MODELAREA ŞI SIMULAREA PROCESELOR DE EPURARE

1. Care sunt condiţiile posibile de creştere a biomasei, luate în considerare la obţinerea

parametrilor de proiectare a instalaţiilor de epurare biologică?
Pentru stabilirea unor formulări cantitative care să conducă la obţinerea
parametrilor de proiectare a instalaţiilor de epurare biologică se are în vedere posibilitatea
creşterii biomasei în mediul format de apa uzată în care este dizolvat oxigen molecular
(epurare aerobă) şi în absenţa oxigenului dizolvat (epurare în condiţii anoxice şi epurare
anaerobă).

2. Cum este exprimată concentraţia substratului în formulările cantitative?

Concentraţia substratului se exprimă în echivalentul de oxigen (CCO – consumul
chimic de oxigen, CBO – consum biochimic de oxigen) sau în carbon organic total (COT);
uneori, vitezele de îndepărtare a substratului sunt exprimate în viteza de consum a
oxigenului în timpul reacţiilor de metabolism aerob (respiraţie), considerându-se că viteza
de utilizare specifică a oxigenului este proporţională cu viteza de creştere a biomasei.

3. Cum este exprimată concentraţia biomasei în formulările cantitative?

Concentraţia biomasei este exprimată prin concentraţia de materii în suspensie,
determinată gravimetric, ca substanţă uscată sau substanţă pierdută la calcinare.

4. Cum este exprimată cinetica de creştere a unei culturi mixte în formulările cantitative?
Cinetica de creştere a unei culturi mixte (caracteristică biomasei proceselor de
epurare) se consideră similară cineticii de creştere a unei culturi pure, deci biomasa este
apreciată ca o cultură unică.

5. Cum este descrisă viteza de creştere a unei populaţii bacteriene în faza de creştere
exponenţială?
6. Ce valori poate lua viteza specifică de creştere a microorganismelor în faza de creştere
exponenţială? - În funcţie de condiţiile menţionate, creşterea în faza exponenţială poate
avea valori ale lui μ cuprinse înte 0 şi μm.

7. Descrieţi transformarea generală care are loc într-o instalaţie de epurare biologică, găsită de
către Monod. - În culturile statice, în condiţii nerestrictive în care masa bacteriană creşte cu
constanta de viteză μm, Monod găseşte că o proporţie stoechiometrică a substratului este
transformată în masă bacteriană, ceea ce rămâne fiind oxidat în produşi finali:
substrat organic + microorganisme + substanţe nutritive (N, P, factori de crestere) + O2

masă bacteriană nouă + CO2 + H2O + reziduuri (produşi de metabolism)

8. Relaţia lui Monod între variaţia masei bacteriene şi a concentraţiei substratului.

μX = dX/dt = -Y dC/dt
unde
X – concentraţia nămolului activ în bazinul de aerare
Y – coeficientul de producţie (de randament, de conversie)
C – concentraţia substratului (impurităţi organice) în bazinul de aerare

9. Relaţia lui Monod în condiţiile în care substratul devine factor limitativ.

μ = μm C / (Ks + C)
μm - viteza specifică maximă de creştere a microorganismelor.

10. Precizaţi principalii factori de mediu dintr-un bioreactor în care creşterea microorganismelor
se face în cultură în continuu, precum şi caracteristica lor comună.
Factori ca: pH, concentraţia substanţelor nutritive, concentraţia masei bacteriene,
concentraţia produşilor de metabolism, a oxigenului, care în mod inevitabil variază in
timpul ciclului de creştere în culturi statice, sunt menţinuţi constanţi şi pot fi controlaţi de
către operator.
11. Precizaţi cauzele care duc la neconcordanţe între modele şi procesul de creştere a
microorganismelor din instalaţii de epurare.
- Y, coeficientul de randament celular, nu este o constantă, ci este afectat de viteza de
creştere specifică, de vârsta nămolului şi chiar de transformările în predominanţa speciilor
din biomasă în timpul exploatării îndelungate;
- în biomasă celulele vii reprezintă un procent destul de scăzut al acesteia;
- biomasa este aglomerată de flocoane răspunzătoare de fenomene fizico-chimice
care intervin în procesul creşterii;
 - în instalaţiile de epurare biologică cu alimentare continuă există condiţii de
neechilibru, de tranziţie, care necesită reajustarea sistemelor şi a vitezelor de reacţie de la o
stare de echilibru la una nouă.

12. Ecuaţia vitezei reacţiei în cinetica de ordinul zero.

ecuaţia vitezei reacţiei de ordinul 0 este:
dx/dt = k sau x/t = k
unde
k = viteză specifică maximă de consum (utilizare) a substratului; constantă de viteză

13. Când se întâlneşte cinetica de ordinul 0 în cazul reacţiilor dintr-un bioreactor de epurare.
Cinetica de ordinul 0 se întâlneşte în cazul dezvoltării biomasei în prezenţa unei
concentraţii foarte mari de substrat sau la aplicarea cineticiii enzimatice pentru modelarea
epurării biologice.

14. Ecuaţia vitezei reacţiei în cinetica de ordinul 1.

Cinetica de ordinul 1 corespunde reacţiei cu un singur reactant, ecuaţia vitezei de reacţie fiind:
v = k[A] sau -dA/dt = k1[A]

în care [A] reprezintă concentraţia reactantului A

15. Ecuaţia vitezei reacţiei în cinetica de ordinul 2.
Reacţiei între două substanţe, A+B produşi, îi corespunde o ecuaţie cinetică de ordinul 2:
-d[A]/dt = k2 [A][B] sau
-d[B]/dt = k2 [A][B] sau
-d[A]/dt = k2 [A]2

16. Ce sunt enzimele? Precizaţi rolul lor într-un bioreactor de epurare a apelor uzate.
Reacţiile biochimice care conduc la degradarea şi oxidarea substratului şi la creşterea
biomasei sunt catalizate de enzime, substanţe proteice cu funcţie de catalizatori din celula
vie.

17. Relaţia Michaelis-Menten. -- ??

Asemănător cineticii dezvoltării microorganismelor, cinetica enzimatică este descrisă de
o relaţie fundanmentală, derivată din mecanismul unei reacţii în care dintr-un singur substrat se
obţine un singur produs, relaţia lui Michaelis-Menten. Legătura între viteza unei reacţii
catalizată de enzimă în condiţiile date şi viteza ei maximă urmează ecuaţia:
v = vmC/ (KM + C)
unde:
vm (Vm) – viteza maximă pentru reacţia enzimatică
KM – constanta lui Michaelis şi anume concentraţia substratului la care viteza de reacţie este
jumătate din viteza maximă (exprimată în mg/l în cazul epurării apelor).

18. Relaţia lui Haldane. În ce caz este aplicată? - In unele cazuri, relatia lui Michaelis nu este
valabila decat ptr concentratii mici de substrat. Curba care descrie viteza de reactie functie
de concentratia substratului atinnge un maxim, ptr care apoi sa descreasca. Ptr aceste
cazuri, ale inhibitiei prin exces de substrat, HALDANE a dat urmatoarea expresie
cantitativa:
19. Precizaţi ecuaţia de creştere a microorganismelor în cazul unor ape cu substanţe inhibitoare.