UNIVERSITATEA MARITIMĂ CONSTAŢA

SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE

Metode şi tehnici de predicţie şi

control a emisiilor poluante

Profesor: Liviu Stan Student: Popescu Bianca Diana

Grupa: IPMI 51

Constanţa
2018
 UNIVERSITATEA MARITIMĂ CONSTAŢA
SPECIALIZAREA: INGINERIA ŞI PROTECŢIA MEDIULUI ÎN INDUSTRIE

Prevenirea şi controlul poluării

privind incinerarea deşeurilor

Profesor: Liviu Stan Student: Popescu Bianca Diana

Grupa: IPMI 51

Constanţa
2018
 INTRODUCERE

Deşeurile în societatea actuală reprezintă produse ce rezultă în cantităţi din ce în ce mai mari din
activitatea umană şi care, dacă nu sunt gestionate corespunzător, pot să ducă la poluarea solului,
subsolului, apelor şi aerului.

Deşeurile sunt o consecinţă inevitabilă a activităţilor umane, însă în ultimele decenii, gestiunea
lor a devenit o preocupare majoră. În prezent există un număr de opţiuni de tratare a deşeurilor cum ar fi:
neutralizarea, reciclarea, descompunerea şi compostarea deşeurilor, dar nici una dintre ele nu poate
funcţiona singură. Prioritar este ca depozitele necontrolate de deşeuri să fie cat mai curând posibil
înlocuite printr-un management care să conducă la mărirea ciclului de viaţă a produselor, prin reciclare –
reutilizare, în paralel cu construirea unor depozite sanitare sau a altor metode de tratare.

Eforturile trebuie să fie îndreptate atât spre incinerare, compostare sau descompunerea organică,
cât şi spre reducerea şi reutilizarea, sau reciclarea acestora, atât cât este posibil pentru deşeurile
menajere.

Plecând de la prioritatea internaţională în domeniul gestionării deşeurilor şi anume aceea a

reducerii cantităţii de deşeuri depozitate în depozite ecologice, s-a avansat soluţia incinerării acestora,
tehnologie prin care deşeurile pierd 70% din volumul iniţial. Cenuşa rezultată, neputând fi considerată
material inert trebuie depozitată în depozite ecologice. Inconvenientul acestei tehnologii este acela
căeste dependent de calitatea deşeurilor, în special de puterea calorică a acestora.Cu toate acestea
incinerarea este un proces foarte răspândit neputând fi omisă contribuţia sa la reducerea volumului de
deşeuri ce urmează a fi depozitate şi energia rezultată din procesul de combustie a deşeurilor.

Incinerarea şi compostarea ca modalităţi de tratare a deşeurilor, deşi implicăo serie de costuri mai
ridicate comparativ cu depozitarea sanitară, au si un impactasupra mediului prin aceea de a reduce
utilizarea terenurilor pentru amenajareaunor depozite de deşeuri.
 1. INCINERAREA

Arderea deşeurilor solide asigură, pe de o parte, reducerea volumului şi greutăţii lor (până la 5-15% din
valorile introduse în proces), ca şi toxicităţii potenţiale şi, pe de altă tarte, recuperarea energiei acestora
sub formă de apă caldă, aburi sau energie electrică.

Instalaţia de incinerare este considerată orice unitate tehnică, staţionară sau mobilă şi
echipamentul destinat tratamentului tehnic al deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii de ardere
rezultate. Instalaţie de coincinerare este orice instalaţie fixă sau mobilă a cărei scop principal este
generarea energiei sau a unor produse materiale, care foloseşte deşeuri drept combustibil uzual sau
suplimentar, sau în care deşeurile sunt tratate termic pentru eliminare. În cazul când coincinerarea are ca
scop principal tratarea termică a deşeurilor, instalaţia este considerată instalaţie de incinerare.
 Pentru incinerarea deşeurilor menajere este nevoie de un combustibil auxiliar utilizat permanent
sau numai pentru amorsarea procesului de ardere. Arderea deşeurilor necesită anumite condiţii
tehnologice:

1.uscarea prealabilă până la 15% umiditate.

2.aprinderea lor, care are loc la temperatură de circa 650° C în focar.

3.realizarea în camera de combustie a temperaturii de 800-1000°C,necesară pentru disocierea

compuşilor de ardere volatili, răumirositori şi toxici.

4.temperatura maximă în focar nu va depăşi 1050 °C pentru a evitafenomene ca: formarea de

blocuri de zgură în masa reziduurilor (ceea ce face ca arderea să nu mai fie completă), vitrificarea zgurii
pe grătare, transformarea cenuşii în pastă care se solidifică pe canalele de fum şi pe ţevile cazanului.

5.temperatura gazelor de ardere la ieşirea din cuptor este de circa 600C şi necesită măsuri
speciale de răcire, care pot consta în:

- recuperarea energiei termice din gaze;

 recircularea gazelor de ardere, încât cu ajutorul lor să se asigure uscarea şi

încălzirea prealabilă a deşeurilor;

 răcirea la temperatura mediului exterior, cu injecţie de aer sau apă pulverizată

la ieşirea gazelor din focar.

Problemele cele mai delicate în legătură cu acest gen de procesare a deşeurilor sunt legate de controlul
poluării aerului. Tehnicile actuale de ardere şi de curăţire a gazelor rezultate permit amplasarea
instalaţiilor de incinerare chiar în zone dens populate, ceea ce conduce la costuri reduse de transport al
deşeurilor. Procesele de tratare termică a deşeurilor reprezintă o opţiune fezabilă după variantele de
valorificare (colectare, sortare, reciclare) şi înaintea depozitării controlate.