EVALUAREA CALITĂłII

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE CALITATE

1.1. ImportanŃa calităŃii

Din punct de vedere politic, anii 1990 au marcat declinul şi, practic, eşuarea sistemului
comunist, în special din cauza decalajului economic enorm faŃă de sistemul capitalist. Ca urmare,
un număr mare de Ńări, care au experimentat modelul economic comunist, au fost nevoite să
recunoască falimentul acestuia şi au trebuit să treacă la reconversia la un nou sistem.
DificultăŃile tranziŃiei sunt accentuate de caracteristicile acestei perioade:
- diversificarea şi înnoirea rapidă a ofertei de mărfuri, realizată sub impactul
progresului ştiinŃei şi tehnicii;
- mondializarea accentuată a pieŃelor, proces facilitat de progresele rapide înregistrate
în domeniul transporturilor prin desfăşurarea unor proiecte mari în infrastructură, cum
ar fi:

realizarea unei reŃele eficiente de autostrăzi şi drumuri modernizate;

modernizarea aeroporturilor şi a aparatelor de transport pe calea aerului;

modernizarea porturilor şi a mijloacelor de transport pe apă;
- creşterea exigenŃelor clienŃilor şi ale societăŃii.
În aceste condiŃii, calitatea produselor şi serviciilor s-a impus ca factor determinant al
competitivităŃii întreprinderilor.
Analizând evoluŃia principalilor factori ai competitivităŃii se evidenŃiază următoarele:
• până în anii 1950, cel mai important factor a fost realizarea unor produse cu preŃuri
cât mai mici, pe seama utilizării unei forŃe de muncă ieftine, în special prin specializarea
locurilor de muncă, astfel încât, să permită utilizarea unui personal cu pregătire redusă (cu
pretenŃii reduse la salarizare);
• până în anii 1980, preŃul produselor a continuat să fie un factor al competitivităŃii,
realizat pe seama automatizării producŃiei, reducându-se cheltuielile legate de manoperă şi
crescând, în acelaşi timp, productivitatea muncii;
• după anii 1980, rolul automatizării, ca factor de competitivitate, a scăzut sensibil, alŃi
doi factori luându-i locul, şi anume calitatea produselor şi capacitatea de adaptare la cerinŃele
pieŃei.
4
 În concluzie, în condiŃiile unei intensificări puternice a concurenŃei, a creşterii
exigenŃelor clienŃilor, au rezistat doar întreprinderile care au putut asigura flexibilitatea
necesară pentru satisfacerea cerinŃelor consumatorilor privind structura sortimentală şi
specificaŃiile sporite cerute produselor.
Ca urmare, în Ńara noastră trebuie să se dea atenŃia cuvenită celor doi factori de
competitivitate: calitatea şi capacitatea de adaptare la piaŃă.
Potrivit unui studiu efectuat în S.U.A.1 , privind relaŃia dintre calitate, cota de piaŃă şi
recuperarea investiŃiei, în cazul a 1.200 de firme, a rezultat că, pentru aceeaşi cotă de piaŃă,
ponderea recuperării capitalului investit creşte proporŃional cu nivelul calităŃii produselor,
figurile 1.1 şi 1.2.

Recuperarea
investiŃiei
[%]
40

30

20

10

0
Nivelul calităŃii
Scăzut Mediu Înalt produsului

Fig. 1.1. RelaŃia dintre calitatea produselor şi recuperarea investiŃiilor

Recuperarea investiŃiei [%]

20 26 35
înaltă
Calitatea

11 17 26
scăzută

11 17 26

13 28
Cota de piaŃă [%]

Fig. 1.2. RelaŃia dintre calitate – cota de piaŃă – recuperarea investiŃiilor

1
Olaru, M., „Managementul calităŃii”, Ed. Economică, Bucureşti, 1995, pag. 17.
5
 Creşterea deosebită a importanŃei calităŃii a fost determinată, în principal, de:
• intensificarea concurenŃei;
• sporirea continuă a exigenŃelor clienŃilor şi ale societăŃii;
• creşterea complexităŃii produselor şi a proceselor de realizare a acestora.

1.1.1. Intensificarea concurenŃei

În condiŃiile mondializării pieŃelor tot mai mulŃi ofertanŃi se întâlnesc pe aceste pieŃe.
Avantajul concurenŃial obŃinut, prin intermediul calităŃii, de către firmele japoneze devine
considerabil, fiind în continuare consolidat şi amplificat printr-o dinamică proprie.

Exemplu
În cazul televizoarelor color, în anii 1980, firmele japoneze deŃineau circa 45% din
exportul de televizoare în Ńările vest-europene, cu toate că televiziunea a fost inventată în
Europa. Japonia şi-a dovedit superioritatea prin utilizarea celor mai eficiente metode de asigurare
a calităŃii.
Fenomene asemănătoare şi chiar mai spectaculoase s-au înregistrat şi în cazul altor
produse: motociclete, automobile, produse electronice etc.

1.1.2. Creşterea exigenŃelor clienŃilor şi ale societăŃii

EvoluŃia rapidă a gusturilor, preferinŃelor, diversificarea nevoilor oamenilor este
determinată de: creşterea nivelului de cultură, progresul tehnic, în general, şi dezvoltarea
mijloacelor de comunicaŃie, în special.
Pe lângă necesităŃile de bază, produsele satisfac tot mai multe alte necesităŃi: de prestigiu,
gustul frumosului etc.
În aceste condiŃii, devin mai eficiente întreprinderile care pot asigura flexibilitatea
necesară pentru satisfacerea cerinŃelor consumatorilor, privind structura sortimentală a
produselor.
Pe de altă parte, cumpărătorii devin mai exigenŃi faŃă de calitatea produselor. Ei
formulează o serie de cerinŃe privind fiabilitatea şi mentenabilitatea, caracteristicile
psihosenzoriale, economice şi sanogenice ale produselor, compatibilitatea lor cu alte produse
etc. De asemenea, doresc să fie informaŃi corect şi complet, pentru a putea alege produsele în
cunoştinŃă de cauză.
6
 La nivel macroeconomic, calitatea produselor şi serviciilor este evaluată, tot mai mult, în
strânsă legătură cu calitatea vieŃii.

1.1.3. Creşterea complexităŃii produselor şi a proceselor de realizare a

acestora
Introducerea pe scară largă a microelectronicii şi informaticii, realizarea sistemelor
flexibile de fabricaŃie, utilizarea tehnologiilor de vârf a permis realizarea unor produse tot mai
complexe, care cuprind un număr important de componente, cum ar fi, de exemplu: centralele
nucleare, avioanele, dar şi aparatele foto, telefoanele, produsele de birotică.
Realizarea unor asemenea produse implică creşterea complexităŃii proceselor tehnice, dar
şi a celor administrative, deoarece un număr mare de componente sunt asigurate de subfurnizori.
În aceste condiŃii, răspunderea producătorului privind asigurarea calităŃii depăşeşte
limitele propriei întreprinderi, pentru că el se angajează faŃă de client să realizeze un anumit
nivel al calităŃii produsului, în ansamblu.
Pentru a putea Ńine sub control procese tot mai complexe, au fost puse la punct sisteme
integrate de producŃie cu ajutorul calculatorului, în cadrul cărora un subsistem important îl
reprezintă cel al calităŃii asistate de calculator.

1.2. Orientări privind definirea calităŃii

Calitatea este o noŃiune cu o utilizarea foarte largă, ceea ce face extrem de dificilă
definirea ei, din punct de vedere ştiinŃific.
David A. Garwin, profesor la Harward Business School, a pus în evidenŃă cinci orientări
principale în definirea produselor2:
• transcendentă;
• spre produs;
• spre proces;
• spre costuri;
• spre utilizator.

2
Garwin, D., A., „What does Product Quality Really Mean?”, Sloan Management Review, 1984, p. 25-43.
7
 1.2.1 Orientarea transcendentă
Potrivit orientării transcendente, calitatea reprezintă o entitate atemporală, fiind
percepută de fiecare individ în mod subiectiv.
Această orientare este puternic marcată de idealismul lui Platon. O asemenea abordare nu
permite definirea clară a calităŃii produselor şi nici măsurarea ei, neavând, în opinia lui
Garwin, utilitate practică.
Firmele care doresc să atingă perfecŃiunea demonstrează o asemenea abordare a calităŃii
(exemplu - Firma Goldstar la televizoare urmăreşte „perfecŃiunea imaginii”).

1.2.2. Orientarea spre produs

Este total opusă orientării transcendente. Calitatea este o mărime care poate fi măsurată
exact. Ea este definită ca reprezentând ansamblu caracteristicilor de calitate ale produsului.
DiferenŃele de ordin calitativ ale produselor se reflectă în diferenŃele care apar între
caracteristicile acestora (exemplu - Calitatea unui covor este considerată cu atât mai ridicată, cu
cât desimea acestuia este mai mare. Desimea este exprimată prin numărul de noduri pe dm2).

Acceptarea acestui principiu duce la concluzia că o calitate mai ridicată se poate obŃine
numai cu costuri mai mari.
Această abordare se regăseşte, în special, în lucrările de teorie economică şi de
calimetrie.
Stabilirea unei corelaŃii între variaŃia caracteristicilor şi nivelul calităŃii produselor, a
favorizat introducerea modelării matematice pentru estimarea acestui nivel.

1.2.3. Orientarea spre procesul de producŃie

Calitatea este privită din perspectiva producătorului. Pentru fiecare produs există cerinŃe
specificate, care trebuie îndeplinite.
Produsul este considerat „de calitate” atunci când corespunde specificaŃilor (exemplu -
Pentru o Ńesătură sunt prevăzute o serie de cerinŃe privind caracteristicile de rezistenŃă, desimea
şi fineŃea firelor etc. Dacă aceste cerinŃe sunt satisfăcute, Ńesătura este considerată de calitate
corespunzătoare).

Potrivit acestui criteriu calitatea reprezintă conformitatea cu cerinŃe. Orice abatere faŃă
de specificaŃii înseamnă o diminuare a calităŃii.
8
 Pentru un utilizator, este posibil ca un produs realizat potrivit specificaŃiilor să nu fie un
produs de calitate.
Exemple
1. Un ceas elveŃian poate să nu fie considerat de aceiaşi calitate cu un ceas realizat la Hong
Kong, chiar dacă ambele corespund specificaŃiilor.
2. Criticând acest mod de abordare, Deming dă un exemplu sugestiv3:
„AscultaŃi prima dată orchestra Filarmonicii din Londra interpretându-l pe Beethoven,
apoi ascultaŃi aceiaşi simfonie interpretată de o orchestră oarecare. Ambele orchestre respectă
specificaŃiile. Nu fac nici o greşeală. Dar fiŃi atenŃi la deosebire!”

1.2.4. Orientarea spre costuri

Calitatea produselor este definită prin intermediul costurilor şi, implicit, a preŃurilor la
care sunt comercializate.
Un produs este considerat de „calitate” atunci când oferă anumite performanŃe la un
nivel acceptabil al preŃului.
O asemenea orientare este agreată, potrivit sondajelor efectuate, de un segment important
de consumatori (exemplu - În Germania, 17% din persoanele chestionate apreciază calitatea
produselor în corelaŃie cu preŃurile de vânzare).

