România în timpul Primului Război Mondial

(1914-1918)

Perioada neutralității sau 1. Izbucnirea războiului și adoptarea neutralității

”anii așteptării” 2. Între Antantă și Puterile Centrale
(1914-1916) 3. Intrarea în război împotriva Puterilor Centrale

1. Izbucnirea războiului și adoptarea neutralității. Neutralitatea României a fost declarată în

urma Cosiliului de Coroană din 2 august 1914
3 august 1914 – Consiliul de Coroană s -a întrunit l a Ca stelul Peleş de la Si naia în prezenţa regelui Carol I, a
pri ncipelui moştenitor Ferdinand, a primului ministru Ion I.C. Brătianu, a tuturor membrilor guvernului, a foştilor prim-miniştri
cons erva tori şi liberali. Regele Carol I s -a pronunţat pentru i ntrarea României în ră zboi alături de Puterile Centrale. A fost
s pri jinit numai de Petre P. Ca rp, ca re considera acest ră zboi ca o nouă înfruntare între germanism şi panslavism. În opinia l ui
P. P. Ca rp expa nsiunea Rusiei reprezenta pentru România pri mejdia cea mai mare. În urma unor a prinse dezbat eri, Consiliul
de Coroa nă a respins intrarea României în război alături de Puterile Centrale, întrucât acestea, prin agresiunea asupra Serbiei,
a u încălcat caracterul defensiv, de apărare, al Tra tatului din 1883, şi a hotărât a doptarea unei politice de neutralitate armată,
deci zie în concordanţă cu interesele naţionale ale României. Regele Carol I, monarh constituţional, s -a supus voinţei generale.
”Bă trâ nul suveran desfăcu hârtiile sale şi ne ci ti cu vocea tremurândă un memoriu destul de s curt ca re, în rezumat,
cupri ndea următoarele: Ră zboiul general a i zbucnit. Se dă marea l uptă prin ca re pentru o întreagă perioadă istorică se va
s ta bili harta Europei s oarta popoarelor. Desigur că în a cest ră zboi vor fi învingători şi învinşi, dar e neîndoielnic că dina inte şi
i revocabil meniţi să fie învinşi vor fi neutrii. Aşa stând l ucrurile, după o matură chibzuinţă, convingerea l ui adâncă este că
da toria Românilor e să execute Tra tatele ca re ne l eagă de Tripla Alianţă. […] Această a lianţă ne-a asigurat în ultimele decenii
fol oase netăgăduite, a o părăsi a zi a r însemna a pierde beneficiile a 30 de a ni de muncă şi de roade. Regele Ca rol a adăugat
că Româ nia a fă cut a ceastă politică s ub toa te pa rtidele, convi nsă că numa i pri ntr-însa i nteresele ei pot fi a părate, că
s chi mbându-ne l inia de purtare ne-am pune în contradicţie cu toate credinţele şi cu tot trecutul nostru. E o chestiune de
demnitate pentru noi să ne respectăm iscălitura. Cei doi împăraţi au făcut apel la el şi se s ocoteşte dator s ă nu desmintă
încrederea ce de a tâţia ani au a rătat-o în l ealitatea lui şi în a ngajamentele României.S-a oprit, s -a uitat îndelung l a noi. Nici
un cuvâ nt, nici o mişcare. După câ teva clipe de ezitare, cu o emoţiune sporită, a dat cuvântul primului său mi nistru. […]
Sol emn, Regele Carol declară închisă discuţiunea şi ceru ca fiecare, pe rând, să ră spundem dacă suntem pentru, sau
contra neutralităţii. […] Afa ră de Ca rp am fost toţi pentru neutralitate. Ca rp şi-a menţinut părerea să declarăm imediat război
Rus iei, Regele cel din urmă s -a ra liat l a părerea l ui Ca rp. Făcea impresia unui om care nu poate crede ce a ude şi că pleacă cu
s upunere ca pul în faţa l oviturilor nedrepte a le unei i nexorabile fatalităţi. „Constat, zice el, că reprezentanţii ţării aproape în
unanimitate au cerut neutralitatea României. Ca Rege Constituţional mă supun votului D-Voastră, mi-e frică însă că prestigiul
ţării va ieşi micşorat din şedinţa de azi şi mă tem că aţi luat o hotărâre de care România se va căi în viitor.”
