilor fiecAruia din
membrii sgi, nu suprimá dreptul familiei naturale; fiul
rgmase mostenitor necesar; dacä cel care deceda nu rasa
cleat o singurg" fiieä, nu putea sg-si aleagá mostenitorul
cleat cu conditia ca acel mostenitor sg se cgsgtoreaseg
cu fiica; iar omul fgrg copii era liber sg, testeze dupg
bunul sâu plac 2. Aceastg ultirag regulg era absolut noug
In dreptul atenian i prin dânsa putem vedea câte idei
noui se Uästeau atunci asupra familiei si cum Incepu ea
sg se deosibeasca de vechiul ïgvos.
Religia primitivg daduse tatâlui o autoritate suverang
In casg. Dreptul antic atenian Ii ingkluia chiar sg-si
vândg sau omoare fiul s Solon, conformându-se mo-
ravurilor noui, puse limite acestei puteri 4, se stie cu sign-
antá ea nu ingkluia tatglui vândg fiica, afarg de ca-
zul când ar fi fost vinovatg de vreo gresealâ gravg; e pro-
babil cg aceiasi interzicere proteguia i pe fiu. Autori-
titea pgrinteascg slábia pe másurg ce religia veche îi
pierdea puterea: lucru care a avut loe Intgi la Atena si
1 Plutare, Solon, 21: 'Ev "rt? rivet rtti TsOrtr.c'proç Ret Tat xp411wcz4
Itatailivetv.
2 Isen, de Pyrrhi hereditate, 68. Demostene, in Stephanum, II, 14.
Plutarc, Solon, 21.
Plutare, Solon, 13.
Plutarc, Solon, 23.
www.digibuc.ro
TRANSFORMARI ÎN DREPTUL PRIVAT 4 14
apoi la Roma. Astfel, dreptul atenian nu se mai multumi

sà spunrt ca cele Douäsprezece Table; dupg o intreitä
vânzare fiul va fi liber". El inghlui fiului, ajuns la anu-
mità sà scape de sub puterea pärinteascl. Moravu-
rile, dad, nu legile, venirä pe nesimtite sâ stabileascd
majoratul fiului, chiar in timpul viefii tatAlui sdu. Cu-
noastem o lege ateniang care porunceste fiului sà heal-
neascA pe tatâ1 sgu, ajuns bâtrân sau infirm; o asemenea
lege implicg, in mod necesar, putinta fiului de a poseda
prin urmare emanciparea sa de sub puterea pârinteascd.
Aceastà lege nu exista la Roma, pentrucg fiul nu poseda
niciodata nimic, ci ramânea intotdeauna lia puterea Orin-
teascà.
In ceeace priveste femeia, legea lui Solon se mai con-
forma Ind, dreptului antic, atunci când Ii interzicea sä
testeze, de oarece femeia nu era propridtará, i nu se pn-
tea bucura decht de uzufruct. Ea se depârteaz5, insI de
dreptul antic atunci când ingAdue femeii srt-si reia dotal.
In acest cod se mai gäseau i alte lucruri noui. In opo-
zitie cu Drawn, care acordase dreptul de a urmàri o
crimä in justitie numai familiei victimei, Solon acordd
acest drept oricärui cetätean 2 Ineg, o regulà a vechiului
drept patriarhal care dispare.
Astfel, la Atena ca si la Roma, dreptul incepe s5, se
transforme. Pentru o nouâ stare socialâ se naste un drept
nou. Credintele, moravurile, institu1ii1e modificându-se.
1 Iseu, de Prjrrhi hereditate, 8-9, 37-38. Demostene, in Onetorem,
8; In Aphobton, I, 15; In Boeoluin de dote, 6; In Phoenippum,
27, In Notteram, 51, 52. Nu s'ar putea afirma c restituirea
dotei ar fi fost stabiliti inelt din timpul lui Solon; o glsim ea o
regulI stabilitI in timpul lui Iseu §1 Dernostene. Totuti, trebue sIl
fatrem accasfit observatie: vechlul principiu care voia ea sotul sit
fie proprietarul bunurilor aduse de sotie, se glselte inscris in
legt (Ex.: Demostene, in Phoenippum, 27; frisl sotul se consti-
tue debitor, fatIl de xerricoc a sotiel, au o surnA egall cu dota,
fi pune bunurile sale in garantie; Pollux, III, 36; VIII, 142.
Boeek, Corpus inscript. gr., Nr. 1037 i 2261.
2 Plutare, Solon, 18.
www.digibuc.ro
legi cari odinioarâ pâreau drepte i bane, inceteazg de a

mai 'Area astfel i incetul eu Ineetul dispar.
CAPITOLUL IX
Noui principii de guvernamant: interesul public

votul
Revolutia, care rästurná dominatia clasei sacerdotale
clasa inferioarg la nivelul vechilor §efi ai gru-
pärilor gentes, Insemn5, Inceputul unei perioade noui la
istoria cert44ilor. Un f el de reinoire social4 se indeplini.
Aceasta Inseamng nu numai c o clasA de oameni In-
locueste la putere pe o alta; ci vechi principii Bunt date
la o parte si apar reguli noui, cari vor guverna societätile
omenesti.
E drept c'à cetatea pgste4 formele extrioare pe care
le avusese In epoca precedent:b.,. Regimul republican sub-
zistà; magistratii ii p6strarâ aproape peste tot vechile
lor nume; la Atena mai ggsim arhonti si la Roma consuli.
Nimic nu se schimM nici in ceremoniile religiei publice.
Ospetele din Prytaneu, sacrificiile la inceptitul adungrii,
auspiciile i rueciunile, toate acestea furà conservate.
Este ceva obicinuit la oameni ca atunci când desfiinteazg
institutii vechi sä pà.streze cel putin aparentele.
In fond, totul era schimbat. Nici institntiile, nici drep-
tul, nici credintele, nici moravurile nu furl In aceastit
perioadà ceeace fuseserà In cea precedentà. Vechiul regim
dispgru, luând cu dânsul rgulile riguroase pe care le sta-
bilise In toate privintele; un regim nou fu fundat,
vieata uman4 îi schimbg. infgisarea.
Religia fusese ¡imp de mai multe secole unicul principiu
de guverngmânt. Trebuia sà se gaseascà un alt principiu
care sà fie capabil s'o inlocuiascà si care s'à poatà, ea si
dansa, sà conducl societatile, punându-le atât pe dit era
posibil, la ad6postul fluctuatiilor i conflictelor. Princi-
piul pe care se fundâ guvernâmântul cetAtilor de aci
inainte fu interesul public.
www.digibuc.ro
NOUI PRINCIPII DE GLIVERNÀMÂNT 375
Trebuie s. observäm aceastä. dogm6 Daub, careli fäert
atunci aparitia In spiritul omenesc i In istorie. Mai
inaiute regula superioarg din care deriva ordinea, soda%
nu era interesul, ci religia. Datoria de a sâ-varsi riturile
cultului fusese legâtura sociatá. Din aceastä," necesitate
religioasä decursese pentru unii dreptul de a comanda
pentru altiì obligatia de a asculta; de aici au pornit
regul91e justitiei si ale procedurei, acele ale deliberälrilor
publice, ale fa'sboiului. CetAile nu se Intrebaserä, dach
instituiile pe care si le creiau erau folositeare. Aceste
institutii se fundaserg pentrucä,' astfel voise religia. Nici
interesul, nici convenien4a nu contribuise la stabilirea
lor; i dacl daze sacerdotatä luptase pentru a le apitra,
n'o facuse aceasta In intertsul public, ci In numele tra-
ditlei religioase.
In perioada in care inträm. acurn însä, traditia nu mai
are nici o influentA i religia alu mai guverneazI. Prin-
cipiul regulator, din care toate institutiile sunt obligate
scoatA de aci Inainte fortele lor, singurul care sà
fie deasupra vointelor individuale, si care sä, poatâ sä le
oblige la ascultare, este interesul public. Aceiace latinii
numesc res publiect, i Grecii r otvdv, iat6 ce inlocueste
vechea religie. Interesul public hotgräste de aci Inainte
legile i la acesta se raporteazg, toate ac-
tele importante ale cetgii. In deliberäsile Senatului sau
ale adunärilor, fie ca se discutl asupra unei legi, sau
asupra uniei forme de guvernämânt, asupra unei chestii
de drept privat, sau asupra institutiunei politice, nimeni
nu se mai Intreabg ceeace prescrie religia, ci cerintele in-
teresului general.
I se atribue lui Solon un cuvânt care caracterizeaz1
destul de bine regimul nou. Cineva 11 intrebri, pe Solon
dadi crede cä. a dat patriei sale cea mai bung constitutie:
Nu, räspunse el, ci pe aceia care i se potriveste mai
bine". Ori, era un lucru foarte nou faptul c5, nu se mai
cereau formelor de guvenatimânt i legilor decât un me-
rit relativ. Vechile constitutii, bazate pe regulele cul-
tului, se proclamaserä infailibile i imutabile; ele avuse-
www.digibuc.ro
sera rigoarea i inflexibilitatea religiei. Solon, prin a-

eeste cuvinte, indica ca in viitor constitutiile politice vor-
trebui sa se conforme nevoilor, moravurilor i intereselor
oamenilor fiecarei epoci. Nu mai era vorba de adevgr
absolut. Rgulele de .guvernamant trebuiau sa fie deaci
inainte flexibile i variabile. Se spune ca Solon dorea
ca legile sale sa fie observate cel mult timp de o suta
de ami'.
Prescriptiile interesului public aiu mai sunt atat de
absolute, de limpezi si de manifeste, cura sunt acelea
ale religiei. Ele pot totdeauna sg fie discutate; la inceput
nici nu se observa. Modul care paru cel mai simplu si eel
mai sigur pentru a se sti ce reclama interesul public fu
de a aduam pe oameni si de a-i consulta. Acest procedeu
fu judecat necesar i fu intrebuintat aproape zilnic. In
epoca precedenta auspiciile fuseserg aproape singurile
deliberari; pä'..rerea preotului, a regelui, a magistratului
sfant era átot puternica; se vota putin si mai mult pen-
tru a indeplini o formalitate deal pentru a face cunos-
cuta parerea fiecaruia. De aci inainte se vat% pentru
toate lucrurile; trebui sa se ailig parerea fiecaruia, pentru
a fi sigur ea se cunoaste interesul tuturor. Votul deveni
marele mijloc de guvernare. El fu isvorul
regula dreptului; el decise ceace-i util si chiar just. El
fa deasupra magistratilor,ba chiar deasupra legilor; fu
suveranul In cotate.
Guvernamântul se schimba i dansul. Functia sa
esentiala nu mai fu indeplinirea regulata a ceremonilor
religioase; el fu mai ales constituit pentru a mentine or-
dinea i pacea inauntru, demnitatea i puterea in afarg.
Ceeace fusese alta data pe al doilea plan, trecu pe priinul.
Politica lua locul religiei i guvernarea oamenilor deveni
lucru uman. Se intâmpla prin urmare sau ca. magistra-
turi nioui furg, create sau cel putin cä cele vechi luara un
Plutarc, Solon. 25. Dap, Herodot, I, 29, Solon s'ar fi mul-
tumit facs pe Atenieni s. jure c vor observe legile timp de
zece ani.
www.digibuc.ro
NOUI PRINCIPI1 DE GUVERNÄMÂNT 377
earacter nou. Aceasta se poate vedea prin exemplul
Atenei j prin acela al Romei.
La Atena, in timpul donainatiei aristocratiei, arhontii
fuseserg mai ales preoti; grija de a judeca, de a admini-
stra, de a purta räsboi, se reducea la putin lucru §1 putea
aril inconvenient sg fie adgugitg la sacerdotiu. and
cetatea ateniang respinse vechile procedee religioase de
guvernare, nu suprimg arhontatul; cgei se simtea o ex-
trenag neplgcere s. suprime ceeace era antic. Dar algturi
de arhonti stabili alti magistrati, care prin natura func-
tiilor lor, räspundeau mai bine nevoilor epocei. Ace,stia
fuel strategii. Cuvgntul inseamng sef al armatei, dar
aultoritatea lor nu era pur militarg; ei aveau grija relatiilor
cu celelalte cetäti, administrarea finantelor si tot ceeace
privea politia orasului. Se poate spune cg arhoutii aveau
in mânile lor religia si tot ceeace se raporta la &Lisa, cu
conducerea aparentil a justitiei, pe cand strategii aveau
politica. Arhontii pgstrau autoritatea asa cure fusese
conceputg lin epocile vechi; strategii o aveau pe aceia pe
care nevoile noi o stabilise. Incetul cu incetul se ajunse
ca arhontii sg nu mai aibg deal aparentele puterei, pe
când strategii avurg, intreaga realitate. Acesti noui ma-
gistrati nu mai erau preoti; abia sgvânseau ceremoniile
cu totul indispensabile in timp de rgsboi. Guvernarea
tindea din ce in ce mai mult sg, se despartg de religie.
Acesti strategi puturd fi alesi in afarg de elasa eupatri-
zilor. In examenul la care-i supuncau inainte de a-i numi
(aomptaak() nu-i intrebau, cum Ii intrebau pe arhonti.
daeg au un cult casnic i dacg, apartineau unei familii
de eetAteni sau au o proprietate in Atica Arhontii
erau desemnati prin sorti, adicg prin vointa zeilor;
cu totul altfel strategii. Cum guvernarea devenea mai
grea si mai complioatg, iar pietatca nu mai era cali-
tatea principalg, ci trebuia çliMcie, prudentg, curaj, arta
de I comanda, nu se mai crezu cg sortul ar fi suficient
pentru a face un bun magistrat. Cetatea nu mai voia sg,
fie legatg prin pretinsa vointA a zeilor, ci tinea sg aibg.
2 Dinare, in In Demosthenent. 71.
www.digibuc.ro
libera alegere a sefilor sgi. Era natural ca arhontele, care

era preot, sg. fie ales de zei; dar strategul, care avea Io
mâinile sale interesele materiale ale cetäti, trebuia sg' fie
ales de oameni.
Dacg observgm de aproape institutiile Romei, ne dgm
seama eg, sehimbgri de acelas fel se mnfptuir i aci. De
o parte tribunii plebei îi mgrirsä, asa de mult importanta
lor, incât conducerea republieei, cel putin in privinta
afacerilor interne, sfâri prin a le opal-tine. Acesti tribuni,
cari nu aveau caracter sacerdotal, se asernAnä, mult ou
strategii. De altg parte, insgsi constilatul nu putu sg sub-
siste decât schimbându-si natura. Ceeace era intr'insul sa-
cerdotal dispgru incetul cu incetul. E foarte adevgrat cà
respectul Romanilor pentra traditiile i formele trecutu-
lui, ceru consulului sg continue sä, indeplineascg cere-
moniile religioase instituite de cei vechi. Dar se intelege
lesne cä', in ziva eând plebeii devenirg consuli, aceste
ceremonii nu mai eran cleat zgdaraice formalitgti. Con-
sulatul fu din ce in ce mai putin un sacerdotiu si din ce
in ce mai malt un comandament. Aceastg transformare
fu lentg, nesimtitä, neobservatg; fu totusi complectg. De-
signs, consulatul nu mai era in timpul Scipionilor ceeace
fusese pe timpul lui Publicola. Tribunatul militar, pe care
Senatul II institui in 443 si asupra egruia cei vechi ne
dau prea patine stiri, fu poate transitia baize consulatul
epocei intai i accl al epocei a doua.
Se poate deasemenea observa ea' se flea o sehimbare In
modul de numire al consulilor. In adevgr, in primii se-
coli, votul centurilor in alegerea magistratilor nu era, am
vgzut-o, decât o simplg, formalitate. In fond, consulul fie-
cgrai an era creat de consulul analui precedent, care-i
transmitea auspiciile, dupg ee luase asentimentul zeilor.
Centariile nu votan clecât pentru doi sau trei canaidati
pe care-i prezenta consulul in functie; nu existan desba-
teri. Poporul putea s. deteste pe un candidat; era totusi
obligat sg voteze pentru el. In epoca in care suntem acum,
alegerea era cu totul alta, desi formele sunt ineg ace-
Existg inc5,, ea si in trecut, o ceremonie religioasg
www.digibuc.ro
-0 ARISTOCRATIE A BOGITIEI 379-
un vot; dar cremonia religioasä, este de formg i vo-

tul este realitatea. Candidatul trebuie sä, fie si acum pre-
zentat de consulul care prezideazg; dar consulul este con-
steams, dad nu de lege, cel putin de obicei, sä. primeasca
pe toti oandidatii çi sä, declare cA auspiciile le sunt egal
de favorabile tuturor. Astf el, centuriile numesc pe cine-
vor. Alegerea nu mai apartine zeilor, ea e lu mânile po-
porului. Zeii i auspiciile nu mai sunt consultati cleat
sub eonditia de a fi impartiali pentru toti candidatii.
Oamenii sunt oei cari aleg.
CAP1TOLUL X
0 aristocratie a bogatiei Inceard, sa se constitue;

stabilirea democratiei; a patra revolutie
Regimul care urnia" dominatiei aristocratiei religioase-

nu fu dela inceput democratia. Am vä"zut din exem-
piul Atenei si al Romei, eä, revolutia care se indeplinise
nu fusese opera claselor celor mai de jos. In adevgr, au fost
cgteva orase in care aceste clase se räscularä la incput;.
dar ele nu puturA sA fundeze nimic durabil; lungile de-
zordini 'in care cAzurá Syracusa, Miletul, Samosul, stint
o dovadg. Regimul nu se stabili cu oarecare soliditate decat
acolo unde se gäsi numai decât o clasä, superioarg care
poatA lua In mâini, pentru cltva timp, puterea i autori-
tatea moralg care scgpase eupatrizilor sau patricienilor..
Care putea fa fie aceastä aristocratie noul? Religia
ereditarg hind IndepArtatá, nu mai exista alt element de-
distinctie socialg decât boggtia. Se ceru deci bogAtiei sá
fixeze ranguri, spiritele neadmitând numai decât cá ega-
litatea poate fi absolutä.
Astfel Solon nu crezu cg poate sg facg sA, se uite ve-
chea distinctie fundatg pe religia ereditarg, decAt stabi-
lind o diviziune nouä, fundatä, pe boggtie. Impgrti pe.
oameni In patru clase si le (Wu clrepturi inegale; trebuia
sä, fii bogat pentru a ajunge la inaltele magistraturi; tre-
www.digibuc.ro
380 CARTEA IV. REVOLUTIUN1LE
buia sg, fil eel putin dintiuna din cele douä clase mij-
locii, pentru a avea acces in Senat i tribunale
La f el fu la Roma. Am väzut crt, Servius nu mic§ora
puterea patriciatului cleat fundând o aristocratie rivalä.
El creiä douäsprezece centurii de cavaleri, alese printre cei
mai bogati plebei; aceasta fu origina ordimului ecvestru,
care deveni de aci inainte clasa bogatä a Romei. Plebeii,
care n'aveau censul fixat pentxu cavaleri, hug reparti-
zati in duel clase, dupä cifra averii bor. Proletarii furä
in afarä de orice clasà. N'aveau drepturi politice; dacä,
figurau in comiiile pe centurii, e sigur cel putin ea, nu
votau Constitutia republicana Vast% aceste deosebiri
hotärite de un rege i plebea nu se arätä la inceput prea
doritoare de a stabili egalitatea intre membrii sag.
Ceeace se observg, asa de clar la Atena §i la Roma, se
intalneste aproape in toate celelalte certälti. La Cume, de
,exemplu, drepturile politice furà date la inceput numai
acelora cari, posedând eai, formau un fel de ordin ecvestru;
mai târziu, acei care veneau dupg dânsii prin cifra averei,
.obtinurä acele drepturi §i aceastä ultimä mäsurä ridicg
abia la o mie numärul cetätenilor. La Regium, guver-
nul fu multä vreme in mainile celor o mie mai bogati
ai cetätii. La Turii trebuia un cens foarte ridicat pentru
a face parte din corpul politic. Din poeziile lui Teognis
ne apare foarte limpede cg., la Megara, dupä cAderea no-
bililor, guvernarâ bogatii. La Teba, pentru a se bucura
cineva de drepturile de cetätean, nu trebuia sä, fie nici
meserias, nici negustor g.
Astfel, drepturile politice cari, in epoca precedentä
erau inerente familiei din care se trägea cineva, furn
1 Plutare, Solon, 1, 18; Aristide, 13. Aristot citat de Harpocra-

lion, la cuvintele 1.1ZITsig, .8-71reç. Pollux, VIII, 129. Cf. Iseu, de Ap-
pollod. her., 39, LS; inrcuSu TAtiiso apxetv Woo itpX&;.
2 Titu-Liviu, I, 43. Denys IV, 20. Cog al clror cens nu atingea
11.500 de asi (asul de o formau o singurit centurie, neavind
-cleat on singmr vot din 193 qi modul de votare era astfel, Inctit
aceastX centurie nu era chemat6 niciodatít s5,-0 dea votul sgu.
Aristot, Politica III, 3, 4; VI, 4, 5; Heraclide in Fragments
tie hist. gr. p. 217-219. Cf. Teognis, versul VIII, 502, 525, 529.
www.digibuc.ro
O ARISTOCRATIE A BOGATIEI 381
oarecare vreme inerente boggtiei. Aceastg aristocratie a
banului se forrng in toate cetgtile, nu ca elect al vreunei
calcul, ci prin natura insgsi a spiritului omenesc care,
esind dinteun regim de profundg inegalitate, nu putea
ajunge deodatg la egalitatea desgvarsitg.
Trebuie sg obscrvgm c aceastg aristocratie nu-si baza
superitatea numai pe boggtie. Pretutindeni a avut am-
bitia sg formeze clasa militarg. Ea s'a insgrcinat s apere
cdtgtile In timp ce le i guverna. Isi rezervg armele cele
mai bune i lupta acolo unde era pericolul mai mare,
vrând sg imite astfel clasa nobilg, pe care o inlocuia. In
toate cetatile cei mai bogati format% cavaleria 1, clasa
mijlocie formg corpul hoplitilor sau al legionarilor2. Cei
sgraci furg scut-4i de serviciul militar; ei erau Intre-
buintati cel mult ca velii,i i peltasti, sau printre vgslasii
flotei.3. Organizatia armatei corespundea astf el cu per-
fectg exactitate organizatiei politice a Mgt-H. Pericolele
erau proportionate cu privilegiile si forta materialg se
ggsea Intrunitg cu bogglia In aceleasi maini 4.
Astfel, In mai toate ceRitile a egror istorie o cunoas-
tern, a fost o perioadg, in timpul Oreia clasa bogatg sau cel
In privinta Atenei a se vedea Xenophon, Hipparc, I, 9. Pentru
Sparta, Xenofon, Relenicele, VI, 4, 10. Pentru orasele grecelti in
general, Aristot, Politica, VI, 4, 3, ed. Didot, pag. 597. Cf. Lysias
Alcib., I, 8; II, 7
2 Acestea sunt b7c),I,ru t. saTak6Too, despre care vorbeste Thu-
cydide VI, 43 VIII, 24. A ristot, Politica, V, 2, 8. Observ5.
fti
in räsboiul peloponesiac infrangerile pe uscat au decimat
class bogatg a Atenel, 3cez rò to5 xaTaVyrou CPCpwretSeariat. In
ceiace privelte Roma vezi Titu-Livin I, 42; Denys IV, 17-20; VII,
59; Salu4tiu, Yugurtha, 86: Aullu Gellu, XVI, 10.
2 elyre5 ob rpuTstiowco. Harpocration, dup5, Aristophan.
4 Doug pasagil din Thucydide ne araa c5. inca in timpul sKu
cele 4 clase erau deosebite in 7 in ceeace prive§te serviciul militar. Oa-
meni primelor doul clase, Pentacosiomedimnii, i cavalerii serveau
in cavalerie. Oamenii celei de a treia clasg, zeugitil erau hopliti
istoriul semnaleaz5, ca o exceptie faptul c§, erau intrehuintati i ea
marinari la nevoe (III, 16). In alt lu Thucydide socotind victi-
mele ciumei, Ii a.zezä in trei categorii: cavalerii, hoplitii i in-
sfir§it multirnea de rand, Fi ?3,5,5 óxkog (III, 87 . Patin c5,19 putin
au fost admii i thetii in armati (Thucydide, VI, 43 Antiphon in
Harpoeration V° fii1cs5).
www.digibuc.ro
.382 CARTEA IV. - REVOLUTIUNILE
putin clasa mijlocie posedg puterea de a guverna. Acest

regim politic îi avu meritele sale, asa cum orice regim
le poate avea, când este conform moravurilor epocei
când credintele nu-i sunt protivnice. Nobilimea sacer-
dotalg a epocei precedente desigur cg, adusese mari ser-
vicii; cgci ea era aceia care pentru prima datg stabilise
legi i fundase guverngminte regulate. Ea intretinuse
timp de mai multe secole, calmä i demng, vieata socie-
tgtilor umane. Aristocratia banului avu un alt merit:
imprimg societgtii i inteligentei o impulsiune noug.
scutg din muncg, sub toate formele, ea einsti i stimulg
munca. Acest nou regim dgdea cea mai mare valoare po-
liticg omului eel mai muncitor, eel mai activ, sau cel mai
indemânatec; era deci favorabil desvoltgrii industriei
comertului; si era favorabil i progresului inteleetual;
cgci dobindirea acestei boggtii, care deobicei se astiga
si se pierdea dupg meritul fiecgruia, fgcea din instrue-
ie primg, necesitate si din inteligentg, cel mai pu-
ternie resort al ocupatillor omenesti. Deci nu trebuie s.
ne surprindg faptul cg, sub acest regim Grecia si Roma
lgrgirg limitele culturii kr intelectuale i fácurg
un pas mai departe in
Clasa bogatg, nu pgstrg insg stgpânirea atgl de mult
timp cat o pgstrase nobilimea ereditarg. Titlurile sale la
dominatie n'aveau eceiasi valoare. Ea nu avea acel cará,c-
ter sacru, care investmânta pe vechiul eupatrid; nu dom-
nea in virtutea credintelor i prin vointa zeilor. N'avea
mimic intr'insa care sg, aibg stgpânire asupra constiintei
si care sg, forteze pe orn sg,* se supung. Gad omul nu se
pleacg decgt inaintea a eeiace el crede di este drept sau
inaintea a ceia ce pgrerile lui Ii aratg, a fi en mult su-
perior lui. El s'a putut supune mult timp in fata su-
perioriatii religioase a eupatrizilor, care spuneau rued-
ciunea i aveau in posesiunea lor pe zei. Beggia nu im-
punea insg. Fatg, de boggle sentimentul eel mai obici .
nuit nu este respectul, ci invidia. Neegalitatea politieg,
care rezulta din deosebirea, de avere, li s'a parut curând
o nedreptate i oamenii luptarg s'o facg sa disparg.
www.digibuc.ro
0 ARISTOCRATIE A BOGITIEI 383
Dealtfel, seria revolutiilor odatâ inceputâ, nu se mai
puLea opri. Vechile principii erau rAsturnate si nu mai
existau nici traditii, nici reguli hotârite. Era un senti-
ment general de nesigurantI, care fâcea ca nici o consti-
tutie sI nu poatâ dura multg, vreme. Noua aristocratie a
fost deci atacatâ asa cum fusese j cealaltâ; cei säraci
voirâ sâ, fie cetâteni i luptarä pentru a pâtrunde la ran-
dul lor In corpul politic.
Ne este imposibil sä inträin in amânuntele acestei lupte
noui. Istoria cetdtilor, pe rakurg ce se depârteazI de ori-
gin5, se deosebeste din ce in ce. Cetâtile urmeazA aceiasi
serie de revolutii; aceste revolutii se prezintâ big, sub
forme foarte diferite. Trebuie cel putin sâ facem obser-
vatia cl in orasele In care principalul element al bogâtiei
era pâmântul, clasa bogatâ fu mai mult timp respectatI
stapâni mai mult; i dimpotrivI, In cetâti ca Atena,
In care erau putine bogâtii teritoriale si unde se imbogit-
teau mai mult prin industrie i comert, nestatornicia
averilor desteptä mai degrabI invidia sau sperantele cla-
selor inferioare i aristocratia fu atacatN, mai de timpurin.
Bogatii Romei-rezistarâ mult mai bine decât cei din
Grecia; aceasta din cauze pe care le vom spune mai de-
parte. Insâ când citim istoria greacâ, observäm cu care-
care surprindere cât de slab se apArg noua aristocratie.
Este adevârat el ea nu putea, asa cum au fkut eupatrizi,
sâ opunI adversarilor ler marele i puternicul argument
al traditiei i al pietâtei. Ea nici nu putea sâ cheme In
ajutor zeii si. strämosii. N'avea sprijin nid in propriile
sale credinte: ea n'avea credintd In legitimitatea pri-
vilegiilor sale.
Avea de partea sa forta armatâ; insâ chiar i aceastA
superioritate sfhrsi prin a-i lipsi. Constitutiile pe care
dau statele ar dura fârâ indoialâ mai multá vreme,
dacä fiecare stat ar putea träi izolat sau cel putin ar pu-
tea tfaii. tntotdeauna In pace. Insboiul insA sdruncing me-
canismul constitutiilor si gräbeste schimbärile. Ori, Intro
cetAtile Greciei i Italiei, starea de rkboi era aproape
perpetuä. Serviciul militar apdsa mai greu asupra clasei
www.digibuc.ro
bogate, cdci ea era aceia care ocupa primul rang in lupte.

