Parohia Orodoxă Română – Groşi

A. Istoricul comunităţii parohiale:

Hramul: ”Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”; Protopopiatul: Baia Mare

Satul Groşi, aflat la o distanţă de 4 km de Municipiul Baia Mare înspre Ţara Lăpuşului,
este atestat documentar la anul 1411 sub numele Thwkes, Thukes, iar mai târziu sub denumirea
de Groschi1, în anul 1851, respectiv Groşi. Aflată în imediata vecinătate a Municipiului Baia
Mare, în memoria colectivă, denumirea localităţii s-a sedimentat şi consacrat şi sub forma Groşii
Băii. Satul care a avut din totdeauna în centrul său, conform tuturor datelor şi relatărilor din
tradiţia orală, o biserică, este aşezat pe locul unei mari păduri de stejar, într-o poiană numită „În
Piecior”. Locuitorii satului Groşi s-au îndeletnicit cu creşterea animalelor şi pomicultura, dar şi
cu mineritul. Aflaţi în vecinătatea aşezării urbane, o dată cu industrializarea, au găsit locuri de
muncă în oraşul Baia Mare, dar şi oportunitatea de a comercializa produsele muncii lor,
provenite din îndeletnicirile gospodăreşti. Darurile divine s-au revărsat cu prisosinţă şi asupra
creştinilor din Groşi, astfel că, urmându-şi vocaţia, câţiva dintre ei, s-au consacrat ca artişti ai
instrumentelor de suflat şi au excelat ca veritabili misionari ai folclorului maramureşean, unic în
modul lui de a înfăţişa viaţa, cu tot ceea ce o compune, dar şi raportarea la divinitate. Taragotul,
instrumentul care îşi revendică parcă dăruirea şi acurateţea cântului românesc de pe meleagurile
Groşilor a consacrat la nivel naţional ca referinţă de interpretare şi impetuozitate artistică pe:
Dumitru Fărcaş, Dumitru Dobrican, Ioan Berci, Dan Gâdea, dar şi pe dirijorul Dorel Rohian al
Ansamblului „Mărţişorul” din Cluj-Napoca, pe Vasile Marian instrumentist al „Vienna Art
Orchestra” şi pe Vasile Pop de la Filarmonica Satu Mare .

B. Istoricul bisericii parohiale:

În jurul vechii bisericii a apărut în secolul al XVI-lea primul cimitir numit „În Clejie”,
unde se regăseşte şi în zilele noastre piatra care a servit ca altar al bisericii de odinioară şi care a
fost înlocuită de credincioşi cu o biserică adusă din satul Ardusat fiind amplasată cu 30 de m mai
sus faţă de cea veche. Destinul ei a fost însă unul nefericit pentru că în urma unui incendiu a ars
din temelie, astfel că mărturia existenţei ei nu a putut fi alta decât o cruce ridicată de credincioşii
evlavioşi pe locul unde a fost ea amplasată.

Biserica actuală a satului Groşi, a fost zidită din piatră între anii 1859-1879, în timpul
păstoririi preoţilor Pavel Câmpan (1843-1871) şi Ioan Câmpan (1871-1900). Ceea ce se remarcă
în acest demers de jertfelnicie a comunităţii este faptul că piatra necesară construirii bisericii, în
integralitatea ei, a fost extrasă exclusiv din hotarele satului printr-o muncă istovitoare a
credincioşilor. Doar piatra pentru pardoseala locaşului a fost adusă din localitatea Coaş. Biserica
este construită după un plan tip sală cu dimensiunile 34 m x 10 m. Absida altarului este
semicirculară decroşată. Naosul a fost tăvănit iniţial, dar ulterior, la propunerea preotului paroh
1
Cf. Coriloan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I A-N, Editura Academiei RSR,
Bucureşti, 1967-1968, p.272
 Ioan Coltan, a fost înlocuit, în anul 1988, cu o boltă semicirculară. Pe latura vestică a edificiului
este situat un turn clopotniţă angajat navei cu şarpantă în formă de bulb, acoperit cu tablă. Pictura
a fost executată de către pictorul bisericesc Gheorghe Busuioc şi ucenicul acestuia, Ioan Barna în
anul 1989, an în care bisericii i-a fost ataşat un portic la intrarea principală.

