Sunteți pe pagina 1din 2

BIOMECANICA ARTICULAŢIEI GENUNCHIULUI

În articulaţia genunchiului se pot efectua cele două tipuri de mişcări caracteristice articulaţiilor
trohleare, flexia şi extensia.

Pe lângă cele două tipuri fundamentale de mişcare, la nivelul genunchiului se mai pot efectua mişcări de
rotaţie şi înclinare.

Flexia - extensia

Flexia este mişcarea prin care faţa posterioară a coapsei se apropie de faţa posterioară a gambei.
Extensia este mişcarea inversă flexiei, în care cele două suprafeţe se îndepărtează una de cealaltă.

Aceste două mişcări se pot efectua prin trei modalităţi:

- deplasarea femurului faţă de tibie

- deplasarea tibiei faţă de femur

- deplasarea simultană a celor două oase

Pe de altă parte, flexia şi extensia nu se realizează în mod separate. Flexia genunchiului este însoţită de
rotaţia interna a tibiei iar extensia de rotaţia externă a acesteia. Acest lucru se datorează formei
suprafeţelor articulare ale articulaţiei femuro-tibiale, care are o conducere osoasă.

Flexia şi extensia se realizează în jurul unui ax transversal care trece prin

cei doi condili femurali.

Datorită inegalităţii suprafeţelor articulare ale femurului şi tibiei (condilii femurali fiind mult mai
dezvoltaţi decât platoul tibial), mişcările de flexie şi extensie se execută pri „rularea” şi „alunecarea”
simultană a condiliolr femurali pe platoul tibial.

Rotula alunecă pe trohleea femurală, coborând în timpul flexiei genunchiului şi ridicându-se în timpul
extensiei acestuia.

În timpul flexiei, meniscurile alunecă dinainte înapoi pe platoul tibial. Meniscul intern se deplasează mai
puţin decît cel extern.

Ligamentele colaterale sunt puse în tensiune în mişcarea de extensie a genunchiului. În mişcarea de


flexie, ligamentul colateral extern se relaxează , în timp ce ligamentul colateral intern rămâne în
tensiune. Aceste două ligamente colaterale limiteză mişcarea de varus ( ligamentul colateral extern) şi
mişcarea de valgus (ligamentul colateral intern).

Ligamentul încrucişat anterior este pus în tensiune în flexie iar cel posterior, atât în flexie cât şi în
extensie. Ligamentele încrucişate limiteză mişcările tibiei faţă de femur în plan antero-posterior.

Rotaţie externă - rotaţie internă


Rotaţia externă este mişcarea în urma căreia vârful piciorului se orienteză către înafară, în timp ce
rotaşia internă este mişcarea opusă, pri care vârful piciorului se orientează către înăuntru.Aceste două
mişcări se efectuază în jurul unui ax longitudinal care trece prin tuberculul intern al eminenţei
itercondiliene a tibiei şi mijlocul epifizei distale a tibiei.

Rotaţia internă şi externă sunt de 15° - 25° (activ) şi de 35° - 40° (pasiv). Trebuie spus însă că există mari
variaţii individuale în ceea ce priveste amplitudinea acestor mişcări.

De asemenea, cele două rotaţii sunt influenţate şi de poziţia genunchiului. Când genunchiul se află în
extensie, rotaţia este de 0°, creşte apoi rapid la începutul flexiei şi devine maximă la 40° - 60° de flexie.

Înclinare externă - înclinare internă

Când genunchiul este semiflectat, tibia poate să execute faţă de femur mişcări de înclinare externă
(valgus) şi mişvări de înclinare internă (varus). Aceste mişcări dispar când genunchiul este în extensie,
fiind împiedicate de ligamentele colaterale ale genunchiului. Mişcările se fac într-un plan frontal şi în
jurul unui ax antero-posterior care trece prin mijlocul epifizei proximale a tibiei.

Muşchii motori ai genunchiului

Flexorii: bicepsul femural şi semimembranosul (flexorii principali), semitendinosul, gemenii, polpliteul,


plantarul subţire, croitorul şi dreptul intern (flexorii accesori).

Extensor: cvadricepsul femural

Rotator extern: bicepsul femural

Rotatorii interni: semimebranosul, popliteul şi muşchii labei de gâscă.