2. Între Antantă și Puterile Centrale Cât România a fost neutră, în Primul Război Mondial,
oamenii politici şi diplomaţii au purtat tratative intense cu Antanta. Atât Puterile Centrale cât şi ţările
care formau Antanta au făcut presiuni sau chiar au "curtat" Regatul României să între în război de o
parte sau de alta, cu promisiunea unor restituiri teritoriale.
Antanta a promis României Bucovina, Banatul, inclusiv partea care astăzi este a Serbiei, dar şi
Transilvania, până la Tisa.
Puterile Centrale au promis României retrocedarea Basarabiei, Bucovinei de Sud şi a ţinutului
Negotin din Serbia.
1 octombrie 1914 – Convenţia secretă ruso – româno/„Acordul Sazonov - Diamandy“ s-a
încheiat la Petrograd, prin care Rusia se angaja să garanteze şi să apere integritatea teritorială a
României şi recunoaşterea drepturilor acesteia asupra teritoriilor din Austro-Ungaria locuite de români
în schimbul unei neutralităţi binevoitoare a României faţă de Rusia
 6 februarie 1915 – s-a încheiat acordul româno-italian care prevedea asistenţă mutuală în caz
de agresiune neprovocată din partea Austro-Ungariei.
23 iunie 1915 – Ionel I.C. Brătianu a respins propunerea contelui Ottokar Czernin (ministrul
Austro-Ungariei la Bucureşti) privind intrarea în război de partea Puterilor Centrale, în schimbul
retrocedării Bucovinei şi a unor concesii minore oferite de guvernul Ungariei.
3. Intrarea în război împotriva Puterilor Centrale
Tratat de alianță între Romania pe de o parte și Marea Britanie, Franța, Rusia și Italia pe de
altă parte (4 august 1916). 7 articole. Prevederi :
Art. 1 se garanta României de către statele semnatare granițele avute la momentul semnării
tratatului;
Art. 2 Romania se angaja să declare război Austro-Ungariei;
Art. 3 Aliații recunosc României dreptul de a anexa teritoriile Monarhiei Austro-Ungare;
Art. 4 stipula și determina aceste teritorii;
Art. 5 România nu putea încheia pace separată cu inamicu;
Art. 6 România la Conferința de pace se va bucura de aceleași drepturi ca și marile puteri ;
Art. 7 părțile semnatare se angajează să păstreze secretul tratatului pîn la încheierea “păcii
generale”.
Convenția militară dintre România și Antantă (4 august 1916) 17 articole. Prevederi:
Art. 1 România va intra în război cel mai tîrziu pe 15 august;
Art. 2 armata rusă se angajează să declanșeze o are ofensivă în timp ce armata romana
mobilize;
Art. 3 Rusia să trimită în Dobrogea 3 divizii două de infanterie și una de cavalerie la care să se
adauge ofensiva aliată pe frontal dela Salonic;
Articolele 4, 5, și 6 Antanta se oblige să trimită Romaniei echipament military 300 tone zilnic,
medicamente și personal tehnic
În ziua de 14/27 august 1916 a avut loc, în marea sufragerie a palatului Cotroceni din Bucureşti,
Consiliul de Coroană. Deschizând şedinţă, regele a declarat:
” Am convoca t aici pe mai marii ţă rii nu ca să l e cer un s fat, ci ca să l e cer s prijinul. Vă d s ituaţia în aşa fel, încât nu
ma i putem rămâne în neutralitate. De aici înainte Vi ctoria Puterilor Centrale este exclusă. Guvernul meu, ca re crede şi el că a
veni t momentul să începem ră zboiul, a şi a vut o consfătuire cu unul din guvernele beligerante”.
Regele a ţi nut s ă precizeze că pentru a lua o asemenea decizie a trebuit să se învingă pe sine, fiid călăuzit numai de
i nteresele superioare a le României. Ca şi l a Consiliul de Coroană din 1914, cel ca re s -a opus ca tegoric poziţiei exprimate de
a proape toţi cei prezenţi a fos t P.P.Ca rp; el n -a ezitat s ă-I a mintească regelui că era un Hohenzollern şi ca a tunci când
i nteresele patriei de origine şi patriei a doptive coincide, nu trebuia să ia o a titudine ca re să contrazică aceste duble interese.
