Argument

În acest eseu voi scrie despre originalitatea lucrării mele de licență care a fost denumită La
un pas de eșec, la doi pași de izbândă, cu studiul de caz intitulat De la eșecul școlar personal, la
deficiențe sistemice1, lucrare prezentată în sesiunea din septembrie 2017, Universitatea din
București, Facultatea de Litere - Departamentul de Comunicare și Relații Publice, având ca punct
de pornire și de studiu comunicarea care se desfășoară la școală între cadrul didactic și școlarul
mic (învățământ primar) și rolul pe care aceasta îl are în formarea viitorului adult și cum poate
influența în bine sau în eșec debutul și întregul parcurs școlar al acestuia.
Pentru partea teoretică am avut la îndemână o bibliografie generoasă, scrisă de autori din
spațiul românesc dar și din cel internațional, de autori celebri care au scris despre educație, despre
psihologia educației, despre modele alternative de educație și nu numai. Nu în ultimul rând m-am
bazat pe informațiile obținute din mediul online (atât forumuri și social media, cât și site-uri
dedicate, reprezentând instituții și/sau modele de educație), unde am găsit informații utile după
care m-am documentat pentru a reda cât mai fidel tot ceea ce am vrut să redau în teză și în studiul
de caz.
Cercetarea pe care am făcut-o în partea a doua a acestei teze de licență, atât cea primară -
prin chestionarele pe care le-am distribuit anumitor grupe atent selecționate, focus grup și prin
observație participativă (întâlniri cu părinții, ședințe, discuții cu conducerea, dezbateri), cât și
cercetarea secundară - prin bibliografia avută la îndemâna și materialele existente online, a scos la
suprafață atât avantajele și dezavantajele sistemelor de educație, lacunele sistemului de învățământ
tradițional românesc, dar și ce își doresc părinții pentru copiii lor și cum ar trebui să fie actul
didactic și pedagogic.
În ce măsură a fost această lucrare originală?
Așa cum regăsim în lucrarea curriculum-cadru Deontologie Academica2, scopul cercetării
științifice este realizarea și aducerea de cunoaștere nouă, iar lucrarea mea s-a axat atât pe studii
care au fost făcute anterior dar aducând totodată cunoaștere noua datorită modului și segmentului
pe care a fost făcută cercetarea. Deci originalitatea, în cazul de față, nu presupune neapărat tratarea
unui subiect sau a unei teme care nu au mai fost abordate de nimeni până în prezent, ci prin ea au

1
Loredana Mariniuc, La un pas de eșec, la doi pași de izbândă. Universitatea din București: 2017.
2
Andrei Avram, Cătălin Berlic et. al.. Deontologia Academică, curriculum -cadru, Universitatea din București.

1
fost asimilate, nuanțate și expuse într-o manieră personală toate informațiile științifice și teoretice
existente în acest sens, precum și concepte și teorii consacrate în acest domeniu. Totodată am
corectat și combătut unele perspective expuse anterior și am promovat și susținut o perspectivă
proprie asupra unor aspecte din domeniu. Onestitatea intelectuală a fost respectată, în sensul că am
respectat toate normele de citare și de redactare științifică, de întocmire a bibliografiei, rezultatul
final fiind produsul eforturilor mele de a pune cap la cap informațiile respectând întru totul
procedurile. Am reinterpretat niște teorii existente dar puse în alt context, cu rezultate diferite prin
prisma respondenților la chestionare, informațiile au fost sintetizate în funcție de răspunsuri și de
categoria respondenților, am făcut o analiză critică asupra unor lucruri care nu au fost spuse sau
scoase la suprafața anterior, cel puțin nu așa de evident.
Anumite răspunsuri au fost inedite sau chiar diferite din punct de vedere statistic, fiind un
domeniu atât de delicat mai ales în ultima perioadă, respondenții au dat răspunsuri poate în
premieră - ca sinceritate, bazate pe experiență recentă (în colectivitate, în grupul de lucru, în raport
cu sine) și pe dorința de a scoate la iveală toate problemele din sistem.
Și, de ce nu, originalitate în experiență: propria mea experiență care a condus la elaborarea
acestui studiu în funcție de abilitățile de gândire creativă personală au constituit o sursă de
originalitate.
În ce măsura experimentele/chestionarele utilizate au pus probleme în etica
cercetării?
Pentru a putea reda cât mai bine acest lucru m-am bazat atât pe conceptele teoretice
studiate, cât și pe informațiile culese prin intermediul cercetării pe care am efectuat-o
(chestionare), păstrând totodată și reperul personal -cu argumentele pe care le-am strâns de-a
lungul timpului. Sper ca în urma implicării mele teoretice, a chestionarelor realizate, a observației
participative și a incidentelor personale am putut trasa conturul unei probleme care ne privește pe
toți: nu cumva sistemul școlar românesc descurajează relaționarea autentică dintre dascăl și copii
cu consecințe dezastruoase asupra performanțelor școlare ale acestora? Nu cumva la rădăcina
răului stă descurajarea sistematică a copilului de a se exprima prin raport cu educatorul și prin
raport cu conținutul (educațional) al mesajelor pe care acesta îl propune?
Nu în ultimul rând, pot spune ca am avut o amplă observație participativă care s-a
desfășurat pe o perioada de mai bine de un an de zile, făcând focus- grupuri intre părinți, discuții
on-line, întâlniri în curtea școlii la care am dezbătut aceste probleme care ii afectau în principal pe