Adeseori, la intoarcerea din luptil, ea intra in oras deci-
mal/ si slaked, in neputintg deci de a tine piept partidului
popular. La Tarent, de exemplu, clasa superioard pierzând
cea mai mare parte din membrii sai, inteun rgsboi impo-
triva Japygilor, democratia se stabili deindatd in cetate.
Acelas lucru se produsese la Argos cu treizeci de ani mai
inainte: in urma unui räsboi nenorocit impotriva Spartani-
lor, numärul adeváratilor cadteni devenise gat de mic in-
cât a trebuit sä li se dea drept de cetiltenie la o seamd de pe-
rieci '. Tocmai pentru a nu ajunge la aceastd extremitate,
Sparta purta atäta grije de viata adeväratilor Spartani.
Cât despre Roma, rgsboaiele sale continue explicä In mare
parte revolutiile sale. Rdsboiul i-a distrus in primul rând
patriciatul; din trei sute de familii care compuneau aceastä
cast/ in timpul regilor, a mai rámas abia o treime dupg
cucerirea cetAtii Samnium. Rdsboiul a secerat apoi plebea
primitivg, acea plebe bogatg si curagioasg, care era ea-
prinsg in cele cinci close si care forma legiunile.
Unul din efectele rgsboiului era faptul cá cetgtile erau
aproape intotdeauna constrânse sd inarmeze si clasele
inferioare. Pentru aceste motive la Atena si in toate ora-
sele maritime, nevoia unei marine si luptele pe mare, au
dat clasei sdrace importanta pe care i-o refuzase consti-
tutia. Thetii ridicati la rangul de vdslasi si chiar soldati si
având in mâinile lor mântuirea patriei, s'au simtit necesari
si au devenit indrázneti. Aceasta a fost origina democra-
tiei ateniene. Sparta se temea de rásboi. Putem sd vedem
in Thucydide cu ce incetineald si silä intra ea in rasboi.
In rásboiul peloponesiac se ldsase târâta färd voie; ins/
ce sfortgri a filed ca sä iasg din acest rdsboi! Cfici. Sparta
era silitä sg-si inarmeze 62rop.stoys5, neodamozii, methe-
cii, laconienii si chiar hilotii; ea stia foirte bine cd orice
rgsboi, inarmând clasele care pang, atunci fuseserä opri-
mate, puneau cetatea In pericol de revolutie si ar fi fost
7-10,-o:oi, la intoarcerea armatelor, sau sd se supung legii
hilotilor, sau sg ggseaseg mijlocul de a-i masacra fárd
1 Aristot, Politica, V, 2, 8.
www.digibuc.ro
0 ARISTOCRATIE A BOGATIEI 385
sgomot Plebeii calomniau Senatul roman când Ii repro-
sau cg, intotdeauna cautg rgsboaie uoui. Senatul era
prea dibaci. Stia câte concesii i câte esecuri in for il
vor costa aceste räsboaie. Nu le putea evita insg, cth
Boma era inconjuratg de dusmani.
E deci in afarg de indoialg cg" rasboiul, putin ate pu-
a umplut distanta pe care aristocratia banului o pu-
sese intro dânsa i clasele inferioare. Pe aceastä cale s'a
intâmplat ea constitutiile sg fie in dezacord cu starea so-
cialg i de aci s'a nascut nevoia ca ele sg fie modificate.
De altfel, trebuie sg recunoastem ca mice privilegin era
in mod fatal in contradictie cu principiul care guverna
atunci. Interesul public nu era um principiu care sg fie
de natura sa autorize i sg menting mult timp neegali-
tatea. El ducea inevitabil la democratie.
Aceasta e atât de adevgrat, Inca a trebuit, mai curând
sau mai târziu, sa se dea pretutindeni, tuturor oamenilor
liberi, drepturi politice. De indatg ce plebea romang a voit
sä aiba comijii proprii, a trebuit sa admitg pe proletari,
n'a mai putut sa menting impärtirea pe clase. Cea
mai mare parte dintre cetgti vgzu astfel formându-se
adungri cu adevarat populare §i sufragiul universal se
stabili.
Ori, dreptul de vot avea atunci o valoare incom-
parabil mai mare cleat aceia pe care poate s'o
aibg in statele moderne. Printrânsul, ultimul cetgtean
contribuia la toate afacerile, numia magistratii, fäcea
legile, impartea dreptatea, hotgra rgsboiul sau pacea
redacta tratatele de aliantg. Era deci deajuns aceastä ex-
tensiune a dreptului de sufragiu pentru ca Intreg guvernul
sg fie cu adevgrat democratic.
Sa facem o ultimg remarca. S'ar fi putut poate inlgtura
ridicarea democratiei, daa, s'ar fi putut intemeia aceiace
Thucydide numeste bkrrapxEa óv p(4, adicg guverngmân-
tul pentru câtiva i libertatea pentru toti. Grecii insg
n'aveau o idee clarg despre libertate; drepturile indivi-
duale intotdeauna au fost lipsite la dânsii de garantie.
Vezi ceeace povestqte Thueydide, IV, 80.
Biblioteca Universitark Vol. VI. 25
Stim, prin Thucydide, care desigur nu poate fi suspectat

de prea mult zel pentrn guvernamantul democratic, ca.
sub dominatia oligarhiei poporul era expus la multe ve-
xatiumi, multe condamnari arbitrare, executii violente.
Citim In acest istoric: Ca era nevoe de regimul demo-
cratic pentru ca cei saraci s wan', avea un refugiu si
cei bogati un frau". Grecii n'au §tiut niciodatä s Im-
pace egalitatea civil cu inegalitatea politica. Pentru ca
saracul sa nu fie atins In interesele sale personale, li s'a
parul necesar sä aiba un drept de sufragiu, s'a', fie
judedtor In tribunal §i sä poata fi magistrat. Daca ne
amintim de altfel ca la Greci statul era o putere absoluta
§i ca nici un drept individual n'avea putere impotriva lui,
vom intelege ce imens interes avea fiecare om, chiar si
cel mai umil, ea; aiba drepturi politice, adica sa fad parte
din guvernamânt. Suveranul colectiv flind atat de atot-
puternic, omul nu putea sa Insemne ceva, cleat fiind un
membru al acestui suveran. Siguranta i dernnitatea lui
tineau la acest lucru. Ei voiau sa posede drepturi politice
nu pentru a avea adevarata libertate, ci pentru a avea
cel putin ceva care sä-i tina locul.
CAPITOLUL XI
Regulele guvernämântului democratic; exemplul

democratiei ateniene.
Pe masura ce revolutiile îi urmau cursul lor i societa-
tatea se del:aria de vechiul regim, guvernamblitul devenea
din ce In ce mai anevo'os. Trebtiau reguli mai minutioase,
mecanisme mai complicate si mai delicate. Aceasta se
poate vedea din exemplul guvernamantului atenian.
Atena avea un foarte mare numar de magistrati. In
primul rand ea pastrase pe toti aceia ai epocei precedente,
arhontele care dadea numele sau anului si veghea la perpe-
tuitatea cultului casnic, regele, care savarsea sacrificiile,
polemarcul, care era sef al armatei si judeca pe straini,
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNAMILNTULUI DEMOCRATIC 387
mi. 6 thesmoteli, cari, in aparentk impgrteau justitia,
in realitate Insg, ei nu fâceau decat sg, prezideze =rile
jurii; ea mai plstra 'pica pe cei zece ieponoEot care con-
sultau oracolele i sgvârseau oarecari sacrificii, pe napiattot
cari intovdräseau pe arhonte i pe rege la ceremonii, cei
zece athloteti, care serveau patru ani pentru a pregati
serbgrile Atenei, insfârsit prytanii cari, in numâr de
eincizeci, se gdseau reuniti in permanentä pentru a ve-
ghia la intretinerea focului ce ardea pe altarul public si
la continuarea ospetelor sacre. Aceasta listä ne aratä c.
Atena rämânea credincioasg traditiilor timpurilor vechi;
atâtea revolutii nu ajunseserä Inca s. distrugg acest res-
pect superstitios. Nimeni nu indrâznea s rupä cu vechile
forme ale religiei nationale; democratia continua cultul
instituit de eupatrizi.
Veneau apoi magistratii special creati pentru democra-
tie, care nu erau preoti si care vegheau la interesele mate-
riale ale cetâtii. Erau in primul rând cei zece strategi,
cari se ocupau eu afacerile räsboiului si ale politicei;
apoi cei zece astynomi, cari aveau grija politiei; cei zece
agoranorai, care vegheau asupra pietelor orasului
celor din Pyreu; 15 sytophilaci, care supravegheau vân-
zarea graului; eincisprezece metronomi, cari controlau
mäsurile i greutätile; zece pdzitori ai tezaurului; zece
contabili; cei unsprezece care erau insgrcinati cu execu-
tarea sentintelor. S. adâuggm ca cea mai mare parte a .
acestor magistraturi se repetau In fiecare trib i in fie-

care demd. Cel mai mic grup de populatie in Atica îi
avea arhontele säu, preotul, secretarul, contabilul i seful
sgu militar. Aproape nu puteai s faci un pas in orias
sau la targ, fgrg, s te intâlnesti cu un magistrat.
Aceste functiuni erau anuale; rezultg, de aci cg aproape
nu exista ora care sä nu fi nâdâjduit sà exercite vreuna la
rândul sau. Magistratii-preoti erau ttasi la sorti. Ma-
gistratii care nu exercitau decât functiuni de ordine pu-
blicâ erau alesi de popor. Totusi, exista o precautiune
impotriva capricilor soartei, sau acele ale sufragiului uni-
versal; Fiecare nou ales cládea un examen fie in fata Se-
www.digibuc.ro
natului, fie in fata magistratilor care plecau din funo-

tie, fie in fata areopagului; Jau pentrua, s'ar fi
cerut dovezi de capacitate sau de talent, ci pentrucA se
rácea o ancheti asupra probitä,tii omului si a familiei
sale; se mai cerea de asemenea ca orice magistrat sg, po-
sede nn patrimonitt compus din pmânturil.
S'ar Orea cá ace§ti magistrati, alesi prin sufragiile
egalilor lor, uumii numai pentru un an, responsabili
chiar revocabili, ar fi avut putin prestigiu i autoritate.
Este suficient insg, s. citim pe Thucydide i pe Xeno-
phon, pentru a ne asigara c ei erau respectati i ascul-
tati. A fost intotdeauna in caracterul celor vechi, chiar
al Atenienilor, o mare aplecare de a se supune unei dis-
cipline. Aceasta era probabil consecinta obicinuintei de
a asculta, pe care le-o cráduse guvern'Amântul sacerdotaL
Erau obicinuiti s respecte statul i pe toti aceia cari, pe
trepte deosebite, Il reprezentau. Nici nu le trecea prin
gând mgcar s dispretuiasa un magistrat, pentruch- era
alesul lor; sufragiul trecea drept unul din isvoarele cele
mai sfinte ale autorit4ii 2.
Deasupra magistratilor care n'aveau ad), insilreinare
decât aceia de a executa legile, era Senatul. Acesta era
numai un corp deliberativ, un fel de consiliu de Stat;
n'avea nici o putere de actiune, nu fIcea legi si nu exer-
cita nici o suveranitate. Nimeni nu vedea nici un inco-
venient in faptul c5.. era reinoit in fiecare an; cAci nu
pretindea dela membrii s.i nici vreo inteligen% superi-
oarà, nici o mare experientA. El era compus din cei cinci-
zeci de prytani ai fiec6rui trib, care le exercitau pe
Dinarc, adv. Demostenem, 71. Tok v6p.00g apoXiTetv err/m-
m(1), Tip, Trap& Teti s4-1p.00 rcEottv 2,4co5nr. 1.ap.ßervery, rrat8onorsicitiat
%uTà Tok yóp.oug ilv ink Spam r.extirAlac.
2 Asta nu inseamnX c magistratii Atenei ar fi fost respectati
temuti, tot atil ct eforii Spartei sau consulii Romei. Fieeare ma-
gi,trat atenian, nu numal el, era obligat s dea socoteal& &and
expira sarcina sa, mnsí chiar in timpul magistraturei sale putea sg,
fie clestitult printeun vot al poporului (Arista, in Harpocration V,
Kopia ; Pollux VIII, 87 ; Dernostene in Timoteum, 9). Evemplele
unei astfel de destituiri sunt relativ destul de rare.
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNX.M.ANTULUI DEMOCRATIC 389
rand functiunile sfinte i deliberau intreg anul asupra
intereselor religioase sau politice ale orasului. Probabil
pentrucä Senatul la origine nu fusese decat reuniunea
prytanilor, adia a preotilor anuali ai focului sacru, se
pästrase obiceiul ea ei s'd fie numiji prin tragere la sorti.
Trebue sä. adAugäm, e dupá ce soortii se pronuntaserä,
fiecare nume suferea o cercetare i dacg, nu era gäsit su-
ficient onorabil, era Inläturat
Mai sus chiar decat Senatul era adunarea poporului.
Acesta era adeväratul suveran. Insä dupà cum in mo-
narhiile bine cortstituite, monarhul se Inconjurä de pre-
cautii Impotriva propriilor sale capricii i greseli, tot
asa demoerati.a avea reguli invariabile cärora se supunea.
Adunarea era eonvocatä de prytani sau de stra-
tegi. Ea se tinea Intr'o incintä consacratä de religie; dis-
dedimineatä preotii, dupà ce lniconjurau incinta, numitä
Pnyx, Injunghiau vietime i invocau protectia zeilor.
Poporul sta asezat pe bänci de piaträ. Pe un tel de es-
trad5., mai ridicat'd stäleau prytanii sau proedrii, cari
prezidau adunarea. Dupä ce se a4eza toatä lumea
un preot (voe) gläsuia astfel: Pästrati
linistea religioasa ( s6rip.fx ); ruga..ti zeii si zeitele
inrumea principalele divinitäti ale tairii), pentra ea
totul sä se petreacI &At mai bine In aceasra adunare,
pentru cel mai mare folos al Atenei i pentru fericirea ce-
tätenilor Apoi poporul, sau eineva In numele säu,
fa'spundea: Invocam zeii, pentru ca ei sà proteguiasc6.
cetatea. Fie ea pärerea celui mai intelept sà prevaleze!
SA fie blestemat acela care ne va da sfaturi rele, care va
pretinde sä, schimbe decretele i legile sau acela care ne va
descoperi secretele noastre inamicului".
Esehin, in Otesiphuni, 2. Demostene, h Neaeram, 3. Lysias, in
Philon, 2. Harpoeration, V iitt),axtilv.
9 Esehyn, In Tinzarch. 23. In Clesiphurn 2-6. Dinarque, in
Aristogiton; 14: '0 vóp.oç xeXtOtt eWep.svov Tim/ wiipoxa Rs'C' sbcp-q-
p.tas o5coug Sp.1v ò ooXs6saficcr., St66vca. Demostene, De
falsa legat., 70: ta69.' ¿nip Sp.@ v xa6' ix&otly rv xxX-ricEay stí-
xmat b v.41po v6p.q.) npootstamiva, 70: cf. Aristophan, Thesmoph.,
295-350. Pollux, VIII, l04.
www.digibuc.ro
390 CARTEA 1V. REVOLUTIUN1LE
Apoi crainicul, dupa porunca presedintilor, spunea des-

pre ce chestiune se va ocupa adunarea. chestiunile care
erau prezentate poporului trebuia s. fi fost mai Intai stu-
diate si discutate de Senat. Poporul n'avea ceiace in lim-
bajul modern se numeste initiativa; Senatul Ii aducea un
proiect de decret; el putea respingä sau sa-1 achnita.
insà nu avea dreptul sa, delibereze asupra altor chestiuni.
Dupe', ce crainicul cetia proectul de decret, discutiunea
era deschisa. Crainicul spunea: Cine vrea sä ia cuvân-
tul?" lOratorii se urcau la tribune', dupa. varsta. Orisicine
putea sa vorbeasca, fàrà deosebire de avere i nici de pro-
fesiune, cu conditia numai sà fi dovedit ea', se bucura de
drepturile politice, ea, nu datora nimic Statului, cà mo-
ravurile sale erau curate, ca. era casatorit legitim, cá po-
seda un lot de pämânt In Atica, ca-si indeplinise toate
datoriile fata de parinti, cá facuse toate expeditiile mi-
litare pentru care fusese concentrat i cá nu-si aruncase
scutul in nici o lupta 1.
Aceste precautiuni odatá luate Impotriva elocventei,
poporul i se abandona apoi cu totul. Atenienii, dupa. cum
spune Thucydide, nu credeau cá cuvântul poate sá
strice actiunii. Ei sinateau dimpotriva, nevoia se: fie
luminati. Politica nu mai era, ea in regimul precedent, o
chestie de traditie si de credintä. Trebuiau sá judece
sä cântareascä motivele. Discutia era necesara; caci orice
chestie era mai mult sau mai putin obscure', i singur cu-
vântul putea scoate adevarul la lumina.. Poporal atenian
voia ca fiecare chestiune sä-i fie prezintatá sub toate as-
pectele sale diferite $i sà i se arate limpede, pentru
contra. El tinea foarte mult la oratorii sai. Se spune cá
erau plàtifi In argint pentru fiecare discurs pronuntat la
fribuna.2. Ei faceau un lucru si mai bun Inca; le &Idea
ascultare; cáci nu trebuie sa ni-i Inchipuim ca o multime
turbulenta i sgomotoasà. Atitudinea poporului era tocmai
tore.tuanía frert6pcuy. Esehin, in Timarehum, 27-33. Dinare
in Dvinostenenv., 71.
2 Asa eel putin spune Aristophan, Vie8pile, 691 (Dipec aovo-
ptx&v, Spay,P.4p. Seoliastul adaugtt : 'FAcip.euvoy ot ktopec aPc'XP.411"
Ste ouvvópouy Snip rç vóXwç.
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNkMÂNTULUI DEMOCRATIC 391
contrarie; poetul comic il reprezintä ascultänd cu gura
cäscatä nemiscati, pe bäncile de piaträ 1. I4toricii tii
oratorii ne descriu In mod frecvent acest reuniuni popu-
lare; aproape niciodatä nu vedem un orator intrerupt. Fie
ca e Pericle san Cleon, Eschin sau Demostene, poporul
e atent; fie ca este magulit sau criticat, el asculta. El lasä
pe oratori sa-si exprime pärerile cele mai opuse cu o rab-
dare demnä de lauda. Uneori murume, niciodatä tipete
sau huidueli. Oratorul, orice ar spune, poate intotdeauna
sä ajungä la sfârsitul discursului sau.
La Sparta elocventa nu este de loc cunoscuta, caci prin-
cipiile de guvernamänt nu sunt aceleasi. Aristocratia mai
guverneazä Inca si ea are traditii fixe, care o dispenseazä
sä desbatä mult timp pentru si contra fiecare subiect. La
Atena poporul vrea sa fie instruit si nu se hotäräste cleat
dung o desbatere contradictorie. Nu actioneazä decat in
mäsura in care este convins, sau crede cä este convins.
Pentru a pune in miscare sufragiul universal sunt ne-
cesare cuvântärile; elocventa este resortul guvernämântu-
lui democratic. Astfel oratorii isi iau de en vreme titlul
de demagogi, adicä conducätori ai cetätii; cAci ei sunt
aceia, de fapt, care o fac sä actioneze si care determinä
toate hotaririle sale.
Se preväzuse cazul când un orator ar face o propunere
contrarie legilor existente. Atena avea magistrati spe-
ciali, pe care-i numea päzitorii legilor. In numär de 7,
ei supravegheau adunarea, asezati pe scaune inalte si pä-
reau cä reprezintä legea, care este deasupra poporului
insäsi. Daa vedeau eä o lege era atacata, opreau pe ora-
tor in mijlocul discursului ei ordonau disolvarea ime-
diatä a adunärii. Poporul se imprästia, färä sä mai aibä
dreptul sä voteze.
Exista o lege, putin aplicabilä in adevär, care pe-
depsea pe orice orator dovedit c'd ar fi dat un sfat räu
poporalui. Mai era alta, care interzicea accesul tribunei
1 Aristophan, Gavaterii, 1119.
2 Pollux, VIII, 97. Philocor, Fragmenta, col. Didot, p. 497.
www.digibuc.ro
392 CARTEA IV REVOLUTIUNILE
oriedrui orator, care ar fi propus de trei ori rezolutii con-

trarii legilor existente
Atena stia foarte bine cä democratia nu se poate sus-
tine, dedt prin respectul legilor. G-rija de a &auto, schim-
bärile care ar fi fost potrivit sä fie aduse in
apartinea in special thesmotetilor. Propunerile lor erau
prezentate Senatului, care avea dreptul sd le respingd, nu
insä sä le transforme in legi. In caz de aprobare Senatul
convoca adunarea si-i impArtdsea proectul thesmotetilor.
Poporul insä, nu trebuia s rezolve mimic imediat; el ar
maw, discutiunea pe o altä, zi i in acest timp desemna
5 oratori, tare aveau drept misiune specialä apArarea ve-
chei legi i fkeau sA reiasä inconvenientele inovatiei pro-
puse. In ziva fixatA poporul se intrunea din nou si as-
culta mai inthi pe oratorii insärcinoti cu apdrarea legior
vechi, apoi pe aceia care sprijineau pe cele noui. Nici dupä
ascultarea discursurilor, poporul nu se pronunta Ind. El
se multumea s numeased o comisiune foarte numeroasA,
dar compusA mumai din bArbati care exercitase func-
tiunea de judecätor. AceastA comisiune relua examinarea
chestiunei, aseulta din nou pe oratori, discuta si delibera.
Dad nu admitea legea propusg, judecata sa era fard apel.
Dad, o aproba, mai reunea Ind odatd poporul, care pen-
tru a treia Gard trebuia insfArsit sä, voteze 6 ale cdrei
sufragii, transformau propunerea in lege
Cu toate aceste mäsuri foarte prudente se putea in-
tampla ea o propositiune nedreaptA sau funestä sd fie to-
tusi adoptatd,. Insd .legea noua purta numele autorului
sAu, care mai tärziu putea sg, fie urmArit in justitie
pedepsit. Poporul, ea un adevä'rat suveran, era reputat
impecabil, fiecare orator in parte rämânea insA intot-
deauna responsabil de sfaturile pe care le dAduse 3.
Ateneu, XII, 73, Pollux, VIII, 52. Vezi G. Perrot, Histoire du
Droit public d'Athènes, Cap. II.
2 Vezi asupra acestor punote ale constitutiet ateniene, cele doul
diseursuri ale lut Demostene, Impotriva Int Leptin i Timocrate;
Eschin, n Otesiphontem, 38-40; Andocide, De Mysteriis 83, 84;
Pollux, VIII, 101.
3 Thucydide, III, 43. Demostene, in Timocratem.
www.digibuc.ro
REGULELE GUVERNAMINTULUI DEMOCRATIC 393
Acestea erau regulele de care asculta democratia.
Nu trebuie sg," conchidem de aici eg ea nu ar fi gresit
nicioclatg. Oricare ar fi forma de guvernkrafint, monar-
hie, aristocrate, democratie, sunt momente in care stkpâ-
neste ratiun ea si intealtele pasiunea. Nici o constitutie nu
a suprimat vreodath slbiciuni1e i vitiile naturii orae-
nesti. Cu cât regulele sunt mai minutioase, cu atât do-
vedesc mai mult cg conducerea societAtii e grea i plink
de pericole. Democratia nu putea s dureze decât gratie
prudentei.
Ne i mirg munca pe care o impunea oamenilor
aceastg, democratie. Era um guverngmânt foarte la-
borios. Iatg, cum se petrecea vieata unui atenian: Inteo
zi e chemat la adunarea demei sale i trebuie sg delibereze
asupra intereselor religioase sau financiare ale acestei
miei asociatii. Intr'artg zi e convocat la adunarea tribului
sgu; trebuie s aranjeze o serbare religiooasg, sau sg, exa-
mineze cheltuelile, sau sk facg decrete, sau sg numeascg
conducktori i judecátori. De trei ori pe lung, regulat
trebuie sg, asiste la adungrile generale ale poporului; nu-i
este inggduit sg lipseascg. Ori, sedinta e lungg; el nu se
duce acolo numai pentruca sg, voteze: venit disdedimi-
neatg, trebuie sg Tgmâng, pâng la o org inaintatg, pentru
a a.sculta pe oratori. El nu poate sg voteze decât dacg a
fost prezent la sedintä bleb; dela deschidere i dacg a
ascultat toate discursurile. Acest vot este pentru dânsul
o afacere din cele mai serioase; aci e vorba de a se numi
sefi politici i militari, adica pe aceia cgrora interesele
vieata sa le vor fi incredintate pe timp de un an;
aci trebuie s. stabileaseg un impozit sau s transforme
o lege; alte ori trebuie s voteze in privinta rgsboiului,
desi stie cä, va trebui sg-si dea sângele sgu si al fiului
sgu. Interesele individuale sunt inseparabil legate de in-
teresul Statului. Omul nu poate fi nici indiferent, nici
nsuratic. Dug, se insealg, stie ck in curând isi va lua
pedeapsa i cg cu fiecare vot îi angajeaz i vieata
averea sa. In ziva in care s'a hotkrit nenorocita ex-
peditie in Sicilia, nu era nici un cetgtean, care sg nu-si
fi dat searna c unul dintre ai ski, va face parte dinteinsa
www.digibuc.ro
trebuie sä-si dea toatä osteneala i sä chibzuiascg

avantagiile si pericolele unui asemenea räsboi. Era ab-
solutä nevoe ca ei s. cugete i sä se lumineze, dci o
Infrângere a pa-trig era pentru fiecare cetätean o sc5,-
dere a demnitAtii sale personale, a sigurantei si a bo-
gätiei sale.
Datoria cetäteanului nu se märginea numai la -mt.
and Ii venea rândul trebuia sä fie magistrat in dema sau
in tribul sgu. La ficcare doi ani era heliast, adid, jude-
cAtor i petrecea tot anul acela in tribunal, ocupat sä, as-
culte pledoariile i sA aplice legile. Nu era nici un cetigean
care sä nu fi fost chemat de douá ori in vieata sa sA facä
parte din Senatul celor cinci sute; atunci, timp de un an
an, el era ocupat tu fiecare zi, de dimineatá pâtiä seara,
primind depozitiile magsitratilor, controländu-le soco-
telile, raspunzand ambasadorilor sträini, redactând in-
structiile ambasadorilor atenieni, examinând toate aface-
rile care trebuiau sä fie supuse poporului i preparând
decretele. In sfärsit putea fi magistrat al cetätii, arhonte,
strateg, astynom, dacá sotul sau sufragiul II desemna.
Vedem cá faptul de a fi cetätean al unui Stat democrat
era o sarcing destul de grea i cá aceasta-i putea ocupa
aproape intreaga existentä i cA-i rämânea foarte putin
timp pentru munca personalä i vieata casnid. Astfel
Aristote spunea eu foarte multä dreptate eh' omul care
avea nevoe sä munceascá pentru a trai, nu puteau fi ce-
tätean. Atât erau de mari cerintele democratiei. Cetä-
tanul, ca i functionarul public din zilele noastre, se da-
tora intreg Statului. In räsboi Ii adea sângele si in
timp de pace tot timpul eau. El nu era liber sä lase la o
parte afacerile publice, pentru a se putea ocupa cu mai
multi grije de afacerile sale. Mai degrabä îi neglija
afacerile sale, pentru a munci in folosul cetätii. Oamenii
Se crede c erau aproape vase mii de heliavi la 18 000 de ce-

titteni; ins5, trebue s tliem din aceastit ultimA Writ, pe toti acela
cari nu avean Ind. 30 de ani, bolnavii, absentii, cei cari erau In
rizboi, eel loviti de atimie i instIrvit acei cari erau dovediti in-
capabili de a judeca.
www.digibuc.ro
BOGATI L SÄRACI 395
Ii petreceau vieata, guvernând, Democratia nu putea
dura cleat sub forma muncei tneineetate din partea tutu-
ror cetAtenilor sài. Indatá ce zelul lor scadea, ea trebuia
sau sä disparA sau s`á se corup5..
CAPITOLUL Xli
Bogati i sfiraci; democraia dispare; tiranii

popularP
and seria revolutiilor aduse egalitatea Intre oamenii

când n'au mai avut motiv s se lupte pentru principii
drepturi, oamenii au inceput sä se idsboiascd, pentru
interes. Aceastg noug perioadä a istoriei cetà"tilor n'a In-
ceput pentru toate cet6tile in acelas timp. In unele din
ele ea urrna", imediat dup6 stabilirea democratiei; In
altele nu ap5,ru decât dupa rali multe generatii, care
stiuserg, s`á se guverneze In liniste.
Ins6 toate cetätile, mai curând sau mai târziu, au in-
trat In aceste lupte deplorabile.
Pe nadsura ce se depärtasera de vechiul regim, se for-
mase o clasä säracg. Mai inainte, când fiecare orn faleea
parte dinteo gens i aye°, stäpâmul sau, mizeria era a-
proape necunoseutg. Omul era hränit de sapanul
sgu; acela cgruia Ii dgdea ascultare, In schimb era dator
sà-I ajute la toate nevoile sale. Revolutiile Insà. care
desfiintaseel 76vog , schimbaserà i conditiile de vieatI.
In ziva. in care omul se emancipase de legriturile diem-
telei, Valzu ridicându-se in fata lui necesitdtile i greu-
täfile Vie* devenise mai independentà, big
in acelas timp mai laborioas6 0 mai pling de accidente.
Fiecare avea de aci inainte grije de buna sa stare, de
plkerile i obligatiile sale. Ernul se imbog4ise prin acti-
vitatea sau norocul sau, altul rAmAsese sgrac. Inegali-
tatea de avere e inevitabilä in mice societate care nu vrea
sg, ramâna In starea patriarhalä sau In starea de trib.
Democratia nu suprima mizeria, ci dimpotrivb; o fgeu
www.digibuc.ro
mai sensibilg. Egalitatea depturilor politice Pam iasg

mai bine in relief inegaliiatea
Cum nu exista altg, autoriltate care' sg se ridice deo-
potrivg deasupra bogatilor i sgracilor, constrgagg
sg trgiascg in pace, ar fi fost de dorit ea principiile eco-
nomice i conditiunile de muncg sä, fi fost astfel, ineâtt
eele doug clase sg fie silite s trgiascg in bung intelegere.
A.r fi trebuit, de exemplu, ca ele sg, aibä, nevoe una de
alta, ea bogatul sg. nu se poatg imboggti deal cergnd
eelui sgrac munca sa si ea astfel cel sgrac sg-si ggseascg.
mijloacele d trai, muncind pentru cel bogat. Atunci nee-
galitatea averilor ar fi stimulat activitatea i inteligenta
omului; ea nu ar mai fi dat nastere la coruptie si rgsboaie
tivile.
Mu lte cetgti insg erau cu totul lipsite de industrie
{le eomert: ele n'avean deei resurse ea sg-si märeaseg
suma averii publice, pentru ca astfel sg, poatg da sgracu-
lui o parte, flrg a prejudicia pe nimeni. Acolo unde exi-
sta comert, aproape toate beneficiile erau pentru bogati,
In urraa pretului exagerat al banului. Dacg exista o in-
dustrie muneitorii, cei mai multi dintre ei erau solavi. Se
stie ciI bogatul din Atena sau din Roma avea in casa sa a-
teliere de tesgtorie, de bijuterii, de armurgrie i toti lu-
ergtorii eran sclavi. Chiar profesiunile liberale erau
-aproape inchise cetgteanului. Medic era de cele multe ori
um Belay, care vindeca bolnavii In folosul stgpgamlui sgu.
Functionarul din bancg, multi architecti, constructorii de
eorgbii, functionarii inferiori ai Statulni, erau sclavi.
Sclavia era un flagel, de care suferea mnsiIi societatea
liberg,. Cetäteanul ggsea foarte putin de lucru. faipsa de
ecupatie Il fgcu incurand lenes. Cum el nu vedea mun-
cind. decgt pe selavi, Incepu sI dispretuiascg munca. Ast-
fel, obiceiurile economice, dispozitiile morale, prejudecg-
totul se intrunea pentrn a bnpedica pe cel sgrac sg
iasg, din mizerie i sg tfliascg in mod cinstit. Boggtia
sgräcia nu erau constituite in asa fel ca sg poati Arai
in pace.
Sgracul avea egalitate de drepturi. Desigur Irisl cg
www.digibuc.ro
BOGATI I SARAct 397
suferintele sale zilnice 11 fkeau sa se endeasca c egali-
tatea de avere iar fi fost mult mai folositoare. Ori, nu
a trecut multa vreme pfina sa-si dea seama c egalitatea
pe care o avea Ii putea servi s o dobândeasc i pe cea
pe care nu o avea i c stapan pe vot, putea sä deving
stapän i pe bogätii.
Incepu prin a voi s traiasca din dreptul sau de vot.
So rasa sa fie platit pentru a asista la adunare sau pen-
tru a judeca in tribunale j. Dug, ceitatea nu era destul de
bogatà, pentru a putea contribui la asemenea cheltueli,
saracul avea alte resurse. Ii vindea votul si cum ocazi-
unile de votat erau destul de dese, putea s traiasca ast-
fel. La Roma acest trafic se fäeea in mod regulat si la
lumina zilei; la Atena se ascundeau mai mult. La Roma,
acolo unde saracul nu intra in tribunale, se vindea ca
martor; la Atena ca judecator. Toate acestea nu-1 scoteau
pe särac din mizerie, in schimb Il aruncau tot mai jos
In degradare.
Aceste expediente ne mai fiind suficiente, saracul uza
at-unci de mijloace mai energice. Organiza un rasboi In
toata regula imp itriva bogatiei. Acest räsboi a fost mai
intai deghizat sub forme legale; cei bogati au fost in-
carcati cu toate cheltuelile publice, au fost coplesiti de
impozite, li s'a ilnpus sä construiasca trireme, iar apoi
li se pretindea sa dea serbari poporului 2 Apoi se in-
multira amenzile la judecata. Se pronuntara confiscari
ale bunurilor pentru greselile cele mai usoare. Se poate
oare spune cati oameni au fost condamnati la exil, pen-
tru singurul motiv c erau bogati? Averea celui exilat
mergea la tezaurul public, de unde se scurgea apoi sub
forma de triobol, pentru a fi impartit intre sdraci. Insä
111:abs ixxXriatacittak, Arietophan, Eclee. 280 i nrm.; MtarThç
Stlutatock, Aristot, Politica, II, 9, 3, Aristophan, Cavalerii, 51,255,
Vieepile 682.
2 Xenophon, Rem. ath.. 1, 13: xypTyro5acv et rao/Sotot, zorrasiTat
Si b Sims; TptIpanotiatv .acce yoftvaatarzotiaty et uXotíctot, b Si St-
p.oç TrulpapxsIcat 'tat Top.votc;:apxekat. ,,,Mot o7v 2tpTeptov X6tp.6&-
Yetv Silp.oç %al aawv xat Tpixtev aat bpxotíp.eveç, Iva ab:c6ç cs
i'xst. %OA oi raseatot trevicnspot TErvietnat. Cf. .Arisfofan, Cavalerii,
versul 293 qi urmare.
www.digibuc.ro
398 CARTEA 1V. REVOLETTUNILE
toate aceste nu erau Inca suficiente, cdci numarul celor

