CURS 2

SEMIOLOGIE NEFROLOGICA SI UROLOGICA

III. TULBURARI DE MICTIUNE (EMISIA URINII)

Adultul sanatos urineaza de 3-5 ori / 24 ore, o data sau niciodata noaptea, restul
in timpul zilei, mictiunea fiind spontana, controlata voluntar, completa si
nedureroasa.

Polakiuria = mictiuni frecvente cu/ fara raport direct cu volumul urinar din
24 de ore.

Cauze:

 poliuria – ingestia masiva de lichide, diabet zaharat, diabet insipid

 micsorarea vezicii urinare prin leziuni parietale (cistite, tumori)
 calculi intravezicali (prin iritatie a peretelui vezicii)
 compresiuni pelvine – sarcina, tumori uterine, chisturi ovariene
 obstacole subvezicale – adenom sau cancer de prostata
 litiaza renala, TBC renala – iritabilitate crescuta a cailor urinare.
Mictiunea rara = reducerea numarului de mictiuni la 1-2 /24 ore
Cauze :
 oligurie
 cresterea capacitatii vezicale – megavezica (megavezica congenitala
sau megavezica dobandita in afectiuni neurologice, diverticuloza)
Disuria ( mictiunea dificila) este recunoscuta si exprimata de bolnav prin:
a)depunerea de efort pentru inceperea, desfasurarea si terminarea mictiunii;
- disurie: - initiala
- terminala
- totala
b) reducerea presiunii si a calibrului jetului urinar – “semnul bombeului”
c) intreruperea mictiunii si reluarea ei dupa noi eforturi – in caz de litiaza
vezicala/uretrala, formatiune tumorala pediculata din peretele vezical ce
obstrueaza intermitent orificiul uretrei.
Cauze:
1
  vezicale – tumori si calculi care comprima colul
 extravezicale – tumori pelvine, leziuni medulare, uretrite, stenoze
uretrale, adenom si cancer de prostata
Mictiunea dureroasa – este mictiune insotita de durere sau usturime ce
apare premictional, la inceputul mictiunii (afectiuni de col vezical si de
uretra posterioara), terminal (in cistite), continuu (in uretrite), postmictional
(in inflamatii ale structurilor perivezicale).
Mictiunea imperioasa reprezinta senzatia stringenta de a urina, uneori
dublata de un efort mictional care nu reuseste sa elimine intreaga cantitate
de urina (tenesmul vezical).
Cauze - cistite si prostatite
Retentie de urina = incapacitatea vezicii urinare de a-si goli continutul;
poate fi complete( acuta) si incomplete( cronica).
a) Retentia complete( acuta )se manifesta:
- subiectiv - prin necesitatea de mictiune, durere hipogastrica, agitatie,
neliniste
- obiectiv – prin glob vezical, evidentiat prin inspectie (formatie ce bombeaza in
hipogastru), palpare (formatiune tumorala hipogastrica dureroasa , elastica, sub
presiune) si percutie ( matitate hipogastrica cu convexitatea superioara). Sondajul
vezical, prin eliminarea urinii, face sa dispara simptomele clinice si globul vezical.
b) Retentia incompleta( cronica )se caracterizeaza prin prezenta unui reziduum
vezical la sfarsitul mictiunii care, in functie de marimea lui, determina sau nu
distensia vezicala.
- subiectiv - se manifesta prin polakiurie, disurie, febra ( sau subfebrilitate)
- obiectiv, globul vezical poate fi prezent ( in caz de distensie vezicala) sau
absent.
Cauzele retentiei de urina:
 urinare – adenomul si cancerul de prostata, stenozele, rupturile si
spasmele uretrei

2
  extraurinare – leziuni medulare (fractura de coloana, morb Pott – TBC
coloana), afectiuni ale sistemului nervos (tabes, scleroza in placi,
traumatisme si accidente vasculare cerebrale ), tumori uterine (benigne
si maligne), stari comatoase, operatii abdomino-pelvine etc.
Incontinenta de urina = pierderea involuntara de urina. La copii se produce
in somn (enurezis nocturn) . La adult, incontinenta urinara poate imbraca
doua forme:
a) incontinenta adevarata, in care vezica este goala in permanenta si urina se
pierde pe masura ce ajunge in vezica (deci urina se scurge continuu, picatura cu
picatura, sondajul vezical fiind negativ); se intalneste in leziuni medulare (S3 – S5)
ce determina paralizia sfincterului vezical, distensia colului vezical (prin calcul
inclavat), anomalii congenitale etc;
b) incontinenta falsa sau paradoxala, in care vezica mai contine urina dupa
pierdere, cu alte cuvinte apare la bolnavii cu retentie de urina care realizeaza o
mictiune prin “prea plin” , vezica lasand sa-i “scape” (obisnuit picatura cu picatura)
acea cantitate de urina pe care nu o mai poate retine (aici, prin sondaj vezical se
extrage o cantitate apreciabila de urina); are aceleasi cauze ca si retentia de urina.
IV. EXAMENUL MACROSCOPIC AL URINII
1. Cantitatea se apreciaza prin masurarea urinii din 24 de ore si variaza intre
1000 – 2000 ml.
2. Culoarea. Normal, la emisie, urina are culaore galben deschis (ca paiul).
Modificarile de culoare sunt in raport cu cantitatea de pigmenti, diureza ( galben
deschis sau chiar incolora in poliurie, galben inchis in oligurie) si pH-ul urinar
(culoare inchisa in urina acida si deschisa in cea alcalina), realizand in ansamblu
doua tipuri de urina: a) hipocroma (palida, decolorata - in diabetul insipid); b)
hipercroma (culoare inchisa – portocalie : in boli febrile acute, rosie : hematuria;
etc.).
3
 3. Transparenta (aspectul). Urina proaspat emisa este limpede si transparenta.
Modificarile de transparenta includ:
a)urina tulbure - in infectii ale cailor urinare (datorita puroiului) si cand urina
contine o cantitate mare de saruri
b) urina opalescent-lactescenta - datorata prezentei grasimilor (lipurie) in
sindromul nefrotic sau a limfei (chilurie) in cancerul renal si adenopatii
retroperitoneale.
4. Mirosul normal al urinei proaspete este de migdale amare ( datorat acizilor
volatili aromatici); este modificat in diverse stari patologice:
 fetid (in infectii urinare)
 putrid (tumori vezicale suprainfectate cu anaerobi)
 amoniacal (staza urinara asociata cu infectii/tumori renale)
 de mere acre/acetona (diabet zaharat decompensat)