2
copiii noștri și care părea să fie o problemă oarecum generalizată. Mi-am permis să aduc în discuție
și această metodă de cercetare - dacă prezintă anumite probleme din punct de vedere etic - pentru
că a contat foarte mult pentru obținerea rezultatelor, eu fiind în contact permanent și nemijlocit cu
alte mame care împărtășeau aceste probleme și în urma acestora am putut lua niște decizii în folosul
copiilor.
Pentru a putea face o analiză despre sistemul de învățământ tradițional și sistemele
alternative din spațiul românesc, am recurs la o metoda de cercetare cantitativă, aplicând tehnica
chestionarului. Cercetarea cantitativă, deși NU este una care să ne permită accesul la pârghiile
profunde ale opiniilor celor intervievați, rămâne totuși foarte utilă pentru surprinderea unor trend-
uri de opinie, datele putând fi analizate din punct de vedere statistic. Am întocmit un chestionar cu
26 de întrebări atât închise de genul grilă cu o singură variantă de răspuns, scală sau cu răspuns
deschis, lăsând liberă exprimarea și dimensiunea textului de la comentariu. Chestionarul a fost
distribuit online în grupul specific, adresându-se explicit părinților cu copii cu vârsta de scoală
primară. Chestionarul a fost completat de 51 de părinți (grup format doar din mame, chestionarul
fiind distribuit într-un grup format cu mulți ani în urmă la o categorie de viitoare mame, și nu din
alt motiv, deci majoritatea copiilor sunt de aceeași vârstă), iar rezultatele obținute sunt deosebit de
interesante: se pare că 49% (24 părinți) au ales sistemul de învățământ Waldorf, 38,8% sistemul
tradițional (17 părinți) iar restul alte sisteme de învățământ alternative.

În ce măsură lucrarea a implicat dileme etice (alegerea temei, metode și

desfășurarea cercetării sau formularea rezultatelor?
Alegerea temei a pornit de la blocajele de comunicare pe care le întâlnim la școală având
un motiv personal: cazul propriului meu copil și suspiciunile mele (transformate apoi în ipoteză
de cercetare) referitoare la lipsa de comunicare autentică dintre învățător și elevi, dintre părinți și
educatori și nu în ultimul rând, dintre părinte-părinte.
Ca metodă de cercetare am ales chestionarul, dar am avut în spate doi ani de observație
participativă intensă și nenumărate discuții cu grupuri de părinți care au toate trăsăturile
caracteristice ale unor focus-grupuri, adică acea modalitate relativ simplă, rapidă și ieftină de a
avea un feedback imediat din partea celorlalți participanți la discuție, cea mai accesibilă cale fiind
aceea de a crea o discuție privată (întâlnire închisă) la care participau doar anumiți părinți, având
ca topic o anumită problemă ce necesita discutată, dezbătută și analizată. Am avut, deci, niște

3
subiecte precise de discuții, participanți implicați direct în problemele vizate și suficient de multă
motivație personală ca să creionez niște concluzii echilibrate în urma discuțiilor purtate. Pentru
claritate, am grupat informațiile pe sub-teme: tema violenței verbale și fizice și am întocmit un
chestionar pe care l-am distribuit câtorva părinți care mi-au împărtășit experiența, respectiv cei
care au relatat problemele din clasă, abuzurile și care s-au transferat la altă școală sau în altă clasă
ca măsură de urgență.
Mi-a fost puțin teamă la început pentru că acest lucru ar putea influența rezultatele sau că
nu ar fi etic să le aduc în discuție, dar, fiind un grup omogen, dar m-am bazat pe răspunsurile lor
sincere și obiective și pe acordul lor, mai ales pentru ca am trecut împreună în toți acești ani prin
toate etapele, de la alegerea maternității, la primii pași, la înscrierea la creșă, grădiniță, școală (cu
toate amănuntele descrise în lucrare), teme, evaluări, tabere, transferuri, atenții... și multă frustrare,
în cea mai mare parte. Practic în acest grup am dezbătut cele mai arzătoare probleme cu cu care
ne-am confruntat ca părinți, în special în primii doi ani de școală. Motivul pentru care grupul de
discuții nu “păcătuia” prin omogenitate exagerată se datora trăsăturilor sale interne: școli diferite,
țări diferite, vârste diferite - practic, în afară de subiectul comun nu ne lega un background social,
educațional sau geografic comun.

BIBLIOGRAFIE
AVRAM, Andrei, BERLIC, Cătălin Berlic et. al.: Deontologia Academică, curriculum - cadru, Universitatea din
Bucureșt.
MARINIUC, Loredana: La un pas de eșec, la doi pași de izbândă. Universitatea din București: 2017.