saraci crestea mereu. Cei saraci ajunserä atunci, In multe
orase, sa uzeze de dreptul lor de vot pentru a decreta
fie o desfiintare a datoriilor, fie o confiscare In massa
o perturbare general&
Epocile preeedente respectasera dreptul de proprietate,
caci se baza pe credintä religioasd. Atät timp cât fie-
care patrimeniu fusese legat de un cult si trecea drept
inseparabil de zeii casnici ai unei familii, nimeni nu se
gândea c. ar fi avut dreptul sä despoaie pe un om de
ogorul sail. In epoca insa In care ne-au adus
aceste vechi credinte sunt pärdsite i religia pro-
prietâtii a disparut. Bogätia nu mai este un teren sacru
inviolabil. Ea nu mai apare ca un dar al zeilor ci ea
un dar al intämplarii. Se naste dorinta de a o posecla je-
fuind pe aeela cäruia Ii apartinea, i aceastä dorintd, care
altädatä ar fi parut o impietate, incepe acum sa pug.
legitima. Nu mai vedem principiul superior care con-
sacrä dreptul de proprietate.; fiecare nu-si dá searaa de-
cât de propria sa nevoe mälsoarâ, drepturile dupa
Am mai spus cá cetatea, mai ales la Greci, avea o pu-
tere fära limite, cá libertatea era necunoscutä si cá drep-
tul individual nu insemna nimic fatá de vointa Statului.
De aci rezulta cá majoritatea sufragiilor putea sa decre-
teze confiscarea bunurilor celor bogati, i cá Grecii nu
vedeau In aceasta nici inegalitate i nici nedreptate. Ceace
statul hotärise era drept. Aceastä lipsä de libertate in-
dividualá a fost una din cauzele care au adus nenorocirea
dezordinea in Grecia. Roma, care respcta ceva mai
mult drepturile omului, a si suferit mai putin.
Plutarc povesteste cä la Megara, In urma unei fa's-
coale, s'a decreta.t ca datoriile vor fi desfiintate i credi-
torii, ta afará de pierderea capitalului, vor fi obligati sä
Inapoieze i dobinzile incasate .
La Megara, ca i In alte orase, spune Aristot partidul
Plotaro, Quest. grec. 18.
2 Aristot, Politic'', V, 4, 3.
www.digibuc.ro
BOGATI SI ABACI 399
popular luând puterea, Incepu prin a hotäri confiscarea
bunurilor câtorva familii bogate. Odatä intrati pe acea-
stä cale, nu le mai fu posibil s5, se opreascd. Au fost obli-
gati sá fad, in fiecare zi o nou5, victim's.' si. in sfârsit nu-
märul bogatilor jefuiti si exilati deveni °AM de mare,
incât formarä o armatä".
In 412, poporul din Samos, ucise 200 din adversarii
säi, exilând alte patrusute si-si impärti pämânturile si
casele lor" '.
La Syracusa, poporul abia scäpat de tiranul Denys,
dela prima adunare decretä, Impärtirea pgmânturilor2.
In aceastä perioadä a istoriei grecesti, ori de câte cri ve-
dem un räsboi civil, bogatii sunt de o parte si säracii de
alta. Cei säraci vor sä ia bogätia, cei bogati vor s'o pá-
streze, sau s'o ia inapoi. In toate räsboaiele civile, spune
un istoric grec, e vorba de deplasarea averilor". Orice
demagog fâcea ca acel Molpagoras din Cios, care dädea
in mäinile multimii pe aceia care posedau bani, masacra
pe unii, exila pe altii si impärtea bunurile lor intre sà,-
red. La Mesana, de indatä ce partidul popular iesi invin-
gätor, exilá pe cei bogati si le impäili pämNuturile i.
Clasele superioare n'au fost niciodatä in antichitate,
nici destul de inteligente, nici de indemänatece, pentru a
putea indrepta pe cei saraci care muncA, si a-i ajuta sä,
iasä, in mod onorabil din mizerie si coruptie. Câtiva oa-
meni de inimä au incercat acest lucru; nu au reusit Insä.
Reza HA de aci &A cetätile pluteau intotdeauna intre douä
revolutii, una care jefuia pe cei bogati si alta care-i punca
din nou in posesia averii lor. Aceasta a durat din timpul
räsboiului penopolesiac pânä, la cucerirea Greciei de Ro-
mani.
In fiecare Mate bogatul si säracul erau doi dug-
mani, cari träiau unul aläturi de altul, unul invidiind
boggia, altul väzându-si bogätia invidiatá. Intre ei, nici
o legáturä, nici un serviciu, nici un fel de munch' care
2 Thoeydide, VI I, 21.
2 Plotare, Dion, 37. 48.
8 Polyhtu, XV, 21, 3.
4 Polyb, VII, 10. Ed. Didot.
www.digibuc.ro
sa-i uneascg. Sh'racul nu putea s6 dobindeaseI averea de-

al despuindu-1 pe bogat. Bogatul nuli putea apgra
bunurile sale, deefit printr'o Indemâmare extraordinarA
sau. prin forta. Ei se priveau cu multg dusmgnie. In fie-
care ores era o conspiratie dublg: cei s'araci conspirau
din lkomie, bogatii de Mel. Aristot spune c'e; bogatii
fkean intre ei acest jurgmaaat: Jur sá fiu Intoldeauna
inamicul poporului si s',"-i fac tot red care mi-o fi cu
putintg" 1.
Nu ne este posibil s'a: spunem care dintre cele dou'd par-
ticle a comis cele mai multe crime ei cruzimi. Ura ster-
gea orice sentiment de umanitate din sufletele lor". A
fost in Ili let un faisboi intre bogati si s'araci. Acestia au
fost mai intai Invingaitori, si fortarg pe cei bogaji s6 fugá
din oras. Apoi pentrucg regretau c6 nu i-au putut ornori
le luarà" copii, ii strânserg In grajduri, strivindu-i sub
picioarele boilor. Bogatii reintraig apoi In oras si rede-
venirá stApani. La randul lor luarg copii sgracilor, ii un-
serg en smoalá si ii arserg de vii 2.
Ce devenia atunci democratia? Ea .nu era rat de res-
ponsabiral de aceste excese si crime, tug a fost prima
care a suferit. Nu mai era nici o regulg; ori, de-
mocratia inu poate trE, decat in mijlocul regulei celei
mai stricto si mai bine pIstrate. Nu se mai vedeau
adevärate guvern'aminte, ci factiuni la putere. Magistra-
I Aristot, Politica, V, 7, 19. PIntarc, Lysandru, 19.
2 Heraclid. din Pont in Atheneu, XII, 26. Se obicintlete sI se
acuze dernocratia ateniani O. ar fi dat Greciei exemplul acestor
excese gi acestor perturburlri. Atena, dimpotrivâ, este aproape sin-
gura cetate greaci, cunoscua noua, care sK, nu fi vraut intre
zidurile sale acest rrisboi atroce intre bogati gi sâraci. Acest popor
inteligent gi intelept 11-a dat searna tneg din ziva in care a ince-
put seria revolutillor, ch. merge catre un starlit, de unde numai
munca ar fi putut salva societatea. Ea a incuradat-o deci gi a fit-
cut-o onorabilL Solon prescrisese a. orice orn care nu muncegte
A fie lipsit de drepturile politico. Pericles hoarise c5. TOO un sclav-
sä nu puni mina la construirea marilor monumente pe care el le
ridica gi reservase aceasa intreagl muncei, oamenilor liberi. Pro-
prietatea era de altfel atit de mult implrtiti, tacit la sfarlitul
secolului al V-lea, se socotea in micul teritoriu al Aticei mai mult
de zece mii de cetiteni proprietari funciari, fati de duet mii nepro-
www.digibuc.ro
BOGATI $I SARACI 401
tul nu mai executa autoritatea In folosul pdcii si al legii,
ci In profitul intereselor i ambitiilor until partid. Co-
mandamentul nu mai a-vea nici titluri legitime i nici
caracter sacru. Ascultarea nu mai avea nimic voluntar;
intotdeauna constans'd, ea intotdcauna doria râsbu-
narea. Cetatea nu mai era, dupa cum spune Platon, de-
al o adunare de oameni, dintre care o parte era stäpInA
si alta sclavd. Se spunea despre guvern6mânt cd era ari-
stocratic, atunci când bogatii erau la putere si democratic
and sâracii erau la putere. In realitate, adevrtrata de-
mocratie nu mai exista.
Din ziva in care nevoile i interesele materiale izbuc-
nira, ea se alterase i se corupsese. Democratia, cu bogatii
la putere, devenise o oligarhie violentd. Democratia sd-
racilor devenise tiranie. Din al V-lea pând in al II-lea
secol inaintea erei noastre, vedem in toate cetAile Gre-
ciei i Italiei, Roma fâcea inc6 exceptie, câ formele re-
publicane sunt primejduite i cd au devenit odioase
unuia dintre particle. Or, se poate deosebi usor, cari sunt
aceia cari vor sa le distruga si care sunt aceia care ar
vrea sâ, le lAstreze. Bogatii mai luminati si mai mândri
râmân credinciosi regimului republican, in timp ce sdracii,
pentru cari drepturile politice au mai putin pret, îi aleg
de build' voie drept sef un tiran. Când aceastâ clasâ
dupa mai multe rdsboaie civile, recunoscu c'd vie-
toriile sale nu-i serveau la nimic, cd, partidul potrivnic
revenea Intotdeauna la putere i ci dupi multe alterna-
five de confisciri i restituiri lupta trebuia intotdeauna
inceputd" din nou, vru si stabíleasci un regim monarhic,
care sd fie conform intereselor sale si care, comprimând
prietari, (Denys din Fralic: De Lysia, 32). De aceia Atena, tritind

sub un regim economic putin mai bun deck acela al celorlalte
eetrqi, fu mai putin tulburatl deegt restul Greciei. Rzboiu1 slra-
cilor contra bogatilor s'a dat i aci ca in alte pitrti, a fost insX mal
putin -violent í n'a adus au sine ma, grave desordini; S'a mIrginit
la un sistem de impozite i de liturgii care ruina clasa bogatg, la
un sistem indeatoresc, care e gent sg, tremure qi sg, sdrobeascl; eel
putin Ins 5. n'a mere nici odatl pAn5, la desflintarea datorillor
impiirtirea pganinturilor.
Biblioteca Universitarg. Vol. VI 26
partidul protivnie, sa-i asigure pe viitor beneficiile vie-

toriei sale. Pentru aceste motive a creiat tiranii.
Din acest moment partidele Isi schimbarg nuraele. Nu-
mai era nimeni aristocrat sau democrat; combneau pentru
libertate sau pentru tiranie. Sub aceste dona cuvinte, tot
bogâtia i sgrdeia se râsboiau intre dânsele. Libertate in-
semna regimul In care cei bogati aveau superioritatea
si îi ap6ru averea; tiranie, fnsemna tocrnai contrariul.
E un fapt general i aproape fír exceptie In istoria
G-reciei si a Italiei, c'e," tiranii es din partidul popular si
au drept inamie partidul aristocratic. Tiranul spune
Aristot, cu'are drept misiune decât sà protejeze poporul
ImpOtriva bogatilor; a inceput intotdeauna prin a fi un
demagog, si ocupatia de apetenie a tiraniei este sa." corn-
batg aristocratia". Mijlocul de a ajunge la tiranie, mai
spune dânsul, este sà câstigi increderea multimii; ori, In-
crederea se astiga declarându-lie inarnicul bogatilon
Astfel fdcurà Pysistrate la Atena, Theagen la Megara,
Denys la Syracusa" 1.
Tirana]. Intotdeauna poart5, rgsboi begatului. La Me-
gara, Theagene surprinde pe câmp turmele celor bogati
si le Injunghie. La Cume, Aristodem desfiinteazâ, dato-
riile, ia pâmântul bogatilor pentru a-1 da s'arcilor. Ast-
fel face Nicocles la Sicyone, Aristomac la Argos. Toli
aces-Li ne sunt infâtisati de &are scriitori, ca
fiind foarte cruzi; nu este probabil ca ei sä, fi fost toti
astfel din nastere; insà erau din cauza necesitAii pre-
saute in care se gäseau de a da pâmânturi sau bani celor
Ei nu puteau sg, se mentima la putere, decât In
mgsura In care satisfakeau ambitiile multimei si-i intre-
tineau pasiunile.
Tiranul acksitor cetäti grecesti este un personagiu,
despre care nimic astäzi nu ne poate da o idee exacta.. E
u t cm care trgeste in mijlocul supusilor sgi, fill% in-
termediar e fàfa," ministri, i care-i pedepseste direct.
El nu este in acea pozitie Inaltà i independenta. in care
este suveranul unui stet mare. Are toate micile pasiuni
1 Aristot, rolitica, V, 8, 2-3; V, 4, 5.
www.digibuc.ro
REVOLUTIILE SPARTEI 403
ale einului de rând: nu este insensibil profitului unei
confiscgri; e accesibil mâniei i dorintei de rgsbunare per-
sonalä; se teme; stie cg, are inamici pretutindeni i e opi-
nia publicä aprobä asasinatul, atunci când victima este
un tiran.
Ne putem usor inchipui cam ce putea fi guvernâmân-
tul unui asemenea ora. In afarä de doua sau trei exceptii
onorabile, tiranii care S'au ridicat in toate orasele gre-
cesti, in secolul al patrulea si al treilea, ra'au domnit
incurajând ceeace era mai räu in multime i doborând
cu violent5 tot ceeace era superior prin nastere, boggie
sau merit.
Puterea lor era nelimitatä; Grecii vázurá cât de usor se
schimbA in despotism guvernul republican, atunci când
nu profeseazg un respect deosebit pentru drepturile indi-
viduale. Cei vechi aduserá Statului o putere atât de mare.
inat in ziva in care un tiran lua in mâni aceastä atot-
puternicie, oamenii nu mai aveau nici o garantie im-
potriva lui, iar el era legal stäpânul vietei i averei bor.
CAPITOLUL XIII
Revolutiile Spartei.
Nu trebuie sä credem cá Sparta a tráit zece secole, fdrä
sà% fi avut revolutii. Thucydide ne spune, dimpotrivá, eá
a fost bântuità de neintelegeri, mai rault cleat oricare
altä cetate greceaseä" 1. Istoria acestor certuri interioare
ne este putin cunoscutd, insä aceasta provine din faptul eL
guverwal spartan obicinuia sg, se inconjure de misterul cel
mai profund.2. Cea mai mare parte din luptele care s'au
petrecut, au fost ascunse si date uitärii; dar din atât cat
stim putem spune c dacá istoria Spartei se deosibeste
simtitor de aceia a celorlalte orase, totusi, a trecut
clause prim aceiasi serie de revolutii.
I Thucyde, 1, 18.
2 ldem, V, 68.
www.digibuc.ro
404 CARIT.A. Iv. 11.EVOLIJIIUNILE
Dorieuii se formaserd deja in corpuri popularc, atunci

când au nävälit in Pelopones. Ce-i facuse sa piece din
tara lor? Era oare invaziunea unui popor strain, sau o
revolutie interioara? Nu se poate sti. Ceiace pare sigur
e,ea', in acest moment al existentei poporului dorian, ve-
chiul regim al gruparii gens, dispäruse. Nu se mai deo-
sibeste la dânsul aceasta, anticá organisatie a familiei;
nu se mai gäsese urmele regimului patriarhal, mnici o urma
de noblete religioasâ, nici de clientelä ereditara; nu se
vad dead, luptatori egali, condusi de un rege. Este pro-
babil deci, ea o primä, revolutie socialá sa se fi sä,l,ârsit,
fie in Dorida, fie pe drumul cari ducea acest popor
spre Sparta. Dacá compargm societatea doriang din
secolul al IX-lea cu societatea ionianä a aceleisi epoci,
observäm c5, prima era mult mai inaintatá cleat cealalta
in seria schimbärilor. Rasa ionianá a intrat mai târziu
pe calea revolutiilor: e drept 0, a parcurs-o mai repede.
Dad, Dorienii, la venirea kr in Sparta, nu mai aveau
regimul gens, totusi nu se putuserá desparti compleot de
dânsul si pästraserä cAteva institutii caracteristice, de
exemplu indiviziunea si inalienabilitatea patrimoniului.
Aceste institutii nu intârziarä sä, restabileasca in socie-
tatea spartaná o aristocratie.
Toate traditiile ne aratg, cg, in epoca in care a apärut
Lycurg, erau doug clase printre Spartani, si cg, ele erau
in luptä '. Regalitatea avea o tendintä naturala sg fie de
partea clasei inferioare. Lycurg, care nu era rege.se
used, in fruntea celor mai buni", fortä pe rege srt facg,
un jurämânt care ii micsora puterea, institui un senat
orgarhic, si fgcg astf el ineât, dupä expresia lui Aristot,
tirania fu schimbatá in aristocratic'.
Declamatiile cgtorva din antichitate si multora din
timpurile moderne, asupra intelepciunei institutiilor spar-
tane, asupra fericirii inalterabile de care se bucurau, asu-
pra egalitätii, asupra vietii in comun, nu trebuie sg ne
1 Plutare, Lycurg. 8.
2 Idem, Ibidem, 5.
8 Aristot, Politica, V, 10, 3, (Ed. Didot, p. 589).
www.digibuc.ro
REVOLUTIILE SPARTEI 40:3
fad', iluzii. Din toate cetätile care au existat pe lume,

Sparta este poate aceia in care aristocratia a domnit in
modul eel mai aspru si. wide egalitatea a fost mai putin cu-
noscufg. Nu trebuie sit vorbim de impb:rtirea egala a pa-
mânturilor; dacb: aceastg, egalitate a lost vreodqt5, stabilitg,
e sigur însá cà n'a fost mentinufá. Càci in timpul lui
Aristot, unii posedau domenii imense, altii n'aveau nimic,
sau aproape nimic; se socoteau in toed Laconia abia o
mie de proprietari" j.
S'a", läsam la oparte pe Hiloti si Laconieni i sa nu
examinam decât societatea spartan'6: vom ggsi o erarhie
do clase suprapuse una alteia. In primul rând sunt Neo-
damozii, cari par a fi vechi sclavi liberati 2; apoi E-
peuuactii, cari fuseserá admisi sa% complecteze golurile pe
care räsboiul le Meuse printre Spartani ; inteun rang ceva
mai superior erau Motacii, cari, destul de asemrmitori cli-
entilor casnici, traiau cu stdpanul, Ii faceau cortegiu,
impArteau ocupatiile, munca, serbarile si luptau araturi,
de dânsul 4. Venea apoi clasa basta,rzilor, vóOot, cari des-
cindeau din adeváratii Spartarni, pe care ins6 legea si re-
ligia Ii depárta "5 de dânsii; apoi Inca o clasá, care era nu-
mitá a inferiorilor, 6 wroLríovs i pe care o formau
probabil fiii cei mai mici, desmostenitii familiilor. In-
sfarsit deasupra tuturor se ridica clasa aristocraticá, com-
pus6 din oameni cari erau uumiti Egali, gp.otoc. Acesti
oameni emn de fapt egali intro dânii, insg, moult superiori
tuturor celorlalti. Numárul membrilor acestei clase nu
ne este cunoscut; stim numai cä, era foarte restrâns. In-
tr'o zi unul din inamicii lor Ii numgra", pe piata publicri
si nu Osi cleat 60 in mijlocul unei multimi de patru
mii de oameni Acesti egali, singuri aveau parte la gu-
vernbimântul cetaii. A fi in afara acestei clase, spune
1 Aristot, Politica, II, 6, 18 fti 11. Cf. Plutarc, Agis, 5.
2 Myron din Prieva, in Atheneu, VI.
3 Theopompe, in Athenen, VI
4 Atheneu, V, 109. Plutarc, Cleomena, 8. Elian, XII, 43.
5 Aristot, Politica, VIII, 6, (V. 6. Xenophon, Helenicile, V, 3, 9).
Xenophon, Helenicele, III, 3, 6.
Idem, fladon, III, 3, 5.
www.digibuc.ro
406 CARTEA 1V. REVOLUT1UNILE
Xenophon, înseamn s. fil in afara corpului politic 1.

Demostene spune c oraul care intrn In clasa Egalilor,
devine prin acest simplu fapt unral din stApânii guver-
nnmântului" 2 Sunt numiti egali, mai spune dânsul, pen-
truen egalitatea trebuie sä domneasen intre membrii unei
oligarhii".
Ace$ti egali erau singurii cari aveau drepturile corn-
plecte ale cetäteanului; numai ei formau ceiace se nu-
mea la Sparta poporul, adicn torpul politic. Din aceastä
clasn eseau pe cale de electiune, cei dounzeci si opt de
Senatori. A intra im Senat se numea in limba oficialn a
Spartei sà obtii premiul de virtute. Nu stim ce merite,
ce conditii de avere si de nastere trebuia sn ai pentru a
compune aceastn virtute. Vedem limpede cn nasterea cuiva
nu era suficientn, pentrucä se acea si un f el de alegere
Se erede cà bogätia conta mult inteun oras care avea in
cel mai inalt grad dragostea do bani i unde totul era
permis celor bogati"
Oricum ar fi, acesti senatori, eari erau inamovibili, se
bucurau de o foarte mare autoritate, deoarece Demostene
spune cà in ziva in care cineva intrà in Senat, devine un
despot pentru multime G. Acest Senat, uncle regii erau sim-
pli membri, guverna Statul dupn procedeele obicinuite ale
eorpurilor aristocratiei; magistrati anuali, a cnror alegere
le apartinea in mod indirect, exercitau in numele snu o au-
toritate absolutn. Sparta avea astfel un regirn republican.
Avea chiar toate infätisnrile democratiei, rege-preoti, ma-
gistrati anuali, un Senat deliberativ, o adunare a poporu-
lui. Acest popor insn nu era decât o adunare de doun, trei
sute de oameni.
Astfel fu dupn Lycurg $i mai ales dupg stabilirea efori-
Idem, Reap. Lac, 10.
2 Demostene, in Leptinem, 107.
3 'AOXov sau vcwiriiptoy TiriC apsviN. Aristot, II, 6, 15; Demostene,
Liptinem, 107, Plutarc, Licurg, 26.
4 Aristot, Politica, II, 8, 18. CalificX cu eplletul de copllgreso
acest fel de alegere; e descris de ciitre Plutare, Licurg, 26.
6 Aristot, Politica, II, 6, 5; V, 6, 7.
b Demostene, in Leptinem, 107. Xenophon, Guy. din Laced., 10.
www.digibuc.ro
lor, guvernamantul spartan. 0 aristocratie compusa din
cativa bogati, facea sa apese un jug de fer asupra Hi-
Laconienilor, si chiar asupra majoritatii Spartani-
lor. Prim energia, Indemanarea, lipsa de scrupule i sfi-
darea legilor morale, ea a putat s'ati p'ästreze puterea
timp de cinci secole. Ins`á a starnit multa urà i a tre-
buit sa inabuse un mare numar de eiscoale.
Nu vom vorbi de complotul Hilotilor. Ace le ale Spar-
tanilor nu ne sunt cunoscute; guvernul era prea in-
demânatec, pentru a nu cauta sa in:Abuse pana i amin-
tirea lor. Sunt totusi cateva pe care istoria nu le-a putut
uita. Se stie c`á acei coloni cali fundarà Tarentul erau
Spartani, cari voisera sä fastoarne guvernul. 0 in-
discretie a poetului Tyrteu "facu eunoscut Greciei c'à in
tirapul rgsboaielor messeniene uu partid conspirase pen-
tru a obtine impartirea pamânturilor
Ceiace salva Sparta, era diviziunea extrema pe care stia
s'o mentinä intre clasele inferioare. Hilotii nu se intelegeau
cu Laconienii; Motacii dispretuiau pe Neodamozi. Niel
o coalitie nu era posibila i aristocratia, gratie educatiei
sale militare si a strânsei uniri a membrilor säi, era in-
totdeauna destul de puternia, pentru a putea tine piept
fieareia din clasele inamice.
Regii ineercara ceiace nici una din clase asu putea
realiza. Toti acei cari incercara sa iasa din starea do
inferioritate in care Ii tinea aristocratia, autara un spri-
jin la oameinii de conditie inferioard. In timpul
medice Pausanias facu planul sà ridice totdeodatà
regalitatea í clasele inferioare, r6sturnand aligarhia.
Spartanii Il uciserà, acuzandul ea avea planul de emanci-
pare a Hilotilor 2 Putem sacoti in istorie cat de numerosi
au fost regii exilati de efori; cauza acestor condamnäri
se ghiceste usor 6 Aristot spune: Regii Spartani, pentru
a pirtea tine plept eforilor 6 Senatului, se f6ceau. dema-
gogi" 3
Arlstot, Politica, V, 6, 2.
2 Idem, Ibidem, V, 1, 5. Thucydide, 1, 13, 12.
8 Aristot, Politica, 2, 6, 14.
www.digibuc.ro
In 397 o conspiratie era sa rdstoarne acest guverna-

mânt oligarhic. Un oarecare Cinadon, care nu apartinea
clasei Egalilor, era seful conjuratilor. Când voia s cas-
tige un orn pentru complotul sau, 11 ducea,pe piata publica
punea s numere cetatenü; socotind printre dânsii
pe regi, efori, senatori, ajungeau la cifra de aproape
saptezeci. Cinadon Ii spunea atunci: Acesti oameni sunt
inamicii nostri; toti ceilalti care umplu piata, in nu-
mar de mai mult de patru mii, sunt aliajii uostri". Mai
adduga: Când intâlnesti un spartaa s vezi In el un
inamic si un stärdn; toti ceilalti oameni sunt amici".
Hiloti, Laconieni, Neodamozi, incottetoveq, toti erau aso-
ciati de asti data i erau complicii lu Cimidon: Caci
toti, spune istoricul, aveau o asa de mare ura contra std-
pânilor kr, Inat nu era unul singur, printre ei, care sa nu
fi marturisit e i-ar fi fost placut manânce de vii".
Guvernul spartan insa era admirabil servit; pentru
dânsul nu existau secrete. Eforii pretinsera ca marun-
taiele victimelor Ii facusera sa descopere complotul. Nu
li s'a lasat conjuratilor timp sa actioneze: ci au fost prinsi
omorâti in ascuns. Oligarhia fu Inca odata scapata
Gratie acestui guvernamânt, neegalitatea merge cres-
când mereu. Rdsboiul peloponesiac i expeditiile in Asia
fusera sà se ingramadeasca bani In Sparta; insd, ei fuseserä
impart,iti in mod foarte inegal, si nu imbogdtiseura decât
pe aceia care erau mai de mult bogati. In acelas timp
disparu §i mica proprietate. Numarul proprietarilor, care
mai era inca in numar de o mie in timpul lui Aristot,
se redusese la o sutd, un secol dupa dânsul 2. Pamântul
era in intregime in mainile câtorva bogati, atunci and
nu exista nici industrie, nici comert, pentru a da saracului
ceva de lucru, si and bogatii cultivau imensele lor do-
menii cu sclavi. De .0 parte erau câtiva oameni cari aveau
totul, de cealaltä parte toti cei multi cari nu aveau nimic.
Plutarc ne aratd In vieata lui Agis si a lui Cleomene un
tablou al societatii spartane; vedem o dragoste nestdpânità
1 Xenophon, Helenicele, III, 3.
2 Plutare, Allis, 5.
www.digibuc.ro
REVOLIMILE SPAR FEI 409
de bogatie, totul pus mai prejos decilt ea; la unii lux, moli-
ciune, dorinta de a-si înmulti la infinit averea; in afarg
de acestia. nimie cleat o turmb,' mizerabilg, sbiraeä, MIA
drepturi polftice, fgrg nici o valoare In cetate, invidioasd,
plin g. de nra i pe care o asemenea stare socialà o con-
damna sg, doreasca o revolutie.
Când oligarhia împinse astfel lucrurile la ultimele li-
mite ale posibilului, fu fatal ca revolutia s isbucneascä
si ea democratia, care fusese alâta timp retinuta i in-
frânatil, s, sfarme insfârsit zggazurile. Ne dgm usor
seama, cg, dupg o atât de lungg constrângere, democratia
nu se putu opri la reforme politice, ci trebuia sä,* ajungà
dintr'o datg la reforme sociale.
Micul numgr al Spartanilor din nastere (socotind toate
clasele deosebite, nu mai erau decat 700), si slgbirea carac-
terelor, ca nrmare a unei lungi opresiuni, au fgcut ca sem-
nalul schimbarilor suí nu vie din partea claselor inferioare.
El a venit din partea nnui rege. Agis incere6 sä" sg,vâr-
seasert aeeastä, revolutie inevitabilg prin mijloace legale:
Ceeace-i mgri greutatea intreprinderei. Prezentg Senatu-
lni, adieg bogatilor însà, doug proecte de lege, pentru
desfiintarea datoriiloor si impärtirea pgmânturilor. Si nu-i
de mirare cg, Senatul a refuzat aceste propuneri, desi
Agis îi luase toate mgsurile ca ele s5, fie primite . Insg,
legile odatg votate, mai rgmânea ea ele sg fie puse in
executare; ori reformele de aceastg naturg, sunt intot-
deauna atât de greu de sgvârsit, Incgt cei mai Indräzneti
dau gres. Agis, oprit de rezistenta eforilor, fu constrâns
sg, iasg, din legalitate: el demise pe acesti 'magistrati
nurai in locul lor altii cu propria lui autoritate; apoi îi
inarmA partizanii i, timp de un an, instaurg, un regim de
teroare. In timpul acesta putu aplica legea asupra da-
toriilor si dildu ordin ea toate titlurile de creantg sg, fie
arse In mijlocul pietii publice. Dar nu avu timp sg, im-
parta pginânturile. Nu se stie dacà. Agis a sovgit asupra
acestei hotariri si dad, s'a inspgimântat de ceeace voia
sg, intreprindg, sau dacg oligarhia rgspândi Impotriva lui
acuzatii mestesugite; fapt cert e cg, popornl se depgrtg
www.digibuc.ro
410 CARTEA IV. - REVOLUTWNILE
de dansul si-1 lasa sa cada. Eforii Ii omorira i guvernul

aristocratic fu restabilit.
Cleomene relua proectele lui Agis, cu mai multa In-
drazneala si mai putine scrupule. Incepu pfin a ma-
sacra pe efori, suprima cu indrazneala aceasta magistra-
tura, care era odioasá regilor §i partidului popular si pro-
scrise pe cei bogati. Dupa aceasta lovitura de Stat el
savarsi revolutia, deereta Impartirea pamanturilor i dadu
dreptul de cetatenie la patru mii de Laconieni. E demn
de observat cà nici Agis, nici Cleomene nu marturiseau
cà savarsese o revolutie i cà amandoi, servindu-se de nu-
mele batranului legiuitor Lycurg, pretindeau sa readueä
Sparta la obiceiurile entice. Desigur, constitutia lui Cleo-
mene era foarte departata de dansele. Regele era in ade-
var um stapan absolut; niei o autoritate nu-I contra-
balansa; domnea In felul tyranilor, eari erau atunci in
cele mai multe orase greceOti i poporul spartau, satis-
faeut ca a obfinut pamanturi, parea ca, se sinchiseste
roarte putin de libertatile politice. Aceasta situatie nu
dura multa vreme. Cleomene voi sa intinda regimul de-
mocratic in Intreg Peloponesul, unde tocmai Aratus lucra
sà stabileosca un regim de libertate si de inteleaptit
aristocratie. In toate orasele partidul popular se agita
in numele lui Cleomene, nadajduiud sá obtie ca si In
Sparta o desfiintare a datoriilor i o impart-ire a paman-
turilor. Aceasta revolutie neasteptata a claselor de jos
obliga pe Aratus sati schimbe toate planurile; el cre-
dea ea va putea conta pe Macedonia, al Mimi rege, Anti-
gon Doson, urma atunci o politica impotriva tiranilor
si a partidului popular, si-I introduse in Pelopones. An-
tigon i Acheil invinsera pe Cleomene la Selasia. De-
mocratia spartana fu Inca odata doborita si Macedonenii
restabilira vechiul guverndmant (222 i. chr.).
Oligarhia insa, nu se mai putea sustine. Au lost unite
turburari. In cursul unui an trei efori, cari erau fa-
vorabili partidului popular, mosaerara pe doi din to-
varalsii lor; in anul urmator cei cinci efori apartineau par-
tidului oligarhic. Poporul se inarma si-i injunghie.
Oligarhia nu mai voia regi; poporul voia
www.digibuc.ro
fu numit unul aleserd In afara familiei regale, lucru
care nu se mai pomenise la Sparta. Acest rege numit
Lycurg, fu de doug ori detronat, odatg de popor, pen-
trucg refuzase sá impartä pgmânturile, o a doua oarg de
aristocratie, pentrucg-1 bgnuia ca vrea sg le impartg. Nu
se ,stie ce s'a intâmplat cu dgnsul; insa vedem apoi In
Sparta un tiran, Machanidas: dovadg sigurg cg partidul
popular e§ise invinggtor.
Philopemen, care in fruntea ligii aeheene lupta
pretutindeni impotriva tyranilor democrati, esi
tor si omori pe Machenidas. Democratia spartang adoptg
de indatg un alt tyran, Nabis. Acesta dgdu dreptul de
cetate tuturor oamenilor liberi, ridicând pe Laconienii la
rangul de Spartani. El merse pang la emanciparea 1E-
1(4-Hon Urmând obiceiul tyranilor din cetAtile grecesti,
se fgcu conducatorul sgracilor impotriva celor bogati,
proscrise sau omori pe aceia pe care boggtia Ii idica
deasupra
Aceastg noug Sparta democraticg nu era lipsitg, de oare-
care miretie. Nabis introduse in Laconia o ordine cum nu
mai fusese de multä vreme; supuse Spartei Mesenia, o
parte din Arcadia, Elida. El cuceri i Argosul. Formg, o
marina, lucru foarte depgrtat de vechile traditii ale aristo-
cratiei spartane; cu flota sa doming asupra tuturor in-
sulelor care inconjurg Peloponesul si-si intinse influenta
pang asupra Cretei. Pretutindeni el introng democratia;
stgpan In Argos, prima sa grije fu sá confisce averile
celor bogati, sg. desfiinteze datoTiile i sá impartg pämân-
turile. Putem vedea la Polybiu cat ura de mutt liga a-
cheang pe acest tyran democratic. Ea determing pe Fla-
minius sg-i facg rgsboi in numele Romei. Zece mii de-
Laconieni, fgrg a socoti mercenarii, luarg armele pentru
a apgra peNabis. Dupg o infrângere, el voi sg inchee pace.
Poporul nu primi, atgt erau de devetati cauzei tyranului!
Flamininus, inrvingator, Ii lug o parte din puterea sa,
' Polybiu, XIII, 6; XVI, 6; XVI, 12; Titu-Liviu XXXII, 38, 40;
XXXIV, 26, 27.
www.digibuc.ro
412 CARTE& IV. - REVOLUTIUNILE
insä Il läsä sä domneasc6 in Laconia fie cä imposibili-

tatea de a restabili vechiul guvernämânt era prea evi-
dentä, fie cä era potrivit intereselor Romei ca sä, existe
cktiva tyrani, cari sä contrabalanseze liga acheanä. Na-
bis fu asasinat mai tilrziu de un etolian. Moartea
so nu stabili insä" oligarhia; schimbärile pe care le sä-
värsise in stare socialá, furä mentinute si dupg moartea
sa si Roma insäsi refuzg sä, readucA Sparta in vechea sa
Bann-tie.
www.digibuc.ro
CARTEA V
REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
CAPITOLUL I
Credinte noui; filozofia schimbi orientarea politieä.