1.2.5. Orientarea spre utilizator

Conceptul a fost introdus de Juran şi potrivit acestuia, calitatea produsului reprezintă
aptitudinea de a fi corespunzătoare pentru utilizare.
Fiecare client are preferinŃe individuale, care pot fi satisfăcute prin caracteristicile de
calitate diferite ale produselor. Acest punct de vedere este acceptat de adepŃii unei economii de
piaŃă.
Este important ca relaŃia calitate-cumpărător să fie mai puternic reflectată în definiŃia
calităŃii, deoarece cumpărătorul hotărăşte, în final, ce este calitatea.
În acest scop, unii autori propun o definiŃie mai cuprinzătoare a calităŃii.
Astfel, specialiştii americani definesc calitatea ca fiind corespondenŃa cu cerinŃele
clientului, cerinŃe referitoare la funcŃionalitate, preŃ, termen de livrare, siguranŃă, fiabilitate,
compatibilitate cu mediul, service, costuri în utilizare, consultanŃă etc.
Satisfacerea cerinŃelor presupune o fundamentare riguroasă a tuturor deciziilor privind
proiectarea şi realizarea unui produs, pe baza studiilor de piaŃă efectuate. CerinŃele identificate şi

3
Deming, W., E., „Out of the Crisis, MIT Center for Advancend Engineering Study, Cambridge, 1986, p. 41.
9
definite prin aceste studii trebuie să fie reflectate în specificaŃiile care vor servi pentru realizarea
produselor.
Prin urmare, specificaŃiile nu reprezintă criterii de calitate absolute ci numai mijloace
necesare pentru satisfacerea aşteptărilor clienŃilor.
În cazul managementului calităŃii totale (MCT), relaŃia client-furnizor este generalizată,
aplicându-se în toate domeniile de activitate ale întreprinderii, astfel încât, în definiŃia calităŃii
prin clienŃi se înŃelege atât clienŃii externi, cât şi clienŃii interni.
După SR ISO 8402/95, clientul este „destinatar al unui produs livrat de furnizor, iar
furnizorul este o organizaŃie care livrează un produs clientului”.
Client extern înseamnă nu numai utilizatorul final, ci şi prelucrătorul intermediar, cât şi
vânzătorul. Există şi clienŃi care nu sunt cumpărători, dar au unele legături cu produsul, cum ar
fi: organele guvernamentale de control, fiscale etc.
Client intern înseamnă atât compartimentele (secŃiile, atelierele etc.) firmei, care sunt
aprovizionate cu componente pentru un ansamblu, cât şi departamentele care participă, într-un
fel sau altul, la circuitul parcurs de produs (de exemplu, serviciul desfacere).

1.2.6. Diagrama celor trei calităŃi

Se pot analiza diferitele definiŃii ale calităŃii, raportându-le la schema cunoscută sub
numele de „diagrama celor trei calităŃi”4, fig. 1.3.
Calitatea dorită de client defineşte necesităŃile clientului, exprimate sau implicite. Ele
trebuie să se regăsească într-un proiect, ca rezultat al unei activităŃi de concepŃie, care cuprinde
desene, scheme, fişe tehnologice, planuri de operaŃii, programe etc.
Proiectul poate cuprinde unele mici abateri, fiind conceput pentru condiŃiile tehnico-
economice existente la momentul dat. Rezultă astfel o calitate proiectată sau programată.
Proiectul se pune în operă în etapa de fabricaŃie, rezultând astfel o calitate de fabricaŃie.
DiferenŃele care apar între calitatea dorită de client, calitatea proiectată şi cea de
fabricaŃie, fac ca cercurile celor trei calităŃi să nu se suprapună, să apară abateri de la
concentricitate.
Satisfacerea completă a clientului corespunde ariei de intersecŃie a celor trei cercuri.
Valoarea mică a acestei arii arată că activitatea întreprinderii este defectuoasă.
În consecinŃă, trebuie îmbunătăŃită fiecare din cele trei calităŃi pentru a face ca cele trei
cercuri să devină concentrice, obŃinându-se astfel calitatea ideală şi satisfacŃia totală a clientului.
4
Cănănău, N., Dima, O., Gurău, Gh., Gonzales, A., B., „Sisteme de asigurare a calităŃii”, Ed. Junimea, 1998, p. 17.
10
 Calitatea de Calitatea de
proiectare fabricaŃie

SatisfacŃie
industrială
Eforturi inutilă pentru
inutile de Eforturi
client inutile de
proiectare
fabricaŃie

Calitate
ideală,
satisfacŃie
Calitate
deplină
ameninŃată,
InsatisfacŃie satisfacŃie
evitabilă întâmplătoare

InsatisfacŃie
inevitabilă

Calitatea dorită de
client

Fig. 1.3. Diagrama celor trei calităŃi

Nu se poate îmbunătăŃi calitatea prin intermediul formei tradiŃionale, care s-a practicat şi
se mai practică încă, de a aloca resurse materiale şi umane pentru controlul de calitate, pentru a
se verifica dacă ceea ce s-a obŃinut corespunde cu ceea ce s-a dorit a se fabrica.
Cu toate aceste verificări ale produselor, clientul este ultimul care evaluează calitatea,
acceptând sau refuzând produsul, convertindu-se în inspector final.
Cum orice defect, indiferent de cauză, se repercutează asupra calităŃii produsului, rezultă
necesitatea muncii fără defecte în toate compartimentele şi pe toate treptele ierarhice, întrucât
mai bine şi mai economic este să previi decât să repari.

1.3. Definirea calităŃii produselor în standardele internaŃionale

Standardul ISO 8402/95 defineşte calitatea ca reprezentând „ansamblul caracteristicilor
unei entităŃi, care îi conferă aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite”.

Conform acestei definiŃii:

11
 • calitatea nu este exprimată printr-o singură caracteristică, ci printr-un ansamblu de
caracteristici;
• calitatea nu este de sine stătătoare, ea există numai în relaŃia cu nevoile clienŃilor;
• calitatea este o variabilă continuă şi nu discretă;
• prin calitate trebuie satisfăcute nu numai nevoile exprimate, dar şi cele implicite.
În situaŃii contractuale sau în cazul „domeniului reglementat” (de exemplu, domeniul
securităŃii nucleare), necesităŃile sunt specificate, în alte situaŃii trebuie identificate şi definite
nevoile implicite.
Standardul foloseşte termenul de entitate pentru a asigura o sferă mai largă de cuprindere
a conceptului de calitate.
Entitatea se defineşte ca „ceea ce poate fi descris şi luat în considerare în mod
individual”.
În accepŃiunea standardului, o entitate poate fi:
- o activitate sau un proces;
- un produs;
- o organizaŃie;
- un sistem;
- o persoană;
- o combinaŃie a celor de mai sus;
Produsul este definit ca reprezentând rezultatul unor activităŃi sau procese, putând fi
material sau imaterial, ori o combinaŃie a acestora.
Produsele sunt clasificate în patru categorii generale:
• hardware (componente, subansambluri etc.);
• software (programe, proceduri, informaŃii, date etc.);
• materiale prelucrate;
• servicii (bancare, de asigurare, transport etc.).
Termenul de produs se poate referi la oricare din aceste categorii generice sau la o
combinaŃie a lor.
CerinŃele pentru calitate sunt definite ca reprezentând expresii ale nevoilor sau
traducerea lor într-un ansamblu de cerinŃe, privind caracteristicile unei entităŃi, exprimate în
termeni cantitativi sau calitativi, pentru a face posibilă realizarea şi examinarea entităŃii
respective.
CerinŃele pentru calitate se referă, în egală măsură, la:

12
 - cerinŃele pieŃei (ale clientului extern);
- cerinŃele contractuale;
- cerinŃele interne ale întreprinderii;
- cerinŃele societăŃii.
CerinŃele societăŃii referitoare la calitate reprezintă obligaŃii ce decurg din legi,
regulamente, reguli, coduri, statute etc. şi ele vizează, în principal, protecŃia vieŃii şi a mediului, a
sănătăŃii persoanelor, valorificarea corespunzătoare a resurselor naturale, conservarea energiei.
CerinŃele sunt transpuse în caracteristici de calitate ale entităŃilor.

1.4. Caracteristicile de calitate ale produselor

Măsura în care un produs satisface nevoia socială depinde direct de totalitatea însuşirilor
fizice, chimice, mecanice, economice etc., pe care acesta le-a primit în procesul de producŃie şi
care se manifestă în sfera de consum.
Numărul mare şi foarte divers al acestor însuşiri ale produselor face aproape imposibilă
cunoaşterea şi determinarea lor. De aceea, în practică, pentru aprecierea calităŃii unui produs, a
modului în care concordă cu cerinŃele consumatorului şi a efectelor pe care le determină în
procesul utilizării, se iau în considerare acele însuşiri care exprimă direct sau influenŃează, într-
un fel sau altul, utilizarea lui, acestea numindu-se caracteristici de calitate.
Caracteristicile de calitate ale produselor pot fi grupate în:
- caracteristici tehnice;
- caracteristici estetice;
- caracteristici economice;
- caracteristici sociale;
- caracteristici de exploatare (utilizare).

1.4.1. Caracteristicile tehnice

Conferă produselor potenŃialul de a satisface, într-o măsură mai mare sau mai mică,
utilităŃile consumatorilor, de aceea au un rol deosebit în stabilirea şi aprecierea calităŃii.
Caracteristicile tehnice sunt determinate nemijlocit de:
- concepŃia constructivă;
- parametri funcŃionali;
- tehnologia de execuŃie;
13
 - proprietăŃile fizico-chimice şi biologice etc.
Caracteristicile tehnice ale produselor sunt de o mare diversitate, ceea ce permite
clarificarea lor după mai multe criterii.
În funcŃie de destinaŃia economică şi caracterul folosirii produselor în procesul de
consum, se disting:
- caracteristicile tehnice ale mijloacelor de muncă;
- caracteristicile tehnice ale obiectelor muncii;
- caracteristici tehnice pentru obiectele de consum individual.

1.4.2. Caracteristicile estetice

łin de latura emoŃională a produselor, aspect din ce în ce mai important în zilele noastre,
deoarece oamenii aspiră să integreze frumosul în existenŃa lor cotidiană, ca element indispensabil
al calităŃii vieŃii.
Elementele estetice materializează nevoile spirituale ale societăŃii faŃă de un produs. Ele
au în vedere: forma produsului, culoarea, prezentarea, ambalarea etc. corelate cu utilitatea,
oportunitatea şi funcŃionalitatea acestuia.
În unitatea lor aceste elemente definesc caracteristicile de modernitate, eleganŃă, gust etc.
CondiŃiile generale de estetică a produselor sunt structurate pe categorii de produse
(mijloace de muncă, obiecte ale muncii, bunuri de consum).
Stabilirea acestor condiŃii este de competenŃa unor institute sau unităŃi speciale, care au
experienŃă în creaŃia şi aprecierea produselor.

1.4.3. Caracteristicile economice

Se referă la cheltuielile care se fac pentru fabricarea şi utilizarea produselor .
Ele se exprimă printr-o serie de indicatori economici, cum ar fi:
- costul unitar al produsului;
- preŃul de vânzare;
- indicii de utilizare;
- rebuturile;
- cheltuielile de exploatare, întreŃinere, montare;
- pierderile datorate întreruperilor din cauza lipsei de calitate etc.