În curtea bisericii se află o răstignire făcută din piatră care datează din anul 1902 şi are
inscripţionat textul: „Întru mărirea lui Dumnezeu a dăruit acest monument George Triff cu
părintele său Dumitru din localitatea Satu Nou de Sus în anul 1902.”

Patrimoniul parohiei cuprinde: Cărţi bisericeşti Aghiazmatar, EIBMO, Bucureşti, 1950;

Prohodul Domnului, EIBMO, Bucureşti, 1952; Octoih Mare, Editura Tipografia Cărţilor
Bisericeşti, Bucureşti, 1952; Molitfelnic, EIBMO, Bucureşti, 1950; Penticostarul, EIBMO,
Bucureşti, 1953; Apostol, Editura Tipografia Cărţilor Bisericeşti, Bucureşti, 1940; Apostol,
Editura Tipografia Bisericească, Sfânta Monastire Cernica, 1924; Dumnezeeştile Liturghii,
EIBMO; Bucureşti, 1950.

Comunitatea satului Groşi a fost păstorită de preoţii: Pr. Andrei Lupan (1828-1843), Pr.
Pavel Câmpan (1843-1871), Pr. Ioan Câmpan (1871-1900), Pr. Emanuel Câmpan (1900-1921),
Pr. Mihai Berinde (1921-1924), Pr. Gheorghe Ştrenc (1924-1936), Pr. Gheorghe Costin (1936-
1951), Pr. Gheorghe Onisim (1951-1952), Pr. Ioan Muntean (1952-1984), Pr. Ioan Coltan (1984-
2013), Pr. Drd. Pop Claudiu (2013-prezent).

Cântăreţii bisericeşti care s-au evidenţiat prin slujirea bisericii sunt: Gavril Horje, Vasile
Herţeg, Ştefan Horje, Gavril Fărcaş (1948-1994) şi Gavril Petrovan (1994-prezent). Epitropi:
Poran Dumitru (înainte de 1948), Băbuţ Dumitru (1948-1982), Bâta Ioan (1982-1985), Horje
Dumitru (1985-1998), Poran Gavril (1998-2006), Ardusătan Gavril (2006-2014) şi Horje Gavril
(2014-prezent).

