Inainte de a incepe sa vorbim despre importanta zonei Marii Negre privind interferenta istorica actuala

dintre crestini si musulmani, trebue mai intai sa vorbim despre insasi cele doua mari religii. Astel se
cuvine sa incepe cu crestinismul deoarece coronologic este anterior atit ca aparitie ca religie insasi cat si
ca aparitie la Marea Neagra.

Crestinismul este o religie aparuta inPalestina . Creştinismul este una din cele trei religii monoteiste
contemporane, alături de iudaism şi islam. Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub
eticheta globală de "creştini", religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai importantă din
punct de vedere numericCreştinismul este una din cele trei religii monoteiste contemporane, alături de
iudaism şi islam. Considerând împreună catolicii, protestanţii şi ortodocşii sub eticheta globală de .
"creştini", religia acestora este actualmente la nivel mondial cea mai importantă din punct de vedere
numeric. Creştinismul este religia acelora care mărturisesc credinţa în Iisus Hristos, pe care-l recunosc şi-l
cinstesc drept Fiu al lui Dumnezeu şi purtător al unui mesaj universal de mântuire propăvăduită de apostoli.
Sintagma "Fiu al lui Dumnezeu" trebuie înţeleasă aici în sensul dat ei de către creştini, căci ea este veche,
precedând creştinismul

Primul Asediu Arab al Constantinopolului din 674 - 678 a fost un conflict major din
timpul războaielor bizantino-arabe, și a fost unul dintre numeroasele asedii în care apărarea
Constantinopolului a fost testată. Lupta a fost dată între Imperiul
Bizantin și Califatul arab al omeiazilor. Muawiyah I (602 - 680), care a ajuns conducător al imperiului
arab în urma unui război civil, a trimis pe fiul său Yazid I (645 - 683) pentru a asedia
Constantinopolul. Imperiul Bizantin era condus în acel moment de Constantin al IV-lea. În această
bătălie, arabii, în imposibilitatea de a sparge zidurile Teodosiane, au ridicat o blocadă de-a
lungul Bosforului. Apropierea iernii i-a forțat pe asediatori să se retragă pe o insulă la cca. 100 km
distanță.

Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului (717 - 718) a fost un atac combinat pe mare și pe
pământ realizat de arabi în scopul ocupării capitalei Imperiului Bizantin, Constantinopol. Forțele
terestre arabe, conduse de Maslama ibn Abdal Malik, s-au adunat în afara zidurilor masive ale
cetății, dar au fost decimate de o epidemie de ciumă și în cele din urmă distruse de armata bulgară.
Flota arabă a fost distrusă cu focul grecesc și rămășițele sale au fost scufundate ulterior, datorită
unei furtuni care i-a surprins pe arabi în timpul retrager
Încercările arabilor de a cuceri orașul Constantinopol au eșuat, în principal datorită superiorității
navale bizantine, dar și datorită monopolului deținut asupra misterioasei arme incendiare focul
grecesc, a zidurilor de apărare solide și a priceperii unor împărați, precum Leon al III-lea Isauricul
(717 - 741) sau Isaurienii (717 - 802). După respingerea atacurilor arabilor, imperiul a început să se
refacă.
Prin 1326, teritoriile din jurul Niceei au căzut în mâinile lui Osman I. A capturat, de asemenea,
orașul Bursa, stabilind o capitală periculos de aproape de Constantinopol. În 1328, Orhan, fiul
lui Osman I, a început asediul de la Niceea, care s-a găsit într-o blocadă intermitentă încă din 1301.
Otomanii nu aveau capacitatea de a controla accesul în oraș din cauza portului de pe malul lacului.
Ca urmare, asediul a durat mai mulți ani.
În 1329, împăratul Andronic al III-lea Paleologul a încercat să spargă asediul. A condus o forță
pentru a-i îndepărta pe turci departe de Niceea, cât și de Nicomedia. După câteva succese minore,
cu toate acestea, armata a suferit o înfrângere la Pelekanon și s-a retras. Când a devenit clar că nici
o forță imperială nu ar fi capabil să restabilească frontiera și să-i oblige pe otomani să se retragă,
orașul a căzut în 1331