14
 Caracteristicile economice sunt legate direct de caracteristicile tehnice. Pentru a asigura
produselor un nivel înalt de competitivitate se impune coordonarea aspectelor de natură tehnică
cu cele de natură economică (legătura dintre costurile calităŃii şi calitatea optimă).

1.4.4. Caracteristicile sociale şi psiho-senzoriale

Sunt legate de răspunderea faŃă de specia umană. O importanŃă deosebită au
caracteristicile de apărare a mediului, cum ar fi:
- caracteristici de nepoluare a atmosferei;
- caracteristici de nepoluare a apelor;
- caracteristici de nedistrugere a biosferei.

1.4.5. Caracteristicile de exploatare

Au un rol deosebit în determinarea nivelului calităŃii unui produs industrial.
În esenŃă, ele cuprind trei tipuri de însuşiri:
- ergonomice:
- fiabilitatea;
- mentenabilitatea.
Însuşirile ergonomice sunt determinate de relaŃia om-produs şi se referă la uşurinŃa şi
securitatea exploatării produsului, optimizarea solicitărilor fizice şi psihice şi la consumul de
timp pentru obŃinerea efectului util scontat.
ImportanŃa însuşirilor ergonomice a crescut, pe de o parte, datorită necesităŃii obiective a
creşterii continue a productivităŃii muncii, iar, pe de altă parte, datorită intensificării
contradicŃiei dintre mediul natural şi cel creat de om.
Fiabilitatea, exprimată sintetic, reprezintă capacitatea unui produs de a funcŃiona fără
defecŃiuni într-un interval de timp dat, în condiŃii specificate.
Fiabilitatea poate fi exprimată cantitativ şi calitativ.
Cantitativ, fiabilitatea unui produs reprezintă probabilitatea ca acesta să-şi
îndeplinească funcŃiile, cu anumite performanŃe şi fără defecŃiuni, într-un anumit interval de
timp în condiŃii de exploatare date.
Exprimarea cantitativă a fiabilităŃii se bazează pe noŃiunea de defecŃiune (ieşire din
funcŃiune sau cădere).

15
 DefecŃiunea este evenimentul care constă în pierderea totală sau parŃială, instantanee
sau progresivă, a capacităŃii de funcŃionare a produsului.
Exprimând capacitatea unui produs de a-şi menŃine calitatea pe toată durata de utilizare,
fiabilitatea este caracteristica calitativă care reprezintă calitatea produsului extinsă în timp. În
acest context, fiabilitatea s-a impus ca o noŃiune cu caracter de sine stătător, în cadrul noŃiunii
mai largi de calitate a produselor.
Mentenabilitatea, exprimată calitativ, reprezintă capacitatea ca un produs să poată fi
întreŃinut şi reparat într-o anumită perioadă de timp.
Cantitativ, mentenabilitatea reprezintă probabilitatea ca un produs defect să fie repus
în stare de funcŃionare, într-un interval de timp dat, în condiŃii de întreŃinere specificate.
Mentenabilitatea este strâns legată de fiabilitate, deoarece funcŃionarea fără defecŃiuni a
unui produs depinde, în mare măsură, de posibilitatea de menŃinere în funcŃiune sau readucere în
stare de funcŃionare a acestuia, în caz de defectare.
Pentru un produs de folosinŃă îndelungată, fiabilitatea este o condiŃie necesară, dar nu şi
suficientă.
Mentenabilitatea unui produs depinde de:
- accesibilitatea lui, adică de uşurinŃa demontării oricărui element component;
- existenŃa pieselor de schimb necesare reparaŃiei;
- activitatea de service, atât în perioada de garanŃie a produsului cât şi după expirarea
acesteia.
Mentenabilitatea unui produs (reparabil) se bazează pe activitatea de mentenanŃă.
MentenanŃa se defineşte ca fiind totalitatea acŃiunilor necesare pentru menŃinerea sau
readucerea în stare de bună funcŃionare a produsului.
Disponibilitatea este o caracteristică calitativă combinată, care cuprinde atât fiabilitatea
cât şi mentenabilitatea, putând fi exprimată atât calitativ, cât şi cantitativ.
Exprimată calitativ, disponibilitatea reflectă modul în care produsele îşi îndeplinesc în
timp misiunea, atât sub aspectul funcŃionării fără defecŃiuni, cât şi al menŃinerii sau reducerii în
stare de bună funcŃionare.
Exprimată cantitativ, disponibilitatea are mai multe sensuri:
- disponibilitatea ca funcŃie probabilistică, adică probabilitatea ca un produs să fie în
stare de funcŃionare la un moment dat „t”;
- disponibilitatea de timp, adică procentul de timp în care un produs este în stare de
funcŃionare;

16
 - disponibilitatea utilajului, adică procentul de utilaje disponibile după un timp de
funcŃionare;
- disponibilitatea misiunii, adică procentul misiunii îndeplinite dintr-un anumit interval
de timp.
Cantitativ, disponibilitatea poate fi exprimată ca sumă probabilistică a celor două
evenimente aleatoare, independente şi compatibile: fiabilitatea şi mentenabilitatea, conform
relaŃiei:

D = R + (1 – R) × M,
în care:
D este disponibilitatea;
R – fiabilitatea;
M – mentenabilitatea.

Această relaŃie are o importanŃă practică deosebită. Astfel, în cazul când un produs are o
fiabilitate mai scăzută, disponibilitatea acestuia poate fi ridicată printr-o creştere corespunzătoare
a mentenabilităŃii (politică adecvată de întreŃinere a procesului).
De asemenea, pe baza acestei relaŃii se poate determina, cu uşurinŃă, raportul de mărime
dintre fiabilitate şi mentenabilitate în scopul obŃinerii unui anumit nivel al disponibilităŃii. Adică,
se poate găsi optimul economic între costurile pentru fiabilitate şi cele pentru mentenabilitate, în
vederea atingerii unui nivel cerut de disponibilitate al produsului, astfel încât, produsul să-şi
îndeplinească misiunea pentru care a fost creat, cu un cost global minim.

17
 CAPITOLUL 2

EVALUAREA CALITĂłII

2.1. Conceptul de evaluare a calităŃii

Prin evaluare se înŃelege determinarea valorii aproximative a unui bun, a unui lucru, a
estima, a preŃui. A evalua este sinonim cu a estima, a aprecia, a preŃui, a cântări, a calcula.
Având în vedere definiŃia şi sinonimele respective, prin evaluarea unui sistem tehnic
(obiect, produs, tehnologie) se înŃelege determinarea valorii aproximative sau estimarea valorii
ori a performanŃelor tehnico-economice, respectiv a calităŃii sistemului. Întrucât conceptul de
calitate s-a extins în toate domeniile vieŃii economice şi sociale, şi noŃiunea de evaluare a calităŃii
se aplică în mod corespunzător în orice domeniu, cum ar fi, spre exemplu, domeniul serviciilor.
Evaluarea calităŃii este strâns legată de analiza calităŃii, întrucât, în mod firesc, evaluarea
presupune sau este precedată de o analiză. De asemenea, evaluarea calităŃii este în corelaŃie cu
celelalte componente sau verigi ale conceptului global de calitate ori de control al calităŃii, de
sistem al calităŃii.
Evaluarea calităŃii se face prin:
 caracteristici de calitate;
 indici, indicatori, coeficienŃi de calitate.

2.2. Măsura calităŃii

Conform SR. ISO 3534-2:1996, măsura calităŃii reprezintă măsura cantitativă a uneia sau
a mai multor caracteristici ale calităŃii.
Pentru determinarea unui aspect al calităŃii pot fi necesare două sau mai multe măsuri ale
calităŃi.
Măsurile calităŃii pot fi de forme variate, cum ar fi:
- măsuri fizice şi chimice;
- procentul de produse neconforme cu specificaŃiile;
- indicele demeritelor etc.
Măsurile calităŃii se utilizează în aplicaŃiile tehnice, pentru a obŃine informaŃia analitică
necesară pentru control sau recepŃie. Unele sunt utilizate pentru evaluarea conformităŃii unităŃilor
de produs individuale faŃa de specificaŃii. Altele sunt utilizate pentru interpretarea calităŃii prin
termeni de procent de unităŃi de produs conforme sau neconforme din lot etc.
 2.3. Definirea şi exprimarea nivelului calităŃii

Din definiŃia calităŃii produselor, rezultă că drept criteriu de bază pentru aprecierea
(evaluarea) nivelului calităŃii produselor se ia gradul de utilitate în satisfacerea unei cerinŃe
sociale. Plecând de la aceasta se stabileşte ce să se producă şi la ce nivel de calitate.
Nivelul calităŃii poate fi definit ca o funcŃie a caracteristicilor de calitate privite în
corespondenŃă cu parametrii de identificare a cerinŃelor sociale, ai gradului de utilitate.
Conform SR ISO 3534-1:1996, prin nivel de calitate se înŃelege orice măsură relativă a
calităŃii, obŃinută prin compararea valorilor observate cu cerinŃele.
De obicei, nivelul de calitate este o valoare numerică care indică oricare dintre gradele de
conformitate sau de neconformitate, în special pentru definirea specificaŃiilor sau a inspecŃiei
prin eşantionare.
Unde este posibil, trebuie folosit un termen mai precis, cum ar fi:
- „proporŃia de conformitate”;
- „fracŃiunea neconformă”;
- „nivelul de calitate acceptabil”.

Produsele sunt definite prin caracteristici (tehnice, economice, sociale) şi pot fi apreciate
prin nivelul de calitate. Caracteristicile respective pot fi măsurate şi exprimate în mărimi
numerice sau pot fi numărate şi exprimate prin numărul sau frecvenŃa acestora (în cazul
caracteristicilor atributive).
VariaŃia valorilor caracteristicilor, ca urmare a variaŃiei parametrilor proceselor de
fabricaŃie, determină nivelul calităŃii obŃinute. Prin urmare. aprecierea (evaluarea) nivelului
calităŃii unui produs reclamă cunoaşterea caracteristicilor sale calitative, prin măsurare, numărare
etc.
Frecvent, calitatea unui produs, definită prin valorile caracteristicilor sale de calitate se
exprimă sub forma unui nivel de calitate, care poate îmbrăca forma:
- unui calificativ (calitate excepŃională, nivel extra, nivel mondial, corespunzător, scăzut);
- unui indicator, indice sau coeficient.
Calificativele pot fi înlocuite prin valori, care variază de la zero la unu (similar
probabilităŃilor), dacă se convine că zero reprezintă noncalitatea, iar unu - calitatea maximă.
Exprimarea nivelului calităŃii prin indici, indicatori şi coeficienŃi reprezintă o convertire a
calităŃii în expresie cantitativă.

19
 Indicii calităŃii sunt mărimi rezultate din compararea unor niveluri calitative diferite, care
exprimă o anumită caracteristică de calitate.
Indicatorii calităŃii sunt expresii numerice ale laturii cantitative a fenomenului analizat,
exprimând nivelul, structura şi dinamica acestuia.
Deosebirea dintre o caracteristică de calitate şi un indice al calităŃii constă în aceea că, în
timp ce caracteristica defineşte calitatea dintr-un anumit punct de vedere, indicele exprimă
nivelul calitativ, la un moment dat, ca medie a valorilor caracteristicilor de calitate în totalitatea
lor. Se poate spune că o caracteristică de calitate reprezintă un parametru, un criteriu pentru
evaluarea calităŃii prescrise, proiectate. De asemenea, indicii calităŃii pot fi consideraŃi drept
criterii de evaluare a calităŃii obŃinute, efective.

