Reprezintă fâşia de interferenţă mare-continent, compusă din uscat şi o parte submersă.

Se
extinde pe o lungime de 245 km, între braţul Musura (al Chiliei) şi localitatea Vama Veche.
Include, sub aspect morfologic, faleza activă şi cea moartă, plaja şi cordoanele litorale, complexele
lagunare Razelm şi Siutghiol, limanurile şi delta maritimă. Uneori se foloseşte şi termenul de
câmpie litoralo-deltaică, în sens de tip major de relief. Partea submersă a litoralului este formată
din: plaja submersă (de la 0 m la minus 7-10 m), versantul litoral (între – 7 la – 15 – 20 m) şi
glacisul litoral (până la minus 25-45 m), iar în continuarea deltei se extind, submers, frontul deltei
(între 0 şi minus 5-7 m) şi prodelta (până la minus 50-60 m). Adâncimile respective sunt afectate
de depuneri continental-fluviatile şi de baza valurilor.
Faleza se alungeşte de la capul Dunavăţ (la sud de Deltă) şi până la Vama Veche, având
două sectoare distincte: faleza activă (la sud de capul Singol-Constanţa) şi faleza moartă, la nord
(în vestul lagunelor Razelm-Siutghiol). Ultimul sector a avut faleză activă în timpul transgresiunii
neolitice (de 4-5 m) şi a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică (la minus 4 m).
Sectorul sudic, activ, se întinde pe 80 km lungime şi se retrage în prezent cu 2 mm/an
(transgresiunea valahă). Are o înălţime de 10-35 m. Din loc în loc se întrerupe în dreptul văilor (cu
limanuri) sau al unor foste mici lagune, azi colmatate (Hergheliei, la nord de Mangalia şi
Comarova – Jupiter). Din punct de vedere geologic, faleza se compune din 3-4 straturi de loess şi
2-3 orizonturi de soluri fosile, iar în baza lor se află o argilă roşie villafranchiană, ce provoacă
uneori alunecări şi prăbuşiri. Sub argile sunt straturi de calcare sarmatice, care, pe alocuri, se ridică
deasupra nivelului mării.
Faleza nordică, inactivă (între capurile Singol şi Dunavăţ), a trecut în conservare o dată cu
regresiunea dacică, în faţa sa formându-se un litoral cu multe cordoane litorale, plaje şi lagune.
Ţărmul respectiv se continua spre nord prin grindul marin Jibrieni-Letea-Caraorman, care limita
iniţial Delta către est. Această faleză este mai complexă, mai înaltă, cu o structură geologică mai
mozaicată şi roci mai dure, având capuri care uneori avansează mult către est (Dunavăţ 56 m,
Enisala-Capul Stâncii 86 m, Iancina 62 m, Doloşman 56 m, Midia 22 m). În lacurile din faţa falezei
se pot vedea insule provenite din inselberguri înecate (Popina 47 m, Grădiştea, Popineţul,
Bisericuţa 9 m, toate din calcare mezozoice, şi ciotul insular Histria, din şisturi verzi).
Plajele şi cordoanele litorale sunt caracteristice, cu precădere, sectorului nordic, întins pe
65 km. Cordoanele au început să se formeze o dată cu regresiunea dacică, respectiv cu formarea
deltei maritime şi închiderea lagunelor. Linia ţărmului actual (linia de ţărm) reprezintă însă un
moment de recul (prin abraziune) început o dată cu transgresiunea valahă, actuală. Retragerea, în
nord, poate atinge 5-30 m/an, dar există şi perioade de refaceri sau înaintări, prin acumulări, în
special în sudul gurilor dunărene (unde s-au măsurat avansări de până la 80 m/an la Chilia, 15 m/an
la Sulina şi 20 m/an la Sf. Gheorghe). Între cordoanele sau grindurile mai importante cităm:
Mamaia, Chituc, Lupilor, Perişor, continuate spre nord cu complexul grindurile marine deltaice.