Regele a replicat: ”Domnul Ca rp, ştiu foarte bine că s unt un Hohenzollern, nu era nevoie să mi -o aminteşti dumneata. Dacă
i nteresele patriei de origin ear corespunde cu cele a le României n-aş ezita s ă a dopt opiniile dumneavoastră; a ceastă soluţie
a r fi fost cea mai uşoară pentru mi ne. Dar scormonind a dânc în constiita mea, am ajuns, cu durere, la concluzia că interesele
Româ niei nu merg alături de cele ale Austro-Ungariei şi, în consecinţă, cu cele ale Germaniei. A trebuit să-I impugn inimi mele
tă cerea; asta n-a fost uşor; cu sufletul torturat am luat hotărârea de a-mi face datoria faţă de poporul român ale cărui destine
l e conduc. Cu durere, dar cu convingerea că decizia din aceste zile este singura care concordă cu destinul ţării mele, România”.
Cu încă păţânarea-i caracteristică, P.P.Ca rp a ri postat: ”Si re, a m trei fii, îi voi tri mite pe toţi trei pe front, totuşi
doresc înfrângerea armatelor romane, căci prefer România în vinsă alături de Germania, decat vi ctorioasă alături de Rusia”.La
a ceste cuvi nte regale a tresarit, ros la faţă, dar foarte s tăpan pe el, şi a zis:
– Domnule Ca rp, res pect tpa te pă rerile, da r nu pot l ă sa s ă trea că ul timele dv. cuvi nte El e nu s unt expresia
a devăratelor dv. s imţăminte. Îmi închipui că au izvorât în focul discuţiunii dintr-un moment de necugetată mânie.
– Ba de loc, răspunde Ca rp.
– Ba da ba da, i nsista regale părinteşte” Ma rtor al s cenei, I.I.C.Brătianu I s e adresa l ui Ca rp: Atunci i a -ţi fiii înapoi şi
dă -I în armata germană”.
 În seara zilei de 14/27 august ministrul României la Viena a prezentat ministrului de externe
al Autro-Ungariei declaraţia de război a României . “Al i anța încheiată între Germania, Austro-Ungaria și Italia nu
a vea după însăși declarațiile guvernelor decât un ca racter esențialmente conservator ș i defensiv. Obiectivul său principal era
de a a sigura ță rile aliate împotriva oricărui atac dinafară și de a consolida starea de lucruri creată prin tra tatele a nterioare. În
dori nța de a pune de acord politica sa cu aceste tendințe pacifiste, România s-a alăturat acestei alianțe.
Da torită operei sale de reconstrucție internă ș i fidelă hotărârii s ale ferme de a ră mâne în regiunea Dunării de Jos
un el ement de ordine și echilibru, România nu a încetat de a contribui la menținerea păcii în Ba lcani. Ul timele războaie
ba l canice distrugând statusquo-ul, i-au impus o nouă linie de conduită. Intervenția sa a grăbit pacea și a restabilit echilibrul.
Câ nd a i zbucnit a ctualul ră zboi, România, l a fel cum a făcut Italia, a declinat de a s e asocia l a Declaratia de Razboi a Austro-
Unga riei, despre care e a nu a fost prevenita de catre Cabinetul de la Viena. În prezenta unei modificari atat de radicale a
s i tuatiei create intre monarhia Austro-Ungara si Romania a ceasta din urma si-a reluat libertatea s a de actiune.
Adera nd in 1883 l a grupul de puteri centrale, Romania, departe de a uita legaturile de s ânge ca re unesc populații le
di n Regat si românii s upuși ai monarhiei Austro -Ungare, a vă zut în ra porturile de prietenie și alianța care s-au stabilit între
cel e trei Mari Puteri, o garanție pretionasă pentru liniștea sa internă, ca și pentru îmbunătățirea soartei româniilor din Austro-
Unga ria.
Speranța pe care noi ne-am făcut-o din acest punct de vedere aderând la Tripla Alianta a fost înșelată. În timpul unei
perioade de mai mult de 30 de ani, românii din monarhie nu numai că n-au văzut niciodată introudcându-se o reformă de
natură a le da clar o aparentă satisfacție, dar ei au fost, dinpotrivă, tratați ca o rasă inferioară și condamnați să sufere o
presiune din partea unui element străin, care nu constituie decât o minoritate în mijlocul diverselor naționalități din care se
compune statul Austro-Ungar. Toate nedreptățile suferite de frații noștrii au întreținut între țara noastră și Monarhie un
element continuu de animozitate pe care Guvernele Regatului nu au ajus să-l potolească decât cu prețul unor mari dificultăți
și a numeroase sacrificii.
