Intoxicaţia acută h2S

În intoxicaţia acută apar:

i. fenomene nervoase precum :

i. anxietate
ii. cefalee
iii. amețeli
iv. excitație urmată de depresie
v. somnolență
vi. ataxie
vii. confuzie
viii. amnezie
ix. delir
x. convulsii
xi. encefalopatie
xii. demență
xiii. halucinații
xiv. parestezii.

ii. fenomene respiratorii precum :

i. tuse cu expectorație adesea sanguinolentă
(hemoptizie),
ii. dispnee,
iii. rinită,
iv. durere retrosternală,
v. bronșită,
vi. pneumonie,
vii. expirație cu miros de ouă stricate.

iii. fenomene digestive precum :

i. salivație,
ii. greață,
iii. vărsături,
iv. diaree,
v. colici abdominale.

iv. fenomene cardiace precum :

i. aritmie cardiacă,
ii. bradicardie sinusală,
iii. HTA urmată de hTA,
iv. depresie miocarică.

v. fenomene oculare precum :

 i. fotofobie,
ii. tulburări de vedere,
iii. lăcrimare,
iv. conjunctivite,
v. keratoconjunctivite.

vi. alte fenomene precum :

i. cianoză,
ii. hipotermie,
iii. mioglobinurie,
iv. iritare dermică.

Dozarea hidrogenului sulfurat

Metoda colorimetrica
H2S reacționează cu p-aminodimetilanilina, în prezența ionului de Fe3+ ca
oxidant și formează albastru de metilen (e o pulbere verde inchis, iar
când e dizolvat în apă dă o culoare albastră):

albastru de metilen
A.Tratamentul intoxicaţiei cu hidrogen sulfurat.
Măsuri de prim ajutor.
Se scoate pacientul din mediul toxic şi se aşează în repaus fizic.
Se acordă respiraţie artificială, oxigenoterapie, aer pur. Nu se aplică
respiraţia “gură la gură”, deoarece poate fii periculoasă pentru salvator.
Se face decontaminarea cutanată prin spălarea tegumentelor cu
apă și săpun și decontaminarea oculară prin spălare cu apă sau clorură
de sodiu
14 %0, se aplică antibiotice locale și hidrocortizon.
 Tratament cu antidoturi.
-administrare de methemoglobinizante în maxim 5-10 minute de la
intoxicare (nu se administrează tiosulfat de sodiu): albastru de metilen
1% 5ml i.v., nitrit de amil inhalator sau nitrit de sodiu 3%, 10 ml, i.v. lent.

Tratament simptomatic.
Combaterea acidozei prin administrarea de bicarbonat de sodiu 2-3
mEq/kg corp și reechilibrare hidroelectrolitică.
Se administrează analeptice cardiorespiratorii și se combate edemul
pulmonar. Se administreaza antibiotice de protecție.

B.Simptomatologia intoxicaţiei cu oxizi de azot (N2O, NO, NO2, N2O3,

N2O4, N2O5).
Intoxicaţia acută.
Protoxidul de azot (N2O) este un toxic de tip narcotic (stare uşoară
de beţie, delir, halucinaţii, narcoză asfixie). Apare dispneea, cianoza şi
facies palid.
Monoxidul şi dioxidul de azot produc cefalee, greţuri, tuse, tuse,
dispnee, care precede edemul pulmonar acut (cianoză, raluri bronşice).

Dozarea oxizilor de azot

Principiu: Oxizii de azot dau cu apa si hidroxizii cantitati
echimoleculare de acid azotic si acid azotos. Acidul azotos diazoteaza
acidul sulfanilic in medi acid la 0-50C, sarea de diazoniu formata se
cupleaza cu α-naftilamina cu formarea unui compus diazo de culoare
rosie stabila, colorimetrabil la 500nm. Sensibilitatea metodei: 0.1 μg/ml
 SO3H SO3H +
+ HNO2 +CH3COOH CH3COO-
-2H2O
NH2 N N

+2H2O
-CH3COOH
NH2

SO3H

N N NH2

B.Tratamentul în intoxicaţia cu oxizi de azot.

Măsuri de prim ajutor.
Se scoate pacientul din mediu toxic şi se aşează în repaus absolut
deoarece orice efort poate declanşa edemul pulmonar. Tegumentele se
spală cu apă.
Lavaj traheobronsic si aerosoli alcalini cu bicarbonat de sodiu 5%
Se aplică oxigenoterapie şi tratament simptomatic.
Se administrează bronhodilatatoare inhalatorii pentru combaterea
bronhospasmului şi i.v. soluţie alcalină pentru combaterea hipovolemiei.
Antibioterapie de protectie.
Dupa remiterea simptomatologiei bolnavul trebuie urmarit in spital
inca 2-3 saptamani.

1. Simptomatologia intoxicaţiilor cu monoxid de carbon.

Intoxicaţia acută.
 Intoxicaţia acută se manifestă prin tulburări neuropsihice,
cardiovasculare şi respiratorii şi presupune existenţa a 3 faze:
-Faza iniţială.
Se manifestă prin cefalee, vâjâieli în urechi, apoi stare ebrioasă,
pierderea capacităţii de a acţiona şi de a judeca. Apare dispneea de
efort. Victima este incapabilă să se salveze.

