PUNEREA ÎN EVIDENŢĂ A EFECTULUI DE SERĂ

GENERALITĂŢI

Temperatura medie la suprafaţa Pământului este de aproximativ 288K. Pământul

absoarbe fotonii de înaltă energie (radiaţia cu lungime de undă mică) proveniţi de la
Soare, aceştia fiind responsabili în stabilirea climei şi desfăşurarea vieţii. Căldura evacuată
este radiată în spaţiul rece sub formă de radiaţii cu lungime de undă mare.
Încălzirea globală se referă la creşterea temperaturii medii la suprafaţa
Pământului. Astfel, prin “efect de seră” atmosfera permite pătrunderea luminii ce vine de
la Soare, dar absoarbe radiaţia infraroşie de la suparafaţa Pământului, atmosfera
comportându-se ca o pătură ce absoarbe căldura. După cum se ştie, viaţa pe Pământ nu
ar putea exista fără această încălzire produsă de efectul de seră.
Gazele majoritare din atmosferă, azotul şi oxigenul, sunt transparente atât pentru
radiaţiile care vin de la Soare, cât şi pentru cele reflectate de suprafaţa Pământului. Prin
urmare, ele nu contribuie la încălzirea globală.
Anumiţi constituenţi minoritari din atmosferă (bioxidul de carbon, vaporii de apă,
metanul), precum şi de alte substanţe existente în atmosferă (ozonul, FC-urile, oxidul de
azot) absorb radiaţia infraroşie emisă de suprafaţa caldă a Pământului, apoi o reemit, atât
în păturile superioare ale atmosferei, cât şi spre suprafaţa caldă a acestuia. Absorbţia şi
reemisia continuă până când o parte din radiaţie scapă în spaţiul rece (Fig. 1). Atmosfera
captează radiaţiile IR cu o anumită lungime de undă, acţionând ca o “platoşă de sticlă” şi
producând “efectul de seră”. De aceea, aceste gaze au primit numele de “gaze de
seră”.
Gazele de seră sunt eliberate natural în timpul proceselor geologice şi în timpul
activităţii metabolice a fiinţelor vii. În ultimul timp, activitatea industrială a condus la
creşterea concentraţiei gazelor de seră la suprafaţa Pământului.
Vaporii de apă au, alături de CO2, un rol important în încălzirea globală. În timp ce
bioxidul de carbon este distribuit aproximativ uniform în atmosferă, cantitatea de vapori de
apă variază în timp şi în spaţiu.

1
 Atât teoria, cât şi experienţa indică faptul că sistemul Pământ-atmosferă se află într-
o stare staţionară în care radiaţia absorbită şi cea emisă se echilibrează pe parcursul unui
an. Când are loc o modificare a proceselor de absorbţie şi de emisie, ca în cazul creşterii
cantităţii gazelor de seră, clima se modifică.

Radiaţie reflectată
Radiaţie solară Radiaţie captată
de suprafaţa Radiaţie
incidentă prin “efectul de
Pământului care scapă
seră”

Atmosfera

Suprafaţa
Pământului

Fig. 1
Efectul de seră

Secolul douăzeci a fost mai cald decât orice alt secol din anul 1400 încoace, valorile
temperaturilor dinainte de 1400 fiind inadecvate pentru a se putea face o comparaţie.
Continua încălzire globală şi posibilele probleme pe care aceasta le poate genera, a
determinat formarea în 1988 a unui comitet internaţional, format din 2500 de cercetători,
care să observe modificările climei (IPCC-International Panel on Climate Changes).

PRINCIPIUL FIZIC AL METODEI

În acest experiment vor fi folosite drept “sere”, sticle transparente de doi litri. O
parte din sticle vor fi tăiate la partea superioară şi acoperite cu folie transparentă iar

