Introducere in shiatsu

(24 Mai 2005)

Shiatsu a aparut in China cu aproape 2000 de ani in urma cand

relatarile aratau ca unele boli nu puteau fi remediate decat prin
schimbarea dietei sau a modului de viata. Era recomandat de
asemenea masajul sau acupunctura. Astfel ca masajul,
acupunctura si fitoterapia s-au dezvoltat in acelasi timp.
Masajul traditional din China antica era cunoscut sub numele
de "anma" si a fost preluat si de Japonia, adaptandu-l la stilul
lor de viata. Terapia avea acelasi nume (anma) si este
cunoscuta astazi sub numele de shiatsu. Sunt mai multe tehnici
de shiatsu: masaj pentru talpi, masaj macrobiotic, Namikoshi, Ohashiatsu, Shiatsu-Do
si Zen. In japonia sunt mai mult de 87 mii de terapeuti de shiatsu. Doar acest lucru
poate demonstra cat de eficient este shiatsu in prevenirea si tratamentul bolilor.

Si-a castigat aprecierea si popularitatea foarte recent datorita oamenilor care au

beneficiat de existenta lui.

Shiatsu este un masaj modern cu radacini in medicina traditionala orientala. Uneori

este descrisa ca fiind o fizioterapie japoneza. Abordarea actuala a tratamentului se
aseamana cu acupunctura din perspectiva folosirii meridianelor (canale pe care circula
energia) si tsubo (puncte de presiune), dar fara folosirea acelor. In shiatsu pacientul
ramane imbracat pe durata tratamentului si nu se foloseste ulei pentru masaj.

Shiatsu este un cuvant de origine japoneza facut din doua caractere scrise shi - deget si
atsu - presiune, apasare. Modul de apasare al degetelor este principiul de baza in
shiatsu. Shiatsu este adesea numit acupresiune desi din punct de vedere tehnic nu este
corect. Se poate spune ca Shiastu este o varianta de acupresiune pentru ca implica
stimularea acupunctelor prin presiune. Totusi acest aspect nu este dominant in folosirea
shiastu-lui. In shiatsu presiunea este uneori aplicata pe o suprafata mai mare si nu doar
in zona acupunctelor; uneori presiunea se face exact in acea zona. Terapeutul isi
foloseste degetele, mai ales degetul mare pentru a apasa precis in punctele localizate.
Pentru a presa pe o zona larga isi foloseste palmele, coatele, genunchii si picioarele.

Shiatsu mai implica pe langa presiune o intindere placuta si manevrare a tehnicilor

imprumutata mai degraba din fizoterapia moderna decat din masajul oriental. Shiatsu
difera de masajul occidental atat prin tehnica cat si prin teorie. In timp ce in masajul
suedez terapeutul foloseste miscari lungi si gratioase ale mainilor pentru a masa
muschii, in shiatsu se folosesc presarea graduala si ritmica in zona meridianelor.
Exercitiile de intindere a musculaturii si alte tehnici creeaza flexibilitate si echilibreaza
fizic si energetic corpul omenesc.
Shiatsu lucreaza cu revarsarea energiilor qi care circula prin
corpurile noastre prin canale sau meridiane. Medicina
traditionala orientala spune ca toti oamenii au o "forta de
viata" sau o "energie de viata" care ne creaza structura fizica si
regleaza stabilitatea spirituala, mentala si emotionala. Aceasta
forta de viata (energie vitala) numita qi sau chi in chineza si ki
in japoneza mentine un echilibru homeostatic in corp.

Rezultatul fortei lui qi poate sa fie deranjat de traume externe

ca vatamari sau alte traume, interne ca depresie si stres. Asta se
intampla cand acuzam dureri si ne imbolnavim. Masajul
shiatsu este folosit pentru a aprecia distributia qi prin tot corpul si de a corecta orice
dezechilibru.

Atingerea este esenta shiatsului. Atingerea poate sa aiba diferite forme de la agresiva,
abuziva, la mecanica sau grijulie. Toate lucrurile vii raspund la atingere si shiatsu ajuta
la indeplinirea acestei dorinte.

Shiatsu modern are abordari antice si moderne. Include presarea, intinderea, scuturarea,
rotirea si inca o varianta de shiatsu care implica masaj cu picioarele pe spatele unei
persoane, toate aceste atingeri poarta un nume comun: shiatsu.

Shiatsu a devenit o terapie alternativa respectata in tarile occidentale si este oferita de

multe spitale ca o terapie complementara pentru tratamentul si prevenirea multor boli.