Am vdzut in ceece precede cum s'a constituit regimul
municipal la cei vechi. 0 religie foarte veche, fundase
mai intâi familia, apoi cetatea; ea stabilise mai lilt 1i drep-
tul casnic si guverndmântul grupdrii gens, apoi legile ci-
vile si guvernamântul municipal.
Statul era straits legat de religie. Pornea dela dânsa
si se confunda cu dânsa. Pentru aeeste motive, in cetatea
primitivA toate instilutille politice fuseserA institutii re-
ligioase; serbärile, ceremoniile ell] tului, legile, formulele
sfinte, regii si magistratii, prep-W. Tot pentru acest motiv
libertatea individuald fusese necunoscutd si omul nu-si pu-
tuse sustrage mid mkar constiinta de sub omnipotenta ce-
tAtii. Pentru aceste motive Statul rdmase mArginit la
limitele unui oras si nu putuse niciodatA sä, treacA ho-
tarul pe care zeii säi nationali i-1 träsese la origine. Fie-
care cetate avea nu numai independenta politicA, ci si cul-
tul si codul sAu. Religia, dreptul, guvernämântul, totul
era municipal. Cetatea era singura fortA vie; mimic dea-
supra ei si mimic dedesubt. Nici unitate nationald si mici
libertate individuald.
Ne rämâne sä spunem In ce fel a dispArut acest
www.digibuc.ro
414 CARTEA V. - REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
regim, adicA in ce chip principiul asociatiei umane schim-

bându-se, guverngmântul, religia, dreptul, s'au despuiat
de caracterul municipal, pe care-1 avuseserá in antichi-
tate. Ruina regimului politic pe care Grecia si Italia Il
creaserg se poate raporta la doug, cauze principale. TTna
apartine ordinei de fapte morale si intelectuale, cealaltg
ordinei de fapte materiale; prima e transformarea credinte_
lor, a doua e cucerirea romang. Aceste doug, mari fapte
sunt din acelas timp; ele s'au desvoltat si s'au indeplinit
impreung in timpul celor cinci secole care preced era cre-
sting.
Religia primitiva, ale cgrei simboluri erau piatra al-
tarului sacru, i mormântul strgmosilor, religie care con-
stituise familia anti i organizase apoi cetatea, se alterg
eu timpul i imbgtrâni. Spiritul ornenese *tie, in fortg
fguri credinte noui. Incepu sg, nascá ideia na-
turei imateriale; se precizg notiunea de suflet omenesc
aproape in acelas timp se ngscu 1m spirite ideia unei
inteligente divine.
Ce vor fi gândit ei atunci despre divinit4ile primelor
timpuri, de acei morti care trgiau in morminte, de acei zei
Lori, cari fuseserg oameni, de acesti strämosi sfintiti pe
care trebuia sä continue sá-i largneascg cu alimente? 0
asemenea credintg deveni imposibilá Asemenea credinte
nu mai erau la nivelul spiritului omenesc. E foarte ade-
vgrat cg aceste prejudicii, oriat de grosolane erau,
nu au fost smulse cu usurintg, din spiritul vulgului; ci
domnirg mutt timp inc6; lush' chiar din secolul al V-Lea
dinaintea erei noastre, oamenii care-si &Meat' seama, se
eliberaserg de aceste greeli. Ei priveau altf el moartea;
unii credeau inteo distrugere complectA, altii bite() a
doua existentá spiritualg intr'o lume a sufletelor; in
nici un caz nu mai admiteau cg mortut trgeste in mormânt,
hränindu-se din ofrande. Incepuse lumea facg o ideie
prea înaltä despre divinitate, pentru ca sg, mai poatg ad-
mite cá mortii s'ar transforma in zei. Ii inchipuiau, dim-
potrivá, sufletul omenesc mergând caute in câra-
piile Elisee recompensa sau plgtindu-si pedeapsa greseli-
lor sale; si printr'un progres insemnat nu mai divinizau
www.digibuc.ro
CREDINTE NOM 415
priutre oarneni decht pe aceia pe care recunostinta sau
lingusirea Ii ridica deasupra umanitatii.
Ideia de divinitate se transforma eu Incetul, prin efec-
tul natural al puterei mai mari a spiritului. Aceast5, idee
pe care omul o aplicase mai intâi fortei invizibile, pe care
o simtea inteinsul, o transmite puterilor incomparabil
mai mari, pe care le vedea in naturd., i aceasta panA
când s'a putut ridica la conceptia unei fiinti care s'a", se
gäseascd in afara i deasupra naturii. Atunci zeii Lari
Eroii pierdura adoratia tuturor acelora care gândeau.
Cat despre focul sacru, care nu pare a fi avut vreun
sens, cleat in mAsura in care se lega de cultul raortilor,
îi pierdu cleasemenea prestigiul. A continuat s'A existe
in fiecare casg, un foc sfânt casnic, a continuat sg, fie sa-
lutat, adorat, ofere i liba1iuni, ins4 nu mai era decAt
un cult din, obisnuintà, pe care nici o credintA nu-1 mai
inviora.
Focurile sfinite ale oraselor sau prytaneele, furâ, târâte
cu incetul in discreditul in care cAzuse focul sfânt casnic.
Nu-si mai dgdeau seam ce insemna. Uitaserà cA' focal
intottleauna aprins al prytaneului reprezenta, vieata invi-
zibilA, a stramosilor, a fundatorilor, a eroilor nationali.
Au conitinuat sà intretie acest foe, sA, se facA, ospete pu-
blice, sâ se cânte vechi imnuri; ceremonii zadarnice, de
care nu indrAzneau s5, se despartà, pe care insä nu le mai
intelegea
Chiar divinitAtile naturii, care fuseserâ asociate focuri-
lor sfinte, îi schimbarA caracterul. Dupâ ce au inceput
prin a fi divinitâti casnice, dupà ce deveniserâ, divinitAti
ale cetAtilor, ele se mai transformard încà. Oamenii sfâr-
sir% prin a observa CA, fiintele deosebite pe care le numeau
cu numele lui Jupiter, se putea foarte bine sA nu fie deal
o singurà si aceiasi fiintà si tat astf el si ceilalti zei. Spi-
ritele fur% stânjenite de multimea divinitAtilor si se simti
nevoia sA, le reducA numArul. Si-au dat searaa cà zeii nu
mai apartineau fiecare unei familii sau unui oras, ci a-
partineau cu toti genului omenesc i vegheau asupra
universului intreg. Poetii mergeau din oras in oras
explicau oamenilor in loc de vechile imnuri ale cetAtii,
www.digibuc.ro
cânteee noui, in care nu era vorba de legendele nici ale

zeilor Lafi, nici ale divinitätilor poliade, ci se vedeau
lt gendele celor mai mari zei din cer si dupä pämânt; po-
porul grec uita vechile sale imnuri casnice sau nationale
pentru aceasta poezie nouä, care nu era fiicä a religiei, ci
a artei si a imaginatiei libere. In acelas timp câteva sane-
tuare mai importante, ca cel din Delphi i Delos, aträ-
geau oamenii, fäcându-i s. uite culturile locale. Misterele
si doctrina pe care o contimeau, Ii obicinuiau sa dispre-
tuiascä religia goald de inteles si farà nici o semnificatie
a cetätii.
Astfel se sAvarsi o revolutie inteleotuala, lentä, i ob-
scurg. Chiar nici preotii nu-i opusera rezistenta; aci de-
indata ce sacrificiile continuau sä fie sävarsite in zile ho-
-Mete, li se pärea cà vechea religie era,salvatä; ideile pu-
teau A., se schimbe i credinta putea sä, disparà, numai ritu-
rile sä nu fie Cat* de putin alterate. Se intâmplä deci
cà färä ca praetica sä fie modificatä, credintele se tran-
sformara i religia casnicd i municipalä perdu orice in-
fluentä asupra sufletelor.
Apoi apäru filozofia i rasturnä toate regulile vechei
politice. Era imposibil sä se aline, cineva de pärerile oa-
menilor, farg sà atingâ: i principiile fundamentale de
guvernämânt. Pytagora, având conceptia vagâ a unei
fiinte supreme, dispretui culturile locale si aceasta a fost
suficient pentru ea el sä inláture vechile moduri de gu-
vernämânt i sä incerce sà intemeieze o societate nouä.
Anaxagora intelese pe Zeul-inteligentä, care stä-
pâneste asupra tuturor oamenilor i asupra tuturor
Indepärtându-se de credintele antice el se depärtá
si de politica anticä. Cum nu credea in zeii prytaneului,
el nu-si mai indeplinea toate datoriile sale de cetätean.
Fugea de adunári si nu mai voia sä fie magistrat. Doc-
trina sa aducea prejudicii cetätii; Atenienii II condam-
nará la moarte.
Venifd apoi sofistii i exercitarg o actiune mai
insemnatä, decât aeeste dou'à mari spirite. Erau oa-
met-A doritori sà combatà vechile erori. In lupta pe care
o pornirá impotriva a tot ce tinea de trecut, ei nu ocro-
www.digibuc.ro
CREDINTE NOUI 417
tirg, nici institutille cetatii ì nici prejudecdfde religiei.
Examinard i dizeutar en indräsneal5 legile eari gu-
vernau înc statul si familia. Mergeau din oras in ores
predicând principiile noui, invdtându-i nu chiar indi-
ferenta fatA de drept si de nedrept, ci o justitie nouä, mai
putin strimtil i mai putin exclusivA decât cea antia,
mai umanä, mai rationald i degajatd de formulele tim-
pului trecut. A fost o intreprindere indrAzneatä, care ri-
died o furtund de urd si de pizmA. Au fost acuzati cá n'au
credinf:A nici morald, nici patriotism. AdevArul e
asupra tuturor acestor lucruri nu aveau o docti ind bine
stabilitá i credeau cd au fkut destul atunci când coin-
bateau prejudecAtile. Ei turburau, dupd cum spune Pla-
ton, ceiace pând atunci fusese In perfectA imobilitate.
Puneau regula sentimentului religios i aceia a politicei
in constiinta umand si nu in obiciurile antice sau in tra-
ditia imuabild. Ej propovAduird Grecilor cá pentru a gu-
verna un stat nu era suficient sá invoci vechile obieeiuri
legile sfinte, ci trebuia sA convingi oamenii si sä, ac-
tionezi asupra voinfelor libere. In loc de cunoasterea ve-
chilor obiceiuri ei puneau arta de a rationa 6 de a vorbi,
dialectica i retorica. Adversarii lor aveau traditia; ei
avurA elocinfa i spiritul.
Odatä ce trezird astfel cugetarea, omul nu mai
voi sá creadd, fárA a-si da socotealä de credinfele sale,
nici sá se lase s. fie guvernat, LAI% a diseuta insti-
tutiile. El se indoi de dreptatea vechilor legi so-
ciale i alte principii Ii apArurä. Platen pune In gura unui
sofist aceste frumoase cuvinte: Voi toti care sunteti aici,
vá consider ea rude intre voi. Natura, in lipsa legei, v'a
fkut concefAteni. Insá legea, acest tiran al oraului, vio-
lenteazd natura in multe ocaziuni". A opune astfel na-
tura legii i obiceiului, Inserana sd ataci inski baza poli-
ticei antice. Im zadar Atenienii gonirA pe Protagoras si-i
arserI scrierile sale; lovitura era flat& rezultatul inväTi-
mintelor sofistilor a fost imens. Autori-tatea institutiilor
dispdrea odatá ca autoritatea zeilor nationali i obi-
einuinta liberului examen se stabilea In familie i pe
pietele publice.
93903.Biblioteca UniversitarS. Vol. VI
www.digibuc.ro
27
418 CARTEA V. SPIR1TUL MUNICIPAL D1SPARE
Socrate, dezaproband abuzul pe care-1 faceau so-

fistii ca dreptu) de a te indoi, fäcea parte totui din
scoala lor. Ca $i dân$ii, el respingea dominatia traditiei
credea c regulile de purtare erau gravate in con-
stlinta umanä. El nu deferea de dau§ii clecât prin fap-
tul cg studia aceastá constiintg eu religiositate si. cu do-
rinta fermg, de a gäsi inteinsa obligatia de a fi drept
de a face bine. Puinea adevärul mai presus de obicei,
dreptatea mai presus de lege. El desprindea morala din
religie; inainte de el datoria se concepea ca o sen-
tintä a zeilar antici; el dovedi c. principiul datoriei se
gäseste 1m sufletul omenese. Prin toate acestea. in mod vo-
luntar sau involuntar, el declare; rgsboi culturilor cetatii.
In zadar avea grije sä asiste la toate serbraile $i sa ia pa rte
la sacrificii; credintele $i vorbele sale Ii desminteau pur-
tarea. Et iutemeia o religie noug, care era opusa religiei
cetgtii. Fu acuzat cu dreptate ;,cä, nu adora zeii pe care
Ii adora statul". El fu ucis pentrucä atacase obiceiurile
credintele strämosilor sau, cum se spuuea, pen-
trueä, ar fi corupt generatia prezenta. Impopularitatea
lui Socrate i ura violentä a concetätenilor säi se explica,
dach ne gândim la obiceiurile religioase ale acestei so-
ciet4 ateniene, uncle erau atittia preoti, ,$i eari erau atat
de puternici. Dar revolutia pe care a inceput-o sofistii $i
pe care a reluat-o Socrate eu mai multä, mäsurä, nu a fost
stitnjenitä de moartea lui. Societatea greaeä, se emanci-
peaza zi cu zi de imperiul vechilor credinte si al ve-
chilor
Dupg dânsul, fiozofii discutara in depling libertate
prineipiile si regulele asociatiei umane. Platou, Criton,
Antistene, Speusippe, Aristot, Theofrast si. multi altii
scriserg tratate asupra politicei. Au cercetat, au examinat;
marele probleme al organizgrii Statului, ale autoritätii íi
ascultgrii, ale obligatiilor $i drepturilor, se puserg, tutu-
ror spiritelor.
Fiird îndoiath,, gändirea nu se poate desprinde usor
din leggturile pe care i le-a fgurit obicirauinta. Platon se
resimte 1ne. in. unele punete de vedere de stäpânirea ve-
chilor eredintk.. Statul pe care 11 imagineazil. este tot ce-
www.digibuc.ro
CREDINTE NOUI 419
tatea anti* e strimt; nu poate contine decât cinci mii
de membri. Guvernâmäntul este condus tot dupg,
antice; libertatea e necunoscutä; telul pe care
si-1 propune legiuitorul nu-i atftt perfectionarea omu-
lui, cât siguranta i märetia asociatiei. Familia însái
este aproape ingbusitä, pentru ca sä nu poatä face con-
curent,g, cetätii. Statul este singurul proprietar; el singur
e liber, are o vointá; are o religie i credinte si oricine nu
gândeste ca dânsul trebuie sá piará. Totusi, in mediul
acesta incep s aparg, iclei noui. Platon proclamä ea Soerate
regula moralei si a politicei se ggseste in
noi înine, cá traditia nu Inseamng, nimic, a nu trebuie
sg, consultäm deal ra-tiunea si cá legile nu sunt juste cle-
at In nagsura In care sunt conforme naturei omenesti.
Aceste idei sunt i mai precise ilia la Aristot. .,Legea
spunea dânsul, e ratiunea". El Invatâ cá trebuie cer-
cetat, nu aceia ce-i conform obiceiului páriatilor, ci aceia
ce-i bun In sine. Adaug cá pe másurg, ce timpul inain-
teazá, trebuie sä modifiam institujiile. Lash', la o parte
respectul pentru strgmosi: Primii nostri strgmosi, spune
dânsul, fie a au fost näseuti din inima pämântului,
sau a au supravietuit vrennui potop, semánau, dupg
toate aparentele, cu ceeace-ì astâzi mai vulgar si mai
ignorant printre oameni. Ar fi o absurditate evidentä sa
ne márginim la párerea acestor oameni." Aristot, ea toti
filozofii, nu ia in consideratie origina religioasâ a socie-
tätii umane; nu vorbeste de prytanee; ignoreazg, cá aceste
culturi locale au fost fundamentul statul&.
spune dânsul, nu este altceva cleat o asociatie de fiinte
egale, autând in comun o existentä fericitä i usoarg,".
Astfel filozofia .tnláturä veehile principii ale societätilor
cautá o baza noua, pe care sg poatá sprijini legile so-
ciale i ideia de patrie 1.
coala cinia merge si mai departe chiar. Ea neagg, însai
patria. Diogene se láuda c n'are drept de cetätenie
si Crates spunea cá patria sa e dispretul párerilor
altora. Cinicii acläugau acest adevâr. atunci foarte nou,
I Aristot, Politica, II, 5; 12; IV, 5; IV, 7, 2; VII, 4 (VI, 4).
www.digibuc.ro
420 CARTE& V. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
omul e cetätean al universului i cl" patria nu este in-

cinta stramtä a unui oras. Considerau patriotismul mu-
nicipal ea o prejudecatd. i supriman din randul sentim,an-
telor dragostea pentru cetate.
Din desgust sau dispret, filosofii se depärtau din ce in
ce mai mult de afacerile publice. Socrate îi indeplinise
fried datoriile de cetätean; Platon incercase sà munceasc4
pentru stat reformându-l; Aristot mai indiferent, se mrir-
gini la rolul de observator i Men. din Stat un object de
studii tiinifice. Epicurenii 15.sarà la o parte afacerile
publice. Nu va anaestecati, spunea Epicur, decat dacii
vreo putere superioarg và, constrânge". Cinicii nici nu
voiau mIcar s'5, fie cerateni.
Stoicii revenirg, la politicâ. Zenon, Cleante, Crissip,
scriserd numeroase tratate asupra guverngrii statelor.
Principiile lor erau insà foarte departe de vechea politicii
municipali. late; in ce termeni un scriitor antic ne infor-
meazi asupra doctrinelor pe care le continea scrierile lor.
Zenon, in tratatul sin asupra guvernämântului §i-a pro-
pus si ne arate ci nu suntem locuitorii unei oarecare
demo sau oarecare cetAti, despirtiti unii de altii prin-
tr'un drept particular si legi exclusive, ci ci trebnie si
vedem in toti oamenii concetiteni, ca si cum am apar-
tine toti aceleasi deme i aceleasi cetgi" Vedem dé aci c6
eale au parcurs ideile dela Scrate la Zenon. Socratte se
mai credea luci obligat si adore, atât pe cat Ii ma po-
sibil, zeli Statului. Platon nu cancepea luci altf el de gu-
vernâmânt deal acela al cetâtii. Zenon trece peste aceste
sirimte Emile ale asociatiei omenesti. Dispretueste
pe care le stabilise religia vechilor timpuri.
Dupi cum concepe Dumnezeu al universului, are dease-
rnenea i ideia unuia Stat in care ar incipea intreg genul
email'. late', ins'a" un principiu i mai nou, Stoicismul lr-
gind asociatia omeneasci, emancipeazi individul. Cum el
Pseudo-Plutare, Fortune d'Alexandre, 1.
2 Ideia deepre o cetate univerealii e exprimatg de Seneca, ad,
Mareiain IV; de tranquiltitate, 14; De cltre Plutare de exeile; de
atre Marcu Areliu: ,Ca antonin am Roma drept patrie; ca
uni versul".
www.digibuc.ro
CREDINTE NOUI 421
respinge religia eetatii, respinge si servitutea cetateanuiui.
El nu mai vrea ca fiinta omeneasca sa fie sacrificata Sta-
tului. Distinge §i sepal% precis ceiace trebuie sa rtimana
liber in orn §i emancipeaza eel putin constiinta. Spune
omului ea trebuie sa se inchida in el insusi, in el sa ga-
seasea datoria, -virtutea, recompensa. Nu-i inteizice s6, se
ocupe de afaeerilt publice; 11 indemna chiar, instiintân-
du-1 cá principala sa ocupatie trebuie sa aibe de obiect
amelioraret sa individuala i c, oricare ar fi guverna-
mântul, constiinja sa trebuie sa ramâna indepenclentd.
Principiu mare, pe care cetatea antica 1-a desconsiderat
intotdeauna, care insa trebuia sa ajunga odata, una din
regulele cele mai sfinte ale politicei.
Au inceput atunci sà inteleaga ca mai sunt i alte
cleat datoriile fata de Stat si alte virtuti deat
cele civice. Cetatea antica fusese atat de puternica si de ti-
rank& incât omul facuse din ea tinta intregii sale activi-
tati §i tuturor virtutilor sale. Ea fusese regula bunului
a binelui, i n'a existat eroism dead pentru dânsa. Iata
ins6 ca Zenon li Invata pe oarneni ca exista o demnitate
nu de cetatean, ci de ern; ca In afara de clatoriile fatá
de lege, el are datorii fata de sine Insasi si ea su-
premul merit nu este sa traiesti sau sa mori pentru Stat,
ci sa fii virtuos ì pe placul divinit4ii. Virtuti cam ego-
iste i care lasara sa decada independenta nationala si li-
bertatea, dar prin cari individul se fnalta Tirtutile pu-
blice pierira cu incetul, virtutile personale insa se des-
prinsera §i aparura pe lume. Ele avura sa lupte mai Intai
fie impotriva coruptiei generale, fie impotriva despotis-
mului. Putin ate putin însa, ele se inradacinara in urna-
nitate; en timpul devenira o putere, de care trebnie sà tina
seama orice guvernamânt, si regulele politice trebuira, sà
fie modificate pentru ca sa li se poata face loc liber.
Astfel se transforrnara putin cate putin credintele;
religia municipalä, baza cetatii se stinse; regimul muni-
cipal, asa cum Il concepusera cei vechi, trebui sa cada
odata cu dânsa. Pe nebagate de seamä se despartira de
aceste reguli riguroase si de formele strImte de guverna-
mânt Idei mai Inaintate cer oamenilor sà forineze sock,-
www.digibuc.ro
täti mai mari. Ei sunt atrasi cAtre unitate; aceastä a fost

aspiratia generala in cele douA secole, care au precedat era
crastinä. E adevairat c fructele acestor revolutii ale inte-
ligentii se coc foarte Incet. Tom vedea insA. studiind en-
eerirea romanä, ea' evenimentele mergeau In acelas seins
cu ideile, cit tindeau ca i ele la ruina vechiului regim
municipal si eA pregAteau noui moduri de guvernämänt.
CAPITOLITL II
Cucerirea romand.
Se pare, la prima vedere, foarte surprinzAtor cA prin-
tre miile de cetäti ale G-reciei i Italiei s'a gäsit una care
A, fie capabilA sä. le supunA, pe toaite celalte. Acest mare
eveniment este totusi explicabil prin cauzele obi§nuite
ca re determing mersul activitätii omenesti. Intelepciunea
Romei a constat, ca orice intelepciune, in a profita de cir-
cumstantele favorabile, pe care le intälnea.
Se poate deosebi in opera cuceririi romane douA peri-
oade. Una concordA cu timpul In care spiritul antic mu-
nicipal mai avea Inc/ multa; putere; atunci Roma avu
sA infrunte cele mai multe obstacole. A doua apartine
timpului in care spiritul municipal e foarte slAbit; en-
cerirea atunci devine foarte usoarA si se sAvarseste cu re-
peziciune.
1" Cateva cuvinic asnpra originii populatici nomei.
Originile Romei i compunerea poporului säu punt
demne de observat. Ele explicA caracterul particular al
politicei sale §i rolul exceptional care i-a fost härazit incA
deki inceput printre celelalte cetäti.
Rasa romang era foarte amestecatä. Fondul principal
era latin si originar din Alba; dar acesti Albani, dup6,
traditiile pe care nici o critid, nu ne autorizA s5, le res-
pingem, se compuneau din douA populatii asociate, nu
confundate: una era rasA Iocalni&A, veritabili Latini;
cealaltg, era de origing sträing, §i trecea drept venitA, din
Troia, eu Enea, preotul fondator; era putin numeroasA In
www.digibuc.ro
CUCER1REA ROMANÁ 423
aparentai, dar era considerabila prin cultul si institujiiie
pe care le adusese cu dânsa 1.
Acettti Albani, amestec de dou5, rasse, fundará Roma
intr'un loc unde se ridica un aat oras, Pallantium,
fundat de Greci. Ori, populatia din Pallantium
mase i in orasul cel non si riturile cultului grec se
pgstrafa 2 Mai era, deasemenea, pe locul uncle a fost mai
târziu Capitoliul, un oras numit Saturnia, despre care se
splmea e a fost intemeiat de Grecis.
Astfel la Roma toate rassele se asociaza si se a-
mestecri: exista Latini, Troieni, i Greci; vor fi in cu-
rând Sabini i Etrusci. Prìvijii diversele Palati-
mil este orasul latin, dupa ce a fost orasul lui Evandru;
Capitoliul, dupâ ce a Lost locuinta tovaräsilor lui Her-
cule, deveni locuinta Sabinilor lui Tatius. Quirinalul 1i
primeste ammele dela Quiritii sabini sau dela zeul Sabin
Quirinus. Coelius pare a fi Lost locuit Inca dela origine
de Etrusci 4. Roma nu pârea a fi un singur oras ;
ci pgrea o confederatie de mai multe orase din care
fiecare era legat prin origina sa de o eunifederatie.
Ea era centrul in care se intâlneau Latinii, Etrnscii,
Sabinii i Grecii.
Primul srtu rege fu latin. Al doilea, conform traditiei,
un sabin; al cincilea era, se spune, fiul unui Grec; al
saselea Etruse.
Limba sa era compusâ din elementele cele mai deose-
bite; domino. latina; Ins'a" fad6cine1e sabine erau nume-
roase si se gaseau mai multe faflâcinì grecesti decât in ori-
care altul din dialectele Italiei centrale. Ctit despre nu-
mele sail, nu se qtie cgrei limbi ii apartinea. Dupà unii,
Origina troianl a Romei era o Orere primít 1nainte de a fl
foA Roma in raportnri continui cu oricntul. Un prezicAtor
trin, intr'e prezicere care se referea la al doilea risbei punic,
dAdea Bornanulni epitetul de trojugena, Titu-Liviu, XXV, 12.
2 Titu-Liviu, I, 5, 7. Virgil, VIII. Ovid, .Fast., I 579. Plutaro,
Quest. ram. 76, Strabon, V, 3, 3, Denys, I, 31, 79, 89.
3 Denys, I, 45; I, 85. Varron, de lingua lat. V, 42. Virgiliu, VIII,
358. Plinin, Hist. nat., III, 68.
Din cele trei mime ale triburilor primitive cei vechi au crezut
intotdeauna el unul era un nnme latin, al doilea cabin 11 al trel-
lea etruse.
www.digibuc.ro
424 CARTEA V. REGIMUL MUNICIPAL DÍSPARE
Roma e un euvânt troian; dupa aljii, grec; sunt motive

credem latin, insä câtiva din antichitate Il soocoteau
etruse.
Numele familiilor romane atestä de asemenea o
mare diversitate de originä. In timpul lui August mai
existau incä vreo cinzeci de familii, earl dacä ar fi urmat
seria strämosilor kr, ar fi ajuns la tovaräsii lui Eneia 1.
Alti se socoteau näseuti din arcadienii lui Evandru,
din vremuri strävechi oamenii acestor famila purtau
pe Incaltamintele lor, ea semn distinctly, o mica semílunä.
Familiile Tullius Quinetims, Servillius, erau venite din
aceia care erau nuinii tovaräsii lui Hercule si deseen-
denta lor era doveditä prin cultul ereditar al acestui zeu 2.
Tullius, Quinctius, Servillius, erau veniti din Alba,
dupl cucerirea acestui ores. Multe familli adiugarä
nurnelui lor un pronume, care amintea origina kr
strainä ; astfel era Sulpicius Camerinus, Comiuius
Auruncus, Sincinius Sabinus, Cladius Regillensis
Aquillius Tuscus. Familia Nauita era trolang; Aureliai
era-a sabini; Cecillii veneau din Preneste; Octavii erau
origitnari din Velitres.
Efeetul acestui amestec intre populatille cele mai deo-
sebite a fost legäturile de origina ale Romei cu toate
popoarele pe care le eunostea. Ea se putea mumi Imtiai
cu Latinii, sabina cu Sabinii, etruseg cu Etruscii
greaca eu Grecii a..
Cultal situ national era de asemenea o Imprennare de
mai multe culturi deosebite, dintre care, fiecare o lega
de Unul din aceste popoare. Ea avea culturile greeesti
ale lui Evandru si Hercule ; se läuda c posedä palla
dium troian. Penatii säi eran In orasul latin Lavinium.
Inca dela originä a adoptat cultul sabin al zeului Consus.
Un alt zeu sabia, Quirinus, prinse rdthni atat de a-
dânci, inat II asociä lui Romulus, fundatorul sau. Roma
Denys, I, 85: 'Ex To5 Tpoi:xo5 vb ebTevéatatoy vop.tC6tLevoy, n
ob ysysai. Trveq fr TC.Spcirloav stg icelitYpto vrOt 11.6),toTC4 ONO La. ef.
Juvenal, I, 29; Servius, ad. Eneidam, V.. 117, 123.
2 Plutare chest Tom. 76.
3 Titu-Liviu, I, 7; IX, 29.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANI 425
mai avea i zeii Eltruscilor i serbärile lor, auguratul,
pû.n i insignele lor sacerdotale.
Intr'un timp In care nimealri nu avea dreptul s asiste
la serbarile religioase ale unei natiuni, daca nu apartinea
acestei natiuni prin nastere, Romanul avea incompa-
rabilul avantaj de a putea lua parte la feriae latine, la
serbärile sabine, elrusee si la jocurile olimpice Ori, re-
ligia era o legäturä foarte puternieä. Când douä cetäti
aveau un cult corium ele se considerau rude; trebuiau
sä se priveascg ca aliate i sä se ajute Intre dânsele. Nu
se cunostea In aceastä antichitate altä legäturg decat aceia
pe care o stabilia religia. De aceia Roma pAstra cu mare
grije tot ceiace i-ar fi putut servi drept märturie a acestei
pretioase inrudiri cu celelalte natiuni. Latinilor le aräta
traditiunile sale asuspra lui Romulus; Sabinilor legenda
cu Tarpeia i Tabus; G-recilor vechile imnnri pe care nu
le mai Intelegea, Insä pe care persista sä le cânte. Pästra
deasemenea, en foarte multä grije, amintirea lui Enea;
end dacg, pria Evandras se putea numi ruda a pelopo-
nesienilor, prin Enea se Inrudea cu mai mult de treizeci
de cetäti faspandite In Italia, In Sicilia, In Grecia, In
Tracia i In Asia Mel, toate fiind intemeiate de Ene:I.
san fiind colonii ale cetätilor intemeiate de dânsul, toate
având prin urmare un cult comun cu eel roman. Se poate
vedea din räsboaile pe care le-a purtat in Sicilia Trapetriva
lui Filip, ce folos a tras ea din accastä antica rudenie.
Populatia romana era deci un amestec a mai multor
rasse, cultul säu o reunire de mai multe culturi, focul säu
national o asociatie a mai multor focuri sacre. Eri
aproape singura cetate pe care religia sa municipalä nu
o Indepärta de toate celelalte. Ea se inrudea eu intrelg
Italie si cu toatä Grecia. Nu exista aproape nici un popor
pe care sä nu-1 poatä admite la focul situ sacra.
1 Romanii de timpuriu obisnuirg sgli lege origina lor de Troia;