2.4. Măsurarea nivelului calităŃii

În cadrul problematicii deosebit de complexe a calităŃii, un loc important îl ocupă
măsurarea nivelului acesteia, care stă la baza tuturor factorilor din ciclul de realizare şi
optimizare a calităŃii produselor industriale.
Problema măsurării sau cuantificării calităŃii a fost mult timp insuficient tratată, mai ales
din punct de vedere economic. Aceasta, pe de o parte, din cauza faptului că economiştii
consideră că valoarea de întrebuinŃare nu poate fi cuantificată, iar pe de altă parte, din cauza
greutăŃilor cu care se confruntă cuantificarea valorii de întrebuinŃare.
Până în prezent nu s-a reuşit să se cuantifice valoarea de întrebuinŃare în ansamblu. S-au
obŃinut, însă, rezultate bune în cuantificarea multor parametri ai acesteia.
Marea varietate a caracteristicilor de calitate, faptul că unele pot fi măsurate, iar altele
nu, fac imposibilă stabilirea unei singure metode de măsurare a calităŃii produselor.
De aceea, în practică, caracteristicile de calitate ale produselor pot fi determinate prin:
- măsurare directă;
- măsurare indirectă;
- comparare obiectivă cu mostra etalon;
- comparare subiectivă cu mostra etalon.

Problema măsurării şi estimării calităŃii produselor preocupă specialiştii din mai multe
Ńări, care au propus constituirea unei noi ramuri a ştiinŃei – calimetria.

20
 2.4.1. DefiniŃia şi obiectivele calimetriei

Calimetria este o ramură sau disciplină ştiinŃifică care se ocupă cu cuantificarea,

măsurarea, aprecierea, evaluarea calităŃii produselor, proceselor, serviciilor.
Ca orice disciplină ştiinŃifică, şi calimetria se caracterizează prin:
obiectul de studiu sau obiectivele;
terminologia proprie;
indici, indicatori, coeficienŃi specifici;
metode specifice de lucru.

Cu toate că a înregistrat mari progrese, se poate aprecia că această ramură ştiinŃifică

interdisciplinară este încă tânără.

Termenul de calimetrie a fost adoptat de OrganizaŃia Europeană a Controlului CalităŃii

(EOQC) în 1971 şi cunoaşte o largă răspândire. La ora actuală, terminologia în domeniu este
relativ uniformizată prin noul standard SR ISO 3535-2:1996. Însă, termenii, noŃiunile, conceptele
calimetriei trebuit folosite cu atenŃie, deoarece diferitele lor interpretări se află într-o continuă
schimbare, îmbogăŃire sau întregire, pe măsura clarificării aspectelor atât de complexe legate de
calitate.

Calitatea unui produs este rezultatul procesului fabricării sale. Aceasta se realizează pe
întreg parcursul unui proces complex ce conŃine o serie de stadii, etape, faze, activităŃi, de la
creaŃie până la utilizare şi consum, şi anume: cercetare, concepŃie, proiectare, pregătirea
fabricaŃiei, execuŃie, control, service etc.

Calimetria are drept obiectiv măsurarea şi estimarea calităŃii în fiecare din aceste stadii,
etape etc. ale ciclului fabricării unui produs. Cum fiecare din aceste etape, faze etc. de realizare a
produsului constituie un domeniu de activitate cu principii, legităŃi, reguli proprii, calimetria se
divide în capitole, în subdomenii, specifice fiecărui domeniu în parte, dezvoltându-şi obiectul.
De exemplu, în domeniul mecanic, mai precis al construcŃiei de maşini, numai în legătură cu
evaluarea a ceea ce se poate numi „calitatea geometrică (dimensională)” s-a dezvoltat enorm o
parte a calimetriei numită control geometric (dimensional).
Calimetria are, deci, ca obiect, un câmp vast de studiu şi aplicare pe întreg ciclul de viaŃă
al unui produs. Calitatea se apreciază, se evaluează, începând cu cercetarea şi proiectarea,
măsurările şi estimările calităŃii fiind integrate în fiecare etapă, fază etc. a procesului de

21
execuŃie a produsului, în scopul realizării nivelului calitativ. Aceasta constituie unul din
principiile calimetriei.

Principalele obiective ale calimetriei sunt:

stabilirea terminologiei;
definirea principalelor noŃiuni, concepte ale calităŃii produselor, proceselor,
serviciilor utilizate curent în ştiinŃă, tehnologie etc.;
elaborarea nomenclatorului şi clasificării indicatorilor, indicilor şi coeficienŃilor de
calitate pentru produse, procese şi servicii;
elaborarea metodelor de determinare, de evaluare a diferitelor caracteristici ale
calităŃii produselor etc.;
elaborarea metodelor, tehnicilor şi procedurilor de optimizare a indicatorilor de
calitate.

2.4.2. Metode de măsurare şi estimare folosite în calimetrie

În calimetrie se face distincŃie între noŃiunile de măsurare şi estimare. Prim măsurarea
unei caracteristici de calitate se înŃelege găsirea valorii numerice prin care se exprimă valoarea
absolută a acelei caracteristici (proprietăŃi, însuşiri) în anumite unităŃi de măsură. Prim estimarea
unei caracteristici de calitate se înŃelege valoarea relativă a acesteia, obŃinută prin compararea
indicelui absolut cu indicele similar corespunzător, luat ca standard nedimensional.
În practică, pentru măsurarea nivelului calităŃii produselor, respectiv a valorilor
indicatorilor de calitate, se folosesc, cu precădere, următoarele metode:
- prin măsurare;
- experimentală;
- a expertizei;
- sociologică;
- statistică.

Metoda măsurării
Metoda măsurării este o cale obişnuită de obŃinere a valorilor caracteristicilor de calitate
pe baza cunoştinŃelor din metrologie.

22
 Metoda experimentală
Se foloseşte pentru evaluarea proprietăŃilor produselor pe baza unor încercări sau
determinări mecanice, fizico-chimice etc., efectuate cu ajutorul diferitelor mijloace şi procedee
tehnice.
Caracteristici de calitate, cum ar fi: rezistenŃă, alungire, duritate, elasticitate, fineŃe, se
testează pe instalaŃii corespunzătoare de încercare, iar rezultatele determinărilor sunt apoi culese
şi interpretate.
Metoda se aplică numai acelor caracteristici de calitate, care pot fi măsurate cu ajutorul
aparatelor destinate acestui scop.
În unele cazuri, testarea se face în cadrul unui flux automatizat.
Pentru ca metoda experimentală să poată fi aplicată, este necesar ca unităŃile
producătoare să fie dotate cu standuri sau instalaŃii corespunzătoare de încercare, de verificare a
calităŃii şi de determinare a tuturor caracteristicilor sau parametrilor calitativi.

Metoda expertizei
Se foloseşte, în completarea metodei experimentale, pentru evaluarea valorilor
caracteristicilor de calitate, care nu se pot măsura.
În acest caz, nivelul calităŃii se evaluează de către experŃi, îndeosebi prin intermediul
organelor de simŃ. Exactitatea determinărilor, în cadrul metodei expertizei, depinde de
calificarea, capacitatea şi competenŃa specialiştilor (experŃilor).
ExperŃii utilizează foarte mult metoda punctajului.
Punctajul se alcătuieşte în funcŃie de caracteristicile de calitate ale produsului: mărimea
lor, clasele de calitate etc. şi este direct proporŃional cu creşterea nivelului calitativ.
Punctajul maxim se obŃine când pentru toate caracteristicile se realizează calitatea
prevăzută în specificaŃii.
Metoda punctajului se poate utiliza şi sub varianta „punctajului de penalizare” sau
„metoda demeritelor”
În acest caz, punctele se acordă pentru defecte şi, cu cât numărul lor este mai mic, cu atât
produsul este mai bun.
Pentru utilizarea metodei, defectele de calitate se împart în trei categorii mari:
- defecte funcŃionale şi structurale;
- defecte aspectuale;
- defecte de ambalare şi alte defecte.
23
 În cadrul fiecărei categorii se disting patru clase de defecŃiuni, după gravitatea lor, cărora
le corespunde un anumit punctaj de penalizare:
A – clasa de defecŃiuni critice – 100 puncte penalizare;
B – clasa de defecŃiuni principale – 50 puncte penalizare;
C – clasa de defecŃiuni secundare – 10 puncte penalizare;
D – clasa de defecŃiuni minore – 1 punct penalizare.
La clasificarea defectelor se folosesc diferite criterii, sintetizate în tabelul 2.1.

Tabelul 2.1
Clasificarea defectelor în metoda punctajului de penalizare

Categorii de Clase de defecŃiuni şi punctaje acordate

defecte Critice (A) Principale (B) Secundare (C) Minore (D)
100 puncte 50 puncte 10 puncte 1 punct

Afectează cert Pot afecta

Pot afecta
FuncŃionale şi funcŃionarea funcŃionarea Nu afectează
funcŃionarea într-
structurale într-o măsură într-o măsură funcŃionarea
o măsură mică
importantă importantă

Poate vor fi Poate vor fi

Observate cu
observate de observate de
siguranŃă de
client şi client şi probabil Neobservate
Aspectuale client; vor da
probabil că vor că nu vor da de client
naştere la
da naştere la naştere la
reclamaŃii
reclamaŃii reclamaŃii

În mod cert vor Probabil că vor Probabil că nu vor Nu vor da

De ambalare
da naştere la da naştere la da naştere la naştere la
şi alte defecte
reclamaŃii reclamaŃii reclamaŃii reclamaŃii

Exemplu
La recepŃia unui lot de maşini de spălat, s-a folosit pentru caracterizarea calităŃii metoda
punctajului de penalizare. În acest scop s-a controlat calitatea a 20 de maşini de spălat,
identificându-se următoarele defecte (vezi tabelul 2.2):

24
 Tabelul 2.2
Defectele înregistrate la controlul maşinilor de spălat
Nr. de Punctajul Punctajul
Clasa
DEFECTUL maşini de total de
defectului
defecte penalizare penalizare
Nerealizarea temperaturii
0 A 100 0
de fierbere a apei
Motor defect 2 A 100 200
Depăşeşte curentul
4 B 50 200
absorbit
InstalaŃia cablului defectă 1 C 10 10
Defect de aspect 3 D 1 3
Ambalaj inestetic 5 D 1 5
TOTAL – – – 418

Pentru aprecierea calităŃii celor 20 de maşini de spălat, pe baza punctajului de penalizare

total, se calculează coeficientul de penalizare sau coeficientul demeritelor, prin raportarea
418
totalului punctelor de penalizare la numărul produselor din eşantion, k = = 20,9 puncte de
20
penalizare.
* *
*
Coeficientul de penalizare sau coeficientul demeritelor se foloseşte:
- la efectuarea unor comparaŃii între furnizori diferiŃi;
- ca limită maximă în contractele de livrare;
- ca indicator de apreciere a evoluŃiei calităŃii în timp.
Se precizează că punctajul obŃinut pe această cale, în unele ramuri ale producŃiei
industriale, serveşte la aprecierea calităŃii produselor, dar nu permite desfacerea lor (nu poate fi
livrat un televizor care are zgomot de fond sau prezintă distorsiuni).

