�ncerc sa descopar c�t mai mult din cele pe care voiesc sa le aflu si

pe treptele acestei explorari ajung sa ma descopar si pe mine, dupa

ce �nteleg ca lumea creata e de la Cineva pentru mine, si dupa ce
�nteleg ca �n El voi sti cine sunt, �ntr-un mod mai deslusit. �n felul
acesta descopar ca nu sunt �nca, �n mod deplin, ci sunt mai degraba
chemat sa fiu, �ntr-un fel dorit de El, si p�na nu sunt asa cum a
voit El sa fiu, nu voi fi �nca.

Si, �n drumul acestei deveniri prin labirintul lumii si al vietii,

Revelatia, descoperirea lui Dumnezeu facuta prin Creatie, prin
Scriptura si prin �ntruparea Fiului, dar si lucrarea tainica a
Bisericii �l calauzesc pe om, �n intentia lui neobosita de a scoate
la lumina c�t mai mult din ascunderea lor, din ascunderea sinelui si
a Creatorului. �nsa privilegiul extraordinar de care ne bucuram nu
este acela ca traim o viata interesanta, �ntr-o lume cognoscibila si
usor de modelat, st�rnita mereu de �ntrebari, �ntretinuta de putinta
�ntelegerii noastre. Partea cea mai interesanta, cea mai provocatoare
a vietii noastre �n lume, nu tine de faptul ca ne simtim atrasi de
aceasta lume-labirint, invitati sa o exploram, sa o descoperim.
Darurile cele mai pretioase pe care le-am primit, �n aceasta viata
� ea �nsasi daruita, traita �n Creatia care e primita si ea �n dar,
tin de Creator. Pentru ca Dumnezeu S-a descoperit pe Sine, prin ele,
prin Creatie, prin Scriptura si prin �ntrupare, fac�nd din viata
noastra �n lume, cu stradaniile ei artistice, filosofice, stiintifice
sau ingineresti, un prilej de a-L cunoaste pe El. Mai mult dec�t at�t,
El nu doar Se dezvaluie pe Sine, ci Se si daruieste pe Sine, �n
Tainele Bisericii, ca noi, pasind prin lume, pe drumul descoperirilor
Sale, prin frumusetile si rationalitatea lumii, prin puterile si
�ntelesurile lor, dezvaluite de minte, sa urcam ca pe niste trepte
spre El.