vezi Titu-Liviu, XXXVII, 37; XXXIX, 12. Deasemenea ei mIr-
turiseau rudenia lor eu ormul Sagest (Cicero, in Verrem, IV, 33;
V, 47), en insula Samotrace (Servius, ad. Aten., III, 12), cu
Peloponesienii (Pausanias VIII, 43), en Green (Strabon, V, 3, 51.
www.digibuc.ro
426 LARTEA V. REGIMUL MUNICIPAL D1SPARE
2° Prime le tairiri ale Boma (753-350 in&nlea

lui Christos).
In timpul secolelor in care religia murnicipala era pre-
tutindeni In vigoare, Roma îi stabili politica sa dupä
dansa.
Se spune crt primul act Theut de noua cetate a foot
Apeasscä ateva femei sabine: legewiä care pare foarle
putin verosimilä, dacä ne gândim lii sfintenia crtqatorii-
lor la cei vechi. Am vgzut însi mai sus cb." religia mu-
nicipal cfisrttoria Intre persoane locuind In
cetäti deosebite, afarà de cazul când aceste dourt cetäti
ar fi avut o legtiturg de origine sou un cult comun.
Acesti primi Romani aveau dreptul de cäsätorie cu Alba
de uncle erau originari, nu-1 aveau insa cu ceilaljii vecini,
Sabinii. Ceeace Romulus a voit sä, cucereascä Inca dela
inceput a fost nu câteva femei Sabine, ci dreptul de eä-
sätorie, adica dreptul de a contracta legäturi statornice
cu populatia sabinä. Pentru aceasta trebuia sa stabileasa.
'Lire ei o leggturà religioasä; adoptä deci cultul zeului
sabin Consus si-i celebrà serbarea. Traditia adaugA cg. In
timpul acestei serbäri, au fost räpite fameile; dad', ar fi
fdcut astfel, cgsgtoriile n'ar fi putut fi celebrate dupà
prescriptiile riturilor, deoarece primul act si eel mai ne-
eesar al casâtoriei era traditio in manu, a.dic däruirea fe-
tei de catre tata sau; i astfel Romulus si-ar fi gresit
tinta. Prezenta insà" a Sabinior si a familiilor lor la cere-
mania religioadi si participarea lor la sacrificii, stabileit
intre cele douä popoare o astfel de legAturä, Incât connu-
bium nu mai putea fi refuzat. Nu era nevoe de o apire de
fapt; eApetenia Romanilor stiuse sä cucereascg dreptul de
asätorie. Astfel istoricul Denys, care consulta textele
imnurile antice, ne asigarg &A Sabine le ftträ cäsätorite
dupg, riturile cele mai solemne, lucra pe care-I confirma
Denys, II, 30; Plutare, Romulus, 14, 15, 19; Cicero. de Repu-
blica, II, 7. Dacl observgm cu atentle descrierile acestor trel isto-
rid qi expresiile pa care le intrebulntau, vom reeunoalte toate ca-
racterele asAtoriei antice; de aceia suntem dispul s credem
aceastX legendit a Sabine lor care a devenit cu timpul povestea unel
www.digibuc.ro
Plutare §i Cicero 1 E demn de observat ca prima sfor-
tare a Romanilor a avut de rezultat faramarea barierilor
pe care le punea religia nunicipala Intre dansii i un
popor vee;n. Nu ne-a parvenit vreo legenda analoga, re-
lativ la Etruria; insa, se pare sigur ca Roma avea ea
aceasta tara aceleasi relatiuni ca i eu Latium si tinutu-
rile Sabine. Roma avea deci indemfinarea de a se uni prin
cult si prin sange eu toti acei cari erau In jurul ei. Tinea
sa aiba connubium cu toate cetatile i ceeace dovedeste ea,
ea cunoaste foarte bine importanta acestei legaturi e fap-
tul ca nu voia ca celelalte eetati, supusele sale; sa-1,
aiba Intre dânsele 1.
Roma intra apoi In lunga serie a rgsboaielor. Primul
rgsboi a fost impotriva Sabinilor lui Tatius; se terming
printr'o alianta religioisa i politica Intre cele dona mici
popoare 2. Se rasboi apoi cu Alba; istoricii spun ca Roma
indrazni sit ataoe acest ora§, cu toate ca era o colonie
a ei. Probabil tocmai pentruca era o colonie a crezut ne-
oesar propriei sale ingriri s-o distrugg. Orice metro
poill de fapt exercita asupra coloniilor sale o suprematie
religioasa. Or, religia avea Anci o influenta atat de
mare, Incht, atfita timp cat Alba ramtmea In picioare,
Roma nu putea sa fie cleat o cetate dependenta, iar
.:oarta sa pe veci hotarata.
Alba odata distrusa, Roma nu se multumi numai sa nu
mai fie o colonic; pietinse sa se ridice la rangul de metro-
pola, mo#enind drepturile i suprematia religioasä pe
care Alba o exercitase Tana atunci, asupra celor treizeci
de colonii din lAtium. Roma sustinu rasboaie lungi pen-
tru a obtine presedintia sacrificiului In ferfile latine.
Aceasta era mijlocul sit dobindeascg singurul fel de su
perioritate si de dominatiune care se putea concepe atunci.
Ea ridica in interiorul cetatii un templu Dianei;
obliga pe Latini sg ving sg-i aducg, sacrificii; atrase chiar
rlpiri, era la originl legends dobindiril dreptului de connubium cu
Sabinli. Astfel pare el a Inteles i Cicero: Sabinorum connubia con
junxiese, de Oratore, I, 9.
I Titu-LIvlu, IX, 43: XIII. 4.
2 Sacrie comunicatis, Cicero, de Republica, II, 7.
www.digibuc.ro
428 CARTEA V. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
pe Sabini j. Prin aceasta ea obisnui cele doua popoare

sä, ia parte cu dânsa si sub prezidentia ei la toate
rile, rugaciunile i carnurile sfintite ale victimelor. Ea le
intruni sub suprematia sa religioasa.
Roma e singura cetate care a §fiut prin rasboi
märeasca populatia. A avut o politicé. necunoscuta In-
tregului rest al lumei greco-italiene; îi apropie tot ceiace
cucerea. Aduse la dânsa locuitorii oraselor cucerite i din
învini facu putin câte putiri Romani.- In acelas timp ea
-trimitea colonisti in àrie cucerite si in acest chip se-
mana pretutindeni tot atâtea Rome; caci colonistii
intemeind cet6,ti distincte din pullet de vedere politic,
pastrau cu Metropola o comunitate religioasä. Or, aceasta
era deajuns pentru ca ei sä, fie constrânsi sä-si subor-
doneze politica lor, ei, s'o asculte si s'o ajute in toate
Tasboaiele.
Una din träsaturile cele mai remarcabile ale politicei
romane era ca atragea la dânsa toate culturile cetif,tilor
-vecine. Se straduia sä, cucereasca atât zeii cât i orasele.
Ea rapi o Junonä, din cetatea Veii, un Jupiter din Pre-
nesta, o Minerva din Falisqua, o Junona din L'inuvium,
o Venus a Samnitilor i multe altele pe care nu le cu-
noastem 2 Caci se obicinuia la Roma, spune un scriitor
antic', de a face sä patrunda intr'insa religiile cetätilor
Invinse; uneori le repartiza printre gentes, alteori le da-
dea un loc in religia sa nationale.
Montesquieu lanai pe Romani pentru rafinamentul
politicei lor abile, de a nu fi iinpus zeii kr popoarelor
invinse. Dar aceasta era absolut contrar ideior
kr si a tuturor celor vechi. Roma cucerea zeii celor
1nvinsi, îns nu-i dadea pe ai si. Ea pastra pentru sine
protectorii sal i cauta chiar sa le mareasca numarul.
Cauta s poseada cât rad multe culturi i cât mai multi
zei tutelari.
Cum de altfel aceste culturi i acesti zei erau, in
Titu-Liviu, T, 45. Denys, IV, 48, 49.
2 Titu-Liviu, V, 21, 22; VI, 29. Ovid, Fast. III. 837, 843. Plu-
Aare, Parateld 'intro istoria gretcei cea romand 75.
3 Cineius, eitat de Arnot, Adv. genies, III, 38.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANA 429
cea mai mare parte luati dela cei invinsi, Roma era prin-
trInsii in comuniune religioasä cu toate popoarele. Legä-
turile de originä, cucerirea dreptului de connubium, a pre-
zidentei ferillor latine, aceia a zeilor invinsi, dreptul pc
care pretindea c6-1 are s adua sacrificii lla Olimpia
la Delphi, erau tot atâtea mijloace prin care Roma lei
pregatia dominatia. Ca toate cetAtile ea avea religia sa
municipalä, isvorul patriotismului säu; era ins ä. singura
cetate care se servea de aceastä religie pentru desvol-
tarea sa. Pe and prin religie celelalte cetäti erau izolate,
Roma avea indemânarea sau norocul s'o intrebuinteze,
atraga la dânsa totul, stapâneasca totul.
3° Cum a dobindit Roma Imperiul. (350-140 i. chr.).
Pe and Roma se desvolta astfel cu incetul, prin mij-
loacele pe care religia i ideile de atunci i le puneara
la dispozitie, o serie de schimbäri sociale i politice se
desfäsura in toate cetatile i in Roma chiar, transfor-
mând totdeodatä guvernamântul i felul de a gândi al
oamenilor. Am descris mai sus aceastä revolutie; ceeace
intereseaza s observdm aci e faptul a ea coincide cu
marea desvoltare a puterei romane. Aceste douä fapte
care s'au produs in acelas timp, au avut oarecare actiune
unul asupra celuilalt. Cuceririle romane nu s'ar fi putut
face cu atâta usurintä, dacA vechiul spirit municipal nn
s'ar fi stins atunci pretutindeni; si putem crede de aseme-
nea cit regimul municipal n'ar fi azut atât de curând,
daca cucerirea romana nu i-ar fi dat ultimo, loviturä.
In mijlocul schimbärilor care se produseserä in insti-
tutii, in moravuri, in credinte, in drept, patriotismul el
ins4i îi schimbase natura, i acesta-i until din faptele
care contribue cel mai mult la marele progres al Romei.
Am spus mai sus care era acest sentiment in primele
timpuri ale cetätilor. El fäcea parte din religie; isi in-
bea cineva patria, pentrua iubea i zeii protectori, pen-
trued inteinsa se gäsea un prytaneu, un foe sacru, ser-
bäri, rugäciuni, imnuri i pentrua in afara ei nu existau
nici zei, nici cult. Acest patriotism era FA credinta §i pie-
www.digibuc.ro
tate. Când insd dominatia i-a fost retrasâ, castei sacer-

dotale, acest fel de patriotism dispäru odatà cu toate ve-
chile credinte. Dragostea de patrie nu pieri complect ci
o forma', nouâ.
Nu-si mai iubea cineva pairia pentrrt religia
zeii säi; ci pentru legile, institutiile, dreptul si siguranta
pe care o acorda membrilor sai. Se vede in discursul
funebru pe care Thucydide Il pune in gura lui Pericles,
care sunt motivele cari fac ea Atena sa fie iubitd,: Cdci
acest oras vrea ca toti sà fie egali In fata legii"; eki
drt oamenilor libertatea i deschide tuturor calea onoru-
rilor; cdci mentine ordinea publicà, asigurà magistratilor
autoritatca, protejeazA pe cei slabi i dg, tuturor spec-
tacole i serb6ri, cari sunt edueatia sufletului". i ora-
torul terminA spunând: Iatâ dece rdsboinicii nostri au
murit ca eroii, deal sit lase sd li se râ.peaseâ aceastä pa-
trie; iatit dece acei cari supravietuiese, stint gata sà su-
fere si s5; se devoteze ei". Omul mai are ineâ" datorii catre
cetate; dar aceste datorii nu mai decurg din acelas prin-
cipiu ca altà datà. El îi dá Inca sângele i vieata, dar nu
pentru a mai apära divinitatea sa nationalâ i altarul
strâmosilor sâi; ci pentru a apàra institutiile de care se
bucurà i avantagiile pe care Matea i le procurg.
Or, acest patriotiqm nou n'avu intocmai aceleasi efecte,
ea acel al epoeilor vechi. Cum sufletul nu se mai in-
drepta spre prytaneu, spre zeii protectori, spre pamântul
sfânt, ci nurnai atre histitutii í legi si cum dealtminteri
acestea, in siarea de nestabilitate in care se gäseau atanci
toate cetiitile, se schimbau des, patriotismul deveni un
sentiment variabil si neconsistent, care depinse de Ira-
prejuidri si care fu supus acelorasi fluctuatii ea i gu-
vernAmâ,ntul însui. Patria nu mai era iubiti, cleat dac'd
iubeau regimul politic care prevala acolo inteun anurnit
moment; acel care grisea legile rele n'avea nimic care sa I
lege de cetate.
Pattriotismul municipal slabeste astfel i dispare din
suflete. Pgrerile fiecArui orn Ii furl mai sacre decât pa-
tria sa i triumful factiunei sale li fu mai scump decât
mâretia sau gloria cetàjii. Fiecare ajunse sà prefere ora-
www.digibuc.ro
C1JCERIREA ROMANit 431
sului sdu natal, daca nu gdseste inteinsul institutii pe
plac, oricare alt ora§ uude gdseste aceste institutii Iii vi-
goare.
Atunci au inceput s emigreze mai lesne. Exilul e
mai putin temut. Ce-i mai interesa atunci faptul cà erau
exclusi din prytaneu i lipsiti de apd, lustrald? Se obici-
nuiau cu usurintä sá nu se mai endeaseä deloe la zeii
protectori i sä se lipseasc/ si de patrie.
aci pg,nä la a se Inarma hnpotriva ei, nu era cale
prea lung/. S'au aliat cu unele orase inamice pentru a
face sá triumfe partidul lor In cetate. Intre doi Argieni
unul dorea un guvernämânt aristocratic i deci Ii era mai
drag/. Sparta deal Argos, celalt prefera democratia, deci
iubia Atena. Nici unul nici celalt nu tineau prea mult
la independanta eet/tii lor, si nu le era desagreabil sá
se socoteascá supusii unui alt oras, cu conditia ea acesta
sá sustin/ partidul lor In Argos. Vedern litiapede In
Thucydide si'n Xenophon CA aceast/ predispozitie a
spiritelor nascu i fdeu sd dureze ata de mutt ras-
boiul poloponesiac. La Plateea cei bogati erau de partea
Thebei si a Lacedemoniei, democratii de partea Ate-
nei. La Corcira partidul popular era pentru Atena
aristocratia pentru Sparta Atena avea aliate In toate
orasele din Pelopones si Sparta In. toate orasele ioniene.
Thucydide si Xenophon se potrivesc atunci cand spun
cá nu exista nici o cetate In care partidul popular sd, nu
fie favorabil Atenienilor i aristocratia Spartanilor
Acest rgsboi reprezintá o sfortare general/ pe care o fac
Grecii pentru a stabili pretudindeni o aceiasi constitntie,
odata cu hegemonia unui oras; unii Ins/ doresc aristo-
cratia sub protectia spartang, attii deraocratia cu spriji-
nul Atenei. Se intampl/ acelas lucru si In timpul lui
Filip. Partidul aristocratic din toate orasele dorea do-
minatia Macedoniei. In timpul lui Filopemen, rolurile
erau intervertite, frig, sentimentele rdmâneau aceleasi.
Partidul popular primea dominatia macedoneand i toti
Thucydide, III, 69 72; IV, 48 48; III, 82.

Thucydide, III, 47. Xenophon, Helenicele, VI.
www.digibuc.ro
432 CARTEA V. REG1MUL MUNICIPAL D1SPARE
cei care erau pentru aristocratie se aläturau de liga a-

cheana. Astfel dorintele i afectiunile oamenilor nu mai
aveau cetatea drept object. Erau foarte putini Greci care
sä, fie gata sa sacrifice independeni a municipala, pentru
a putea avea constitutia pe care o preferau.
Cat despre oamenii cinstiti i scrupulosi, neintelegerile
perpetue al caror martor erau, Ii desgustau de regimul
municipal. Ei nu puteau sä, iubeasca o societate in care
trebuia sá te lupti îa fiecare zi, unde säracul i bogatul
se räsboiau vecinic, i unde vedeau alternand mereu
violentele populare i rasbunarile aristocratice. "Voian
sa scape de un regim care, dupa ce produsese o
adeväratá märetie, nu mai producea cleat suferinte i urIt.
Incepura sä, simtä nevoia sá iasa din sitemul muni-
cipal i sä, ajunga la altd forma de guverndmant decat
cetatea. Multi oameni se gandeau cel putin sá stabileascä
mai presus de. cetati, un fel de putere suveranä, care efi
vegheze la mentinerea ordinei si care sa sileascä pe aceste
mici societäti turbulente sá trained, In pace. Astf el Fo-
cion, un bun cetatean, sfatuia pe compatriotii sai sä, pri-
meascä autoritatea lui Filip, i le promitea cu acest pret
pacea i siguranta.
In Italia lucrurile se petreeeau la fel. Cetätile din La-
tium sau cele etrusce i Sabine, erau turburate de aceleasi
revolutii i aceleasi lupte i dragostea de cetate disparea.
Ca i In Grecia fiecare se apropia bucuros de un oras
strain, pentru a face sa prevaleze párerile sau interesele
sale, In cetate.
Aceste stiri de spirit facura norocul Romei. Ea spri-
uini pretutindeni aristocrat-la i pretutindeni aristocratia
fu aliata sa. SI citäm cateva exemple. Gens ClaUdia,
pgräsi teritoriul Sabin in urma certurilor interne ei
se duse la Roma, pentru ea' prefera ínstitujiule romane
acelora ale patriei sale. In aceiasi epoca multe familii
latine emigrara la Roma, pentruca nu mai simpatizau
regimul democratic din Latium i pentra cg, Roma resta-
bilise tocmai dominatia patriciatului 1. La Ardeea aristo,
cratia i plebea fiind In luptá, plebea chema pe :Volsci
Denys, VI, 9.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMAN.I. 433
in ajutorul Au si aristocratia predg, cetatea In mâinile
Romanilor j. Etruria era cuprinsg de neintelegeri. Veii
rgsturnase gavernä'mântul sgu aristocratic; Romanii o
ata.ar i celelalte societAti etrusce In care mai domina
incg aristocratia sacerdotall, refuzarA sA vie in ajutorul
Veienilor. Legenda adaugg cg, In acest rgsboi Romanii
rápirg un aruspiciu veian i II fAcu A le incredinteze
oracolele care le asigurau victoria. AceastA legendi nu
ne lasg, ea oare sA intrezárim cg preotii etrusci deschiserg
erasul Romanilor?
Mai târziu, când Capna se revoltA impotriva Ro-
mei, se observg cum cavalerii, adicí. corpul aristocratic
nu lug parte la aceastg revolutie2. In 313, cetätile
Ausona, Sora, Minturna, Vescia, furá predate Romanilor
de partidul aristocratic'. Atunci când Etrascii se
coalizarä impotriva Romei, aceastä Inseamng, cg, se sta-
bilise e la dansii guvernul popular; singurA cetatea Are-
tium refuzg s intre In aceastA coalitie; cAci aristocratia
prevala Inca In Aretium °. Când Anibal se afla in Italia
toate cetAtile erau agitate; lush', nu era vorba de indepen-
dentg; lin fiecare cetate aristocratia era de partea Romei
plebea pentru Cartaginei5:
Felul in care era guvernatg Roma ne poate
aceastA preferintg constantá pe care aristocratia o avea
pentru dânsa,. Seria revolutiilor se desfgsura ca i In
toate cetgtile, mai Incet Insg. In 509 când cetAtile latine
aveau acum tyrani, o reactiune patriciang reusi In Roma.
Democratia se ridicA apoi, dar cu Incetul, cu multg
surg, i moderatie.
GuvernAmântul roman fu deci mai mult timp aristo-
cratic decât ori care altul i putu sg, fie mult {imp spe-
rmata partidului aristocratic.
Titu-Liviu, IV, 9, 10.

2 Titu-Llviu, 11.
3 Titu-Liviu, IX, 24, 25.
4 Tltu-Liv1u, IX, 32; X, 3.
6 Titu-Livin, XIII, 13, 14 0 39; XXIV, 2: Unus velut morbus
invaserat omnea Italiae eivitates ut plebs ab optimatibus disaen-
tiret, senatus Romania faveret, plebs ad Poenos rem tralteret.
Biblioteca Universitari. Vol. VI. 28
www.digibuc.ro
93903.
E adevärat cä demoeratia sfärsi prin a esi biru-

itoarela, Roma; basä chiar i atund procedeele
aceiace am putea numi artificiile de gayer-
nämânt rtimaserg, aaistoeratice. In comitiile cen-
turiate voturile erau repartizate dup bogätie. Si se In-
tàmpI la fel si In conditiile de triburi. De drept,
nicio deosebire de boggtie nu era admisä; de fapt, clasa
säracä fiind inchis5 In patru triburi urbane, n'avea deat
patru sufragii sä opunä celor treizeci si unu ale clasei
proprietarilor. De altf el, nimic nu era mai linistit, de-
obicei, deal aceste intruniri. Nimeni nu vorbea afara
de prezident sau de acela cäruia i se dädea cuvântul.
Oratorii nu erau ascultati; se discuta foarte putin; total
se reducea de cele mai multe ori in a vota prin da sau
nu si a socoti voturile. Aceastä ultimä operatie fiind
foarte complicatä, cerea malt timp i multi liniste. Tre-
buie sä adAugäna c Senatul nu se reinoia In toti anii, ca
In cetätile democratice ale G-reciei. Legal, el era compus
la fiecare cinci ani (un lustru) de censori; In reali-
tate, listele erau foarte asemängtoare dela un lustru la
altul i membrii exclusi erau o raritate; astfel a Sena-
tul era un corp viager, oare se recruta aproape singur
unde se poate observa c deobicei fii succedau pärin-
tilor bor. Era In adevär un corp oligarhic.
Moravarile erau e mai aristocratice Ina deal
Senatorii aveau locuri rezervate la teatru. Bo-
gatii singuri serveau In eavalerie. Gradele In armatä erau
In mare parte rezervate tinerilor din familiile mari; Sci-
pio nu avea Ina 16 ani când comanda un escadron 1.
Dominatia clasei bogate se sustinu la Roma mai mult
timp decât In oricare alt oras. Aceasta din dourt. cauze.
U na c s'an fäcut cuceriri mari, iar câstigurile au fost ale
1 Pliniu., XIV, 1, 5: Senator, censu legi, judex fieri mum, magis-
tratum ducemque nail magis exornare quam cen8rLm. Ceiace Pli-
nia spune aci nu se aplic. numai ultirnelor timpuri ale republicei.
La Born& a existat intotdeauna un cens pentru Senator, un
cons pentru cavaler i chiar pentru a fi legionar; de itndatiL
ce a existat an corp de judecItori, a trebuit eg. fie cineva bogat ca
el fact parte dinteinsul, astfel c dreptul de a judeca a fost Intot-
deanna privilegiul claselor superioare.
www.digibuc.ro
CIJCERIREA ROMANÄ 43 5
elasei bogate; toate pämânturile räpite celor îiwiai fora'

date in posesiunea ei; ea lug in stäpânire i comert-ul
tärilor cucerite, &MAIO; enormele beneficii ale
incasärei impozitelor si ale administratiei provinciilor.
Aceste familii, imbogätindu-se astfel cu fiecare genera-
tie, devenirä cn timpul enorm de bogate i fiecare dintre
ele insemna o putere fatä de popor. Cealaltä caned era &A
Romanul, chiar i cel mai Arne, avea un respect inäscut
pentru bogätie. Atunci când adevärata clientelä dispäruse
de multä vreme, ea fu reinviatä sub forma unui omagiu
adus marilor averi; si se stabili obiceiul ea proletarul
meargä In fiecare dimineatä sä-i salute pe cei bogati
sä le ceara hrana
Aceasta nu insemnä c lupta dintre bogati i säraci nu
a fost si la Roma ea in toate pärtile. Ea insä" n'a in-
eeput deeät in timpul G-rahilor, adicä dupä ce cucerirea
era aproape terminatä. De altfel aceastä luptä n'a avut
niciodatä la Roma caracterul violent pe care-I avea pre-
tutindeni. Poporul de jos din Roma nu invidia cu prea
multä tarie boggtia; ajutä slab pe Grahi; nu voi
creada c acesti reformatori lucrau pentru binele lui,
päräsi in momentul deeisiv. Legile agi are, infätiqate
de attitea ori celor bogati ca o amenintare, lasara intot-
deauna poporul destul de indiferent e nu-1 agitarit de-
eät la suprafatä. Se vede foarte bine de aci c ei nu do-
rean cu prea multä tärie s posede pämânturi; de altfei
daeä i se oferea impärtirea pämântului public, adica
a domeniilor statului, el nu avea gandul s despoaie
pe cei bogati de proprietätile lor. JumAtate, dintr'un res-
pect invechit, i jumätate din obicinuinta de a
nu face nimic, Ii era drag sä träiaseä aläturi si la umbra
eelor bogati.
Aceastä clasä avu cumintenia s. adraitä intr'insa fa-
miliile cele mai importante, din orasele snpuse sau aliate.
Tot ceiace era bogat in Italia ajunse, putin cate putin,
formeze clasa bogatä dela Roma. Acest corn erescu naereu
ea importantä i fu stapän al statului. Exercitä singur
rnagistraturile, pentracl ele costan mult, trebuind
sä fie curapärate; i singur compunea Senatul,
www.digibuc.ro
pentrua era nevoe de un cens foarte ridicat, pentru a pu-

tea fi senator. Astfel am vä'zut producându-se acest fapt
ciudat, c in potriva legilor care erau democratice, se
forma* o noblete i cA poporul, care era atotputernic, suferi
ca ea sA se ridice deasupra lui i nn-i facu niciodatA o
opozitie adevaratA.
Roma era deci in secolul al III-lea si al doi-
lea inaintea erei noastre, orasul cel mai aristrocratic gu-
vernat din Italia i Grecia. SA. observa.m cA, dacA in afa-
cerile interioare, Senatul era obligat sA menajeze poporul,
in ceeace privea politica externA era stApAn absolut. EI
era acela care primea ambasadorii, care incheia aliantele,
care ratifica actele generalilor, care determina conditiile
puse celor invinsi; fapte care, pretutindeni aiurea, erau
in atributiile adunArii populare. Stilinii, in legaturile lor
cu Roma, n'aveau deci niciodata aface cu poporul; ei
n'auzeau vorbindu-se decal despre Senat si erau intre-
tinuti in ideia cA poporul n'avea nici o putere. IatA pA-
rerea pe care un Grec o exprima lui Flamininus: In
tara voastrA, spune el, bogâtia guverneazA. si total Ii
este supus"
A rezultat de aci ca, in toate cetAtile aristocratia Ii
indrepta ochii spre Roma, se biznia pe dânsa, o lua drept
protectoare si se lega de soarta ei. Aceasta era cu ata,t
mai mult ingAdnit, cn cat Roma nu era pentru mimeni un
oras strain: Sabini, Latini, Etrusci, vedeau inteinsa un
oras sabin, latin sau etrusc, i Grecii credean cA regAsese
IntrInsa Greci.
De indatA ce Roma se infa4is1 Greciei (199 inaintea
lui Christ), aristocratia i se supuse. Aproape nimeni
atunci nu-si inchipuia ca, s'ar pntea face alegere intre inde-
pendentA i supunere. Pentru cea mai mare parte dintre
oameni, nu era vorba decal de partidul aristocratic sau
cel popular. In toate cetAtile, acesta era de partea lui
Filip, a lui Antiohus, sau a lui Perseu, celalt de partea
Romei. Putem vedea In Polybiu i in Titn-Livin cA dacA
In 198 Argos îi deschide portile Macedonenilor, o face
I Titu-Liviu, XXIV, 31.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANÄ 437
pentrucI poporul domina acolo; i anul urm/tor partidul
celor bogati dAdu Opuntul Romanilor; la Acarnanieni
aristocratia f/cu un tratat de aliantä cu Roma, ins/ 'in
anal urmator acest tratart este rupt, pentrucl intre timp
democratia a reluat conclucerea; Teba este aliat/ cu.
Filip atâta vreme cat partidul popular e cel mai puternic
si se apropie de Roma deindat/ ce aristocratia devine std-
pan/. La Atena, la Demetriacla, la Foceea, poporul este
ostil Romanilor; Nabis, tyranul democrat, poartä rgsboi
Impotriva lor; liga Achean/, atât timp eat este guver-
natä de aristocratie, le este favorabitä; oameni ca Filo-
pemen i Polybiu, doresc independenta nationalà", prefer/
ins/ dominatia roman/ democratici; chiar si liga acheaniä
la un moment dat, e stApânit/ de particlul popular;
si din acest moment iga e dusmana Romei. Diaeos
Critolaos sunt totdeodatg, egpeteniile partidului popular
generalii Ligei impotriva Romanilor; combat cu viteiie
la Scarpeea i Leueopetra, poate mai putin pentru inde-
pendenta Greciei cAlt pentru triumful democratiei.
Asemenea fapte ne spun destul de limpede cum Roma,
fral a face eforturi mari, a obtinut imperinl. Spiritul mu-
nicipal dispgrea putin câte putin. Dragostea de indepen-
dent/ devenea un sentiment foarte rar i eamenii erau
en totul legati intereselor i pasiunilor de partid. Pe ne-
t:agate de seam/ cetatea era uitatg. Barierile care des-
partiser/ odinioarä orasele í fäcuser/ din ele tot atâtea
miei lumi deosebite, al cgror orizont mArginea dorintele
gândurile fiecAruia, e/deau una dup/ alta. Nu se mai
deosebea, In toe/ Italia si In hat/ Grecia, cleat douuí
grupuri: de o parte clasa aristocratieg, de alta partidul
popular; una dorea dominatia Romei. celalt o respingea.
Aristocratia Invinse si Roma dobîndi imperiul.
4° Roma distruge pretutindeni regimal municipai.
Institutiile eet/tii antice fuseser/ slaite i epuizate
printr'o serie de revolutii. Dominatia roman/ a avut
drept prim reznitat faptul c le-a distrus com-
plect si a sters si ceiace mai rttm/sese dintrInsele.
www.digibuc.ro
Patera veclea acest horn, dacA observtim in ce conditie