Metoda sociologică
Are la bază rezultatele obŃinute în urma anchetelor efectuate în rândul beneficiarilor.
Părerile acestora, referitoare la calitatea produselor, sunt exprimate într-un chestionar de
anchetă, apoi prelucrate şi interpretate.
Printre dezavantajele metodei se pot evidenŃia:
- elaborarea insuficient de corectă a chestionarelor;
- îngustimea eşantionului cercetat;
25
 - numărul mare al considerentelor subiective etc.

Metoda statistică
Este cea mai laborioasă şi cea mai utilizată metodă, în cadrul producŃiei de serie. Ea are
la bază teoria probabilităŃilor şi statistica matematică şi foloseşte pentru prelucrare, analiză şi
decizie o serie de informaŃii primare (rezultatele determinărilor, încercărilor etc.) oferite de
celelalte metode şi, în mod deosebit, de metoda experimentală.
* *
*
Se consideră că măsurarea nivelului calităŃii produselor este o activitate complexă, atât de
natură tehnică, cât şi de natură statistico-economică, care se concretizează într-un sistem de
indicatori.

2.5. Sistemul de indicatori ai calităŃii

2.5.1. NoŃiuni introductive

Indicatorii calităŃii produsului constituie expresii cantitative ale caracteristicilor
acestuia, stabilite în raport de condiŃiile privind crearea, exploatarea sau consumarea lui.
Complexitatea caracteristicilor de calitate ale produselor şi ale nevoii sociale face
imposibilă existenŃa unui singur indicator sintetic, care să fie utilizat în planificarea, analiza şi
optimizarea calităŃii. De aceea, în practică, se foloseşte un sistem agregat de indicatori care
măsoară, atât nivelul fiecărei caracteristici de calitate, în parte, al grupei de caracteristici, în
totalitate, cât şi al produsului sau producŃiei, în ansamblu.
În cadrul acestui sistem de indicatori un loc important îl ocupă utilitatea globală, care
poate reflecta sintetic, în ansamblu, nivelul general al calităŃii produsului analizat, în funcŃie de
totalitatea caracteristicilor de calitate, exprimate, fie cantitativ (numeric), fie atributiv (de regulă,
sub forma unui calificativ: foarte bine, bine, satisfăcător).
Din definiŃie rezultă că, la baza oricărui indicator de calitate se află o caracteristică,
care se poate măsura sau aprecia, în mod obiectiv, cu mijloace tehnice existente.
Indicatorul calităŃii poate fi simplu, când se referă numai la o caracteristică, sau
complex, când caracterizează mai multe însuşiri sau produsul în ansamblu.

26
 Dacă indicatorul serveşte drept bază pentru aprecierea calităŃii prin comparare, el se
numeşte indicator de bază.
Aprecierea corectă a nivelului calităŃii produselor se poate face numai prin abordarea
sistemică a indicatorilor, care se realizează:
- pe fazele sau pe etapele de fabricare a produsului;
- pe elementele definitorii ale calităŃii;
- în funcŃie de eficienŃa calităŃii (relaŃia efort-efect).

2.5.2. Clasificarea indicatorilor de calitate

1. În funcŃie de etapele de realizare a produsului, se disting următoarele subgrupe de
indicatori:
- indicatorii activităŃii de concepŃie;
- indicatorii de execuŃie (fabricaŃie);
- indicatorii de conservare;
- indicatorii de utilizare.

2. După caracteristicile de calitate ale produselor:

a) indicatori tehnici;
b) indicatori estetici;
c) indicatori economici;
d) indicatori sociali;
e) indicatori de utilizare.

a) Indicatorii tehnici caracterizează specificul de construcŃie, de compoziŃie şi structură,

de perfecŃionare tehnică a produsului, inclusiv eficienŃa tehnică a soluŃiilor constructiv-
tehnologice.
b) Indicatori estetici caracterizează raŃionalitatea formei, integritatea compoziŃiei şi
perfecŃiunea execuŃiei industriale a produsului.
c) Indicatori economici caracterizează o varietate de probleme în legătură cu cheltuielile
(sociale şi individuale) efectuate pentru elaborarea, fabricarea şi utilizarea produselor.
d) Indicatori sociali caracterizează influenŃa utilizării produselor asupra mediului.
e) Indicatori de utilizare caracterizează însuşirile ergonomice, de fiabilitate,
mentenabilitate şi disponibilitate a produselor.
27
 La rândul lor, aceste grupe de indicatori cuprind diferite subgrupe.
De exemplu, indicatori ergonomici includ subgrupe de indicatori fiziologici, psihologici,
antropometrici, de igienă etc.

3. În funcŃie de sursa de informare, se pot clasifica în:

- indicatori planificaŃi;
- indicatori faptici sau efectivi (reflectaŃi în dări de seamă).
Indicatorii planificaŃi se determină după:
- documentaŃia tehnico-normativă a Ńărilor producătoare;
- după indicatorii planurilor de dezvoltare a economiei naŃionale;
- după documentaŃia organizaŃiilor internaŃionale (ISO);
- după nivelul de prognoză a indicatorilor calităŃii produsului.
Indicatorii calităŃii faptici se obŃin prin prelucrarea datelor obŃinute în urma evaluărilor
caracteristicilor de calitate, precum şi din sistemul de evidenŃă economică a întreprinderii, în care
se reflectă diferite aspecte ale calităŃii.
Făcând raportul dintre valoarea indicatorului faptic şi cea a indicatorului planificat se
obŃine indicele calităŃii, care arată gradul de îndeplinire a sarcinii de calitate şi dinamica
îmbunătăŃirii calităŃii produselor.
Stabilirea şi determinarea indicatorilor calităŃii depind obiectiv de modul de întrebuinŃare
a produselor industriale. În funcŃie de acest criteriu, produsele industriale se împart în două mari
grupe:
- grupa I – produse ce se consumă în totalitate la întrebuinŃare;
- grupa II – produse ce îşi epuizează treptat resursele de funcŃionare pe măsură ce sunt
utilizate.
Prima grupă cuprinde, la rândul ei, trei subgrupe:
A1. materii prime şi combustibili naturali: minereuri, minerale, combustibili solizi,
lichizi, gazoşi, materiale de construcŃii naturale etc.;
A2. materiale şi alimente, cum ar fi: materiale pentru industria uşoară şi textilă,
materiale de construcŃii industriale, produse din lemn, combustibili artificiali, o serie de produse
alimentare (cu excepŃia celor din grupa a III-a).
A3. produse consumabile: produse farmaceutice, parafino-cosmetice, fire şi conductori
pe bobine, combustibil lichid în butoaie, produse de cofetărie.
A doua grupă de produse cuprinde:

28
 B1. produse nereparabile, cum ar fi: condensatoare, rezistenŃe, tuburi fluorescente,
becuri cu incandescenŃă, şuruburi, piuliŃe etc;
B2. produse reparabile: utilaj tehnologic, maşini, agregate, confecŃii, mobilă etc.
DependenŃa dintre indicatorii calităŃii şi subgrupele de produse, stabilite în funcŃie de
modul de utilizare al acestora, se poate ilustra conform tabelului 2.3:

Tabelul nr. 2.3.

DependenŃa dintre subgrupe de produse şi indicatorii calităŃii
Subgrupe de produse
Grupa indicatorilor calităŃii produselor industriale
A1 A2 A3 B1 B2
Indicatori tehnici + + + + +
Indicatori estetici - - + + +
Indicatori economici + + + + +
Indicatori sociali - - - + +
Indicatori ergonomici - - + + +
Indicatori de
utilizare

Indicatori de fiabilitate - - - + +
Indicatori de mentenabilitate - - - - +
Indicatori de disponibilitate - - - + +

Se observă că celor două grupe de produse le corespund, atât indicatori comuni (tehnici şi
economici), cât şi indicatori specifici.
Sistemul de indicatori ai calităŃii produselor industriale poate fi construit sub forma unui
sistem agregat de indicatori, structurat piramidal, care poate avea trei trepte (fig. 2.1.):
- treapta I, situată la baza piramidei, cuprinde un număr foarte mare şi divers de
indicatori ai caracteristicilor de calitate, denumiŃi indicatori analitici sau simpli ai
calităŃii;
- treapta a II-a, cuprinde un număr mai mic de indicatori, specifici grupei de
caracteristici de calitate, respectiv indicatorii sintetici ai fiecărei grupe de
caracteristici;
- treapta a III-a, situată în vârful piramidei, reprezintă indicatorul complex sau
integral al calităŃii.

29
 Indic.
complex
(integral) al
calităŃii

Indicatori sintetici

ai caract. de
exploatare
economice

ai caract.
ai caract.
ai caract.

ai caract.

sociale
estetic
tehnic
Indicatori analitici (simpli)

de exploatare
ai caract.

ai caract.
economice

sociale
ai caract.
ai caract.

ai caract.
estetic
tehnic

- randament - estetica - consumuri - poluarea - ind. ergonomici

- factor de putere generală specifice mediului - ind. de fiabilitate
- alungire - culoarea - cheltuieli de - nivelul - ind. de mentenabilitate
- duritate - calitatea întreŃinere şi zgomotelor - ind. de disponibilitate
... ambalajului exploatare ...
... ...

Fig. 2.1. Sistemul piramidal al indicatorilor de calitate

2.5.3. Indicatori analitici (simpli) ai calităŃii

Se exprimă în unităŃi naturale, natural-convenŃionale, de timp de muncă şi valorice,
caracterizând diferite aspecte ale caracteristicilor de calitate.
Indicatorii analitici ai caracteristicilor tehnice, economice şi de utilizare se exprimă
numeric, cei ai caracteristicilor sociale se pot exprima, atât numeric, cât şi prin calificative.
Calificativele se pot transforma în mărimi numerice, folosind în acest scop o scară de notaŃie (de
exemplu, foarte bine = 10, bine = 8, satisfăcător = 6, nesatisfăcător = 4).
Natura diferită şi modul lor divers de exprimare nu permite o tratare unitară şi completă a
acestora.
De aceea se vor exemplifica indicatorii simpli pentru un mijloc de muncă de tipul
motorul electric asincron cu precizarea că unii indicatori se întâlnesc şi la alte produse
asemănătoare.
30
a) Indicatorii analitici ai caracteristicilor tehnice pot fi:
- randamentul;
- factorul de putere;
- raportul dintre cuplul de pornire şi cel nominal;
- raportul dintre cuplul maxim şi cel nominal;
- raportul între curentul la pornire şi cel nominal.

b) Indicatorii analitici ai caracteristicilor economice:

- consumul mediu anual de energie electrică, la aceeaşi sarcină;
- consumul specific de tablă silicioasă [kg/kW];
- preŃul de vânzare pe unitatea de putere [lei/kW];
- cheltuieli medii anuale de întreŃinere şi exploatare la beneficiari [lei/motor];
- pierderi medii anuale de producŃie determinate de opriri din cauza defecŃiunilor
[lei/motor];
- durata garanŃiei acordată de producător;
- piese de schimb şi service-ul garantat de producător etc.

c) Indicatori analitici ai caracteristicilor estetice:

- estetica generală a produsului;
- culoarea;
- armonizarea motorului cu ansamblul în care se foloseşte;
- calitatea finisajului;
- calitatea ambalajului.

d) Indicatori ai caracteristicilor sociale:

- poluarea mediului;
- nivelul zgomotelor;
- calitatea protecŃiei lucrărilor
.
e) Indicatori analitici ai caracteristicilor de exploatare (utilizare), din care fac parte:
- indicatorii însuşirilor ergonomice, cum ar fi:

calitatea protecŃiei anticorosive, electrice etc.;

nivelul vibraŃiilor;

temperatura degajată în exploatare;
31
 - indicatorii fiabilităŃii;
- indicatorii de mentenabilitate;
- indicatorii disponibilităŃii.

