PROTOZOARE PARAZITE

Protozoarele parazite se întâlnesc în diferite clase ale încrengături

Protozoa şi sunt deosebit de importante deoarece provoacă boli grave ce
aduc prejudicii sănătăţii omului, provocând uneori mari pagube în
creştere.
Cl. Flagellata cuprinde un număr mare de forme parazite la om,
multe dintre ele răspândite în zonele tropicale.
Tricomonas vaginalis parazitează în vagin, mai rar în uretră sau
vezică la femei. Corpul oval sau piriform, de 15-30  lungime, prezintă 3
până la 5 flageli anteriori, o membrană ondulată şi un anxotil rigid.
Infestarea se face prin contact sexual, prin lenjerii murdare, băi în
aceleaşi recipiente etc. Provoacă leucoree şi prurit, fenomene de vaginită,
cistită şi uretrită, datorită iritării epiteliului vaginal. Trihomemonoza poate
duce la scăderea fertilităţii, poate avea influenţe negative asupra sarcinii
şi împiedică condiţiile normale de viaţă. Tratamentul, este local şi general
pe cale medicamentoasă. Este răspândită pe tot globul.
Trihomenoza se întâlneşte şi la bărbaţi, localizată pe căile
urogenitale. Parazitul ia o formă atipică, rotundă, piriformă, de 2-4 .
Boala se manifestă printr-o secreţie uretrală la micţiune.
Tricomonas intestinalis având 10-20  se localizează în intestinul
gros, mai rar în cel subţire. Provoacă scaune diareice cu aspect
dizenteriform. Contaminarea se face prin apă, alimente infestate sau prin
intermediul muştelor. Ca profilaxie este necesară depistarea şi tratarea
bolnavilor ca şi respectarea igienei. Este răspândită pe tot globul.
Lamblia (Giardia) inttinalis parazitează mai ales în duoden la
oameni provocând eterocolite. Este piriformă, de 10-20  turtită dorso-
ventral şi cu o depresiune antero-ventrală în dreptul căreia se găsesc 2
buclei. Dintre nuclei pleacă 3 perechi de flagel: anteriori, laterali şi
posteriori, iar a patra pereche de flageli laterală, îşi are originea în urma
ventuzei. Dă chişti 2-4 nuclei şi resturi de flageli în formă de S.
Lambliaza sau giardioza se manifestă prin dureri abdominale
intermitente, balonare, greaţă, uneori diaree cu 10-20 scaune pe zi.
Acestea pot fi însoţite de tulburări nervoase la copii sau de cefalee,
migrene, oboseală şi insomnii la adulţi. Poate agrava hepatite, dizenterii
sau alte afecţiuni asociate. Infestarea se face prin ingerarea chiştilor din
apă, legume şi fructe nespălate sau prin contactul direct. Ca profilaxie se
recomandă amplasarea corespunzătoare a latrinelor, controlul coprologic
al copiilor din colectivităţi şi adulţilor care lucrează cu ei şi tratarea
medicamentoasă a celor paraziţi.
Cl. Sarcodina. În ordinul Amoebina se întâlnesc diferite specii de
Entamoeba care produc parazitoze cu localizări variate.
Entamoeba coli se localizează în lumenul intestinului gros la om.
Are o formă neregulată de 30-35 , cu un nucleu mare central şi un
nucleol excentric. Este un parazit incolin şi comensal, nehematofag,
hrănindu-se cu microfloră intestinală. Formează chişti de 15-20 ,
conţinând 8 nuclei şi baghete siderofile ca substanţe de rezervă. Chiştii
reprezintă forma de infestare. Este o formă nepatogenă dar poate excerba
colitele. Este răspândită pe tot globul cu o frecvenţă până la 100% în
zonele calde şi numai 5-10% în ţara noastră.
Entamoeba dysenteriae (histolitica) este un parazit al intestinului
gros întâlnit în 3 forme ce pot trece una în alta. Forma minuta de magna
(histolitica) de 20-30  are forma neregulată cu nucleul excentric şi
nucleolul central. Este hematofaga provocând ulceraţii intestinale şi
abcese supurative, până la perforaţii intestinale. Chistul prezintă 4
nucleoli şi bagete siderofite scurte şi groase. Provoacă dizenteria
amoebiană sau amoebiaza care se manifestă prin dureri abdominale şi 8-
30 scaune sanguinolente în 24 ore. Boala debutează cu 5-6 zile febrile,
după care urmează o perioadă acalmie de 2-4 luni până la 2 ani, în funcţie
de rezistenţa bolnavului. Aceste slăbeşte, se anemiază, tegumentele devin
rugoase, gingiile hemoragice însoţite de stări depresive. În cazul
antrenării amoebelor în circulaţie pot da abcese hepatice, pulmonare sau
cerebrale. În perioada de acalmie a bolnavului devine contaminant pentru
colectivitate, forma minuta trecând atunci în chişti. Infestarea se face prin
contactul direct, vehicularea prin apă ori alimente a chiştilor sau prin
intermediul insectelor (muşte, gândaci de bucătărie).
Profilaxia constă în izolare bolnavilor, inactivarea dejecţiilor cu
lapte de var sau sulfat de cupru iar în regiunile endemice consumul de apă
fiartă. Este răspândită pe tot globul şi endemică în ţările tropicale.
Cl. Sporozoare cuprinde numai forme parazite, printre care o
deosebită importanţă patogenă o au genurile: Plasmodium, Eimeria,
Babesia şi Toxoplasma. Se cunosc 50 specii de Plasmodium, dintre care
4 s-au adaptat la om.