azurA popoarele pe mAsurA ce furrt supuse de Roma.
Trebuie mai intâi s InlAturAm din spiritul nos-
tru, toate obiceiurile politicei moderne i sti nu
ne reprezentAm popoarele intrând unul dup5, altul In sta-
tul roman, asa dupA, cum in zilele noastre provinciile eu-
cerite sunt anexate unui stat care primind acesti noi
membrii îi lArgeste limitele. Statul roman, civitas ro-
mana, nu se mArea prin cuceriri; nu cuprindea decat tot
familiile care figurau in ceremonia religioasA a censului.
Teritoriul roman, ager romanus nu se Intindea mai de-
parte; ci rAmânea Inchis in limitele imuabile pe care i le
trAsese regii i pe care ceremonia Ambarvalilor le sane-
tifica in fiecare an. Doug, lucruri numai se mAreau ou
fiecare cucerire: era dominatia Romei, imperium roma-
num i teritoriul apartinând statului roman, ager pu-
blieus.
At At timp cdt a durat republica nu i-a venit nimAnui
in gând cá Romanii i eelelalte popoare ar putea sA for-
meze o aceiasi natiune. Roma putea foarte bine sg, pri-
meascA' la dânsa individual câtiva gázduiascá
In cetate transforme en timpul in Romani; ea insA
nu putea sá asimileze o intreaga; populatie strAing en
populatia sa i un intreg teritoriu cu teritoriul s'Au. A-
ceasta nu tinea de politica particularA a Romei, ei de un
principiu constant in antichitate, principiu de care Roma
s'ar fi despArtit mai bucuros decât oricare cit ora4, de
care insä nu se putea emancipa in intregime. Prin ur-
mare, atunci când un popor era supus, el nu intra in statul
roman, in eivitate, ei numai sub dominatia romanA. in im-
perior. Nu se unea cu Roma, asa cum astAzi provinciile
sunt unite cu Capita la; intre dânsa i popoare, Roma nu
cunoetea decât doua feluri de legáturi: snpunerea sau ali-
anta (dedititii si socii).
Ni s'ar palrea dupä acestea rA institutiile municipale
puteau supravetni la cei muvini si cá lumea putea fi un
vast ansamblu de cetäti deosebite Intre dânsele siavtuid
in fruntea lor o cetate stApânA. Or, nu era asa. Cucerirea
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANÄ 439
romana avea de efect s sävärseascg In interiorul fiecgrei
cetgji, o adevgratä transformare.
Deoparte erau supusii, dedititii, adicA acei care
Dronuntaserg formula deditio, predaserä poporului ro-
man persoana, zidurile, pämânturile, apele, casele, tem-
plele si. zeii lor". Renuntaserä deci nu numai la guver-
namântul kr municipal, ci si la tot dreptul lor privat.
Din acest moment acesti oameni nu mai formeazg Intre
ei un corp politic; nu mai au nimic din ceiace se cheamä
societate regulatg. Orasul lor putea sä rämâng In
picioare, cetatea insg dispäruse. Dacg, continnau s trg-
iascä Impreunä, o fáceau färg, s, aibe institutiuni,
legi, sau magistrati. Autoritatea arbitrarg a unui
praefectus trimis de Roma, mentinea Intre dnii ordinea
materialg
De OM parte erau a1iaii, foederatii sau goCjj. Erau tra-
tati mai bine. In ziva In care intraserg sub dominatia
romang, se stipulase pgstrau regimul lor muni-
cipal i vor rgmäne organizati In cetäti. Ei continuatt
st aibg deci In fiecare oras, o constitutie proprie, magi-
straturi, un Senat, un prytaneu, legi i judecgtori. Ora-
sul trecea drept independent si pgrea cg nu are alte le-
ggturi cu Roma decât acele ale unui aliat. Totusi, In ter-
menii tratatului, care fusese redactat In momentul cuceri-
rii, Roma Introdusese aceastä formulg: Majestatent populi
romani comiter conservato 2. Aceste cuvinte stabileau de-
pendenta cetgtii aliate fatä de cetatea bt'äpâng si cum erau
foarte vagi, rezulta dintr'Insele c mgqura acestei de-
pendente era Intotdeauna la voia celui mai tare. Aceste
()rase, care erau numite libere primeau ordine dela
Roma, ascultau de proconsuli i plätean impozite publi-
canilor; magistratii lor dädeau socotealg guvernatorului
provinciei, care primea deasemenea i apelurile judecg-
torilor lor 8. Ori, astfel era natura regimului municipal
I Titu-Livin I, 38; VII, 31; IX, 20; XXVI, 16 ; XXVIII, 34.
Cicero, de lege agr. I, 16; II, 32. Festus, V Praerecturae.
2 Cicero, Pro Balbo.
3 Titn-Livin XLV, 18. Cicero, Ad Att., VI, 1 ; VI, 2 Apian,
Rdsboatiele eivile I, 102. Tacit XV,45.
www.digibuc.ro
la cei vechi, inctit era nevoe sau de o independentg com-

plectg, sau sg inceteze de a mai exista. Litre menti-
nerea institutiilor cetgtii i subordonarea unei puteri
sträine, era o contrazicere, care nu apare poate destul
de limpede In ochii celor moderni, care Insg trebuia ssá
impresioneze pe toti oamenii acestei epoci. Libertatea
inu.nicipal i stäpinirea Romei nu se puteatt concilia;
prima nu putea A, fie decat o aparentä, o minciunä sau
un amuzament bun sg distreze oamenii. Fiecare din aceste
orase trimetea aproape in fiecare an o deputatiune la
Roma si afacerile sale cele mai intime si mai minutioase
erau aranjate In Senat. Ele mai aveau înc i magis-
tratii kr municipali, arhonti i strategi, alesi In mod
liber; arhontele Insg nu avea alta ocupatie dec"at sit-0
Inscrie numele In registrele publice, pentru a insemna
anul i strategul, odinioarg sef al armatei si al statului,
nu mai avea cleat grija drurnurilor i inspectia pietelor
Instituiile municipale dispgreau astfel i la popoarele
aliate ca si la cele supuse; era numai deosebirea cg pri-
mele mai pgstrau Inca formele exterioare. La drept vor-
bind, cetatea, asa cum o concepuse antiehitatea, nu se mai
intalnea decgt la Rome.
De altfel, Roma distrugand pretutindeni regimul cetAtii
nu-1 inlocueste cu nimic. Popoarelor cgrora le distrugea
instittrtiile, nu le dedea altele in loc. Nici nu se gândea
mkar s creieze institutii noui pe care sä, le poata uti-
liza. Nu dädu niciodatä o constitutie popoarelor cari com-
puneau imperiul si nu stiu s stabileascg reguli fixe
pentru a-i guverna. Chiar autoritatea pe care o executa
asupra lor n'avea un caracter de regularitate. Cum
aceste popoare nu fgceau parte din Statul, din cetatea sa,
ea n'avea asupra br nici o actiune legalg. Supusii sgi
îi erau sträini; de aceia avea fatg de dgnsii aceastg pu-
Pilostrate, Viata Sofiftilor, I, 23. Boeck, Corp. inacr., passim.
2 Mai firziu Roma a ridicat pretutindeni regimul municipal,
trebue s intelegem el acest regim municipal al imperiului nu se-
mAna deciit in aparentX cu acel al timpurilor anterioare; n'avea
Mel principiile, nici spiritul acestuia. Cetatea galicK sau greael din
secolul Antoninilor este eu totul altceva decit cetatea antiel.
www.digibuc.ro
tere neregulatg, i nelimitatg pe care o dadea cettgteanului
anticul drept municipal in privinta strginilor sau inami-
cilor. Pe acest principiu se bazg multg vreme adminis-
tratia romang i iatA cum proceda.
Roma trimetea pe unul din cetätenii sgi intr'o tara..
aceastg targ devenea provincia acestui ora, adicg rgmânea
in grija i in sarcina sa, era o afacere personalg; aeesta
era sensul cuvântului provincia in vechea limba. In
acelas timp conferea acestui cetgtean imperium; aceasta
insemna ca se deposecla in favoarea lui i pentru un timp
determinat, de suveranitatea pe care o poseda asupra
tgrei. De atunci acest cetgtean reprezinta in persoana sa
toate drepturile republicei, si cu acest titlu era stapän
absolut. Hotgra cifra impozitelor; exercita puterea mi-
litarg; impartea justitia. Raporturile sale cu supusii s tu
aliatii nu erau regulate de nici o constitutie. Când ju-
deca, o fdcea dupa propria sa vointg; nici o lege nu
putea sa i se impung, lui, nici legea provincialilor,
cleoarece era Roman, nici legea romang, deoarece judeca
provinciali. Pentru ca sa fi putut exista legi intre dânsul
administratii sai, ar fi trebuit ca sg, le faca el insusi:
caci numai el singur se putea lega. Astfel, imperium,
demnitatea cu care era investit, cuprindea i puterea
legislativg. De aci vine faptul ea guvernatorii avurí
dreptul si contractara obiceiul de a publica, odatg cu in-
trarea lor intr'o provincie, un cod de legi, pe care il nu-
meau edict, si cgruia se angajau moralmente sg, se con-
forme. Cum guvernatorii se schimban in fiecare an insg.
codurile se schimbara de asemenea, prin legea
nu isvora decât din vointa omului momentan investit cu
imperium. Acest principiu era atttt de rigaros aplizat
incgt atuncea când o judecatg fusese inceputi de
un guvernator, farg sg fi putut A. fie executatg in intre-
gime in momentul plecärei sale din provincie, sosirea nou-
lui succesor anulà de plin dreptt aceastg judecath i pro-
cedura trebuia sg fie reinceputa
Atat era de importantg omnipottenta guvernatorului.
Gaius, IV, 103-106.
www.digibuc.ro
442 CARTE& V. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
El era legea personificatä. Atunci când provincialii vo-

ian sä, invoace justitia romang impotriva instantelor
crimelor sale, ei nu o putean face decât dacg ggseau un
cetätean roman care 0, le serveascä. de patron'. Cgci ei
insisi n'aveau dreptul de a apela la legea cetätei
nici sg, se adreseze tribunalelor sale. Erau strAini ;
limbaginl juridic si oficial Ii numea peregrini; tot aceia
ce spunea legea despre hostis continua sä, le fie aplicat
lor.
Situatia legalg a locuitorilor imperiului apare 'im-
pede In scrierile jurisconsultilor romani. Se vede cg po-
poarele aunt considerate ca nemai avand legile lor proprii
nici pe cele romane. Pentru dân$ii dreptul nu existä
deci sub nici un aspect. In ochii jurisconsultului roman
provincialul nu e nici sot, nici tatg, adicA. legea nu-i re-
cunoaste nici puterea, maritalg, nici autoritatea pArin-
teaser)... Proprietatea nu existg penfru dânsul; existä chiar
o indoitä imposibiitiate in privinta dreptului de proprie-
tate: imposibilitate, din cauza conditiei personale, clici nu
este cetgtean roman; imposibilitate, din cauza situatiei
pgmantului sälu, cäci nu este pgmânt roman, $i legea
nu admite proprietate complectg decat in limitele lui ager
romanus2. Asa jurisconsultii ne informeazg eä, pgmântul
provincial nu-i niciodatg. proprietate privatg. iar
oamenii nu pot avea decât posesiunea $i uzufructuP. Ori
ceea, ce spun In secolul al doilea al erei noastre, despre
pgmântul provincial, putut aplica i pAmântului ita-
lic, mai Inainte ca Italia sA fi obtinut dreptul de cetate
romang, dupg cura vom vedea Indatg.
E deci cunoscut faptul cg popoarele, pe mgsurg. ce
intrau in imperiul Roman, pierdeau religia municipalg,
guverngmâ,ntul i dreptul lor privat. Patera foarte bine
1 Asupra institutiei patronajului si a clientelei aplicat oraselor

supuse i provincilior, Test Cicero: De off iciis II, 11; In aseilium
4; in Verrem, III, 18 ; Denys, II, 11; Titu-Livin, XXV, 29; Valerin
Maxim, IV, 3, 6 ; Appian, Rdsboaiele civile, II, 4.
2 i mai tarziu &supra lui ager italicus.
3 aims, II, 7: in provinciali solo dominium populi romani est.
Cf. Cicero, pro Flacce, 32.
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMAN Ä 443
crede c Roma Imblânzeà In practica partea destructivä
pe care o continea supusenia. Astf el vedem foarte bine
desi legea romanä, nu reeunoaste autoritatea pärin-
teas* totusi o 1as sä. subziste In moravuri. Dael
nu i se ingaiduia unui oarecare ora sá se numeascá pro-
prietarul pámântului, totusi i se läsa posesiunea; Ii culti-
và pämântul, Il vindea, II lä'sh mostenire.
Nu se spuneä despre acest pámânt c ar fi al slu ei
ca si al sätt, pro MO. Nu erä proprietatea sa, domi-
nium, ci racea parte din bunurile sale, in bonisi. Roma
imaginit astfel In folosul supusului o sumg de artificii
de limbaj. Desigur geniul roman, chiar daeä tradi-
municipale 1l impiedicau sä facá legi pentru
cei invinsi, nu putea totusi sä, suporte ca societa-
tea sä fie amenintatä, de disolvare. In principiu ei
erau pusi In afara dreptului, de fapt ei trälau ca
cum ar fi avut unui. In aceastä situatie, färä tole-
Tanta Invingátorului, toate institujiile celor învini erau
läsate In päräsire i legile lor amenintau sá dispaiä.
Imperium romanum, prezintá mai ales sub regimul re-
publican si senatorial acest ciduat spectacol: o singurá
cetate rämänea In picioare i päistrà
dreptul ei; restul, adieä optzeci de milioane de suflete
ori n'aveau nici un fel de lege, ori eel putin n'aveau
din acele cari sä fi fost recunoscute de cetatea stäpttnä.
Lumea, pe atunci nu erà de cat un haos; forta Insä
arbitrariul, conventiunea, In lipsa unor legi i principii,
sustineau singure societatea.
Acesta fu efectul cuceririi romane asupra popoarelor
cari devenirä succesiv prada lor. In cetate, totul decäzu:
mai Inttti religia, apoi guvernáraäntud i Insfarsit dreptu/
privet; toate municipale, sdruncinate de mult
timp, furá insfarsit desrädäcinate i desfiintate. Dar nici
o societate religioasä, nici un sistem de guvernare nu In-
locuia imediat tot ceeace dispärea. A. fost o pauzá /litre
momentul când oamenii vázurä, dizolvandu-se regimul
municipal si acela In care se näseu un alt mod de
1 Gains, I, 54; II, 5, 6, 7.
www.digibuc.ro
societate. Natiunea nu urnag, numai decât cetätii, cáci

imperium romanum nu seingna intru nimie nnei na-
-tiuni. Era o multime confuzg, unde nu existä adevgratg
ordine cleat inteun pullet central si unde intreg
restul avea numai o ordine factice i trecgtoare ei nu-
mai cu pretul supnnerii. Popoarele supuse n'ajunserg sti
se oonstitue inteun Corp organizat cleat cucerind, la
rândul lor, drepturile i institutiile pe care Roma voia sg
le pgstreze pentru dânsa; pentru aceasta, trebuirg sg intre
in cetatea romana, sg-si facä. acolo un loc, sä, se indese.
s'o transforme i pe dânsa, astfel ea sg facä din ele si din
Roma un singur corp. Fu o operä lung i grea.
5° Popoarele sapuse infra pe rand tin retatea roman&
Am vgzut cât de vrednicg de plâns era conditia de
supus al Romei i cat de mult trebuia sg fie invidiata
situatia de cetätean. Nu numai vanitatea avea de suferit;
ci qi interesele cele mai scumpe si mai reale. Cine nu ery,
cetItean roman, nu era socotit nici sot nici tatg; legal,
nu putea fi nici proprietar, nici mostenitor. Asa de mare
era valoarea titlului de cetätean roman, Inca dânsul
erai inafara dreptului, iar prin el intrai In societatea re-
gulatg. Astfel, acest titlu deveni obiectul celor mai vii
dorinte ale oamenilor. Latinul, Italianul, Grecul, mai tit.-
ziu, Spaniolul i Galul ngdä,jduirg sg devinä cetgteni ro-
mâni, singurul mijloc de a avea drepturi si a insemna
ceva. Toti, unul dupg altul, aproape in ordinea in care
intraserg sub imperiul Romei, luptaserg ca sg. intre In ce-
tatea roman i, dupg lungi sfortgri, reusirg.
Acea.sti inceatg introducere a popoarelor in Statul ro-
man este ultimul act al lungii istorii a transformgrii so-
ciale a celor vechi. Pentru a observa acest mare eveni-
ment in toate fazele sale succesive, trebuie sg-1 vedem
de când incepe: din secolul al patrulea inainte de era
n oastrg.
Latium fusese supus; din cele patruzeci de mici po-
Toare care-1 locuiatt, Roma exterminase jumätate, des-
puiase pe câteva de pgmânturile lor i lasase altora titlul
de aliate. In 340 acestea observarg cg alianta era In In-
www.digibuc.ro
CUCERIREA ROMANI 445-
tregime In detrimentul lor, cä, erau obligate s asculte

in totul si cá erau condamnate sä', risipeaseä, In fiecare an,
sangele i banii lor, numai pentru profitul Romei. Atunei
se coalizara; Seful lor Annius formula astfel reclamatiile
bor in Senatul Romei: Sä, ni se dea egalitatea; sà. avem
acelegi legi; sä, formam cu voi un singur Stat, una ei-
vitas; sa avem un singur nume 5i sa ni se spunä,
noua Romani" Annius enunta astfel, din anul 340, do-
rinta pe care toate popoarele imperiului au conceput-a
unul dupa altai, lucru care nu se va realiza complect
decat dupa cinci secoli jumatate. Atunci o astfel de IA-
mere era cu totul noua, en totul neasteptata; Romanii o-
declarara mosntruoas i criminala; era, in adevar, con-
trara vechii religii i vechiului drept al cetittilor. Con-
sulul Manlius raspunse ca daca s'ar intâmpla ca o astfel
de propunere sä, fie primita, el eonsulul, ar oinorî pe eel
dintai Latin care ar veni in Senat; apoi, intoreitn-
du-se catre altar, lua zeul de marturie, zicând: ai auzit.
Jupiter, vorbele nelegiuite cari au iesit din gura acestui
oin.! Ai putea tu sä ingadui, zeule, ea un strain 55. vinri
sä se aseze in templul tau sfAnt, in calitate de senator,
de consul?". Manlius exprima astfel vechiul sentiment de
repulzie care despartea pe cetatean de strain. Era orga-
nul anticei legi religioase, care urescria ea strainul sà fie
detestat de oameni, pentruca era urit de zeii
parea imposibil ca uu Latin sa fie senator, pentruca locul
de reuniune al Senatului era un templu i pentruca, zeii
romani nu puteau suferi in sanctuarul lor prezenta unui
strain
Se isca rasboiu; Latinii, învini, facura" deditio, adica.
predara Romanilor orasele lor, culturile, legile, pà-
mânturile. Situatia lor era crud/. Un consul spunea in
Senat ca, dad, nu voiau ea Roma sä" fie Inconjuratä de
un vast pustiu, trebuia reglementatä soarta Latinilor cu
oarecare elementa. Titu-Liviu nu ne explicit elar ee s'a
1 Titn-Liviu, VIII, 3, 4, 5.
2 Titu-Liviu, VIII, 5; legenda adaugg. e autorul unel propuneri
asa de neleginite, ala de contrarl vechilor principii ale religiei po-
Dade, fuseee izbit de zei de o inoarte subiti, la iesirea din curie.
www.digibuc.ro
446 CARTE& v. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
fäcut; dn./ voim sä-1 credem. se dädu Latinilor drep-

tul de cetate romana; dar fail a cuprinde, in ordinea
poliiieä, dreptul de vot, nici in ordinea civil:6, dreptul de
asätorie; se poate semnalà, in afarg, de aeeasta, eä acesti
noui eetäteni nu erau socotiti in cens. Se vede foarte
bine cä Senatul Insela pe Latini, dându-le numele de
tetäteni romani; acest titlu ascundea o adeväratä supu-
nere, deoarece oamenii cari-1 purtan aveau obligatiile ce-
täteanului, färä a avea si drepturile sale. Aceasta este
ma de adevärat ineât mai multe orase Latine se revoltara,
cerând sä li se rotrag6 acest pretins drept de cetate.
Tree o sutä, de ani 4i, färä," ea Titu-Liviu sä ne In-
stiinteze. recunoastem usor eä Roma si-a schimbat politica.
Conditia Latinilor având drept de cetate farä vot si
färä conubium, nu mai existä. Roma le-a reluat titlul de
oetgean, sau mai curând a fäcut sä disparé, aceastä, min-
-ciunä si s'a decis s6 dea diferitelor orase gavernamântul
municipal, legile lor, magistraturile bor.
Dar, printr'o masuré de mare dibäcie, Roma deschidea
o poart6 care, oricat de strâmth, ar fi foSt, permitea su-
pusilor sä intro in cetatea romanä. Ea dédea dreptul ea
ori ee Latin care ar fi exercitat o magistraturá in orasul
s6u natal, sä, devinä cetätean roman la expirarea insär-
oinärii sale J. De as% datä, darul dreptului de eetate era
complect si fair6 rezervg: voturi, magistraturi, inscriptie
la cens, cäsätorie, drept privat, toate se gäsese aici. Roma
se resemna sä impartA cu sträinul religia sa, guvernul,
legile sale; numai eä, favorurile sale eran individuale si
se adresau nu oraselar intregi, ci eâtorva oameni din
fiecare din ele. Roma nu primea In sânul säu cleat ceeace
-era mai bun, mai bogat, mai considerat in Latium.
Acest drept de cetate devine atunci pretios, mai intâi
pentrueä era complect, apoi pentrucá era un privilegiu.
Prin el puteai figura in comitiile eelui mai puternic
oras al Italiei; putdai fi consul e comanda legiunile.
Avea eu ce sä satisfacä si ambitinnile cele mai modeste;
gratie lui se putea alia, prin Casátorie, en o famine ro-
1 Appian, Razboaiele civile, II, 26. Cf. Gaius, I, 95.
www.digibuc.ro
matt; se putea stabili la Roma si sä fie acolo proprietor;
putea face comert In Roma, care devenia cea dintâi piatä
comercialä a ljimii. putea intra In companiile publicani-
lor, adieá sä ia parte la enormele beneficii pe care le
procura perceperea impozitelor sau specularea pämfintu-
rilor numite ager pub licus. In orice loc ar fi locuit, era
proteguit foarte bine; scäpa autoritätii magistratilor mu-
nicipali si era la adápost ehiar de capriciul magisitratiror
romani. A fi cetátean al Romei, castigai In onoruri,
sigurantil.
Latinii se aigtarg, deci gräbiti sà, caute aces* titlu
uzarä de toate felurile de mijloace pentru dobandi.
In ziva câncl Roma voi sä se arate ceva mai severd, des-
coperi eg, 12.000 dintre acestia 11 obtinuserä prin fraudá
De obiceiu Roma Inchidea ochii, gândind cá prin asta
populatia sa se märea i eä pierderile rázboiului erau
reparate. Dar orasele latine sufereau; bogatii lor locui-
tori deveniau eetäteni romani si Latium särácea. Impo-
zitul, cad cei mai bogati erau scutiti, fiind cetäteui
romani, devenia din ce in ce mai greu i contigentul de
soldati pe care trebuia sä-1 furnizeze la Roma era in
fiecare an din ce in ce mai greu de complectat. Cu catt
era mai mare numärul aeelora cari obtineau cetätenia,
cu atât devenia mai grea conditia acelora cari n'o aveau.
Veni un timp când orasele latine cerurä ea acest drept de
eetate sä Incetze de a fi un privilegiu.
Orasele italice cari, supuse de mai bine de dousä secole,
emu aproape In aceiasi conditiuni ea orasele latine si
vedeau i ausele pe cei mai bogati locuitori ai lor pärä-
sindu-le pentru a deveni Romani, reclamarg, pentru dân-
sele acest drept de cetate. Soarta supusilor sau a aliati-
kr devenise cu atât mai putin suportabilä In aceastti
epocä, cu citt democratia romanl agita atunci marea ches-
tiune a legilor agrare. Ori principiul tuturor acestor
legi era cI nici supusul, nici aliatul nu puteau fi proprie-
tari ai pämântului, ra;rä" un act;formal din partea cetätii
si cá cea mai mare parte din pämânturile italiene apar-
XXXIX, 3.
www.digibuc.ro
tineau republicii; un partid eerea ca aceste pamanturi,

ocupate aproape toate de italici, sa fie reluate de Stat
si impartite saracilor din Roma. Italicii erau deei ame-
nintati de o ruina generala; simteau puternic nevoia de
a avea drepturi eivile si nu le puteau avea decht deve-
nind cetäteni romani.
Rasboiul care urma fu numit rasbolul social; in adevar
aliatii Romei luau armele pentru a nu mai fi aliati si a
deveni Romani. Roma victorioasa, fu totusi constransa
sa acorde ceiace i se eerea si Italicii obtinura ineetate-
nirea. Asimilati de atunci Romanilor, ei putura vota In
for; in viata privata fura, condusi de legile romane:
dreptul lor asupra pamântului le fu reeunoscut si ogo-
rul italic la fel ea si ogorul roman, putu fi stapa-
nit individual. Atunci se stabili jus italicum. care era
ilreptul nu al persoanelor italics, pentrucg italicul
devenise roman, ci al pamântului Italic, care deveni sus-
ceptibil de a fi posedat ca proprietate, asa ea e cum. ar
fi fost ager romanus i.
-..Incepând dela aceasta data. Italia intreaga forma un
singur Stat. Mai ramânea sa se faca O. infre in unitatea
romana provinciile.
Trebuie facut o distinctie intre provinciile din Occi-
dent si Grecia. In Apus erau Galia si Spania care. Ina-
into de cucerirea Romana, nu eunoscuse adevaratal regim
municipal. Roma creie acest regim pentru aceste popoare,
fie a dânsa nu credeà posibil sa le guverneze altf el,
fie ea, pentru a le asimila incetal eu incetul populatiilo-
italiee, trebuià 0, le fac .. sa strabata acelas drum pe care
11 urmase aceste popoare. Astfel se explica faptul ea
Imparatii, cari suprimau oHce via% politica la Roma,
intretineau cu grije formele libertatii municipale in pro-
vincii. Se forma astfel cetati in Galia; fiecare din elo
avu Senatul sail, corpul sau aristocratic, magistraturile
1 Astfel este numit de atunci in drept res mancipi. Ulplan, XIX, 1
Jut; italicuin, care exista dup a. toate aparentele in timpul lui Cicero
e mentionat pentru prima data de Pliniu, Ist. nat., 3, 25; III, 21,
139; el se aplicá, printr'o extensinne naturala, teritoriului mal multor
orale situate In mijlocul provinciiior. Vezi Digeste, C. L, titlu 15.
www.digibuc.ro
elective; fiecare avu chiar cultul sga local, Gerthis, di-
vinitatea poliadg, dupil chipul celei care era in vechea
G-recie i in vechea Rabe. Ori acest regim municipal care
se stabilea .a,Afel, nu impiedeca pe oameni s. ajungâ la
cetatea roman6; din contrâ Ii pregâtea. O erarhie abil
combinata intre aceste oraee arata zradele prin care ele
trebuiau sä se apropie pe nesimtite de Roma, pentru a se
asimila in sfAreit cu dânsa. Se deosebea: 1° Aliaii, care
aveau un guvernAmânt i legi proprii i nici o legâturg
de drept cu cetâtenii romani; 2° Coloniile care se bucuraù
de dreptul civil al Romanilor, fr g. a avea drep'turile
politice; 3° oraeele de drept italic, adicà acelea cgrora fa-
voarea Romei le acordase dreptul de proprietate cora-
pleca asupra pâmânturilor lor, ca ei cum aceste 'Oman-
turi ar fi fost in Italia; 10 orasele de drept latin, adicâ
acele ale cAror locuitori puteau, dung, obiceiul altâclatà
stabilit in Latium, sâ deving cetaleni romani, dupa ce
exercitaserâ o magistratufl municipalà. Aceste doesebiri
erau aea de adânci incât intre persoaue de douâ cate-
gorii diferite, nu era posibill nici câsâtoria, aid o altá
relatie legalà. Dar impâratii avurä, grijà ca orasele sà
se poate ridica, prin trecerea timpului ei din treaptrt in
treapra, dela conditia de supus sau de la aceea de aliat,
la dreptul italic ei dela dreptul italic la dreptul latin.
Când un oras ajungea aici, principalele sale familii de-
veniau romane, una dupâ alta.
Grecia inträ i dânsa putin câte putin In Statul ro-
man. Fiecare ores pIstra mai intâi formele i mecanis-
mill municipal. In momentul cuceririi, Grecia
se arâtase doritoare de a-si pIstra autonomia sa; ti fu
ralsat6 i poate mai multâ vreme decât voi dânsa. Dupa
câteva generatii aspira sâ, (laving. roman5.; vanitatea,
ambitia, interesul, contribuirâ la aceasta.
Grecii n'aveau pentru Roma acea urâ pe care o porti
deobiceiu unui stäpân strâin; ei o admirau, aveau pentru
dânsa aclmiratie; din proprie inijiativà Ii consacrau un
cult ridicau temple ca unui zeu. Fiecare oras uita
divinitatea sa poliadâ i adora in locul eau zeita Roma
ei zeal Cesar; cele mai frumoase sarbätori le erau con-
Biblioteca Universitarli, Vol. VI 29
450 CARTEA. V. REGIMUL MUNICIPAL DISPARE
sacrate i primii magistrati n'aveau functiune mai inaltg

decgt aceea de a celebra en mare pompg jocurile Au-
gustale Oamenii se obisnuian astfel s ridice ochii dea-
supra cetgtilor kr; ei vedeau in Roma cetatea prin ex-
celentg, adevgrata patrie, pritaneul tuturor popoarelor.
Orasul in care se ngscuserg li se Ora, mic, interesele
lui nu-i preocnpa, reeompensele care 1i erau date nu-i
mai satisfgceau ambitia. Nimic nn valora cât cetgtenia
romang. E adevgrat cg sub impgrati, acest titln nu mai
conferea drepturi politice; dar oferea avantagii dintre cele
mai solide, pentrueg omul care-I poseda dobindea in ace-
las timp dreptul de deplinA proprietate, drepetul de egsMo-
rie, autoritatea parinteascg i intreg dreptul privat al Ro-
mei. Legile pe care fiecare le gäsea In orasul sgu erau legi
variabile i fdrg bazg, care aveau numai o valoare de
tolerantg; Romanul le dispretuia i însi Grecul le pre-
tuia putin.
Pentru a avea legi fixe, recunoscute de toti si In
adevgr sfinte, trebuia s aiM legile romane.
Nu se vede nici Grecia 1ntreagg, nici chiar un ores
grec care sg fie cerut formal acest drepit de cetate, atât de
&wit; dar oamenii lucrarg individual ca sg-1 dobindeascg.
si Roma admise aceasta cu destulg bungvointg. Unii 11
obtinurg prin favoarea Imparatului; altii 11 cumpArarg;
er acordat acelora cari dgdeau trei copii societatii sau
cari serveau in anumite eorpuri ale armatei; uneori era
deauns pentru a-1 obtine fi adus grAu la Roma. Un
mijloc usor si prompt de a-I dobindi era de a se vinde
ea sclav unui cetgtean roman; 'Oki liberarea, In formele
legale, ducea la dreptul de cetatean'.
Omul care poseda titlul de cetgtean roman nu mai
fäcea parte nici civilimente, nici politiceste, din orasul
salt natal. Putea sg continue sg locuiascg, dar era socotit
strain3; nu mai era supus legilor ormului, nu se mai sn-
Grecii ridieaserl temple zeitei Roma din anul 195, adia linainte de
a ft cueerii. Tacit, Annate, IV, 56; Titu-Liviu, XLIII, 6.
2 Suetoniu, Neron, 24. Petroniu, 57. Ulpian, Galus, 1.16, 17.
Devenea stritin chiar de familia sa dacit ea n'avea ca i dân-
sul dreptul de cetate. N'o mostenea. Pliniu, Panegyric, 37.
www.digibuc.ro
CUCERMEA. ROMANK 451
punea magistratilor sAi, nu mai suporta sarcinele
Eth consecinta vechiului principiu, care nu ing5,-
duia ea acelas ore s apartinil in acelas timp la douA
cetätil. Se intâmplA in mod natural cA dupà, câteva ge-
neratii A, fie in fiecare oras, un destul de mare nurniir
de oameni si de obiceiu erau cei mai bogati, cari sA nu
recunoascA mci guvernAmantul, nici dreptul acestui oras.
Regimul municipal pieri astfel incetul, ea de moarte
naturalä. Verd o zi când cetatea deveni un cadru care
nu mai inchidea nimic, când legile locale nu se mai apli-
can aproape nimAnui, cand judectitorii municipali nu
mai avurA
Insfârsit, când opt sau zece generatii suspinarg, dupA
dreptul de cetate romanA i când obtinuse tot ceeace va-
lora ceva, atunci apairu un decret imperial, care-1 acordu .
tuturor oarnenilor liberi, fArA deosebire.