2
celelalte vor fi tăiate în apropierea bazei pentru a cuprinde în interiorul lor o cantitate mai
mică de aer şi vor fi folosite în experiment pe post de martor.
Pereţii din plastic sau din sticlă ai unei sere permit transmiterea cu uşurinţă a
radiaţiei din domeniul vizibil şi infraroşu apropiat, dar devin opaci pentru radiaţia din
infraroşul îndepărtat. Temperatura reflectă proprietăţile radiative şi capacitatea efectivă de
izolare a foliei de plastic cu care se acoperă sticlele în partea superioară.
Acesta este un model simplu de evidenţiere a efectului de seră, analog capacităţii
atmosferei de a absorbi căldura.
În concluzie, “efectul de seră” permite energiei solare să intre în
atmosferă, dar împiedică radiaţiile IR cu o anumită lungime de undă să o
părăsească, determinând creşterea temperaturii la suprafaţa Pământului.
Explicaţia este dată de legea lui Wien: produsul dintre lungimea de undă max la
care intensitatea radiaţiei emisă de un “corp negru” este maximă şi temperatura absolută
a acestuia T, este o constantă. (VEZI REFERATUL NR. 5)

PROCEDEUL EXPERIMENTAL
- Se taie jumătate din numărul de sticle la partea superioară, iar cealaltă jumătate la 10
cm de la bază.
- Se acoperă sticlele mai înalte cu folii de plastic transparent.
- Temperatura se determină cu ajutorul a două termocupluri introduse în sticla acoperită şi
în sticla martor.
- Se expun sticlele unei surse de lumină (Fig. 1) fără să le modificăm poziţia, timp de 30
min, respectiv 50 min, după cum expunerea se face în lumina solară directă, sau în lumina
provenită de la un bec de 1000 W.
- Se notează observaţiile înainte, în timpul şi după perioada în care sticlele sunt expuse la
sursa de lumină, pentru mai multe situaţii:
1. Testarea efectului de seră asupra temperaturii solului uscat:
- Se foloseşte aceeaşi cantitate şi acelaşi tip de sol uscat în sticla
acoperită şi în sticla martor.

3
 - Se notează momentele de timp  la care temperatura a mai
crescut cu un grad deasupra solului, în fiecare din cele două sticle.

te
rmo
metru

c
apacde
plas
tic
trans
paren
t
te
rmo
metru vasd e
pla
stic
tra
nsparen
t

pă
m â
nt
pă
m â
nt

Fig. 1

2. Testarea efectului de seră asupra temperaturii apei:

- Se foloseşte aceeaşi cantitate de apă în în sticla acoperită şi în
sticla martor, având grijă ca termometrele să pătrundă în apă
la aceeaşi adâncime.
- Se notează momentele de timp  la care temperatura a mai
crescut cu un grad în fiecare din cele două sticle.
3. Testarea efectului de seră asupra apei îngheţate:
- Se introduce în sticla acoperită şi în sticla martor o cantitate de
apă încât să ajungă la acelaşi nivel iniţial de 7 cm. Nivelul se
marchează cu ajutorul unui marker permanent.
- Se adaugă 6-12 cuburi de gheaţă în fiecare sticlă.
- Se marchează nivelul h al apei în cele două sticle, la intervale
de timp egale, până când întreaga gheaţă s-a topit. În această

4
 situaţie modificarea nivelului apei este mai importantă decât
diferenţele de temperatură.
Datele se trec în tabelul cu date experimentale.

TABEL CU DATE EXPERIMENTALE

SOL USCAT APĂ APĂ SĂRATĂ APĂ+GHEAŢĂ
Sticlă Sticlă Sticlă Sticlă Sticlă Sticlă Sticlă Sticlă
neacoperită acoperită neacoperită acoperită neacoperită acoperită neacoperită acoperită
t  t  t  t  t  t  h  h 
(°C) (min) (°C) (min) (°C) (min) (°C) (min) (°C) (min) (°C) (min) (cm) (min) (cm) (min)

0 0 0 0 0 0 0 0
. . . . . . . .
. . . . . . . .
. . . . . . . .
50 50 50 50 50 50 50 50

Reprezentaţi grafic t() pentru fiecare din primele trei situaţii, precum şi nivelul apei
în funcţie de timp, h(), pentru ultima situaţie.

Explicaţi şi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. Este temperatura medie la suprafata Pământului în continuă creştere?
2. Încălzirea globală este cauzată de evenimente naturale sau de activităţile umane?
3. Dacă temperatura Pământului devine mai mare, cum ne va afecta acest lucru?

Reluaţi experimentul folosind:

- sol umed în loc de sol uscat,
- sticlă verde în loc de sticlă transparentă,
- fluxuri variabile de lumină (variind tensiunea la bornele becului).