Plasmodium vivax, P. malariae, P. falciparum, P. ovale provoacă
malaria , paludismul sau frigurile de baltă, boală endemo-epidemică, cu
evoluţie cronică. Parazitul trece în ciclul său evolutiv prin două gazde:
una intermediară, omul, în organismul căruia se desfăşoară faza
schizogonică şi formarea gametociţilor şi una definitivă, ţânţarul anofel
femel, în care au loc fazele gamogonice şi sporadică.
 Infestarea la om se face prin inocularea sporozoizilor, prin înţepătura
unui ţânţar infestat. După o oră sporozoizii ajung în circuitul sanguin în
parenchimul ficatului, cresc şi se transformă în trofozoizi. Prin diviziunea
nucleului lor iau naştere 800-1000 de nerozoizi care rup învelişul celular
şi invadează alte celule hepatice. Aceasta este faza schizogonică
exoericitară, corespunzătore perioadei de incubaţie şi care durează 1-8
zile la P. falciparum şi 13-20 zile la P. malariae. Apoi merozoizii pătrund
în hematii iau întâi formă de inel cu pecete apoi de inele de format, apoi
amibă şi schizomi în decurs de 40 de ore. Prin schizogonie rezultă 12-24
de nerozoizi care se dispun prerozetă şi apoi în rozetă. După 8 ore
hematia se rupe, eliberând în plasmă merozoizii şi hemozoina, pigment
melanic sub formă de granule negre gălbui. Acest moment determină
accesele de febră însoţite de frisoane care se repetă cu o frecvenţă
variabilă, la 24 de ore de la P. falciparu, la 48 de ore la P. vivax, la 72 de
ore la P.malariae. Aceasta reprezintă faza schizogonică eritrocitară care
durează 10-14 zile, după care o parte din merozoizi vor da gametociţii .
Sângele unui om cu malarie ajuns în stomacul ţânţarului conţine
gametociţii care vor suferi diviziuni reducţionale în urma cărora rezultă
macro şi microgamrţii. În urma fecundaţiei rezultă oochinetul cu care se
încheie faza gamogonică. Aceasta traversează peretele stomacului
fixându-se pe partea lui externă (ookist) şi prin diviziunea nucleului se
transformă într-un sporoblast, numeroşi sporozoizi reprezentând faza
sporogonică cu care se încheie ciclul. Sporozoizii concentraţi în glandele
salivare constituie elementul infestant. Infestarea se mai poate face prin
transfuzie de la un bolnav cu malarie. Malaria este o boală cronică
ducând la anemii grave sau la alte complicaţii. Profilaxia se realizează
prin tratarea bolnavilor şi prin suprimarea vectorilor. La noi în ţară
malaria a fost eradicată.
Toxoplasma gondi parazitează în diferite organe, în specia în
sistemul nervos la om şi la diferite animale. Corpul este oval alungit de
6-8  . Toxoplasmoza are o acţiune locală şi generală. Prin toxinele
eliberate produce ascite, pleurite, pericardite şi creşterea lichidului
cefalorahidian, cu manifestări acute sau cronice. Poate fi congenitală şi
dacă se manifestă în primele luni de sarcină duce la moartea şi avortarea
fătului, sau post natală cu localizări ganglionare, exantematice,
encefalitice sau oftalmice. Parazitul are un ciclu biologic de o coccidie
intestinală tipică la pisică; celelalte animale ca şi omul bolnav devin
rezervor de paraziţi. Infestarea se face pe cale bucală. Boala este mai
frecventă la oamenii cu profesiuni legate de contactul cu animalele.
Profilaxia constă în depistarea şi controlul serologic al femeilor cu
avorturi repetate, în respectarea igienei stricte, consumarea laptelui fiert şi
al alimentelor de origine animală bine prelucrate termic.
 Cl. Ciliata cuprinde mai multe forme parazite de importanţă
medicală sau economică. Semnalăm numai pe Balantidium cu specii
parazite la animale şi om.
Balantidium coli parazit în intestinul gros la om dar şi la porci,
ajunge la 50-260  în lungime. Corpul este oval cu peritomul triunghiular
anterior şi citroproctul posterior, cu macronucleul reniform şi
micronucleul sferic, cu vacuole digestive, contractile, granule cu
substanţă de rezervă şi de dezasimilaţie. Chiştii sferici gălbui au 50-60 .
Se hrăneşte cu flora intestinală, hematii, leucocite şi poate deveni agresiv
formând ulceraţii şi abcese intestinale, până la perforaţii şi peritonite.
Deoarece infestarea se face prin consumul preparatelor din porc, se
impune profilactic controlul sanitar al intestinelor porcinelor sacrificate.
Este un parazit larg răspândit, agentul dizenteriei balantidiene sau
balantidozei.
Unul din paraziţii periculoşi la om, poziţie sistematică neclară între
protozoare şi protofite, este Pneumocytis carini, parazit în alveolele
pulmonare la sugari în primele 3 luni.
Corpul celular are 1,2  şi o formă ovală sau de corn. Prin
diviziunea nucleului rezultă 8 nuclei dispuşi în rozetă. Aceste formaţiuni
sunt chiştii care pot fi liberi (izolaţi în grupuri mari), iar uneori în
histiocite.
Pneumocitoza se manifestă prin tulburări respiratorii urmate, după 2-
3 săptămâni, de tuse şi o secreţie care împiedică respiraţia, ducând la
cianoză şi asfixie. Boala se ia pe cale aero-digestivă de la copii bolnavi
sau persoanele care vin în contact cu ei, din salivă. Profilaxia constă în
hrănirea sugarilor în primele 4 luni cu lapte matern şi păstrarea igienei
sugarilor, şi a persoanelor care îngrijesc nou-născuţii.