Indicatorii fiabilităŃii se calculează, atât pentru produsele de folosinŃă îndelungată,

reparabile sau nereparabile, cât şi pentru produsele destinate unei singure întrebuinŃări.
Dintre aceşti indicatori cei mai folosiŃi, în practică, sunt:
a) funcŃia de fiabilitate;
b) funcŃia de nonfiabilitate;
c) intensitatea defectării;
d) timpul mediu de funcŃionare fără defecŃiuni.

a) FuncŃia de fiabilitate
Este probabilitatea funcŃionării fără defecŃiuni. Se notează cu p(t); R(t) sau R; Se
exprimă prin relaŃia,

p(t ) = P(T > t ) , (2.1)

în care, T este timpul de funcŃionare fără defecŃiuni în

intervalul (0, t).

În practică se lucrează cu funcŃia experimentală a fiabilităŃii, care se obŃine ca raport între

frecvenŃa absolută a elementelor (N*) rămase în funcŃiune la momentul t şi numărul total de
elemente, N,

N*
R (t ) = R = . (2.2)
N

b) FuncŃia de nonfiabilitate
Este probabilitatea defectării şi se notează cu q(t) sau 1–R(t) sau 1 – R; se exprimă prin
relaŃia,

q(t ) = 1 − p(t ) = P(T ≤ t ) , (2.3)

în care, evenimentul T≤ t este contrar evenimentului T > t.

32
 c) Intensitatea defectării (ieşiri din funcŃiune) se notează cu λ(t ) sau λ şi se calculează
cu o relaŃie de forma,

p' (t )
λ (t ) = − , (2.4)
p(t )

în care, p'

Acest indicator furnizează informaŃii preŃioase în legătură cu fiabilitatea produsului, la un

anumit moment.

d) Timpul mediu de funcŃionare fără defecŃiuni se notează cu t sau T0 şi se determină

cu o relaŃie de forma,

, atunci când λ (t ) = λ = cst

1
T0 = (2.5)
λ
Timpul mediu de funcŃionare fără defecŃiuni este rezultatul manifestărilor în procesul de
utilizare a caracteristicilor de calitate, a condiŃiilor de exploatare şi întreŃinere etc. Acesta este
o variabilă aleatoare, care are o anumită lege de repartiŃie ce se stabileşte în urma unei observări
statistice a timpului de funcŃionare fără defecŃiuni a produsului.
Se consideră că se studiază modul de funcŃionare a N elemente, fabricate şi utilizate în
condiŃii identice.
Se notează cu ti (i = 1… N) timpul de bună funcŃionare a fiecărui produs, până în
momentul defectării lui. Timpul mediu de funcŃionare fără defecŃiuni se determină ca raport între
suma timpilor de bună funcŃionare a celor N elemente şi numărul total de defecte înregistrate, N1,
N

∑t i
t= i =1
. (2.6)
N1

În situaŃia în care nu se poate înregistra timpul de bună funcŃionare al fiecărui element

supus încercării, din cauza numărului mare de cazuri studiate, înregistrarea defecŃiunilor se face
la anumite intervale de timp ∆t (1 oră, 10 ore, 102 ore).

Indicatorii mentenabilităŃii se calculează numai pentru produsele de folosinŃă

îndelungată, reparabile sau cu restabilire. Dintre aceştia cei mai folosiŃi sunt:
- funcŃia de mentenabilitate;

33
 - funcŃia de nonmentenabilitate;
- intensitatea reparării;
- timpul mediu de reparare.

FuncŃia de mentenabilitate reprezintă probabilitatea reparării sau restabilirii. Se

notează cu g(t), M(t) sau M şi se calculează cu o relaŃie de forma,

g(t) = P(Tr < t), (2.7)

în care, Tr este timpul de reparaŃie în caz de defectare, în intervalul de timp (0, t).

FuncŃia de nonmentenabilitate (probabilitatea nereparării), j(t), 1 – M(t), se determină

cu o relaŃie de forma,

j(t) = 1 – g(t) = P(Tr ≥ t), (2.8)

în care, evenimentul Tr ≥ t este contrar evenimentului Tr < t.

Intensitatea reparării, µ(t) sau µ, se calculează cu relaŃia,

j' ( t ) g' ( t )
µ( t ) = − = , (2.9)
j( t ) 1 − g( t )

în care g’(t) este derivata funcŃiei de mentenabilitate.

Intensitatea reparării este inversul timpului mediu de reparare şi reprezintă numărul de

reparaŃii ale unui produs pe unitatea de timp.

Timpul mediu de reparare (restabilire), tr, M(Tr) sau Tr0 , se determină cu relaŃia,

1
Tr0 = , cu condiŃia µ(t) = µ = cst. (2.10)
µ

În practică, timpul mediu de reparare se calculează ca raport între timpul total de reparare
n
∑ t 'i şi numărul ciclurilor de reparare, n, conform relaŃiei,
i =1

1 n
t r = Tr0 = ∑ t 'i ,
n i =1
(2.11)

34
în care, t'i este timpul de reparare aferent fiecărui ciclu.

Exemplu

Se consideră un televizor care, în 6240 ore de funcŃionare, a avut 5 defectări, ce au impus

următorii timpi de reparaŃii: t'1 = 8 ore; t'2 = 15 ore; t'3 = 5 ore; t'4 = 11 ore; t'5 = 26 ore. Rezultă:

8 + 15 + 5 + 11 + 26 65
tr = = = 13 ore,
5 5

1
µ( t ) = = 0,077 reparaŃii/oră.
13
***

La nivelul primei trepte de indicatori, aprecierea calităŃii produselor se poate face

folosind indicatorii relativi, calculaŃi cu una din relaŃiile:

ki
k *i = , (2.12)
k ib

k ib
k *i = , (2.13)
ki

unde:

k *i este valoarea relativă a indicatorului de calitate;

k ib – mărimea indicatorului de bază (baza de comparare) al caracteristicii „i” a produsului

luat pentru apreciere;
ki – mărimea indicatorului simplu al caracteristicii i a produsului;
i = 1, 2, …, n.

Utilizarea uneia sau alteia din relaŃiile de mai sus este în funcŃie de natura caracteristicii
de calitate ce se analizează. Astfel, pentru caracteristicile care se optimizează prin maxim, cum
ar fi: randament, precizia produsului, se utilizează relaŃia (2.12). Dacă, însă, se analizează
consumul specific al unui anumit material ce intră în componenŃa produsului, indicatorul relativ
se determină cu relaŃia (2.13) (sunt caracteristici care se optimizează prin minim).

Interpretarea mărimilor indicatorilor relativi se poate face astfel:

35
 dacă k i > 1 , se consideră că nivelul calităŃii caracteristicii „i” a produsului analizat
*
-
este superior nivelului luat ca bază de apreciere;

dacă k i < 1 , se apreciază că nivelul calităŃii caracteristicii „i” este inferior nivelului
*
-
luat ca bază de apreciere;

dacă k i = 1 , se consideră că nivelul calităŃii caracteristicii „i” comparate este egal cu

*
-
cel de bază.

În practică se pot întâlni toate cele trei situaŃii prezentate. Pentru a putea face o
interpretare corectă se impune gruparea tuturor indicatorilor simpli ai calităŃii produsului, în
funcŃie de importanŃa caracteristicii de calitate pe care o exprimă. Din acest punct de vedere se
deosebesc:
- indicatori principali, care reflectă însuşirile esenŃiale ale produsului sau, altfel
spus, indicatori ai caracteristicilor de calitate esenŃiale ale produsului;
- indicatori secundari, care reflectă însuşirile secundare ale produsului sau
indicatori ai caracteristicilor de calitate secundare ale produsului.

În acest caz interpretarea se va face astfel:

- dacă valorile relative pentru toŃi indicatorii principali şi marea majoritate a
valorilor relative pentru indicatorii secundari sunt supraunitari, se apreciază că nivelul calităŃii
produsului nu este inferior celui de bază;
- dacă unele din valorile relative ale indicatorilor ambelor grupe sunt supraunitare
şi altele, egale cu unu, se consideră că nivelul calităŃii produsului este superior celui de bază;
- dacă o parte din valorile relative ale indicatorilor principali sunt supraunitare, iar
cealaltă parte sunt subunitare, se impune, pentru o evaluare corectă a nivelului calitativ al
produsului, folosirea unor metode mai complexe.

Exemplu
Pentru ilustrarea modului de lucru se va evalua nivelul de calitate al oŃelului, folosind
drept indicatori de bază recomandările după STAS. Pe baza datelor obŃinute, în urma
măsurătorilor şi a calculelor efectuate, s-au obŃinut rezultatele din tabelul 2.4.

36
 Tabelul 2.4
Valoarea indicatorilor oŃelului analizat

Indicatorii calităŃii oŃelului Indicatori de Indicatorii

bază după relativi
Denumirea Mărime STAS
1. Fluiditate [kg ⋅ s/mm2] 29,7 33 0,9
2. RezistenŃă temporară [kg ⋅ s/mm2] 44,8 56 0,8
3. Dilatare [%] 16 16 1
4. Contractare [%] 40 40 1
5. RezilienŃă [kg ⋅ s/mm2] 4,5 5 0,9
6. ConŃinut de P [%] 0,036 0,04 1,1
7. ConŃinut de S [%] 0,05 0,04 0,8
8. Abaterea tolerată a conŃinutului de C [%] ± 0,01 ± 0,01 1
9. Abaterea tolerată a conŃinutului de Si [%] ± 0,04 ± 0,03 0,75
10. Abaterea tolerată a conŃinutului de Mn [%] ± 0,03 ± 0,03 1

Se observă că cinci indicatori relativi au valoare subunitară, patru sunt egali cu unu şi un
singur indicator este supraunitar. Aceasta determină nivelul calităŃii oŃelului ca fiind inferior
(celui standardizat).

2.5.4. Indicatorii sintetici ai calităŃii

Treapta a II-a cuprinde câte un indicator sintetic pentru fiecare grupă de caracteristici.

a) Indicatorul sintetic al caracteristicilor tehnice

Drept indicator al caracteristicilor tehnice se poate considera nivelul tehnic al
produsului, care se calculează comparativ faŃă de un produs etalon, având un nivel calitativ
ridicat şi recunoscut ca atare pe piaŃa internă sau externă.
Nivelul tehnic relativ, H trj , al produsului analizat „j” se poate stabili conform relaŃiei,

H ta j
H trj = ⋅ 100 , (2.14)
max(H ta j )

în care: H ta j – reprezintă nivelul tehnic absolut al produsului;

max(H ta j ) – nivelul tehnic absolut, cel mai ridicat al unui produs, existent în
tehnica mondială, interschimbabil ca scop tehnic, cu cel analizat.
37
 Deci, nivelul tehnic al unui produs exprimă locul pe care-l ocupă acesta în ierarhia
produselor interschimbabile ca scop tehnic, din mulŃimea de produse existente în tehnica
mondială.

b) Indicatorul sintetic al caracteristicilor estetice

Se obŃine ca medie aritmetică simplă a calificativelor care se acordă diferitelor
caracteristici estetice,

r
∑ ni
i =1
I es = , (2.15)
r
în care:

r este numărul de caracteristici estetice considerate;

ni – nota acordată caracteristicilor estetice i.