Lagunele şi limanurile sunt şi ele forme specifice litoralului. Dacă lagunele s-au construit
începând cu regresiunea dacică şi transgresiunea valahă, când s-au format cordoanele de baraj, la
limanuri se adaugă o fază prealabilă, adâncirea văilor în timpul regresiunii maxime würmiene.
Între lagune, cel mai important este complexul lagunar Razelm-Sinoie, format prin
închiderea fostului golf Halmyris şi compus din patru lagune (Razelm, Sinoie, Goloviţa, Zmeica).
În cadrul său, pe latura vestică, se adaugă o serie de limanuri lagunare (Calica, Agighiol, Sărătura,
Babadag ş.a.). Tot lagună este şi complexul Leahova-Periteasca, din nordul Razelmului, apoi
Siutghiolul şi Tăbăcăria (lângă Constanţa) şi cele două colmatate de lângă Mangalia – Herghelia
şi Comarova.
Limanurile sunt de trei feluri: fluvio-maritime, fluvio-lagunare (la vest de complexul
Razelm) şi fluviatile (în Dobrogea de vest şi în Câmpia Română). Cele fluvio-maritime sunt
următoarele: Gargalâc (Corbul) pe valea Vetrei, Taşaul pe Casimcea, Agigea (fost pe gura
canalului Dunăre-Marea Neagră), Techirghiol, Costineşti (la gura văii Cilic), Tatlageac (pe valea
Gherengeni) şi Mangalia. Pot fi adăugate şi limanurile fluviatile din nordul Deltei, în Ucraina:
Cahul, Ialpug, Catlapug, Chitai.
Tipurile de ţărm se referă în mod obişnuit numai la părţile active în prezent ale litoralului
şi cu precădere la linia de ţărm. În România, cel mai des se fac referiri la ţărm înalt (sud de capul
Singol-Constanţa) şi ţărm jos cu cordoane litorale. O altă clasificare este în funcţie de deplasarea
liniei de ţărm: ţărm în retragere (datorită dominării abraziunii), ţărm în înaintare (datorită
dominării acumulărilor făcute de valuri sau aluviunilor dunărene) şi ţărm neutru. În retragere se
află aproape întregul ţărm românesc, chiar şi cel de la nord de Constanţa pe cea mai mare parte a
lui.
Avansează însă, cel puţin periodic, sectoarele de ţărm situate imediat în sudul celor trei guri
de vărsare ale Dunării. Ţărm neutru există pe sectoare extrem de mici la trecerea de la acumulare
spre retragere.
 Mai există o clasificare, cu trei tipuri importante: ţărm deltaic, ţărm lagunar şi ţărm cu faleză.
Ţărmul deltaic este cel mai avansat către est, prezintă multe cordoane marine (până la grindul
Letea-Caraorman), formează o deltă secundară (Chilia), o bară permanent dragată (la Sulina); se
prelungeşte sub mare prin frontul deltei şi prodeltă. Acest ţărm este cel mai mobil şi prezintă o
mare varietate locală.
Ţărmul lagunar are, de asemenea, cordoane, adesea discontinue; este cel mai rectiliniu ţărm,
dar în retragere; cordoanele sunt uneori foarte late, adevărate câmpuri; în nord are bare submerse
şi periboine (portiţe); partea sa sudică (între capul Midia şi Singol) face tranziţia către ţărmul cu
faleză. Acesta din urmă are caracteristic faptul că marea vine în contact direct cu baza falezei,
producând prăbuşiri-alunecări (pe argila roşie şi loess), sau firide marine în calcare. Sub mare se
prelungeşte cu benciuri retezate,

RELIEFUL ANTROPIC
Influenţa omului asupra scoarţei terestre se poate manifesta direct (crearea de gropi,
tuneluri, diguri, cariere) şi inderect, accelerând acţiunea unor agenţi naturali (defrişarea pădurilor,
păşunatul, irigarea terenurilor).
Modelarea reliefului de către om poartă un aspect constructiv şi distructiv şi poate avea un
caracter local şi regional .