V.EXAMENUL MICROSCOPIC AL URINII= SUMAR DE URINA

Ex.biochimic :
 Densitatea = 1015 – 1025
 Ph-ul = 5,8-7,4
 Nitriti,leucocite,hematii, proteine, glucoza, corpi cetonici , bilirubina=
negative
 Urobilinogen = normal
Sedimentul urinar – rare celule epiteliale, rare /absente leucocite , mucus
prezent/absent
VI. COMPONENTI URINARI ANORMALI
Hematuria = prezenta in urina a sangelui , care provine din rinichi si caile
urinare. Spre deosebire de alte tulburari urinare (durere, polakiurie, disurie
etc.), hematuria are intotdeauna un substrat organic (afectarea aparatului
reno-urinar sau coafectarea acestuia in cadrul altor boli sistemice).
Clasificare:
a) in raport cu aspectul si culoarea, hematuria poate fi:
-macroscopica – urina de culoare rosu-deschis, rosu-inchis sau brun-inchis

4
 -microscopica – aspectul urinii este normal dar la microscop se evidentiaza
mai mult de 3 – 5 hematii/camp
b) in raport cu momentul aparitiei hematuriei se poate stabili si sediul acesteia,
folosind “proba celor trei pahare”, cu care se recolteaza separat urina de la
inceputul, mijlocul si sfarsitul mictiunii:
 hematuria initiala (in primul pahar) este de cauza uretro-prostatica
 hematuria terminala (din cel de-al treilea pahar) evidentiaza o cauza
vezicala
 hematuria totala (prezenta in toate cele trei pahare) este de cauza
renala. Aceasta proba a pierdut din valoarea acordata inainte (astfel,
daca hematuria este abundenta, ea se va manifesta ca hematurie totala,
indiferent unde este localizata leziunea responsabila).
c) in raport cu prezenta sau absenta altor simptome, hematuria poate fi:
- simptomatica - insotita de durere, tulburari de diureza si mictiune, etc.
- asimptomatica – izolata, neinsotita de alte simptome
Piuria = prezenta puroiului in urina
Clasificare:
a) in raport cu aspectul sau culoarea, piuria poate fi:
-macroscopica – piurie propriuzisa, urina fiind tulbure inca de la emisie,
uneori franc purulenta, alteori cu grunji de puroi si filamente de mucus, cu
miros neplacut sau chiar fetid
- microscopica – cand la examenul sedimentului urinar se evidentiaza
numeroase leucocite
b) in functie de momentul aparitiei, piuria poate fi:
- initiala – uretro-prostatica, prezenta in prima parte a jetului
- totala – pielo-renala, cand puroiul este prezent in toata cantitatea de urina
emisa
- terminala – vezicala
c) in raport cu locul de provenienta, piuria poate fi de origine:
- reno-urinara – cea mai frecventa
- extraurinara – rara, prin deschiderea unui abces pelvin in caile urinare.
Cauzele piuriei sunt variate:
5
  pielo-renale – pielonefrite, litiaza renala infectata, tbc renala
 vezicale – cistite, tuberculoza, calculoza suprainfectata, diverticulita
 uretro-prostatice – uretrite, prostatite
 de vecinatate – abcese pelvine deschise in caile urinare
 generale – septicemii
Glucozuria – prezenta glucozei in urina – in DZ( cand glicemia >300mg/dl),
hipertiroidie, acromegalie
Proteinuria - prezenta proteinelor in urina - in sdr.nefrotic, GN, nefropatie
diabetica , etc.
VII. SEMNE SI SIMPTOME GENERALE
Atitudinea unui bolnav cu colica nefretica este adesea in “cocos de pusca”.
Faciesul poate fi edematiat (“buhait”), cu edeme evidente la inceput in
regiunea palpebrala (GNA) si obrajii supti in IRC.
Tegumentele sunt palid teroase, cu depuneri albicioase de cristale de uree,
dand aspect de “piele pudrata cu zahar”, leziuni de grataj secundare pruritului si
hemoragii cutanate (IRC).
Edemul este cel mai important element furnizat de examenul general. Este alb,
pufos, moale, intinde pielea, lasa godeu si este nedureros; localizat la fata (mai
ales la copii) se generalizeaza in scurt timp (anasarca). Peste 40 de ani este
localizat predominent retromaleolar, gambier si mai rar la fata.