Abces dentar – Colectare de puroi, bine delimitatã de țesuturile din jur, formatã în urma dezintegrãrii

țesuturilor, de obicei sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari. – Sursa DEX ’98
Albire dint – este procedura prin care obtinem o nuanta mai deschisa a dintilor. Albirea dintilor se face
in cabinet sau acasa. Folositi doar agentii de albire propusi de catre medicul dumneavoastra.
Alveolita – inflamatie acuta sau cronica a alveolei dintelui, ce poate aparea uneori dupa extractie.
Amalgam dentar – combinatia argintului cu mercurul da un material care este folosit in obturatiile
dentare.
Amprenta dentara – mulaj al unui dinte sau al tesutului inconjurator.
Anestezic – un medicament utilizat de medicul stomatolog pentru a diminua sau suprima durerea
pacientului in timpul anumitor interventii stomatologice.
Antseptc – o substanta care combate dezvoltarea germenilor patogeni.
Apex – varful radacinii dintelui.
Aspirator – dispozitiv folosit pentru indepartarea salivei din cavitatea bucala.
Ata dentara – ata subtire care se introduce printre dinti pentru a indeparta resturile alimentare.
Bont dentar protetc – un dinte sau un implant utilizat pentru a sustine protezele dentare fixe sau
mobile.
Bruxism – scrasnirea sau strangerea din dinti.
Boala parodontala – inflamatie a parodontiului ( tesuturilor gingivale si/sau parodontale ), adica a
tesutului de sustinere a dintelui.
Canal radicular – reprezinta spatiul din interiorul radacinii unui dinte care contine tesutul pulpar; in
canalul radicular se gasesc vasele de sange si nervii
Carie dentara – macinarea smaltului si a dentinei de cauza bacteriana.
Ciment dentar– un material special utilizat pentru fixarea unei coroane.
Cement – tesut care acopera radacina dintelui.
Compozit – material de reconstructie folosit la obturatii dentare. De asemenea exista si coroane din
materiale compozite.
Cosmetca dentara – disciplina a stomatologiei care necesita cunostinte amanuntite si un ochi artistic.
Consultate dentara – examinarea pacientului de catre medic pentru punearea diagnosticului si indicarea
metodelor de tratament.
Coroana dentara – o capa care se pune pe un bont dentar. Aceasta va reface dintele. Cand lipsesc dinti
este realizata o punte ( mai multe coroane ).
Cuspid – partile protuberante ale suprafetei de masticatie a unui dinte.
Detartraj – procedura dentara care ajuta la indepartarea placii bacteriene, a tartrului si a petelor de pe
dinti.
Dentna – strat al dintelui care se afla sub smalt si cement.
Dentte primara – cunoscuti si sub denumirea de „dinti de lapte” sau dantura temporara.
Endodonte – ramura a stomatologiei care trateaza leziuni sau afectiuni ale pulpei sau nervilor dintelui.
Fateta – un material (compozit sau ceramica) folosit pentru acoperirea fetelor dintilor.
Gingie – este tesutul care inveleste dintii.
Gingivectomie – extirparea sau indepartarea gingiei.
Gingivita – gingivita reprezinta stadiul initial al unei afectiuni a gingiei. Gingiile devin rosii, umflate si
sangereaza cu usurinta.
Halena – reprezinta respiratia urat mirositoare. Ea poate fi cauzata de prezenta cariilor, afectiunile
parodontale, fumat sau probleme respiratorii.
Implant dentar – Implantul dentar este o piesa de metal, cel mai adesea un surub, care este plasat in
osul maxilarului sau al mandibulei (in locul unei foste radacini dentare), pentru a ajuta la inlocuirea unuia
sau mai multor dinti lipsa.
Mandibula – os inferior al cavitatii bucale.
Maxilar – osul superior al cavitatii bucale.
Molari – dinti situati posterior care au coroane mari si suprafete largi de masticatie.
Obturate dentara – astuparea cavitatii unui dinte. „In popor” este folosit termenul de „plomba”.
Ortodont – medic stomatolog specialist care corecteaza iregularitatile dentare aducand dintii in pozitia
corecta.
Profilaxie dentara – procedura medicala care prin detartraj si lustruire este indepartata placa bacteriana,
tartrul si pigmentii.
Proteza dentara – piesa protetica care inlocuieste unul sau mai multi dinti. Este un termen cu sens larg
reprezentand punti dentare, proteze dentare sau obturatii.
Palat – partea superioara a cavitatii bucale care separa cavitatea bucala de cea nazala.
Pedodont – medic stomatolog specialist care trateaza copii.
Periapical – zona din jurul varfului radacinii dintelui.
Pericoronarita – inflamatie a tesutului gingival din jurul coroanei dintelui intalnita frecvent la nivelul
molarului trei.
Parodontu – tesutul de sustinere a dintilor.
Paradontolog – medic dentist specialist care trateaza afectiunile tesuturilor de sustinere a dintilor.
Parodontta -inflamatia tesutului de sustinere a dintilor. Se caracterizeaza prin mobilitate dentara.
Placa dentara -depuneri de substanta care se acumuleaza pe suprafata dintilor.
Portelan dentar -ceramica dentara este materialul modern de restaurare a dintilor.
Pivot dentar – este un dispozitiv corono-radicular cimentat in canalul radicular avand rol de sustinere si
retinere a materialului de restaurare sau a unei coroanei.
Punte dentara -repezinta o metoda de proteza fixa in cazul lipsei unor dinti. Orice punte dentara are cel
putin doi dinti stalpi.
Pulpotomie – indepartarea unei portiuni a pulpei in scopul mentinerii vitalitatii pulpei ramase.
Radiografie panoramica -radiografie care cuprinde ambele maxilare in acelasi film.
Rebazare – procesul de refacere a suprafetei ( mucozale ) protezei dentare ca urmare a retractiei
mucoasei.
Radacina dentara- partea anatomica a dintelui care este localizata in alveola.
Smalt dentar- parte a dintelui care acopera coroana dentara. Smaltul este substanta cea mai dura din
organism.
Stomatta – Stare patologica constand in inflamarea mucoasei cavitatii bucale.
Tartru – amestec sedimentar care se pune pe suprafata dintilor in special in zonele de varsare a glandelor
salivare.
Trismus – Contractie spastica involuntara a muschilor mandibulei care impiedica deschiderea gurii.
Xerostomie – Senzatie de uscare a gurii datorita unei insuficiente salivatii.