Câ nd a i zbucnit actualul ră zboi, s e spera ca Guvernul Austro-Ungar cel puțin în ultimul ceas, v-a sfârși prin a se
convi nge de necesitatea urgentă de a face să înceteze această nedreptate care punea în pericol nu numai relațiile de prietenie,
da r îns ăși ra porturile ca re trebuiau s ă exi ste între s ta te veci ne. Doi a ni de ră zboi, în ti mpul că rora România a păstrat
neutralitatea, au dovedit că Austro-Ungaria, ostilă oricăror reforme interne putând să facă mai bună viața popoarelor pe care
l e guvernează, s-a a rătat la fel de promptă în a l e sacrifica și neputincioasă a le a păra împotriva atacurilor exterioare.
Ră zboiul l a ca re i a parte a proape întreaga Europă pune în di scuție cel e ma i gra ve probleme pri vind însăși
dezvol tarea naționala și însăși existența Statelor. România, mânată de dorința de a contribui la grăbirea sfârșitului conflictului,
s ub imperiul necesității de a salvgarda interesele de neam, se vede silită de a intra în linie alături de cei ca re îi pot asi gura
rea lizarea unității sale naționale.
Pentru a ceste motive, ea consideră, începând din acest moment, în stare de război cu Austro-Ungaria. Bucuresti,
14 a ugust 1916.”
1. Campania din anul 1916
2. Campania din anul 1917
Anii războiului
3. Defecțiunea Rusiei
(1916-1918) 4. Pacea separată de la București
5. Revenirea în tabăra Antantei

1. Campania din anul 1916. România intră în război 27/ 28 august 1916. Planul de campanie al Armatei
României pentru anul 1916 - „Ipoteza Z", definea obiectivul politic major al războiului ca fiind
„realizarea idealului nostru național, adică întregirea neamului, prin eliberarea teritoriilor locuite de
români, care se găsesc astăzi înglobate în monarhia austro‑ungară”.
În conformitate cu prevederile acestui plan, în momentul declarării mobilizării se înființau
patru armate: Armata 1, Armata 2, Armata 3 și Armata de Nord, prin transformarea corpurilor de
armată existente. Forțele angajate au fost următoarele: 576.408 militari în unitățile combatante.
Acestora li se adăugau alți 257.193 de militari în partea sedentară. În cîteva zile trupele romane trec la
ofensivă peste Carpați atingînd aliniamentul cursului superior al Oltului – Brașov – platoul de la sud de
Sibiu – bazinul carbonifer al Petoșanilor – tot malul Cernei pînă la muntele Alion. Ofensiva românească
este încetinită ca apoi să fie oprită. Cauze :
- 40 de divizii ale Centralilor (în special Armata a IX-a germană concentrată în Transilvania);
 - ofensiva bulgaro-turco-germană în sudul Dobrogei;
- slaba colaborare ruso-romană (rușii doreau încăde la început scurtarea frontului romanesc);
- slaba dotare a armatei române (“așa cum este înzestrată și comandată armata română nu va
putea rezist mai mult de două luni” din raportul atașatului militar francez la București).
Trupele germane-austro-ungare rup apărarea românească la Jiu (A doua bătălie de la Jiu 11-17
noiembrie)
Puterie Central nu pot străpunge apărarea românească în alte sectoare (Prima bătălie de la Oituz 11-
27 octombrie, A doua bătălie de la Oituz 10-15 noiembrie)
Bătălia de la Neajlov – Argeș” Bătălia pentru Bucureti” (25 noiembrie-3 decembrie). Trupele române
nu pot face față ofensivei germane; Bucureștiul este evacuate de trupele române
În urma bătăliilor de la Cașin și a contraofensivei de la Mărăști (13-18 ianuarie 1917) frontul se
stabilizează pe aliniamentul Carpaților Orientali, rîurile Sușița, Putna și pe cursul inferior al Siretului
În Dobrogea. Constituirea Grupului de armată von Mackensen în vederea trecerii la acțiuni militare
împotriva României (27 – 28 august)
Bătălia de la Turtucaia (1 – 6 septembrie) dezastru pentru armata română
Prima bătălie a Dobrogei (12 – 24 septembrie) trupele germano-bulgare ajung pe aliniamentul
Rasova-Cocargea-Cobadin-Tuzla. Forțele germano-bulgaro-turce ocupă Constanța (octombrie) ;Grupul
Kosch forțează Dunărea pe la Zimnicea (23 noiembrie). Armata rusă din Dobrogea este evacuată la
nord de fluviu.