C. Cimitirele, în număr de 5, sunt cunoscute în comunitate cu denumirile: „În Clejie” situat la 300
de m de biserică datează din secolul al XIX-lea; „În Joseni-Piecior” care dateză din secolul al
XVI-lea şi este situat la 450 m de biserică; „Coasta Iacoboi” din secolul al XIX-lea, situat la 400
m faţă de biserică înspre Mănăstirea Habra. În centrul cimitirului s-a înălţat la iniţiativa preotului
paroh Ioan Coltan, în anul 2004, un monument cu denumirea „Crucea Metalică”, o reproducere
la scară mai mică a Crucii de pe Caraiman; „Ţinţirim” aflat în jurul bisericii şi care are aceeaşi
vechime cu aceasta (1859); „La Staţie”, aflat la 800 m de biserică şi care datează din secolul al
XX–lea, şi „Cărbunărişte”, aflat la 1,5 km de biserică pe drumul spre oraşul Târgu Lăpuş,
datând din secolul XX.
D. Corul bisericii activează din anii 1950, la iniţiativa învăţătorului Gavril Florian, din Preluca
Veche în cântare omofonă. Destinul corului parohial a fost marcat de implicarea directorului
şcolii din Groşi, Gheorghe Lupan, iar ulterior de Gavril Fărcaş. În anul 2002, actualul cântăreţ
Petrovan Gavril, cu ajutorul preotului Lazăr Marius Vasile din Baia Mare reorganizează corul şi
îl pregătesc pentru cântarea polifonică. Începând cu anul 2013 preotul paroh Claudiu Pop îşi
 asumă şi demersul cântării corale din parohie, conducând repetiţiile corului, aflat de atunci, la
iniţiativa sa, sub numele de „Voci străbune”. Între anii 1988 şi 1991, în cadrul parohiei a
funcţionat şi un cor de fete.
Biblioteca este situată în casa parohială şi conţine peste 1.500 de titluri.
E. Profilul actual al parohiei
În prezent parohia are un număr de 1.218 credincioşi.2
Între activităţile pastoral-misionare se disting cercurile catehetice pentru copii în cadrul
programelor naţionale „Hristos împărtăşit copiilor” şi „Alege şcoala”.
La iniţiativa preotului paroh Pop Claudiu şi în parteneriat cu Şcoala Gimnazială
„Gheorghe Lupan” din Groşi a fost organizată o tabără de pictură la care au participat copiii din
comună. Ceea ce merită remarcat este faptul că „roadele” muncii copiilor participanţi în tabără,
icoanele care înfăţişează praznicele de peste an, au fost expuse în biserica parohială din Groşi, ca
o gingaşă şi curată podoabă. Au fost dezvoltate şi alte parteneriate cu şcoala din localitate pentru
proiecte ce au vizat dezvoltarea armonioasă, educaţional-religioasă, a copiilor din localitate.
Pelerinajul-excursie organizat de preotul paroh Pop Claudiu pentru membrii corului şi
credincioşi în staţiunea Izvoare, judeţul Maramureş, unde se află şi o biserică, a constituit un
moment de încărcare cu bucuria de a mărturisi prin cânt şi rugăciune credinţa creştină. Pentru o
corectă şi responsabilă raportare la istorie şi creaţia populară preotul Pop Claudiu a organizat şi o
excursie la Memorial Durerii de la Sighetu Marmaţiei şi Cimitirul Vesel de la Săpânţa.
Anual, preotul Pop Claudiu organizează un concert de colinde de Crăciun la Căminul
cultural din sat, dar şi serbări pentru copiii din parohie, care au ca finalitate împărţirea de daruri
pentru cei care participă la mărturisirea bucuriei Naşterii Domnului.
Expoziţia de icoane pictate de copiii din Groşi organizată în parteneriat cu Parohia
„Sfinţii 12 Apostoli” din Baia Mare a fost un bun prilej pentru a se concretiza într-o acţiune
filantropică pentru familiile nevoiaşe din cartierul Gării din Baia Mare, pentru că, în urma
vânzării icoanelor, au fost ajutate câteva familii nevoiaşe din acest cartier al oraşului.
Parohia Groşi, prin implicarea preotului paroh Pop Claudiu, a oferit găzduire pentru două
grupuri de tineri din ţară care au participat la Reuniunea Tinerilor Ortodocşi, organizată în două
ediţii (2013 şi 2014) la Baia Mare de către Episcopia Ortodoxă a Maramureşului şi Sătmarului cu
susţinerea Primăriei Municipiului Baia Mare.
Mănăstirea Habra, a cărei istorie se leagă de numele ctitorului pr. Ioan Coltan, situată pe
meleagurile localităţii Groşi i-a oferit preotului Pop Claudiu oportunitatea de a organiza
procesiuni anuale cu copiii şi toţi membrii comunităţii sale parohiale la Mănăstirea Habra, de
sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului şi a treia zi de Paşti; an de an, un grup de tineri
reprezintă frumosul port popular al comunei în cadrul Procesiunii tradiţionale de Rusalii la
Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare.

Surse bibliografice:

www.protopopiatul-baia-mare.ro

2
Cf. www.episcopiammsm.ro
Loc. Groşi, str. Principală, nr. 157, cod 437165, Comuna Groşi, Jud. Maramureş
Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil