Colegiul Tehnologic

REFERAT
Tema: Printul pe material

Grupa: MTT-323

A elaborat elevul: Turcan Dana-Elena

Nota

2018
Ce inseamna print pe textil (varianta digitala)?
Long story short: fix cum te duci la xerox ca sa printezi un document sau la developat
fotografii, fix asa este si la print pe textil – ai o imagine in format digital si o imprimi pe o bucata
de material.

Dupa cum stiti, materialele vin in doua variante: uni sau cu model. La cele cu o singura culoare
este simplu, le vopsesti. Insa pentru a obtine un material cu model pe el, este mult mai
complicat. Sunt multe metode prin care poti “asterne” un model pe o tesatura, dar astazi vorbim
despre print.

Toata povestea cu printul pe textil as lega-o de materialele cu “desene” frumoase pe ele. Printul
vine si el, in doua forme: industrial si “pe proiect”.

1. Printul industrial
Cu acest tip de print se obtin rolele de material. Toate materialele pe care le vedeti in magazine
cu model sunt obtinute industrial. In principiu, ar trebui sa fie asa: un designer deseneaza un
model. Ce este absolut minunat la acesti designeri este ca ei trebuie sa gandeasca mereu
modelul astfel incat sa ii permita sa fie multiplicat. Uite mai jos un exemplu de pattern:

Central este pattern-ul initial. Iar in orice directie ai multiplica acest pattern, el se leaga perfect
de cel anterior. Pretty nice, nu?

Pattern luat de pe: Free Fabric Fotoshop Pattern

Cei mai tari in acest domeniu, in parerea mea, sunt nordicii – in frunte cu Marimekko. Au niste
pattern-uri absolut minunate, atat de simple dar vii, care se potrivesc usor in multe case, oricum
ar fi ele. Nici americanii nu-s mai prejos aici, probabil mai multi ati auzit de Michael Miller sau
de Robert Kaufman. Sunt foarte multi designeri in acest domeniu!

Materialele cu print realizat de un designer sunt, desigur, mai scumpe. Si este

firesc, cineva si-a pus viziunea pe un pattern. Mai sunt si celalalte materiale cu model – cele pe
care le gasim peste tot (Obor, Sam Expo, Sharbek, etc) – acestea sunt realizate dupa modele
veeeeeechi, mai schimba culorile, dar nu au si atingerea unei persoane care creeaza. Nu zic ca
sunt de aruncat/ ne-luat in seama, dar ca sa faci ceva special ai nevoie de mai multa
creativitate. Sa spunem ca “farmecul” unui produs textil poate fi dat de 3 caracteristici: calitatea
materialului (tesaturi de-a dreptul speciale), originalitatea printului si felul in care cineva croieste
un produs(imbinari, texturi, culori). Cu materialele de care vorbeam mai sus (cele de
la Obor, Sam Expo, Sharbek/ Sahara, etc) e nevoie de o minte creativa si cu muuuulte skilluri ca sa
obtii ceva foarte fain.

Aceasta dragoste pentru patternuri si designeri de textile am prins-o cand doream

sa dau la o facultate din Finlanda (Aalto University), la o sectie care fix asta facea: te invata sa
creezi de la zero un material – cred ca este absolut minunat sa faci asta!
De atunci am tot cautat variante de print industrial, atat la noi cat si in afara tarii. Dar mai mereu
m-am lovit de doua piedici. Daca e sa printezi la noi, ai nevoie de muuuuuulti metri (500-1000
m), altfel nu te primesc la fabrica. Fac si mai putini metri, dar te usuca de bani.

Printul “pe proiect”

Stiti traistele acelea cu tot felul de mesaje, desene mici,
chestii inspirationale, de le poarta toata lumea? Acelea
sunt un exemplu de print pe proiect. Sau tricourile
personalizate? In aceasta categorie, bag toate printurile
realizate pe bucati mici de material/ obiecte textile.
De mai multe ori am avut nevoie sa printez diverse
desene pe un material. Am gasit muuuulte locuri in
Bucuresti unde poti printa pe textil. Totusi, tre’ sa stii
cateva chestii:

Tipul materialului: pe sintetic sunt foarte multi care

printeaza. Dar daca doresti tesatura naturala, numarul
optiunilor scade simtitor. De ce asta? Din ce am aflat,
tesaturile naturale se comporta ca si o sugativa, absorb
culoarea si o si disipa. Cele sintetice, unde ai stropit cu
cerneala, acolo a ramas.
Intensitatea culorilor: cand te duci la print, ar fi bine sa mergi cu un format potrivit: illustrator,
corel sau alt format vectorial. Daca te duci cu o poza salvata de pe net, mai greu sa ai garantia
calitatii. Culorile trebuie sa fie CMYK, asa ai sansele cele mai mari ca desenul de pe calculator
sa fie cat mai aproape de cel de pe traista/ tricou/ etc.
Zona de printare: partea cea mai enervanta: esti limitat cand vine vorba de dimensiune. Cum o
imprimanta clasica poate printa maxim A3, cam asa-i si la textile. Cea mai mare suprafata pe
care eu am gasit-o este de 60*100 cm. Deci daca doresti sa iti printezi o esarfa de 100*100 cm
nu prea ai cum.