-Faza comatoasă.
Se manifestă de la obnubilare până la comă profundă, calmă sau
agitată. Tulburări de tonus, tegumente cianozate, leziuni cutanate,
tahipnee, edem pulmonar. Tahicardie cu tulburări de ritm şi de
conducere. Apare hipertermia, hipersudoraţia şi se instalează acidoza
metabolică. Rabdomioliză şi necroză musculară, insuficienţă renală prin
mioglobinurie.

-Moartea.
Moartea survine în 20-25% din cazurile grave, prin colaps
cardiorespirator.
În caz de supravieţuire apar complicaţii: edem pulmonar acut,
infarct miocardic acut, embolii pulmonare, bronhopneumonii, tulburări
neuropsihice (se instalează în prima lună de la intoxicaţie “sindromul
postinterval” manifestat prin stare confuzională sau demenţială, urmată
uneori de moarte).
Dozarea monoxidului de carbon din aer prin metoda cu clorura de
paladiu.
Principiu metodei: Monoxidul de carbon reduce clorura de paladiu
(II) la paladiu metalic iar excesul de clorura de paladiu (II) se determina
colorimetric la 470 nm cu iodura de potasiu în exces, sub forma de
tetraiodopaladat dipotasic, de culoare rosie-bruna. Sensibilitatea metodei
este de 1mg/ml. Pot interfera si alti reducatori din aer (H2S, SO2,
aldehide).
CO + PdCl2 + H2O Pd + CO2 + 2 HCl

PdCl2 + 4 KI K2[PdI4] + 2 KCl

culoare rosie-bruna
1. Tratament.
Evacuarea pacientului din mediu toxic.
Oxigenoterapie izobară sau hiperbară cu oxigen umidificat, până
când concentraţia de HbCO scade sub 15-20%. Oxigenoterapia
hiperbară se aplică când concentraţia de HbCO este mai mare de 30%.
Combaterea hipertermie prin împachetări reci (hipotermia reduce
necesarul de oxigen al organismului).
Combaterea edemului şi a colapsului.
Combaterea acidozei (se administrează bicarbonat de sodiu 13‰
doar în cazul în care pH-ul scade sub 7,15).
Protejarea SNC (administrare de piracetam, vitaminele B).
Reechilibrare electrolitică şi antibioterapie pentru prevenirea
infecţiilor.

Observaţie!
Sunt contraindicate analepticele cardiace (cresc necesarul de
oxigen) şi deprimantele ale centrului respirator (barbiturice, opiacee,
tranchilizante).
2. Simptomatologia intoxicaţiilor cu arsen si compusi.

Intoxicaţia acută.
Acţiunea toxică a arsenului şi derivaţilor săi este îndreptată asupra
sistemului gastro-intestinal şi sistemului nervos central.
După ingestie, iniţial apare senzaţie de gust acru, iritaţii ale
mucoasei bucale, vomă; ulterior se adaugă dureri abdominale şi
musculare, diaree, convulsii. Acţiunea predominantă asupra sistemului
nervos central se manifestă prin pierderea cunoştinţei, convulsii, comă,
paralizia centrului respirator. În funcţie de intensitatea intoxicaţiei
moartea survine fie în primele ore de la ingestie, fie în câteva zile.
 La autopsie se constată edem şi stază cerebrală, leziuni ale
mucoasei intestinale şi ale stomacului, modificări distrofice la nivelul
miocardului, rinichilor şi al ficatului. Sunt posibile şi alte manifestari.
Forma supraacuta - sindrom holeriform (varsaturi dureroase, diaree
profuze sanguinolente), oligurie, colaps.
Forma acuta - varsaturi (cu miros de usturoi), dureri, abdominale,
diaree, facies cenusiu, stare generala alterata, lipotimii, hipotensiune
arteriala, colaps. Frecvent apar un rash scarlatiniform si febra. Dupa 2-3
zile apare sindromul de hepato-nefrita toxica (oligurie, albuminurie,
hepatomegalie moderata, icter, azo-temie, obnubilare).
Forma atenuata - circumstantele etiologice, gustul de usturoi,
tulburarile digestive, sindromul hepato-renal moderat sugereaza
diagnosticul acestei forme.
Determinarea colorimetrica.
Principiul metodei: acidul arsenios se oxideaza cu apa de brom la
acid arsenic, iar acesta reactioneaza cu molibdatul de amoniu in acid
sulfuric, cu formarea albastrului de molibden, colorimetrabil.

H3AsO3 + 3 Br2 + H2O → H3AsO4 + 2 HBr

H3AsO4 + 12 (NH4)2MoO4 + 21 H2SO4 → (NH4)3(AsMo12O40) +

+ 21 NH4HSO4 + 12
H2O

1. Tratament.
Dimercaprol (B.A.L.) este antidotul care, gratie gruparilor sale
sulfihidrilice, formeaza cu arsenul compusi netoxici.
Spalatura gastrica cu apa, urmata de un pahar de lapte sau solutie
de tiosulfat de sodiu (hiposulfit de Na).
Provocare de varsaturi, administrare de purgativ salin.
Combaterea durerilor abdominale cu Mialgin.
Tratamentul insuficientei circulatorii acute.
Reechilibrare hidro-electrolitica.

