Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Recent, s-a descoperit prezenţa în boabele de porumb a unor substanţe derivate ale
acizilor arahidic şi palmitic, extrem de importante pentru sănătatea organismului.
Aceşti acizi se absorb în intestin cu mare uşurinţă, fără a suferi transformări chimice
decât în proporţie de 22-28%.
Ajunşi în sânge, se transformă în hidroxiacizi care vor purifica sângele de unele
substanţe toxice. Efectul detoxifiant al substanţelor din porumb uşurează efortul
ficatului de neutralizare a substanţelor toxice, reducând considerabil riscul la
insuficienţe şi ciroze hepatice. La populaţiile unde se consumă zilnic terci de mălai,
incidenţa bolilor hepatice este de 10 ori mai mică, iar copiii au o dezvoltare mai bună.
Ne ajută să trăim mai mult
De folos şi în obezitate
Pentru urcior: se pune mămăliga caldă pe pleoape, sch imbând-o cît se poate de des.
În caz de lipom, se poate face un tratament cu cataplasme cu mămăligă tare.
Se pune în strat de 3-4 cm pe locul lipomului, având grijă ca partea care vine în
contact cu pielea să fie presărată cu tămâie fin pisată, aşa cum se pune sare pe o felie
de pâine cu unt. Se aplică fierbinte, cât suportă pielea, şi se acoperă cu un obiect de
lână, pentru a menţine temperatura locală ridicată.
Tratamentul se face în fiecare seară şi se ţine până se răceşte mămăliga.
Mămăliguţa e utilă şi celor care suferă de obezitate, deoarece acest aliment conferă o
senzaţie de saţietate extrem de rapidă, datorită fibrelor alimentare din compoziţia sa.
Studiile de specialitate au arătat că la persoanele care consumă regulat porumb,
anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi îngrăşarea, somnolenţa, lipsa de
tonus fizic şi mental, sunt reduse considerabil. Gastrita hiperacidă şi ulcerul sunt
ameliorate de consumul de mămăligă caldă în loc de pâine, mălaiul având, pe lângă
efectul de reducere a acidităţii, şi o acţiune uşor calmantă, sedativă.
Studiile de nutriţie şi biochimie alimentară au arătat că mămăliga consumată frecvent
ameliorează şi afecţiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruaţiile dificile cu
sângerări abundente, anexita şi metroanexita, litiaza renală, hepatita.
. În mod tradiţional, mălaiul se poate prepar a în multe feluri: turtă în spuză, mălai în
ţest (mălăiaş), mălai în tavă, terci, păsat, bulz, chitac, cocîrţău.
Porumbul ca atare se mai mănîncă şi fiert (în oală), fript (la spuză) sau făcut floricele
(la tigaie). Mămăliga e şi ea de două feluri: pripită şi fiartă. Pe cea pripită o mănâncă
mai mult orăşenii si se prepară punând mălai puţin câte puţin în apa sărată fierbinte,
aşa încât mămăliga să fiarbă în mod egal toată.
Fierberea durează mai puţin decât la mămăliga vârtoasă, preferată mai mult la ţară . În
acest caz, mălaiul se pune tot dintr-odată în apa sărată, se lasă să fiarbă până încearcă
de mai multe ori să dea în foc, ca laptele. Atunci, se sparge cu făcăleţul. La sate,
mămăliga vârtoasă nu se taie cu cuţitul, ci cu sfoară.
Terciul de mălai nu e altceva decât mămăligă pe jumătate lichidă, pe car e o mâncau
copiii cu plăcere cu felii de brînză sau zeamă de prune.
Păsatul este tot un fel de terci, însă mălaiul din care e făcut e mai grunjos, mai mare şi
mai tare la fir.
Cocoloşul sau bulzul se face din brânză învelită în mămăligă şi coaptă apoi pe
cărbuni. În unele locuri, mălaiul se amestecă cu dovleac fiert.
Ştiaţi că?
- 100 g făină de porumb are 351 calorii, 100 grame de pufuleţi au 5 20 calorii.
- Mămăliga se taie perfect, dacă lama cuţitului se umezeşte cu apă.
- Mămăliga nu mai face cocoloaşe, dacă înainte de a pune mălaiul la fiert îl stropiţi cu
apă rece.
Micul dejun: mămăligă fierbinte, cât mai crudă, amestecată în mod tradiţional cu un
ou moale şi lactate.