2. Campania din anul 1917. Ianuarie – iunie 1917. Armata română a intrat într-un proces de refacere,
fiind organizată în Armata I şi Armata a II-a (aflată pe front în zona Vrancei, intercalată între unităţile
ruseşti, care ocupau vestul frontul român) şi care cuprindeau 15 divizii de infanterie, două de cavalerie,
15 regimente de artilerie de câmp, 4 regimente de artilerie grea şi 12 escadrile de aviaţie. Numărul
forţelor combatante ajungea la 400.000 oameni din totalul de aproximativ 700.000 de oameni al
armatei române.
Antanta: 60 de divizii din care 18 românești; Centralii: 39 divizii germano-austro-ungare
Bătălia de la Mărăști (24 iulie – 1 august); trei etape; timp de 9 zile Armata a II-a română acționând pe
un teren foarte dificil, pe un front de 30 km, pătrunde pe o adâncime de28 km în aliniamentul
Centralilor cu un ritm de 3 km pe zi
Bătălia de la Mărășești (6 august-3 septembrie); trei etape:
etapa I : germanii rup apărarea în sectorul Diviziei 34 ruse. Armata I – a română oprește
ofensiva germană care nu poate pătrunde la nord de Mărășești;
etapa a II-a: armata română oprește definitiv ofeniva germană;
etapa a III-a: germanii sunt opriți pe aliniamentul înălțimii Varnița Muncelului – Panciu – Tișița
– Doaga - Valea Siretului
Bătălie de la Oituz (a treia ) ; două etape:
etapa I: Centralii deschid bătălia printr-un puternic bombardament asupra liniilor românești
;românii reușesc să oprească ofensiva;
etapa a II-a: ofensivă reluată de Centrali la Oituz și pe direcția Mărășești; Armata a II-a română
rezistă și trece la contraatac.
3. Defecțiunea Rusiei Prin lovitura de stat din 7 noiembrie 1917, Bolșevicii, conduși de Lenin
preiau puterea la Sankt-Petersburg, înlăturând guvernul lui Kerenski. Guvernul bolșevic își îndeplinește
angajamentele față de germani și decide retragerea Rusiei din război. Această retragere și epuizarea
resurselor armatei române (populația civilă și ostașii fiind contaminați de epidemia de tifos) determină
încheierea campaniei românești din Primul Război Mondial, din 1916-1917. În această situație
dramatică, Guvernul român, refugiat la Iași, cu autoritatea erodată de dezordinea din țară, provocată
de soldații ruși bolșevizați, care refuzau să mai lupte și părăseau în masă frontul românesc, jefuind
satele și orașele, este silit să negocieze și să accepte cererile inami cului.
7 mai - Pacea de la Buftea - București dintre România și Puterile Centrale; lăsa o Românie cu o
independență aparentă. Prevederi :
- clauze militare: armata română trebuia demobilizată - rămâneau 4 divizii cu efective de război
și 8 divizii cu efective de pace;
- clauze economice: Germania primea bogățiile solului și subsolului românesc pe 90 de ani.
Controlul total asupra întregii economii românești;
- clauze teritoriale: România ceda Austro-Ungatiei o fâșie de teren peste culmile Carpaților lată
de cca 30 km cu 170 de sate și o populație de 150.000 locuitori. România ceda Bulgariei
Cadrilaterul și teritoriul dintre Cadrilater și linia Cernavodă – Constanța; partea de nord a
Dobrogei – condominion germano-austro-ungar; Bulgaria protestează
5. Revenirea în tabăra Antantei
Victoria Antantei, care începe să se contureze in 1918 in Apus, are urmări și pe frontul din Balcani.
Armata Antantei de la Salonic înaintează și străpunge liniile bulgare. Guvernul Marghiloman
demisionează la 6 noiembrie 1918. Îi urmează guvernul generalului Coandă, care proclamă imediat
mobilizarea generala și, la 10 noiembrie, România reintră în război. Un război care a doua zi încetează
prin armistițiul semnat la Compiegne.