1.Simptomatologia intoxicaţiei acute cu Hg

Hg elemental: inhalare
-Tuse, răceală, febră, cefalee, mialgii, pneumonie interstiţială, fibroză
-Tremor
-Eretism: anxietate, labilitate emoţională, iritabilitate, delirium, simptome
Parkinsoniene
-Stomatite, gingivite, chelite

Hg anorganic
-Iritare GI, hemoragii gastrice, diaree sangvinolentă
-Insuficienţă renală acută
-Tremor
-Colaps cardiovascular
-Eretism

Hg organic
-Simptome SNC: pareze, tremor, ataxie, disartrie, dementă
-Expunere fetală: anormalităţi, cataracte, pierdere în greutate,
anormalităţi SNC

Dozarea colorimetrica a mercurului din urina cu ditizona.

Mineralizarea probelor:
Se măsoară p ml urină într-un flacon de 250 ml, se adaugă 5 ml
acid sulfuric concentrat şi 15 ml permanganat de potasiu, soluţie
saturată. Se încălzeşte pe baie de nisip (moderat, astfel încât lichidul să
nu ajungă la fierbere), acoperind flaconul cu o sticlă de ceas. Se
continuă încălzirea până când lichidul devine limpede, având un
precipitat brun la fund. Dacă se consumă tot permanganatul, se mai
adaugă câţiva ml şi se continuă încălzirea flaconului până când lichidul
nu se mai decolorează.
După răcirea lichidului, acesta se filtrează şi se aduce volumul la o
valoare fixă (V - volumul total al mineralizatului) cu apă.
Se prelucrează în continuare n ml mineralizat. Se reduce excesul
de permanganat adăugând 5 ml acid sulfuric (1:1) şi încălzind proba 1-2
minute pe baie de apă. Dacă persistă culoarea roz a permanganatului,
se adaugă hidroxilamină 10%, picătură cu picătură, până la obţinerea
unei soluţii incolore. Se lasă proba în repaus cel puţin o oră.

Principiu metodei:
Dupa mineralizare, mercurul Hg2+ formeaza cu ditizona
(difeniltiocarbazona) la pH = 1.5 – 2, un complex de culoare rosie-
portocalie, colorimetrabil la 490nm. Sensibilitatea metodei: 0.1μg/ml.
 NH NH
N NH NH N
C S + Hg2+
C S Hg S C
NH NH - 2 H+
N N N N

3.Tratamentul intoxicatiei acute

-Decontaminare
-Nivelele urinare sunt corelate expunerea la Hg anorganic,
-Nivelele urinare nu sunt corelate cu expunerea la Hg organic
(nivelele plasmatice sunt corelate)
-Nivelul sanguin normal < 10μg/dl, tratamentul se impune când
avem valori peste 35μg/dl
-Monitorizarea funcţiei respiratorii
-Antidot este DMP sau D-penicilamină
Simptomatologia intoxicaţiilor cu Pb.

Intoxicaţia acută.
Se produce o anemie, granulatii bazofile in eritrocite cu o crestere
a porfirinei eritrocitare si cresterea sideremiei. Se produc leziuni
vasculare in special la nivelul sistemului nervos central (SNC) afectand
structurile profunde. De asemenea, apar si leziuni la nivelul nervilor
periferici determinand degenerescenta mielinei din structura axonilor.
Leziunea renala poate determina insuficienta renala cronica (IRC) cu
hipertensiune arteriala (HTA) .

Semne clinice in intoxicatia cu plumb anorganic sunt:

- iritatii gastrointestinale: greturi, varsaturi;
- dureri abdominale;
- crampe musculare, slabiciune musculara;
- parestezii;
 - coma.
Inhalarea unei cantitati de oxid de plumb determina: sete, colici
abdominale, varsaturi, fenomene nervoase, crize hemolitice ce duc la
aparitia hemoglobinuriei.

Dozarea colorimetrica a plumbului.

Principiu metodei: solutia tratata cu difenilditiocarbazona (ditizona)
la pH = 9-11, formeaza ditizonatul de plumb rosu-portocaliu, solubil in
cloroform, colorimetrabil la 500 nm. Sensibilitatea reacţiei este de
0,1μg/ml.

NH NH
2+
N NH NH N
C S + Pb
C S Pb S
NH NH - 2 H+
N N N N

*Tratament.
Tratamentul consta in spalatura gastrica cu solutie de bicarbonat
1% si sulfat de magneziu (Mg) 1%.
Combaterea durerilor se face cu papaverina, atropina si scobutil.
Se face reechilibrare hidroelectrolitica.
Tratamentul chelator consta in administrarea de D-penicilamina
600 mg/m2, EDTA 1500 mg/m2, Dimercaprol (BAL) 500 mg/m2, Ca EDTA
in doza de 50 mg/Kg/zi (20 mg/min) timp de 5-7 zile.
Atentie la leziunile renale.