Sunteți pe pagina 1din 1

UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM ION MINCU

DOCTRINE URBANISTICE

VALENȚELE SPAȚIULUI NEUTRU ÎN CONTEXTUL


MODERNIZĂRII URBANE
Facultatea de Arhitectură, specializarea Arhitectură, anul III de studii
Autor: Popescu Dan Alexandru

Explicația titlului:
Spațiile neutre sunt intrinsec legate de existența țesutului urban, dar acestea pot avea
statut de factori de coeziune între spațiile adiacente, printr-o efort de organizare a spațiului în
cadrul modernizării organismului urban, realizand armonie într-un spațiu heterotopic.

Prezentarea ideii:
În raport cu conceptul general de diferenţiere spaţială, Lefebvre clasifică spațiul in trei
categorii, și anume: spaţii izotopice, spaţii heterotopice şi spaţii utopice. Dar, se observă la un
moment dat, în cadrul unui țesut urban în care aceste spații coexistă, că diferențierea clară a lor,
indiferent de clasificare, este dificilă de realizat. Explicația este dată de organizarea insulară a
acestor spații în cadrul organismului urban, în care intervine necesitatea acceptării existenței
spațiului neutru.
Considerarea spațiului neutru ca spațiu indiferent pare o abordare plauzibilă in
organizarea si delimitarea spațiilor în cadrul țesutului urban, dar nu este susținută de realitatea
faptului că orice spațiu poate fi privit ca indiferent doar din punct de vedere birocratic, deoarece
spațiul există numai secondat de caracteristici proprii specifice, indiferent de destinația lui (de
exemplu strada, ca spaţiu de coeziune, care leagă într-un spaţiu heterotopic valori spaţiale
diferite sau valori noi cu valori vechi, ca elemente ale fostei existenţe urbane).
În cazul în care se recurge la admiterea existenței spațiului indiferent într-un țesut urban,
fie ca e stradă sau spațiu plantat, trebuie avută în vedere segregarea pe care acest spațiu o
produce în vechea țesătură urbană, ca urmare a faptului că spațiul în sine trebuie să reprezinte un
element de atracție pentru a se integra în ambient, în această situație fiind necesar ca integrarea
spațiului indiferent să se realizeze în concordanță cu spațiile adiacente.
Se observă de asemenea că spațiile neutre existente în țesutul urban suferă modificari
inerente ale caracterului lor ca urmare a dinamismului spațiului urban in sine. Lefebvre susține
că un spațiu neutru va suferi o umplere simbolică, reprezentând astfel un caz limită: “un spaţiu
gol este un spaţiu care atrage şi chiar sfârşeşte prin a se umple”1. Deci, nu este corect să
concepem în mod voit un spațiu neutru în procesul modernizării urbane, deoarece conținutul
ulterior al acestuia, intenționat sau nu, va modifica semnificația spațiului indiferent în raport cu
zonele adiacente.
O concluzie a modului de utilizare eficientă a spațiilor indiferente care apar în procesul
modernizării urbane este utilizarea spațiului urban conform unei organizări spaţiale şi funcţionale
care are în vedere necesităţi prezente, dar şi posibilităţi viitoare, evitând cât mai mult cu putință
utilizarea haotică, la întamplare a acestuia.

Bibliografie: Alexandru Sandu: “Sub semnul paradoxurilor”, Ed. Arxitext, 2008


1
Henri Lefebvre: “La revolution urbaine”, Ed. Gallimard, 1975