ObservaŃie: Calificativele se pot transforma în mărimi numerice cu ajutorul unei scări de

notaŃie: nesatisfăcător = 0; satisfăcător = 3; bine = 6; foarte bine = 9.
În cazul în care caracteristicile estetice nu sunt egale între ele, ca importanŃă, atunci se
vor acorda coeficienŃi de importanŃă, mai mari sau egali cu 1, iar indicatorul sintetic se va calcula
conform relaŃiei,

r
∑ ni ⋅ ki
i =1
I es = r
, (2.16)
∑ ki
i =1

în care ki este coeficientul de importanŃă acordat caracteristicii de calitate i.

Dacă intervalul în care s-a construit scara de note este 0 ÷ 9, atunci şi indicatorul sintetic
va avea o mărime cuprinsă în acest interval. Dacă se doreşte, se poate transforma mărimea
indicatorului într-un calificativ general al tuturor caracteristicilor estetice în ansamblu, pe baza
aceleiaşi scări de note.
De exemplu, dacă Ies = 5,9, atunci se apreciază nivelul sintetic al acestor caracteristici cu
calificativul bine.

c) Indicatorul sintetic al caracteristicilor economice

38
 Pentru calculul unui indicator sintetic al caracteristicilor economice se pot folosi mai
multe procedee:
1 – costul total al calităŃii produsului;
2 – costul specific al calităŃii (pe unitatea de efect util);
3 – efecte economice utile la un leu cost total al calităŃii.

Costul specific al calităŃii se determină ca raport între costul total al calităŃii şi efectul
util al produsului (puterea motorului, greutatea de ridicare a unei macarale, temperatura degajată
de o rezistenŃă), conform relaŃiei,

C tc p C pa + Cc + Cd + C p
I ec = = , (2.17)
E E

în care:

Ctcp este costul total al calităŃii produsului;

Cpa – costul de prevenire a defectelor şi asigurare a calităŃii;
Cc – costul controlului de calitate;
Cd – costul serviciilor tehnice şi de întreŃinere a produsului la beneficiar;
Cp – costul pierderilor cauzate de lipsa de calitate,
E – efectul util al produsului.

d) Indicatorul sintetic al caracteristicilor sociale

Întrucât indicatorii parŃiali ai acestor caracteristici pot fi exprimaŃi, atât numeric, cât şi
prin calificative, pentru stabilirea unui indicator sintetic al acestora nu se poate proceda precum
la cele estetice (exprimate în totalitate prin calificative).
În aceste condiŃii, se va aplica principiul utilităŃii. Conform acestuia, caracteristicile se
vor transforma în utilităŃi, care apoi se vor însuma, direct sau cu ajutorul coeficientului de
importanŃă.
Pentru aceasta se va proceda astfel:

1. se vor transforma caracteristicile sociale exprimate prin calificative în mărimi

numerice (note), cu ajutorul unei scări de notaŃie;

2. se vor stabili valorile minime şi maxime posibile ale fiecărei caracteristici sociale;

3. se transformă în utilităŃi (mărimi cuprinse în intervalul 0 ÷ 1), valorile efective ale

caracteristicilor sociale, cu ajutorul procedeului von Neumann-Morgenstern.

39
 Conform procedeului, pentru stabilirea utilităŃii se foloseşte funcŃia de transformare
liniară,

uij(x) = a · xij + b, (2.18)

în care:
uij(x) este utilitatea caracteristicii de calitate „i” a produsului analizat „j”;
a, b – parametrii de transformare determinaŃi prin interpolare liniară, presupunând că
utilitatea maximă este 1 şi cea minimă este 0;
xij – mărimea absolută a caracteristicii de calitate „i” a produsului „j”.

Ca urmare, se stabileşte pentru fiecare caracteristică de calitate valoarea maximă (cea mai
bună) pentru care utilitatea va fi 1 şi valoarea cea mai mică, pentru care utilitatea este 0. Aceste
valori minime şi maxime sunt în afara tabelului de date iniŃiale, însă pentru cazuri posibile.
Pe această bază, pentru fiecare caracteristică se determină valorile lui „a” şi „b” din
sistemele liniare astfel:
- pentru caracteristicile care se optimizează prin maxim:
1
a · xmax + b = 1; a= ;
x max − x min
⇒ (2.19)
− x min
a · xmin + b = 0; b= ;
x max − x min
- pentru caracteristicile care se optimizează prin minim:
a · xmin + b = 1; 1
a= ;
x min − x max
⇒ (2.20)
− x max
a · xmax + b = 0; b= ,
x min − x max
în care:
xmax – valoarea cea mai mare a caracteristicii sociale;
xmin – valoarea cea mai mică a caracteristicii sociale;

4. după determinarea utilităŃilor tuturor caracteristicilor se calculează indicatorul sintetic

al caracteristicii sociale, Is:

40
 n n
∑ ui ∑ ui ⋅ ki
i =1 i =1
Is = sau I s = n
, (2.21)
n
∑ ki
i =1

în care:
ui este utilitatea caracteristicii sociale (cuprinsă între 0 şi 1);
ki – coeficient de importanŃă acordat caracteristicii sociale;
n – numărul de caracteristici sociale ale produsului.

e) Indicatorul sintetic al caracteristicilor de exploatare

Pentru aprecierea sintetică a caracteristicilor de exploatare se poate folosi indicatorul de
disponibilitate, care are mai multe forme:
- funcŃia de disponibilitate – probabilitatea ca un produs să fie în stare de funcŃionare
la un moment „t”; se calculează în funcŃie de intensitatea de defectare λ şi intensitatea de
reparare µ;
- funcŃia de indisponibilitate – probabilitatea ca un produs să fie în stare de defect la
un anumit moment „t”;
- coeficientul de disponibilitate (disponibilitatea staŃionară) – probabilitatea ca un
produs să fie în stare de funcŃionare la momente îndepărtate de momentul iniŃial;
- coeficientul de indisponibilitate (indisponibilitatea staŃionară) probabilitatea ca un
produs să fie în stare de defect la momente îndepărtate de momentul iniŃial.

2.5.5. Indicatorul complex (integral) al calităŃii

Indicatorul complex (situat în vârful piramidei) trebuie să exprime corespondenŃa între
caracteristicile efective ale produsului şi parametrii de identificare ai nevoii sociale pentru care
a fost creat. El poate fi determinat raportând efectul util (rezultatul) obŃinut „E” la cheltuielile
făcute (pentru realizarea produsului, Cr şi pentru exploatarea produsului, Ce).
Astfel, pentru produsele a căror durată de funcŃionare este sub 1 an, indicatorul
complex se calculează cu una din relaŃiile:

E C + Ce
I= sau I' = r . (2.22)
Cr + Ce E

41
 Dacă durata de utilizare a produsului este mai mare de 1 an, la calculul indicatorului
complex al calităŃii, se va Ńine cont şi de timpul „t”. În acest caz, indicatorul complex se va
determina conform relaŃiei,

n
E1 ·∑ (1 + k n )
t
E(t ) t =1
I= = , (2.23)
Cr + Ce n
C 0 ·(1 + k n ) + C1 ·∑ (1 + k n )
t t

t =1

în care:

E1 este efectul util obŃinut pe timp de un an de utilizare a produsului;

C0 – cheltuieli pentru realizarea produsului;
C1 – cheltuieli anuale de exploatare;
kn – coeficient normativ de eficienŃă economică; în Ńara noastră, kn =0,15;
t – timpul de utilizare a produsului (t = 1, …, n).
n
∑ (1 + k n )
t
Dacă se dă factor comun forŃat şi se simplifică relaŃia cu acesta, se obŃine,
t =1

E1
I= . (2.24)
C0 ⋅
(1 + k n )t + C1
n
∑ (1 + k n )
t

t =1

Dacă se notează,

(1 + k n )t = f (t) , (2.25)
n
∑ (1 + k n )
t

t =1

atunci relaŃia devine:

E1
I= . (2.26)
C 0 ⋅ f ( t ) + C1

ObservaŃie
FuncŃia f(t) se calculează astfel:
t = 1, ⇒ f(1) = 1;

42
 t = 2, ⇒ f ( 2) =
(1 + 0,15)
2
= …;
(1 + 0,15) + (1 + 0,15)2
t=3, ⇒ f (3) =
(1 + 0,15)3 = ….
(1 + 0,15) + (1 + 0,15)2 + (1 + 0,15)3
De regulă, f(t) este tabelat.
***
În vederea analizei se calculează câte un indicator complex, atât pentru produsul nou cât
şi pentru mostra de bază. Se compară cei doi indicatori şi se trag concluziile în legătură cu
calitatea celor două produse.

Exemplu
Dispunem de următoarele date în legătură cu caracteristicile de calitate a două produse:
produsul analizat şi celălalt luat drept mostră de bază, tabelul 2.5. Se cere să se aprecieze nivelul
de calitate al produsului analizat.

Tabelul 2.5
Valoarea indicatorilor simpli şi relativi a produsului analizat şi a celui de bază
Mărimea
indicatorilor Indicatori
Indicatori simpli de calitate
Produsul Mostra relativi
analizat de bază
(+) ProducŃia anuală [mii piese] 240 210 1,143
(–) Cheltuieli efectuate pentru realizarea produsului 500 420 0,900
[mii lei]
(–) Cheltuieli anuale pentru reparaŃii [mii lei] 15 16 1,067
(–) Alte cheltuieli anuale pentru exploatare [mii lei] 295 290 0,983
(+) Durata de funcŃionare [ani] 9 10 0,900

Folosind indicatorii relativi calculaŃi ar fi dificil să se stabilească dacă produsul analizat

este mai bun decât mostra de bază, deoarece doi indicatori relativi sunt supraunitari (nivel
superior calitativ), iar trei reflectă un nivel inferior calitativ.
Pentru a avea o imagine completă în legătură cu toate caracteristicile de calitate se va
calcula indicatorul integral pentru cele două produse:
- pentru produsul analizat:

43
 240 (1 + 0,15)9
I= = 0,5983 ; f (9) = = 0,5569 ;
500 ⋅ f (9) + (15 + 295) 9
∑ (1 + 0,15)
9

t =1

- pentru mostra de bază:

I=
210
= 0,5569 ; f (10) =
(1 + 0,15)10 = 0,17326 .
420 ⋅ f (10) + (16 + 290) 10
∑ (1 + 0,15)
10

t =1

Deoarece indicatorul complex de calitate pentru produsul analizat este mai mare decât cel
pentru mostra de bază, se consideră că noul produs este mai convenabil decât cel luat ca bază de
comparaŃie.