Ceeace-i ciudat aici e cA nu se poate spune cu sign-
rantA nici data acestui decret, nici numele printalui care
1-a dat. Cu oareeare aparentA de adevAr i s'a fäcut aceastA
onoare lui Caracala, adicA unui print care n'a avut nici-
odatA vederi prea inalte; dealtfel nu i se atribuie cleat o
simplA mAsurA fiscalä. Nu se Intalnese in istorie decrete
mai importante &eat acesta: suprimä deosebirea care
exista dela cucerirea romanA intre poporul domnitor
popoarele supuse; fkea chiar sA disparä distinctia, mult
mai veche, pe care religia i dreptul o pusese intre cetAti.
Totusi, istoricii din acest timp n'au luat notA i niti nu-1
cunosteau decAt prin doug. texte ale jurisconsultilor i o
sour% indicatie a lui Dion Cassius 2. DacA acest drept n'a
izbit atenti.a contemporanilor i n'a fost observat de
3 ¡l Cicero, pro Balbo, 28; pro Archia; 5 ; pro Cmcina, 36. Corne-
lius Nepos, Atticus, 3. Grecia plirIsise de mult acest principiu; dar
Roma 41 plstra en credintlt.
a Antoninus Pius jus romt.n civitatis omnibus subjectis do-
?wit" Justinian, Novele. 78, Cap. 5, In orbe romano qui sunt, ex
con.stitutione imperatoris Antonini, cives romani effecti sunt". III-
plan, in Digeste, cartea I, tit. 5, 17. Se stie dealtfel dela Spartian
despre Caracala el& ti p1cea slt fie nnnait A.ntonin tn actele
Dion Cassnis spume (LXVII, 9) despre Caracala eN, a dat tnturor
locnitorilor imperiului dreptul de cetittenie pentru a generaliza im-
pozitul de 20 0/0 asupra liberltrilor i succesiunilor, pe care pere-
www.digibuc.ro
acei cari scriau atunci istoria, aceasta inseamng ed schim-

barea, a egrei expresie legalg era, se terminase de mult.
Inegalitatea intre cetäteni i supuci se micsorase cu fie-
care generatie i dispära incetul cu incetul. Decretul putu
trece neobservat, sub inatisarea unei mgsuri fiscale; el
proclama i trecea in domeniul drepitului ceeace era un
fapt implinit.
Titlul de cetätean incepu atunci sä cub, in pgräsire,
sau dacg mai fu incä intrebuintat, aceasta numai pentru
a desemna conditia omului liber in opozitie cu a scla-
vului. Dela aceastg datä, tot ceeace facea parte din im-
periul roman, din Spania piing la Eufrat, formg eu ade-
välrat un singur popor i un singur Stat. Deosebirea din-
tre cethti dispgruse; aceea dintre natiune avärea des-
Lul de slab. Toti locuitorii acestui imens imperiu erau
Romani; Galii îi pgräsirg numele lor de Gali i luarä
cu grabg pe acela de Romani; la fel fäcurä', Spaniolii, la
fel locuitorii din Tracia sau din Siria. Numai fu deal
Uil singur nume, o singurä patrie, un singur guvernä-
mânt, un singur drept.
Se vede astfel cat de mult s'a desvoltat cetatea ro-
manä din epocg in epocg. La origing nu continuse cleat
patricieni i clienti; apoi pgtrunse clan plebee. in urmä'
Ita licii; insfärsit provincialii. N'a fost deajuns
cucerirea ca sä, se inaptuiasc6 aceastg mare schimbare.
Trebui pentru aceasta o lentg transformare a ideilor, con-
cesiuni prudente dar neintrerupte, ale impgratilor ei zelul
intereselor individuale. Atunci toate celelalte dispärurg, cu
incetul; i cetatea romang, ultimo, care mai stgtea In
grigi1 nu-1 p1itteau. Distinctia intre peren-rini, Latini cetAtenl nu
dispitruse in Intregime ; se gkeste 4neg. Ine'Ulpian si'n cod ; In adevk
pitrra natural ea selavii liberi O. nu devid deIndat6 cetitteni romani,
dar sl tread prin toate vechile trepte cari despkteau servitutea de
dreptul de ceatean. Se vede ìnc, dupg anumite indicii, c deose-
birea intre pitmânturile italice si pgmânturile provinciale subzistlt
Ind niu1tit vreme (Codex, VII, 25; VII, 31; X, 39 ; .Digeote, cart.
L, tit. 1). Astfel, orasul Tyr, In Fenicia, chiar dupg. Caracala, se
bucura prin privilegin de dreptul italic (Digeste, cart. V, tit. 15);
mentinerea acestei distinctii se explid prin interesul Impkatilor
earl nu voiau sit se lipseasd de tributul pe care p?tmantul pro-
vincial 41 plkea fiscului.
www.digibuc.ro
CRESTINISMUL SCHIMA GUVERNAMANTUL 453
picioare, se transformg ea insgsi, de asa fel cä deveni
reunirea a vreo dougsprezece mari popoare sub un
pân unic. Astfel cgzu regimul municipal.
Nu intrg in cadrul nostru de a spune prin ce sistem
de guvernamânt fu inlocuit acest regim, nici de a cauta
dae g. aceastg schimbare fu la inceput mai mult avanta-
gioasg decât funestri populatiunilor. Trebuie sä ne oprim
In momentul când vechile forme sociale, pe care le sta-
bilise antichitatea, furg !terse pentru totdeauna.
CAPITOLUL III
Cre§tinismul schimbi conditiile guvernämântului.

Victoria crestinismului inseamn'g sfaisitul societgtii an-
tice. Cu religia noug se terming aceastg transformare so-
cialg pe care am valzut-o incepând cu sase, saute secole
inainte.
Pentru a sti cât de mult au fost atunci schimbate re-
gulele esentiale ale politicei, e dejuns sg ne amintim
eä; vechea societate fusese construitg printr'o veche religie,
a cgrei principalg dogni a'. era cg fiecare zeu proteguia ec-
clusiv o familie sau o cetate si nu exista decât pentru
dânsa. Era timpul zeilor casnici si a divinitgtilor po-
liade. Aceastil religie &Anse nastere dreptului: relatiile
intre oameni, proprietatea, mostenirea, procedura, totul
era condus, nu de principiile echitgtii naturale, ci de dog-
mele acestei religii si In vederea nevoilor cultului
Dânsa stabilise nn guverngmânt printre oameni: al ta-
tglui In famine, al regelui sau al magistratului in cetate.
Totul venise dela religie, adicg, dela pgrerea pe care omul
si-o fgeuse despre divinitate. Religie, drept, guverng-
mânt erau confundate si nu fuseserg decat un singur lucru
sub trei infgtisgri diferite.
Am cgutat sg punem In liming' _acPst _Tegim social al
color vechi, in care religia era stgpâng absolutä in viata
privatg i In viata publicg: in care Statul era o comuni-
tate religioasä, regele un pontif, magistratul un preot,
legea o formulg sfantg; uncle patriortismul era pietate,
exilul o excomunicare; uncle libertatea individualg era
www.digibuc.ro
necunoscutd, omul era aservit Statului prin sufletul säu,

prin corpul sau, prin bunurile sale; unde ura era obli-
gatorie contra sträinului, nude notiunea dreptului i a
datorici, a justitiei i a afectiunii, se oprea la portile
unde asociatia umand era in mod necesar märginitä
intr'o anumitä circonferintä Imprejurul unni pritaneu,
si uncle nu se vedea posibilitatea de a funda societal
mai mari. Acestea furä träsäturile caracteristice ale ce-
tätilor grecesti i italice in timpul unei perioade a isto-
riei kr.
Dar, incetul en incetul, am väzut-o, societatea se mo-
dified'. Schimbtiri se inaptuirä in guvernämänt si in
drept ca j 'n credinte. In eei cinci seeoli cari pre-
cedarä crestinismul, alianta nu mai era asa de Intinsit
intre religie deoparte, drept si politia de alta. Sar-
situl claselor oprimate, rdsturnarea clasei sacerdotale,
opera filosofilor, progresul gândirii, sdruncinase vechiul
principiu al asociatiei umane. Se Meuse neineetate sfor-
täri pentru a se libera de imperiul acestei vechi religii,, In
care omul nu mai putea creadd; dreptul si politica, ea
morala, se desprinseserä putin cate putin de legäturile
lor.
Numai c, acest fel de divort se tragea din disparitia
vechii religii; daeä dreptul i politica incepeau sd fie
in trucava independente, aceasta se explicd prin faptul
cí oamenii nu mai aveau credintd; deed' societatea nu mai
era guvernatd, de religie, aceaea depinde mai ales de lap-
tul c religia nu mai aved, tdrie. Ori, veni o zi când sen-
timentul religios recäpätä viatd si vigoare si când, sub
forma crestind, credinta puse din nou stäpânire pe im-
periul sufletului. Nu trebuia oare reaparä vechea eon-
fuzie a guvernämântului e a sacerdotiului, a credintei
a legei?
Cu crestinismul, sentimentul religios a lost nu nurnai
reaprins, ci a luat o expresiune mai inaltä *j. mai putin ma-
teriald. In timp ce aItä data: se crease zei din sufletul
uman sou din marele forte fizice, se incepu srt se con-
ceapa Dumnezeu ca adevitrat strdin In esenta sa, de natura
umand de o parte, a lumii de cealaltd. Divinul fn in mod
www.digibuc.ro
CRESTINISMUL SCHIMBÄ GUVERNÄMÄNTUL 455
hotarit asezat in afara de natura vizibila si mai presus
de (Musa. In timp ce alta data fiecare om isi Meuse zeul
sau, i erau atatia zei câte familii i cetati. Dum-
nezeu aparu atunci ca o fiint unica, imensa, universala,
singura insufletinând lumile ei singura tnbuind s'a In-
deplineasca nevoia de adoratie care rezida in om. In loc
ca altä data religia, la popoarele Greciei i Italiei, nu
era alteeva cleat un total de praetici, o serie de rituri
ce se repetau färä srt aiba vreun sens, o insiruire de for-
mule care adesea nu se mai intelegeau pentru cil linaba
se Invechise, o traditie care se transmitea din epoca in
epoca ei care nu-ei mentinea caracterul sfant deal gra-
tie antichitatii, in loc de aceasta, religia fu un total de
dogme i un mare obiect propus credintei. Ea nu mai fu
exterioaril; ea sälaelui mai ales In gfindul omului. Nu
mai fu materie; deveni spirit. Crestinisraul schimba nl-
tura ei forma adoratiei: omul nu mai dada zeului hrana
libatie; rugaciunea nu mai fu o formula de Incântare;
fu un act de credinta i o umila rugaminte. Sufletul fu
inteo altä relatiune de divinitate: teama de zeu fu balo-
cuita prin iubirea de Dumnezeu.
Creetinismul mai aclucea si alte inovatii. Nu mai era
religia casnica a nici unei familii, religia nationald a
niei unei cetati sau rase. Nu apartine niel unei caste si
nici unei corporatii. Dela inceput, ea cherna la dAusa
umanitatea intreaga. Isus Christos spune diseipolului
sau: mergeti i invatati toate popoarele".
Acest principiu era aea de extraordinar ei aea de ne-
asteptat incat primii discipoli avura un moment de In-
doiala; se poate vedeà in actele apostolilor ca mai mulii
dintre ei refuzara la inceput sil propage noun doctrina
in afara de poporul in care se nascuse. Aeesti disdpoli
gândeau; ca ei vechii Iudei, ca Dumnezeul Judeilor nu
voia sa fie adorat de straini, ca ei Romanii i Grecii tim-
purilor vechi, credeau cA fiecare rasa avea zeul salt, ca" a
propaga numele i cultul acestni zeu insemnh sil te lipseeti
de un bun propriu ei de un protector special ei ca o ast-
fel de propaganda era in acelae limp contrara datoriei
ei iiateresului. Dar Petru replica acestor discipoli: Dum-
www.digibuc.ro
nezeu nu face diferenth, Intro gentili i noi". Sf. Paul re-

petä acest mare principiu in orice ocazie si sub tot felul
de forme: Dumnezeu, spune dânsul, deschide gentililor
portile eredintei. Dumnezeu nu-i deal Dumnezeul Iu-
dolor? Nu, desigur, el este si al geutililor... Gentilii
aunt chemati la aceiasi mostenire ca
Era in toate acestea ceva foarte nou. Chei pretutin-
deni, in prima vârsth a umanithtii, se concepuse divinita-
tea, ca special legatil de o rash. Iudeii crezuserl in. zeul
iudeilor, Atenienii in Pa las Atena, Romanii In Jupiter
Capitolinul. Dreptul de a practica un cult fusese un pri-
vilegiu. Strhinul fusese respins din temple; cel care nu
era Iudeu, nu putea s. intre in templul iudeilor; Lace-
demonianul nu avusese, dreptul de a invoca pe Pa las
A_tena. E drept B spunem e In cele cinci secole care
precedarä crestinismul tot ceiaee gandea se revolta im-
potriva acstor reguli strâmte. Filozofia Inväta,se de ne-
numhrate ori, din timpul lui Anaxagora Inch, cé Dum-
nezeul universului primea fhrh deosebire omagiile tu-
turor oamenilor. Culturile Cybelei, a lui Serapis i Inch
alte ateva primiserh fhrh distinctie adoratori din toate
natiunile. Iudeii incepuse s. admith pe strhini in religia
lor. Grecii i Romanii ti admiseserh In cethtile bor. Cresti-
nismul, venind duph toate aeeste progrese ale ghndirii
umane si ale institutiilor, prezenth adoratiei tuturor oa-
menilor un zeu unic, un zeu universal, un zeu care era
al tuturor, care nu avea popor ales si care nu distingea
nici rasele, nici familiile, nici State le.
Pentru acest zen nu mai erau strhini. Strhinul nu mai
profana templul, nu mai mânjea sacrificiul prin singura
sa prezentä. Templul fu deschis ori cui crezu In zert.
Sacerdotinl Inceth de a mai fi ereditar, pentru
nu mai era un patrimoniu. Cultul nu mai fu tinut secret,
rughciunile, dogrnele nu mai fur's', ascunse. Din
contra, exista de atunci In aeolo un Invhthmânt religios,
cari nu numai se dhdu, dar se oferi. care se duse in fata
celor mai Indephrtati, eari merse sh caute pe cei mai
indiferenti. Spiritul de propaganda. Inlociti legea ex-
cluderii.
www.digibuc.ro
CRE$T1N1SMUL SCHIMB1 GUVERNÄMiNTUL 457
Aceasta avu maxi consecinte atilt pentru relatiile intre
popoare eat i pentru guvernämântul Statelor.
Intro popoare, religia nu mai porunci ura, nu mai puse
cetäteanului o datorie de a detesta pe sträin; din con-
tra, fu de esenta sa de a predica cá avea fatd de dusmani
datorii de dreptate i chiar de bund vointd. Barierele
'intro popoare i rase furd astfel coborite; Pomoerium
disparu. Isus Christos, spune apostolul, a rupt zidul
de despärtire i de dusmänie" sunt mai multe mem-
bre, mai spline dânsul; dar toate fac un singur corp.
Nu existä, nici gentil, nid iudeu, nid circumeis, nici
necircumcis, nici barbar, nid Scit. Intreg genul uman
este ordonat in unitate". Se predicd chiar popoarelor cd
descindean toate dintfun tatä comun. Cu unitatea lui
Dumnezeu. unitatea rasei umane apgru spiritelor i fu
de atunci o neeesitate a religiei de a interzice omulai
urascg pe alti oameni.
In ceiace priveste guvernämântul Statului, se poate
spune cg, crestinismul l-a transformat in esenta sa, toe-
mai pentru c. dânsul nu s'a ocupat de el. In vechile
epoci religia i Statul erau un singur lucru; fiecare po-
por adora zeal sgu i fiecare zeu guverna poporul sdu,
acelas cod regula re1aiile dintre oameni i ,datorille
fatg, de zeii cetdtii. Religia comanda atunci Statului si-i
desemna sefi prin vocea sortului sau prin aceia a auspi-
ciilor; Statul la rândul att. intervine In domeniul con-
stiintei i pedepseste orice infractiune la rituri i la cultul
cetätei. In loc de aceasta, Isus Christos invatd
pgrdtia sa nu-i In aceastd lume. Desparte religia de gu-
vernAmânt. Religia, ne mai fiind pämânteascg, se amestecd,
mgsura cea mai micg cu putin% In lucrurile 'adman-
testi. Isus Christos adaogrt: dati Cezarului ce ,este al
Cezarului i lui Dumnezett ce este al lui Dumnezeu".
Pentru prima datä se deosebeste asa de dar Dumnezeu
de Stat. Cgoi Cezar, la aceastg epoeg, era Wog mare pontif,
seful i principalul organ al religiei romane, el era paz-
nicul i interpretul credintelor, tinea In miinele sale
cultul si dogma; insgsi persoana sa era sfântd, 6. diving:
cgai seesta era tocmai una din caracteristice polifici
www.digibuc.ro
impAratilor: voind sa se reia atributiile regalitAtii antice

nu se uità acest caracter divin pe care antichitatea Il
dAduse regilor, pontifilor i preotilor fundatori. Dar iatA
cA Isus Christos sfarmA aceastä, aliantA pe care pAganis-
mul i imperiul vole, sà o reinoiascd; el proclamA cA religia
nu mai este statul, i cA a asculta de Cezar nu e tot una
cu a asculta de Dumnezen.
Cristianismul terminä asturnarea culturilor locale;
stinge pritaneele, sfarmA definitiv divinitáile poliade.
Face mai mult: nu ia asupra lui puterea pe care aceste
aulturi o .exercitase asupra societAtii civile. ProfeseazA cà
intre stat i religie nu existA nimic comun; desparte
ceiace intreaga antichitate confundase. Se poate observa
dealtminteri cà, timp de trei secole, religia nou'à trAise
cu totul in afarä de actiunea Statului; stiu sA se lipseascä
de protectia sa si chiar sä lupte impotriva lui. Aceste trei
secole stabilirA o prApastie !litre dorneniul guvernA-
mAntului i acel al religiei. Si cum amintirea acestei glo-
rioase epoci n'a putut sä disparA, a rezultat cà aceastä
distinctie a devenit un adevAr vulgar si indiscutabil,
pe care sfortgrile supreme ale unei pArti din clerici n'au
putut sä-1 desrAdAcineze.
Acest principiu fu fecund in mari rezultate. Deoparte,
politica fu definitiv liberatA de regulele stricte pe care
le trasase vechea religie. Se putu guverna oamenii fArà
A, fie nevoie sA se recurgA, la obiceiuri sfinte, fried a
lua avizele auspiciilor sau ale oracolelor. fArA a conforma
toate actele credintelor j nevoilor cultului. Politica fu
mai liberA in manifestArile sale; nici o altä autoritate,
in afarA de legea moratä, n'o supArä. Dealtä parte, dad),
stabil fu mai stApAn in anumite lucmri, actiunea sa fu
insA mai limitatg. 0 intreagl jumAtate din om Ii scapA.
Crestinismul InvAta eA omul apartinea societAtii numai
printr'o parte a sa, cä era legat de dansa prin trupu1
interesele sale materiale, cA, supus unui tiran, tre-
buia sA se supunA, cefAtean al unei republici, trebnia
sä-si dea viaita pentru ea, sufletul sAu InsA era
liber j nu era angajat cleat fatl de Dumnezeu.
Stoicismul observase aceastA despArtire; redase omul
www.digibuc.ro
CRESTINISMUL SCHIMBI GUVERNAMiiNTUL 459
fundase libertatea interioarâ. Dar, din aceia ce
nu era decât efortul de energie al unei secte eura-
gioase, crestinisraul facu regula universard si de nesdrun-
cinat a generatiilor urmItoare; din ceiace nu era decât
consolarea câtorva, fdcu un bun comun al umanitätii.
DacA acum ne amintim ce s'a spus mai sus asupra
omnipotentii Statului la cei vechi, dacA ne &Aim in
ce punct cetatea, in numele caracterului säu sfânt si al
religiei interente ei, exercitâ o putere de comandament
absolutâ, se va vedea c. acest prineipiu nou a fost sursa
din care a putut sg, decurgä libertatea individului. Din
datä ce sufletul s'a gäsit liberait, lucru cel mai greu
era infäptuit i libertatea a devenit posibilâ in ordinea
socialâ.
Sentimentele i moravurile s'au transformat atunci
tot asa de usor ca si politica. Ideea ce ne fâceam de da-
toriile cetAteanului s'a micsorat. Datoria prin excelentâ
n'a mai consistat sâ-si dea timpul, fortele i viata sa sta..
tului. Politica i râzboiul n'au mai fost eel mai mare bun
al omului; toate virtutile n'au mai fost cuprinse in patri-
otism; sufletul nu mai avea patrie. Omul a simtit ea
avea alte obligatii dead de a träi si a muri pentru cetate.
Crestinismul a distins virtutile private de virtutile pu-
blice. Scoborându-le pe acestea le-a ridicat pe celelalte;
el a pus Dumnezeu, familia, persoana umanä deasupra
patriei, aproapele mai presus de concetätean.
Dreptul a schimbat de asemenea de naturl. La toate
natiunile vechi dreptul fusese supus religiei si primise
dela dânsa toate regulele sale. La Persi si la Indieni. la
Iudei si la Greci, la Italieni si la G-ali, legea fusese cu-
prinsä in eärtile sfinte sau in traditia religioasâ. Astfel
fiecare religie îi Meuse dreptul dupâ imaginea
Crestinismul este cea dintâi religie care n'a pretins cal
dreptul sä depinda de ea. El se ocupä de datoriile oame-
nilor. nu de relatiile lor de interes. Nu fu väzut regulânti
nici dreptul de proprietate, nici ordinea succesiunilor, moi
nici procedura. El se asezä, in afarä de drept
ea in afarä de orice lucru pur piimântese. Dreptul fu deci
independent; putu sa-si ia regulele sale din naturâ, din
www.digibuc.ro
460 CARTE& V. - REGIMUL MUNICIPAL UISPARE
constiinta umang din puteruica idee a justului care este

in noi. Putu sä se desvolte In toatg- libertatea, sä se refor-
meze, i sg se Imbungtäteascg färä nici o piedicg, sg
urmeze progrese morale, sg se piece intereselor i ne-
voilor sociale ale fiecgrei generatii.
Fericita influentä a idei noui, se recunoaste foarte
bine In istoria dreptului roman. In timpul celor ckeva
secole care precedarä triumful crestinismului, dreptul ro-
man lucre sä se desprindg de religie i sä se upropie de
echitate i naturg; dar el proceda pe cgi läturalniee çi
prin subtilithi, care-I enervau si-i slabeau autoritatea
morald. Opera de regenerare a dreptului, anuntard de filo-
zofia stoicg, urmatg de nobile sfortgri ale jurisconsultilor
romani deformatg de artificiile i viclenia pretorilor, nu
putu sg reuseased complect decât gratie independentii pe
care noua rougie o läsa dreptului. S'a putut vedea, pe
mäsurg ce crestinismul cucerea societatea, codurile ro-
mane admitând regulele noui nu prin subterfugii el
pe latä i fárg, ezitare. Penatii casnici. furg rgsturnati 5i
altarele stinse. Antica constituire a familiei dispäru pen-
tru totdeauna si nu se mai pgsträ decât aceia pe care Insgsi
natura i-o conferg, pentru nevoile copilului. Femeia, pe
care vechiul cult o aseza In positie inferioarg bgrbatuluì,
devine moralmente egalg, lui. Dreptul de propriettate fu
transformat In esenta sa; hotarele sfinte ale campurilor
dispgrurg; proprietatea nu mai decurse din religie, ci din
muncI; dobtridirea ei fu mai lesnicioas i formelit4le
vechiului drept furg definitiv Inlgturate.
Astfel, prin singurul fapt cg familia nu mai avea reli-
gia sa casnicg, constituirea i dreptul sgu furg trans-
formate; la fel cum prin singurul fapt cg statul nu mai
avea religia sa ofieialä, regulele guvernäriì oamenilor furg
schimbate pentru totdeauna.
Studiul nostru trebuie s, se opreaseg la aceasig thnituí
care disparte politica veche de politica modernä. Am
fgcut istoria unei eredinte. Ea se stabili: soeietatea
nmang se constitue. Ea se modified: societatea traver-
seazg o serie de revolutii. Ea dispare: societatea schimbg.
de Infätisare. Aceasta a fost legea timpurilor antice.
SFARSIT
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA
A doua via* S'a crezut mai Annale.Obicinuite de cei vechi;
intai ca se petrecea in mor- erau redactate de catre preoti
mant, 8. Ce idee a domnit si faceau parte din religie,
apoi, 12, 416. 198-202.
Adoptie. Adoptia a avut de Applicatio (Jus applicationis),
principiu datoria de a per- 128 n. 1; 273.
petua cultul casnic, pag. 54- Archive (ale ora§elor), 200.
55; nu era ingaduita deck Archonti ai Tivri, 115, 146, 288.
acelora cari nu aveau copii, Archontii oraselor, 210; titlul
pag. 55-56; efectele sale reli- de archonte era la inceput
gioase si civile, 85-86. sin nim cu acela de rege,
Adunitri (ale poporului). Ince- 203; functiuni religioase ale
peau printr'o rugaciune si archontilor,210; puterea judi-
un sacrificiu, 189, 190, 391. ciara, 220; cum se alegeau,
Adunkile pe curii, 275, 292. 212, 213; autoritatea le e cu
Adunki pe centurii, cum se timpul redusa, 378; ce devin
votà, 215, 296, 381; adunarea in timpul imperiului roman,
centuriata era armata, 341- 443.
342. Adunarile triburil or, 352. Aristocratie. Aristocratia he-
Adunarile atheniene, 391-393. reditara a patricienilor, a Eu-
Agnation. Ce fel de rudenie patizilor, fiaaaetg, Geomorii,
insemna, la Romani si Greci, etc., 271-276, 297-301. Deose-
57-61; 120-21. birea de clasa se bazeaza in
Agni, divinitate a timpurilor primul rand pe religie, 281;
stravechi, apartinand rassei aristocratia din nastere se
indo-europene, 26-27. sprijina pe sacerdotiul here-
Alegeri, modul de alegere al ditar, 297.Aceasta aristocratie
regilor, 204, 205, 243; al con- dispare mai tarziu, 336-37;
sulilor, 214-216, 380; archon- se formeaza o aristocratie a
tilor, 212-213. celor bogati, 380 si urm. A-
ristocratia spartana, 285-286,
Ambarnales, 70, 182-183. 407-412.
Arnphictionii, numeroase In Armata. Actele religioase cari
Grecia antica, 249; erau aduse savarseau In armatele
nazi mai mult religioase grece i romane, 191-92. Ar-
deck politice, 250, 251. mata era primitiv organizata,
www.digibuc.ro
462 TABLA ANALITICA
Ca si cetatea in gentes si in Auspicii. Alegerea magistrati-

curii, in Tin, si in phratrii, lor prin auspicii, 214-16; de-
144. SchimbAri facute de vin o putt formalitate, 380.
Servius Tullius in consti- Calendar, la cei vechi, 185.
tuirea armatei, 319, 340-342; Camil, tipul rfisboinicului preot,
sensul cuvAntului classis, 257-259.
340; in Grecia ca $i la Roma Cirti liturgice ale celor vechi,
cavaleria era un corp aristo- .1197-200, 26!. Carti sibiline la
cratic, 326, 327.Natura armatei Atena .;;i Roma, 258, 262.
se schimba odatA cu consti- Cdsätoria. CAsAtoria sfAntd, 41-
tuirea cetMei, 327-386. Ar- 48; efectele sqle religioase,
mata romanri formeazrt o adu- 47, 52; era interzisä intre lo-
nare politicA, 341-342. In tim- cuitorii a cloud orase, 230-
pul dominatiei clasei bogate, 238. Legenda rapirii Sabi-
in Grecia ca si la Roma, nelor, 429. InterzisA, apoi au-
rangurile in armatrt erau torizat't intre patricieni si
fixate dui:0 bogAtie, 382, 383, plebei, 358. CAsatoria prin
ce insemna la Roma, 153, mutuus consensus,368; usus,
279. coemptio, 369-370. Efectele
Athena. Formarea cetAtei athe- puterii maritale, 95, 108; mo-
niene, 146-148, 287-289; opera dul in care poate sä se eli-
lui Thezeu, 287-283; regali- bereze de puterea maritalk
tatea primitiva, 206, 208; 370.
aristocratia Eupatrizilor, 271, Cavaleri, clasA aristocraticA,
286; clArAmarea regalitritei po- 381-333; in Eubeea, 272; la
litice, 289; dominatia aristo- Roma, 340-43, 381.
cratiei, 289, 297-298, 312-313; Celibat, interzis de cAtre reli-
archontatul viager si archon- gie, 51, 106; int rzis de cAtre
tatul anual, 290, 291; archon- legile Spartane i Romane,
tele-rege, 291. Caracterul a- 51, 265-266.
thenian, 260 si urm., 390, 402; Cens, recensAmAnt, lustratie,
superstitii atheniene, 261-262. ceremonie religioasA in cetä-
Tentativa lui Cylon,331 ;opera tile antice, 186-188. Transfor-
legislativri a lui Dracon, 730; marea censului de cAtre Ser-
opera lui Solon, 315-316, 331, vius, 339-344.
371-375, 377; Pisistrate, 333; Censori. Origina i natura pu-
opera lui Clistene, 334-337. terii lor, 188; functiile religi-
Dominatia aristocratiei celor oace, 212.
avuti, 381-383; progresul cla- Cetate. Cetatea se formeaza prin
selor inferioare, 384 si urm. asociatia triburilor, curiilor,
Magistraturile atheniene, 338- grupArilor gentes, 143 si urrn.
389; adunarea poporului, 391- E o confederatie, 144. Exem-
393; oratorii, 393; armata athe- plul cetAtei ateniene 146-148.
nianA, 383; caracterul demo- Religia proprie fiecArei ce-
cratiei atheniene, 402, nota. tAti, 166 si urm. Ceiace se
'A cp. i a, pierderea dreptu- intelegea prin autonomia ce-
rilor politice, civile i reli- tMii, 240-244. De ce n'au putut
gioase, 232-33. cei vechi sd fondeze o socie-
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA 463
tate mai cuprinzatoare decAt faceau la inceput despre con-
cetatea, 238-240. Putere abso- suli, 212, mai tarziu, 379. Cu
lutS a cetatei asupra cetatea- ce formalitäti religioase se
nului, 265 i urm. SlAbirea alegeau consulii, 214-216,
regimului cetätei, 432 si urm. schimbäri in felul alegerii,
Cucerirea roman'S distruge 380. Consuli plebei, 359-360.
regimul municipal,440 i urrn. Coroani, se purta la ceremo-
Cetiitean. Ce deosebeste ceta- niile religioase, 181; la casa-
te, nul de acela care nu-i e torii, 44, 46; ciind purtau si
cetatean, 227-232, 445-447. magistratii coroana, 210, 212.
Cum se dobande$te acest Credinte.Credinte primitive ale
drept la Athena, 229. celor vechi, 7 $i urm, rapor-
Clienti. Ce erau la origine, 128- turile lor cu dreptul privat,
130, 273-276; erau deosebiti 63 si urm., 76 i urm., 93 si
de plebei, 277-278, 307; con- urm., 221-225; raportul cu mo-
ditia lor, 273 $i urm; 307, rala primitiva, 104-110. Neto-
figurau in comitiile curiate, leranta celor vechi in privinta
273; analogia cu servii din evul credintelor, 136-142, 416 $i
mediu 307-308; emanciparea urm.
progres: vä, 306-310 si urm.; Crestinism, actiunea sa asupra
devin treptat proprietarii pa- ideilor politice i asupra gu-
mantului, 308, 312; in ce chip vernamantului societätilor,
au devenit la Atena 312-317, 456-464.
la Roma, 317, 320, disparitia Cucerirea rornanil, 432 si urm.
clientelei primitive, 312, 321, Cuitul mortilor, la toate popoa-
322; patriciatul incearca za- rele hntice, 15-16, 168-170, 177;
darnic s6. o restabileasca, 344- legaturile acestui cult cu cul-
345. Clientela timpurilor postul focului sacru, 29-31. Cul-
terioare, 317-321. tul eroilor indigeni, 168-170.
Colonii, cum au fost intemeiate Cultul intemeietorului, 161,
252; legatura religioasä intre 162, 184.
colonie si metropolii, 253. Curii, i phratrii, 132, 135.
Cognatio, inrudire in linie fe- Datorii. De ce se popreà cor-
meninä, in Grecia si la Roma, pul datornicului si nu pa-
61; pätrunde putin cAte putin mantul Mu, 73; datoriile la
in drept, 366, 372-373. Athena, 315.
Conditia economicS a societii- Declaratie de risboiu (Ritu-
tilor vechi, 398, 401.
Confarreatio, ceremonie reli- rile) 191.
gioasä usitata in cAsâtoria Demagogi sensul acestui cu-
romana i cea greacà, 46, 48. vânt, 393.
Confederatie, 248 si urin. Democratie. Cum a fost stabi-
Connubium, drept de casatorie Eta', 384 si urm.; regulile gu-
intre douä cetiiti, 230, 238, 429. vernamântului democratic,
388 i urm.
Conscripti, senatori, distincti de Demoni sutletul mortilor, 16,2.
patres, 304.
Consulat. Functie religioasd a Detestatio sacrorum, 57.
consulilor, 211. Ce idee îi Diffarreatio, 48,
www.digibuc.ro
464 TABLA ANALITICÄ
Divort 48; era obligatoriu In caz 'Bait:luny, familie, 48.

de sterilitatea femeiei, 52. "Eplte toç Zek, divinitate casnicA,
Dota, drept antic, 100. Dreptul 65.
nou, restituirea dotei, 374. 'Epxos, herctum, incinta sfäntä
Ilomp.aaia, examen pe care il a domiciliului, 65.
treceau magistratii, senatorii,
oratorii, 217, 389, 392. Eroi, sufletele celor morti, 20;
Douisprezece-table, 366-370. erau aceia§i ca §i Larii §i
Drept, dreptul antic a luat Genii, ibid.; eroi eponimi,134;
na§tere in familie, 92; a fost eroi nationali, 167-170, 183.
In legaturä cu credintele §i Eupatrizi, analogi patricienilor,
cultul, 63, 94, 223, 225, 230. 272; luptd impotriva regilor,
Dreptul de proprietate, 62 §i 289; guverneazd cetatea, 290-
urni. Drept de succesiune, 297; sunt ataclti de clasele
76 §i urm. Parerea pe care inferioare, 312-316, 331 §i
si-o fac cei vechi despre urm.
drept, 224. Drept civil, ¡us Exil, interzicerea cultului na-
civile, 225. Interzis aceluia tional §i a cultului casnic,
care nu erá cetätean, 230. analog cu excomunicarea,
Schimbäri In dreptul privat 234, 236.
Athenian, 371-374; Roman,366, Familia, sensul acestui cuvant,
370. Dreptul celor Dotaispre- 118.
zece-table, 367-369. Legile lui Familie. Religia, 7-38; indepen-
Solon, 372-373. Dreptul pre- denta religioasä, 36; ceiace li
torian, 446. forma leg-aura, 39, 40; avea
Dreptul gintilor, intre cetai, obligatia sä se perpetueze,
241-246. 49. Nume de familie la Ro-
E'rriyicies, actul cAsatoriei grece mani §i Greci, 122-123. Schim-
corespunzand lui traditio in bari in constituirea familiei,
manum, 43-44. 301 §i urm. Impártirea gru-
Dreptul primului niiscut sta- piirei gens in familii, 303 §i
bilit la originea societätilor urm.
antice, 89-92, disparu cu tim- Femeea. Rolul sat in religia
pul, 303 §i urm. casnicá, 38, 41, 94-95, 108. Ro-
Educatie. Statul o conduce in lul säu in familie, 94. Regi-
Grecia, 267. mul dotal a fost mult timp
Emancipati, (liberti) 126. Drep- necunoscut, 100. Femeia e in-
turile pe care le pästrau pa- totdeauna sub tutelä, 94. Nu
tronii asupra lor, analogie cu putea apare in justitie, 101;
vechii clienti, ibid., 317-318. nu era justitiabilä de cetate,
Emanciparea fiului, 57, efectele 102; era judecatä, la lnceput
in dreptul civil, 86. de bärbatul sat, mai tärziu
Enea ( Le genda lui ) 163-165, de un tribunal casnic, 102.
425-428, Sensul Eneidei, 163, Titlul säu de mater familias,
166.
108. Femeia dobände§te in-
Ephoril la Sparta, 286, 408, 412. cetul cu incetul drepturi la
mo§tenire, 372-373 §i la po-
'Enclap:ta, jus connubil, 230, 238. sesiunea dotei, 374. Rudenie
'Enht)lpos, 81-83, 372. prin femei, 61, 62, 373.
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA 465
Feriile latine, 251. ful lui gens, 114, cum s'a
Fetialii in orasele italiene, rh- desmembrat gens, 119, 299
poxac î spendophorii in cele si urm. Gentes plebee, 110,
grece, 191, 245-247. 277, 355-356. Transformarile
Fica. Fica, dupá vechile cre- succesive i disparitia regi-
dinte, era socotitä inferioará mului gens, 300 si urm.
tiului 53-54; maritata, nu mos- Gentiles. Legatura de cult intre
tenea pe tatal säu, 7'7, 80. dansele, 111-113; legatura de
Fica inbalpog, 80-82. drept, 113-114; gentilis era
Focul sfânt, 20 si urm. mai apropriat decat cognatul,
Focul sacru. Focul sacru era un 113.- Dii gentiles, 113.
altar, un object divin, 21 si Gentilitate, 120, 365.
urm.; rituri prescrise pentru Heliasji, la Atena, 393.
intretinerea focului sacru, 21- Heres suns et necessarius, In-
22; tocul sacru nu putea fi telesul acestui cuvant îi drep.
schimbat din loc, 64; ruga- tul roman, 77.
ciunile ce-i se adresau, 21, 22; Himeneu, cant sacru, 44-46.
anticitatea acestui cult, 25; Hipoteci, necunoscuta in drep-
relatia sa cu cultul mortilor, tul primitiv, 75-76; cand
29-31. Influenta pe care a sub ce forma s'a introdus in
exercitat-o acest cult asupra dreptul antic, 315, 316 nota-
moralei, 103-109. - Focul sa- Hostis. Sensul acestui cuvant.
cru sau pritaneu, 165 si urm. 228, nota 1. De ce s'au con-
Foe sacru adus la armate, fundat cu (Mitsui la origine
190-191. Cultul focului sacru ideea de strain si de inamic,
îi pierde creditul, 415 si urrn. 228-231.
rivog grec analog cu gens ro- Imperium, acest cuvant desem-
mana, 110 si urm.; Tivoc la neaza puterea civilä cum si
Atena, 114; Tivo; la Britizi, autoritatea militara, 293. Im-
111. Cultul intern a lui Tivo;, perium romanum, 445-446.
112; mormäntul sau comun, Imperiul Romei, imperium ro-
113; seful sau, 114. iv(); pier- inanum, 441; conditia popoa-
de importanta sa politica, 334- relor carei erau supuse, 442-
335. 447.
Formule. Puterea formulelor, Importanta textului legii, 224-
176, nota 1; formule magice 225. Plebea cere redactarea
274; formule de evocare a unui cod de legi, 356; legile
zeilor, 175. celor douasprece Table, 357.
Fundarea, oraselor, ceremonie Schimbare in natura prin-
religioasa, 150-159. cipiul legii, 365 si urm. Cum
Fundator (Cultul), 160 4i urm. se faceau legile in Atena.
Gens. Intelesul acestui cuvânt, 393-394.
117. Gens era adevarata fa- Jus italicum, 451-452, Jus latii,
mine, 118-120. Cultul intern 449-452.
a lui gens, 112; mormantul Lari, acelas lucru ca si manii
sat' comun, 413; solidaritatea geniile, 20.
membrilor sai, 114-121. No- Larve, genii rele, 10-11, 18-20,
men gentilitium, 121-122. *e- 255, nota 3.
93903. - Biblioteca Universitarä. Vol. VI 30

www.digibuc.ro
466 TABLA ANALITICA
Lectisternium, 252. asezate la origine, in campul

Legende. Importanta lor in is- fiecarei familii, 68. Mormân-
torie, 198-201; legenda lui tul era inalienabil, ibid.
Enea. 163 $i urrn.; legenda Mundus. Sensul special al a-
rapirii Sabine lor, 429. cestui cuviint, 154.
Legiuitori. Vechii legiuitori, Natal (ziva) oraselor, 156.
290-991. Neuxm, 345.
Lege. Legea face parte din Noboi. Ce se cuprindeau in ve-
religie, 218 si urm.; respectul chi me in categoria vo001, 106-
celor vechi pentru lege, 222; 107, 230-238.
legea e reputata sfanta, ibid ; Numele de familie in Grecia
ea vine din partea zeilor, 221. $i Roma, 122, 123.
Legile primitive nu erau Odyseea. Societatea descrisa e
scrise, 223; erau redactate o societate aristocratica, 299.
sub forma de versuri i can- "Op.owt, clasa aristocrata la
tate, 224. Sparta, 407-408.
Libertate. Cum o intelegeau Oratori. Rolul lor in democra-
cei vechi, lipsa de garantie tia atheniana, 392-393.
pentru libertatea individuala, 'Opxvh zip.vstv, ferire fmdus,
265, 269-387, 403. oniviiasriat, 245.
Lustratio, ceremonie religioasa, "Opoc, Osoi, Opcot, zeii termimi,
186-188. 71-72.
Lycurg. Opera lui Lycurg la Oraq. E deosebit de cetate, 151
Sparta, 285-286, 406. urm. Ce era orawl la cei
Magistrati. Ce erau magistratii vechi, 276. Cum se alegea
in prima epoca a existentii locul pe care urnià sa se cla-
cetatilor, 210 $i urm.; ce au deasca orawl, 161. Riturile
fost in a doua epoca 378- fundarii, 156-165. Orasele erau
379, 389-390. socotite sfinte, 161
Mancipatio, 75, 225. Ospitalitate, 133, 141.
Mani, erau sufletele mortilor, Ospete. Ospetele erau acte re-
20; corespund esoi xriovtot a ligioase, 24. Ospete funebre
grecilor, ibid. oferite mortilor, 12-15, 33, 49.
Manus, sensul acestui cuvant Ospetele publice erau cere-
monil religioase, 179-183; os-
In dreptul roman, 95, 108 nota. pete publice la Atena, 180.
Legatura intre puterea ma- In Italia $i la Roma, 182.
ritala si cultul casnic, 105. Ostracism in toate orasele gre-
Efectele manus in dreptul ce$ti, 268-269.
civil, 369; cum se pot evita Parasiti, sensul vechi al acestui
aceste efecte, 370. cuvânt, 180.
Materfamilias, 94, 188. Pirinte. Sensul originar al cu-
Morala primitiva, 103-110, 186, vântului pater, 97. Autori-
243. tatea religioasa a tatalui, 35,
Morminte. Mormintele familii- 94, 98. Puterea sa deriva din
lor, 34. Strainul nu z,vea religia casnica, 40. Autori-
drept sa se apropie de dart- tatea sa asupra copiilor, 99-
sele, 32; nici sa fie inmor- 100. Ceiace trebuie sa inte-
rnantat, 67. Mormintele erau legem prin dreptul ce-1 avea
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA 467
de a-si vinde copilul, 101; yietas. Sensul complex al ace-
sa-si otnoare sotia i fiul sax', stui cuvant, 109.
102-103. Dreptul sau de jus- Pindar, poetul aristocratiei, 300.
titie, ibid. Era responsabil de Plebei. Aceastä clasa exista tu
toate delictele comise de ai toate cetMile, 279, 329-331
sai, 103. Puterea parinteasca erau deosebiti de clienti, 277
dui:6 legea celor Douaspre- 278, 320. La origine nu erau
zece Table, 366-367; dupa le- socotiti in populus, 277, nota
gea lui Solon, 374. 4. Cum s'a format plebea,
Paterfamilias, sensul acestui 278. Cum s'a märit mai tar-
cuvant, 97. ziu prin alipirea celor învini
Irlatptgetv, parentare, 32. si a strainilor, 338. Plebeii
Patricieni, Origina clasei pa- nu aveau la origine nici re-
tricienilor, 271-274; privile- ligie, nici drepturi civile, nici
giul sacerdotal 272-273; pri- drepturi politice, 278 si urm.
vilegii politice, 273-274, 398, Lupta lor impotriva clasei
342 si urm., 362. Lupta im- superioare 321 si urm. Sustin
potriva regilor, 291 si urm. regii, 323. Creiaza pe tirani,
rezistenta la eforturile plebei, 323-324. Ef orturile ì progre-
341 si urm. Ideile lor politice. sele plebei romane in timpul
343, 344, 363, nota. regilor, 338 si urm.; in tim-
Patrie. Sensul acestui cuvant, pul Republicei, 345 si urm.;
233. Ceiace era la inceput refugierea pe muntele sacru,
dragostea de patrie, 233-236; 346-347; tribunatul plebei, 348-
ceince a devenit mai tar- 352. Plebea intra in cetate,
ziu acest sentiment, 432 si 321 si urm.
urm. Plebiscit, 352.
Patroni, 128, 130, 237. Pontifi, supravegheau culturile
Patruus i avunculus. Deose- casnice, 36. Pontifi patricieni,
bire radicala intre inrudirea, 274; pontifi plebei, 363.
pe care o exprima aceste Pretori, aveau oarecari functii
doua cuvinte, 59, 85. religioase, 212.
Philosophie. Influenta sa asu pra Prezicitori la Athena, 262; in
transformarilor politicei, 418 armatele grecesti, 192.
si unit. Pythagora, 418; A- Procedura antica, 224-225.
naxagora, ibid.; Sophistii, 419; Proprietate. Dreptul de pro-
Socrate, 420; Platon, 421; A- prietate la cei vechi, 62 si
ristot, 421; Politica Epicurie- urm., legatura Infra dreptul
nilor i Stoicilor, 422-423. de proprietatè i religie, 64.
Ideea despre cetatea univer- Proprietatea a fost la inceput
sala, 423. inalienabila, 73;-indivizibila,
Phratrii, analoage curiilor, 132. 75. Ce a devenit dreptul de
Cult special pentru phratrii, proprietate in epocile poste-
133. Cum era admis un tanar rioare, 399-400, 442, 446, 460.
in phratrie, 134. Phratriile Provincie. Sensul acestui cu-
pierd importanta lar politica, vânt, 444. Cum a administrat
337. Roma provinciile, 444 !O urm.
www.digibuc.ro
46 8 TABLA ANALITICÄ
Provincialii nu aveau nici un 301 $i urm. Revolutia in ce-

drept, 443-447. tate prin progresele plebei,
Prytaneu. tocul sfant al cetätei, 321 si urm. Revolutiile la
147, analog templului zeitei Roma, 291-296; 304-305, 317-
Vesta, 166. 321, 337-363. Revolutiile A-
Prytani, erau totdeodatä preoti thenei, 287 $1 urm. 312 si urm.
si magistrati, 210; prytani si 331 $i urm. Revolutiile Spar-
Senatori, 390. tei, 285-286 si urm. Disparitia
Rfizbolu. Caracterele rAzboiului vechiului regim si noul sis-
la cei vechi, 240-242. tern de guvernAmAnt, 375.
Regalitate. Ce erà regalitatea Aristocratia celor bogati, 380-
primitivä, 203 si urm. Regii 385. Democratia, 385 $i urm.;
preoti, 204. Cu ce forme li- Lupte intre bogati si säraci,
turgice erau alesi 204-205. in Grecia, 397 si urm.; la
Atributiile lor juridice $i mi- Roma, 438.
litare, 206 si urm. Regalita- Ritualuri, in toate cetätile an-
tea hereditarA ca $i sacer- lice, 197-200.
dotiul, 207. Baaas14 ispoi, 208, Roma.Formarea cetätei romane,
Sanditas regain, 209, nu a 152. Ceremonia fundärei, 153-
fost desfiintatAla Athena 156. Natura azilului fundat
dupA Codrus, 290. Revolutia de Romulus, 152. Caracterul
care suprimA pretutindeni roman, 254-259: superstitiile
regalitatea. 283 si urm. Ma- romane, 254-256. Patriciatul
gistrati anuali numiti regi, 273 si urm. Plebea, 277 si
210, 285, 290. Rex Sacrorunz, urm. Senatul, 190, 295. Adu-
296. CuvAntul aplicat, in tim- narea curiatä, 189, 275. Re-
pul aristocratiei, sailor gru- galitatea 204-207, 291-294.
pArilor gens, 299. Lupta regilor impotriva aris-
Religia. Rdigia casnick 31-32, tocratiei, 292. Revolutia care
65. Cum intelegeau cei vechi supunea regalitatea, 294-296.
religia, 195-197. Religia par- Dominatia patriciatului, 298-
ticularA fiecArei cetAti, 166. 342-344. Eforturile si progre-
Religia romanA nu a fost sta- sele plebei, 345 si urm. Tri-
bilità prin calcul, 194, 256- bunatul, 348-352. Adunärile
257. Influenta religiei in ale- triburilor si plebiscitele, 352.
gerea magistratilor, 205, 212- Plebea dobindeste egalitatea
215. Transformarea sentimen- civilk politicA $i religioask
tului religios, 416. 356-363. Totu$i procedeele de
Respublica; ,cò xotvòv, 376. guvernämänt $i moravurile
Revolutii. Caracterele esentiale rAmAn aristocratice, 437. For-
si cauzele generale ale revo- marea unei noblete noui, 438.
lutiilor in cetätile antice, 270. Cucerirea romanilor, 428 si
Prima revolutie care ltiä re- urm. LegAturile de origina
galitAtii puterea politick 383 si cult intre Roma si cetätile
$i urm. Revolutia in consti- Italiei si Greciei, 425, 428,
tuirea familiei, prin separatia 431. Primele mAriri, 428 si
ramurilor gruptirei gens §i. urm. Suprematia religioasä
prin emanciparea clientilor, asupra cetätilor italiene, 429-
www.digibuc.ro
TABLA ANALITICA 469
438. Roma se face pretutine privinta cultului, 53, moste-
deni protectoarea aristocra- nirei, 78-82.
Pei, 435-440. Imperiwn ro- Sparta. Regalitatea la Sparta,
manum, 444-446. Cum isi tra- 285-287. Caracterul spartan,
teaza supusii, 446-447. Acorda 260, 385, 386, 393. Aristocratia
dreptul de cetate romana, guverneaza Sparta, 407, 408,
447 $i urm. seria revolutiilor Spartane,
Rudenie cum o intelegeau cei 403 si urm. Regii demagogi
vechi, 58; era desemnata prin $i tiranii populari 410 $i urrn.
cult, 59. Nu exista inrudire Strategli la Athena, 379, 389;
prin femei, 61-62. Cum s'a ce devin sub dominatia Ro-
introdus in dreptul atenian mana. 443.
inrudirea prin femei, 372-373. Strain ceiace il deoseheste de
Sacerdotiu. In vechile cetati, cetAtean, 227-228. Strainul nu
sacerdotiile fura mult timp putea sa fie nici proprietar
hereditare 140-141. Sacerdotii nici mostenitor, 230, 231; nu
rezervate patriciatului, 280. era protejat de dreptul civil,
Plebea dobindeste sacerdotii, 231-232; era judecat de cAtre
361-363. pretorul peregrin sau de
Sacrosanctus. Sensul acestui archontele polernare, 230, 234.
cuvant, 349-350. Sentiment de ura pentru
Sclavi, cum erau introdusi in strain, 242-243.
familie si in itiati in cult, 127. Striimo0 (Cultul), 15-20, 30
Ecrtia, Vesta, eilmin, 21-31. 31-38.
Senat. Senatul se intrunea in- Succesiunea.Regula in privinta
tr'un loc sfant, 190. Era CM- dreptului la succesiune era
pus din $efii grupArilor gens, aceiasi ca $i pentru transmi-
275. Introducerea senatorilor terea cultului domestic, 76-
conscripti, 304. Senatul din 77, 87. De ce mo$teneste
Athena, 390. Senatul Roman, singur fiul si nu fiica, 80.
437-439. Succesiunea collaterald, 84-85.
Sepultura, riturile i credintele Mostenitorul collateral tre-
care se leaga de el, 8-9, 11. buia sA se casatoreasca cu
De ce se terneau cei vechi fiica defunctului, 81-82. Drep-
de lipsa unui mormant, 11-12. tul de primogenitura, privi-
Servius Tullius. Reformele sale, legiaza pe cel mai in varsta,
338-342, 381. 89-92. Dreptul de succesiune
Shradda la indiani, ceva ase- dupd cele Douasprezece-Ta-
mandtor ospAtului funebru la ble, 366-367; dupd legislatia
Greci si Romani, 18. lui Solon, 372-373.
Scuola. Ce idee Ii faceau cei Supunere. Supunerea aducea
vechi despre dansa, 213; ce cu sine distrugerea culturilor
insemna tragerea la soli a nationale, 234, 245, 442.
magistratilor, 213, 214 nota, Termine, limite inviolabile ale
379. proprietAtilor, 71. Legenda
Solon, opera sa, 312-317, 371- zeului Thermus, 72. Cu ce
375. ceremonii se punea piatra
Sora, subordonatil fratelui, in de hotar, 71.
www.digibuc.ro
470 TABLA ANALITICÄ
Testament. Testamentul era de Clisthene !,.;i de altii in

contrariu vechilor prescriptii toate cetMile grece, 334-337.
religioase si a fost mult timp Triburile de domiciliu la
necunoscut, 87-89. Nu a fost Athena, 336; la Roma, 339.
ingdduit de Solon decdt ace- Triumf, ceremnnie religioasä
lora cari nu aveau copii, 87, la Romani si Greci, 192-193,
373. Formalitätile dificile cu 259.
care era inconjurat in dreptul Vesta nu era deck focul sacru,
roman, 88, 89. E autorizat de 21, 27; se confunda cu Larii,
cele Douasprezece-Table, 367. 29, 30. Legenda Vestei, 29.
Thetii la Athena, 312-316. Exemplul Vestei e analog cu
Tirani, ce ii deosebeste de regi, prytaneul grec, 166. Credin-
209, 323-324. Erau sefii par- tele ce se legau de dansul,
tidului democratic, 324-27. Po- 167, 168.
litica obicinuitä de tirani,
403-404. Zei. Zei casnici, 31-38; 139. Di-
Tragere la sorti pentru ale- vinitäti poliade, 168 si urm.
gerea magistratilor, 213, 214 Zeii Olympului au fost la in-
nota. ceput zei casnici i divinitAti
Traditii. Ce valoare li se poate poliade, 139-142. Párerea pe
acorda traditiilor si legen- care si-o faceau cei vechi
delor celor vechi, 201-202. despre zei, 172, 176, 177, 178,
Tratate Tratatele de pace erau 181, 195, 196, 242, 247, 248.
acte religioase, 245-246. Alianta divinitätilor poliade
Tribunatul plebei, 348. Natura 248; evocarea zeilor, 176; ru-
particularä a acestui fel de gaciuni si formule care ii
magistraturä, 348, 352. constrangea sä se manifeste,
176, 242, 259; frica de zei,
Tribunatul militar, 380. 195, 260. Nouile idei asupra
Tribuna. Tribuna era un loc divinitätii, 417 si urm. Cresti-
sfant, un templam, 190. nismul, 453-60.
Triburi. Triburile natale, 135. Z;le nefaste la Romani si la
Aceste triburi sunt suprimate Greci, 189, 190, 261.
www.digibuc.ro
TABLA DE MATERII
Pag.
Introducere. Despre nevoia de a studia cat mai
mult vechile credinte ale antichitätii pentru a le
puteh cunoaste institutiile
CARTEA INTALA
Credit* vechi
Cap. I. Credinte asupra sufletului i mortei
II. Cultul mortilor 15
Focul sacru . . . 21
IV. Religia casnicd 31
CARTEA DOUA
Familia
Cap. I Religia a fost principiul constitutiv al familiei
vechi 39
,. II Cásátoria la Greci si Romani . . 41
III Despre continuitatea familiei; celibatul e in-
terzis; divortul in caz de sterilitate.Neega-
litatea intre fiu si. fticS. 49
11 IV Despre adoptie si emancipare . . . . . . 55
.. V Despre rudenie; aceea ce Romanii numeau
agnation 58
VI Dreptul de proprietate . . . 62
VII Dreptul de succesiune 76
10 Nature si principiul dreptului de succe-
siune la cei vechi 76
www.digibuc.ro
472 TABLA DE MATERII
Pag.
2° Fiul mostene$te, fiica nu 78

30 Despre succesiunea collateralA . . . 84
4° Efectele adoptiei $i emancipArei . . . 86
5° Testamentul nu-i cunoscut la origine 87
6° Antica indiviziune a patrimoniului . 89
Cap. VIII. Autoritatea in familie 92
10 Principiul $i natura puterei pArinte$ti
la cei vechi 92
20 Enumerarea drepturilor cari compun
puterea pArinteascA 98
Cap. IX. Morala familiei 103
X. Gens la Roma si in Grecia . . . . .-. . 110
1° Ceia ce ne spun documentele antice des-
pre gens 112
2° Cercetarea pArerilor emise pentru a ex-
plica gens romana . . 116
30 ()ens nu erà cleat familia atunci cAnd
IO pastra organizatia primitivA $i uni-
tatea 119
4° Extinderea familiei; sclavagiul $i clien-
tela 124
CARTEA TREIA
Cetatea
Cap. I. Phratiea $i curia; tribul .. 131
Il. Noui credinte religioase
10 Zeii naturei fizice .. ......
2° Raportul acestei religii cu desvoltarea
e
136
136
societAtei umane 138

Cap. III. Se formeazA cetatea 143
. IV. Orasul 151
. V. Cultul fondatorului; legenda lui Eneea 161
VI. Zeii cetAtei ..... 166
VII. Religia cetAtei 179
10 Ospetele publice 179
2° Serbärile $i calendarul 183
3° Censul $i Lustratia 186
4° Religia in adunAri, la senat, la tribunal
in armatA, triumful . . . 189
Cap. VIII. Ritualele $i annalele ...... . . . . 194
IX. GuvernAmAntul cetAtei, Regele . . . 202
1° Autoritatea religioasii, a regelui . 202
........
.
2° Autoritatea politicA a regelui . . 206
X. Magistratul .. 210
,9 XI. Legea 218
www.digibuc.ro
TABI A -DE Mik.T2R11 473
Yeg.
Cap. XII. Cetateanul si strainul 226

XIII. Patriotismul; exilul 933
XIV. Spiritul municipal 237
XV. Legaturi Intre cetati; rasboiul; pacea; alianta
zeilor 241
XVI. Confederatiile; coloniile 248
XVII. Romanul; Atenianul 254
XVIII. Despre omnipotenta Statului; cei vechi nu au
cunoscut libertatea individuala 265
CARTEA PATRA
Revolutlile
Cap.
It
1.I
II. Plebeii . . ...........
I. Patricieni si clienti
III. Prima revolutie
271
277
283
1° Autoritatea politica e rtipita regilor, cari
pastreaza autoritatea religioasd . . . . 283
2° Povestea acestei revolutii la Sparta . . 285
30 .II II 11 Atena . 287
40 ,1 If 1, ,, Roma . . 291
Cap. IV. Aristocratia guverneaza cetatile . . . . 296
9f V. A doua revolutie. Schimbari In constituirea
familiei; dreptul de primogenitura dis-
pare; gene se desmembreaza 301
VI. Clientli se emancipeaza ...... . 306
1° Ce era clientela la origine si cum se
transforma 306
2° Clientela dispare la Athena; opera lui
Solon 312
3° Transformarea clientelei la Roma . . 317
Cap. VII. A treia revolutie. Plebea intra In cetate 321
1° Istoria generala a acestei revolutii . . 321
20 acestei revolutii la Athena . . 331
3° ff
11 Roma . . 337
II VIII. Schimbari in dreptul privat; codul celor
dousprezece Table; codul lui Solon . . 363
.. IX. Noui principii de guvernämânt; interesul
public si sufragiul ...... . . 375
W X. 0 aristocratie a bogatilor Incearca sa se
constituie; stabilirea democratiei; a patra
revolutie 380
9, XI. Regulile guvernamantului democratic;
exemplul democratiei atheniene . . . 388
populari .
XII. Revolutiile Spartane
.......
XII. Bogati si sdraci; democratia piere; tirani
. . . . 390
405
93903 Biblioteca UniversitarA. Vol. VI 30*

www.digibuc.ro
474 TABLA DE MATERU
CAR rEA CINCEA

Regimul municipal dispare
Pag.
Cap. I. Credinte noui; philosophia schimbd princi-

piile i regulile politice 415
.s II. Cucerirea romans . . . . 424
.. ...... .
1° Cáteva cuvinte asupra originel popula-
tiei romane . . .
2° Primele desvoltari ale Romei (755-350
425
a Chr.) 428
a Chr . ) ..... . .....

3° Cum a dobandit Roma imperiul (350-140
. . . 432
40 Roma distruge pretutindeni regimul mu-
nicipal 440
50 Popoarele supuse intrá treptat in ceta-
tea romaná 447
Cap. III. Cretinismul schimba conditiile guvernarei 456
Tabla analiticá 461
www.digibuc.ro
www.digibuc.ro

34.cetatea Antică PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

34.cetatea Antică PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FUSTEL DE COULANGES

Dace& a exist-at vreo opera care set pro voace tn ateti de

Prima editie a Cetätei antice a apárut la 1864.

manist, mai ales th i lucrarea sa Les Indo-européens

I) Cf. Les Indo-européens avant l'histoire (tradnction Meulc-

a ree unoscut mai tetrziu ca unele din peirerile exprimate

Ori, greselile, in aceastá materie, sunt periculoase.

tutiile celor vechi, flied a vg gândi la credintele lor;

dinte s'au modificat ori s'au sters; dreptul privat

omul din popor) are imaginatia plin ä. de legende; aceste

Credit* despre suflet §i moarte.

nea, ea nu este nici cea mai veche pgrere a Arilor din

Era nn obiceiu la sfârsitul ceremoniei funebre de a

obicelurile Inmormântiirii, i prin asta, se eredea a se Inchide, In

duce cu dtmsul pe frumoasa sa captivä; dar Achile,

1 Plaut, 2lo8tellaria, UI, 2.

nerali, elevi ai filosofior, deosebeau poate sufletul de

Fiinta care träia sub pämânt nu era complect des-

Aceasta se numea In latineste interims terra, parentare, ferre

mort; (beg se sacrifice vre-o victimä, toatä carnea se

Euripide, Iphigenia in Taurida, 157-163.

arderea carnii sale ". Mormantul roman avea i dânsul

plineascg aceastä nevoie. G-rija de a procura mortilor

de zeii Mani. Dati zeilor Mani ceiace le datorati, spune

Ina si mai mult pentruca practicele externe si legile sil

inceta ea se ofere mortilor cina funebrä, de indatii..

tea mea, tatä; primind libatiile mele indeplineste-mi do-

I Eschyl, Choephores, 122-145.

teamá de dânsii, le adresá rugáciuni. Sentimentul religios

tate pentru west scop i acele cari ar fi constituit o impie-

gurele procedee permise erau de a concentra intr'un punet

adresa o rugaciune focului sfânt; la intoarcere, mai

1 Caton., De re rush:ea, 2. Euripide, Hereul. fur., 523.

Indienii, ca si Grecii si. Romauii, isi inchipuiau zeii avizi,

Porphyr, De abstin, II, p., 106; Plutarc, De frigido 8.

populatia G-reciei i Italiei lug obiceiul reprezinte pe

1 'Mu!, II, 2, Horatiu, IV, 11,6. Ovid, Trist, III, 13; V, 5.

deosebia f cad srant de Penati si nici Penatii de zeii

piatra altarului se odihnea un strdmos, c fOcul era aprins

fie adorati de toti oamenii. Ei nu apäreau ca zei ai

1 Astfel citim in Iseu, De Meneclis hered., 46: .DacX. Menecles

la zile fixe, atunci strImosul devenia -un zeu protector.

fiecare familie credea cg-si vede strgmosii si sfintiti. In-

1 Rig- Veda, tr. Langlois, t. I, p. 113. Legile lui Mann mentIo-

ceasta färä indoialä era In leggturg, cu ideea pe care §i-o

Vedalele numesc focul sacru causa posteritittil masculine. Vita

lânga strämosi. Ei le due prânzul funebru, le varsa

lia sg formeze un corp unit in aceastg via i chiar in

la cult. Fatà, asista la actele religioase ale tatälui sgu;

Diceare, cltat de Étienne de Byzance,

declaratie e absolut indispensabilg cgsgtoriei. Cgci th-

2° Tândra este condusd in casa sofului. Ca §i'n

' Bhagavad-Gita, I, 40.

se insoare Tratatul Legilor lui Cicero, tratat care

Denys din Halicarnas, IX, 22.

continue acest cult. Apare clar acest lucru din formula

' Menandrn, fragm. 185. Demostene, in Neaeram, 122. Lucian,

Legile lui Manes, IX, 69,146. La fel la Ebrei, Deuteronomul, 25.

milia, chema martori 4 facea un sacrificiu pe altar. Co-

Despre adoptiune §i emaneipatiune

ci acelui care l-a adoptat; Meneeles a murit, dar interesul

Când adoptai un Miat, trebuia Inainte de toate sä-1

,r& tsp& sev Iseu, De A pollod her., 1. Venire in sacra, Cicero,