2.5.6. Coeficientul mediu al calităŃii

Pentru aprecierea nivelului de calitate al produselor diferenŃiate pe clase sau sorturi de
calitate se foloseşte coeficientul mediu al calităŃii, în cazul producŃiei omogene, respectiv
coeficientul mediu de calitate generalizat, în cazul producŃiei eterogene.
Coeficientul mediu de calitate k se obŃine ca medie aritmetică a coeficienŃilor pe clase
de calităŃi (ki), ponderaŃi cu cantitatea de produse fabricate pe clase de calităŃi (qi),

n
∑ k i ⋅ qi
i =1
k= n
, (2.27)
∑ qi
i =1

în care:

k i = 0 pentru clasa extra;


ki – are valorile k i = 1 pentru calitatea I;
k = 2 pentru calitatea a II - a;
 i
n – numărul claselor de calitate.

Cu cât valoarea coeficientului este mai mic, cu atât reflectă o situaŃie favorabilă,
deoarece ponderea calităŃilor superioare în totalul producŃiei este mai mare.
Expresia coeficientului mediu de calitate poate fi particularizată pentru perioade diferite
de raportare şi anume:

44
- pentru perioada bază de comparaŃie – se foloseşte indicele „0”,
n

∑k i ⋅ q 0i
k0 = i =1
n
; (2.28)
∑q
i =1
0i

- pentru perioada de plan (indice pl),

n

∑k ⋅q i pli
k pl = i =1
n
; (2.29)
∑q
i =1
pli

- pentru perioada curentă (indice 1),

n

∑k i ⋅ q1i
. (2.30)
k1 = i =1
n

∑q
i =1
1i

Se observă că pentru perioade diferite se modifică numai cantitatea de produse din fiecare
clasă, coeficientul de calitate pe clase rămâne neschimbat.
Prin raportarea coeficienŃilor medii ai calităŃii, calculaŃi pentru perioade distincte, se
obŃine indicele coeficientului mediu de calitate, care arată:
- sarcina de plan în domeniul calităŃii,

k pl
I k pl / 0 = ; (2.31)
k0
- îndeplinirea planului,

k1
I k1/ pl = ; (2.32)
k pl
- dinamica calităŃii,

k1
I k1 / 0 = . (2.33)
k0

Exemplu
Din evidenŃa întreprinderilor comerciale se cunosc următoarele date referitoare la
volumul desfacerilor, realizat şi planificat pentru luna martie a anului în curs, la produsul „A”, pe
clase de calitate, tabelul 2.6:

45
 Tabelul 2.6
CantităŃi livrate în diferite perioade
CantităŃi livrate [mii tone]
Clasa de calitate
Perioada de plan Perioada curentă
EXTRA 800 1000
I 150 200
II 50 0
Total ∑ q pl = 1000 ∑ q1 = 1200

Pe baza datelor prezentate să se calculeze: calitatea medie planificată, realizată şi indicele

de îndeplinire a planului privitor la calitatea produselor.

Rezolvare
- calitatea medie planificată,
3
∑ k i ⋅ q pl i
0 ⋅ 800 + 1 ⋅ 150 + 2 ⋅ 50
i =1
k pl = 3
= = 0,25 ;
1000
∑ q pl i
i =1

- calitatea medie realizată,

3
∑ k i ⋅ q1 i
0 ⋅ 1000 + 1 ⋅ 200
i =1
k1 = 3
= = 0,166 ;
1200
∑ q1 i
i =1

- indicele îndeplinirii planului,

k1 0,166
I k1/ pl = = = 0,664 .
k pl 0,25

Rezultă că a existat o depăşire a îndeplinirii sarcinii de plan cu privire la calitatea medie

de 33,6% (100% - 66,4%), deci s-au satisfăcut în măsură mai mare exigenŃele clienŃilor.

Coeficientul mediu al calităŃii generalizat, k , este un indicator sintetic de calitate

obŃinut ca medie aritmetică a coeficienŃilor medii de calitate ai produselor, k , ponderaŃi cu
valoarea produselor respective:

46
 r
∑ k i ⋅ pi ⋅ qi
i =1
k= n
, (2.34)
∑ pi ⋅ qi
i =1

în care:

ki este coeficientul mediu de calitate a produsului „i”;

pi · qi – valoarea produsului „i”;
r – produse analizate.

Se determină coeficientul mediu generalizat pentru perioade diferite de raportare şi se pot

determina indicii coeficientului mediu generalizat al calităŃii (al sarcinii de plan, planificat, al
dinamicii).

2.5.7. Indicatorii nivelului calităŃii producŃiei industriale

Calitatea producŃiei industriale poate fi privită sub două aspecte:
- calitatea procesului de producŃie, ca factor de influenŃă a calităŃii produselor
industriale;
- calitatea produselor realizate de o întreprindere producătoare, în totalitatea lor.

a) În primul caz, calitatea producŃiei se evaluează doar prin prisma elementelor

procesului de producŃie:
- calitatea materiilor prime şi a materialelor;
- calitatea forŃei de muncă ocupate;
- calitatea mijloacelor de muncă şi a SDV-urilor utilizate.
În acest context trebuie evaluată şi calitatea organizării producŃiei şi a muncii şi luată în
considerare cointeresarea materială a lucrătorilor, ca factor important de influenŃă.
Aceste aspecte, deosebit de importante pentru calitatea rezultatelor proceselor de
producŃie, se iau în considerare când se face analiza calităŃii.

b) Calitatea ansamblului producŃiei industriale reprezintă un aspect deosebit de

important al măsurării calităŃii fiind o premisă obligatorie pentru planificarea, analiza şi
optimizarea acesteia.

47
 Calitatea producŃiei industriale poate fi reflectată cu ajutorul unor indicatori analitici sau
sintetici.
Ca indicatori analitici se pot folosi:
- indicatorii reclamaŃiilor;
- indicatorii rebuturilor;
- indicatorii înnoirii produselor.

Ca indicatori ai reclamaŃiilor se pot utiliza:

• numărul reclamaŃiilor într-o unitate de timp (lună, trimestru, an);
• valoarea produselor reclamate;
• ponderea produselor reclamate în total produse livrate;
• dinamica numărului de reclamaŃii.

Indicatorii rebuturilor sunt deosebit de importanŃi pentru aprecierea calităŃii produselor.

Cei mai utilizaŃi sunt:
• ponderea rebuturilor în costul total al calităŃii producŃiei;
• ponderea rebuturilor în valoarea producŃiei marfă.
Indicatorii înnoirii producŃiei pot fi consideraŃi ca reflectând nivelul calităŃii datorită
ipotezei, în general valabilă, că înnoirea presupune şi ridicarea nivelului calităŃii produselor.
Se pot stabili şi utiliza ca indicatori ai înnoirii producŃiei următorii:
• ponderea valorii produselor noi şi modernizate în totalul producŃiei marfă;
• ponderea numărului de produse noi şi modernizate în totalul produselor din
nomenclatorul de fabricaŃie al întreprinderii;
• numărul produselor noi şi modernizate introduse în fabricaŃie într-un an.

Drept indicatori sintetici ai calităŃii producŃiei industriale se utilizează:

- preŃul mediu de vânzare al producŃiei;
- clasa medie de calitate a producŃiei;
- gradul mediu de utilitate al produselor unei întreprinderi.

PreŃul mediu de vânzare poate reflecta doar o îmbunătăŃire a calităŃii producŃiei

întreprinderii prin creşterea volumului de producŃie de calitate superioară şi prin modificări

48
structurale favorabile acestei producŃii. InformaŃiile sunt totuşi relative deoarece preŃul mai mare
al produselor nu reflectă întotdeauna şi o calitate mai bună.
PreŃul mediu al întregii producŃii se determină cu o relaŃie de forma,

n
∑ pi ⋅ q i
i =1
P= n
, (2.35)
∑ qi
i =1

în care:

qi – cantitatea de producŃie din produsul i;

pi – preŃul de producŃie al produsului i.
Valoarea indicatorului se compară în mai multe perioade de timp, la acelaşi nomenclator,
creşterea putând fi considerată ca o îmbunătăŃire a calităŃii, evident, se vor considera aceleaşi
preŃuri, atât pentru perioada de bază, cât şi pentru cea curentă.

Clasa medie de calitate a producŃiei unei întreprinderi k () este un indicator ce

reflectă corect nivelul calităŃii, numai la unităŃile economice ce realizează produse diferenŃiate pe
clase de calitate. Se determină cu o relaŃie de forma,

n
∑ k i ⋅ qi
k= i =1
n
, (2.36)
∑ qi
i =1

în care: k este clasa medie de calitate a întregii producŃii a întreprinderii;

qi – cantitatea de producŃie din sortului „i” de calitate;
ki – coeficientul clasei de calitate (0 = extra; 1 = cal. I ş.a.m.d.).

Pentru orice fel de produse (diferenŃiate sau nu pe clase de calitate) se poate utiliza, cu
bune rezultate, indicatorul gradul mediu de utilitate al producŃiei, k u , determinat cu o relaŃie
de forma,

49
 n

∑k ui ⋅ qi
ku = i =1
n , (2.37)
∑ qi
i =1

în care: este gradul mediu de utilitate al întregii producŃii a unei întreprinderii;

ku
qi – produsele fabricate de întreprindere în perioada analizată;
kui – gradul de utilitate al produsului „i”.

Probleme propuse
1. Dispunem de următoarele date în legătură cu caracteristicile de calitate a două produse:
unul nou, iar celălalt considerat drept mostră de bază (tabelul 2.7).
Se cere să se aprecieze, printr-un indicator complex, nivelul de calitate al noului produs.

Tabelul 2.7.
Mărimea indicatorilor de calitate
Nr. Mărimea indicatorilor
Indicatori simpli de calitate
crt. Produs nou Mostră de bază
1. ProducŃia anuală [mii piese] 180 170
2. Cheltuieli efectuate pentru realizarea produsului [mii lei] 650 630
3. Cheltuieli anuale pentru reparaŃii [mii lei] 13 12
4. Alte cheltuieli anuale de exploatare [mii lei] 320 310
5. Durata de funcŃionare [ani] 8 8

2. Se cunosc, din darea de seamă periodică, datele centralizate în tabelul 2.8. referitoare
la realizarea calităŃii în perioade diferite de raportare: de plan, de bază şi curentă, la o
întreprindere industrială, pentru produsul A.
Se cere să se calculeze calitatea medie a produsului în cele trei perioade, sarcina de plan,
îndeplinirea planului şi dinamica calităŃii.
Tabelul 2.8.
Volumul producŃiei pe clase de calitate
Clasa de calitate CantităŃi [103m3]
Perioada de plan Perioada de bază Perioada curentă
I 1100 1000 1500
a II-a 350 300 500
a III-a 250 200 0
TOTAL 1700 1500 2000
50
 3. Se cunosc următoarele date referitoare la calitatea medie şi valoarea producŃiei
realizate în două perioade diferite la o întreprindere, pentru trei din produsele care formează
obiectul activităŃii acesteia, tabelul 2.9.

Tabelul 2.9.
Date referitoare la calitatea şi valoarea producŃiei
Coeficientul mediu al Valoarea producŃiei Structura
calităŃii [mii lei] producŃiei [%]
Produsul
ki0 k i1 q i 0 ⋅ pi q i1 ⋅ p i Vi*0 Vi*1
A 0,55 0,50 800 1000 72,73 66,67
B 1,50 1,50 200 100 18,18 6,67
C 1,25 0,75 100 400 9,09 26,66
TOTAL - - 1100 1500 100,00 100,00

Se cere determinarea calităŃii medii a grupei celor trei produse, în cele două perioade
analizate, factorii de influenŃă şi dinamica, atât în mărimi relative, cât şi absolute.

51