TITLUL IV

Clãdiri şi alte construcţii

CAPITOLUL I
Obligaţii generale ale proiectantului, executantului, beneficiarului

Art.190.
Prevederile prezentului capitol stabilesc obligaţiile generale ale proiectantului, executantului şi
beneficiarului, atât pentru realizarea unor construcţii, cât şi pentru realizarea lucrãrilor de reparaţie sau
modernizare a unor construcţii.
Art.191.
Proiectantul rãspunde de elaborarea documentaţiilor tehnice de execuţie ale lucrãrilor de construcţii.
Acestea trebuie sã fie astfel întocmite, încât sã permitã executarea şi utilizarea lucrãrilor respective în
condiţii în care, la o exploatare normalã a instalaţiilor tehnologice, sã se previnã accidentele de muncã,
precum şi îmbolnãvirile profesionale. În acest scop proiectantul este obligat:
a) sã aplice, la elaborarea proiectelor, normele de securitate a muncii, precum şi prevederile tuturor
actelor normative privind proiectarea lucrãrilor de construcţii care se referã la mãsuri de securitate a
muncii;
b) sã prevadã în documentaţiile tehnice utilizarea pentru execuţia lucrãrilor numai a echipamentelor
tehnice certificate din punctul de vedere al securitãţii muncii;
c) sã prevadã în documentaţiile tehnice de execuţie mijloacele financiare care sã asigure respectarea, la
realizarea lucrãrilor de construcţii, a prevederilor normelor şi actelor normative specificate la pct. a);
d) sã garanteze prin proiect eficienţa mãsurilor de securitate a muncii corespunzãtoare normelor şi
legislaţiei de securitate a muncii;
e) sã stabileascã dispozitivele, aparatele şi instalaţiile de securitate a muncii, necesare în perioada de
execuţie a lucrãrilor de construcţii;
f) sã asigure completarea documentaţiei cu mãsurile impuse cu ocazia controalelor de protecţia muncii
efectuate de cãtre organele abilitate;
g) sã prevadã în documentaţia proiectelor prin care se promoveazã tehnologii noi de execuţie:
- instrucţiuni preliminare de securitate a muncii;
- lista cuprinzând propuneri de echipament individual de protecţie pentru personalul care executã
lucrãrile respective;
h) sã ia mãsuri ca documentaţiile tehnico-economice sã evidenţieze factorii de risc pe faze de execuţie şi
sã prevadã trimiteri la normele şi actele normative de securitate a muncii corespunzãtoare
factorilor respectivi;
i) sã nominalizeze în cadrul documentaţiei tehnico-economice, în cazul lucrãrilor speciale şi ale
lucrãrilor noi de execuţie, pentru care nu existã normative sau detalii tip, mãsurile de securitate a muncii
specifice lucrãrilor respective;
j) sã acorde asistenţã tehnicã executantului ăi beneficiarului în vederea rezolvãrii problemelor de
securitate a muncii, apãrute în realizarea lucrãrilor de construcţii;
k) cu ocazia recepţiei lucrãrilor de construcţii, ca membru în comisia de recepţie sau ca invitat în
comisia de recepţie, în calitate de specialist, sã controleze realizarea mãsurilor de protecţia muncii
prevãzute în documentaţia tehnicã.
Art.192.
Executantul rãspunde de realizarea lucrãrilor de construcţii în condiţii care sã asigure evitarea
accidentelor de muncã şi a îmbolnãvirilor profesionale. În acest scop este obligat:
a) sã analizeze documentaţia tehnicã de execuţie din punctul de vedere al securitãţii muncii şi, dacã este
cazul, sã facã obiecţiuni, solicitând proiectantului modificãrile necesare conform prevederilor legale;
b) sã aplice prevederile cuprinse în legislaţia şi normele de securitate a muncii, precum şi prescripţiile
din documentaţiile tehnice privind executarea lucrãrilor de bazã, de serviciu şi auxiliare necesare
realizãrii construcţiilor;
c) sã execute toate lucrãrile prevãzute în documentaţia tehnicã în scopul realizãrii unei exploatãri
ulterioare a lucrãrilor de construcţii-montaj în condiţii de securitate a muncii şi sã sesizeze beneficiarul
şi proiectantul când constatã cã mãsurile propuse sunt insuficiente sau necorespunzãtoare, sã facã
propuneri de soluţionare şi sã solicite acestora aprobãrile necesare;
d) sã cearã beneficiarului ca proiectantul sã acorde asistenţã tehnicã în vederea rezolvãrii problemelor de
securitate a muncii în cazurile deosebite, apãrute în executarea lucrãrilor de construcţii;
e) sã remedieze toate deficienţele constatate cu ocazia efectuãrii probelor, precum şi cele constatate la
recepţia lucrãrilor de construcţii.
Art.193.
Beneficiarul rãspunde de preluarea şi exploatarea lucrãrilor de construcţii-montaj în condiţii care sã
asigure securitatea muncii. În acest scop are obligaţia:
a) sã analizeze proiectul din punctul de vedere al mãsurilor de securitate a muncii şi, în cazul când
constatã deficienţe, lipsuri sau neconcordanţe faţã de prevederile legislaţiei în vigoare, sã cearã
proiectantului remedierea deficienţelor constatate, completarea documentaţiei tehnice sau punerea în
concordanţã a prevederilor din proiect cu cele din legislaţie;
b) sã colaboreze cu proiectantul lucrãrii la definitivarea instrucţiunilor de securitate a muncii;
c) sã colaboreze cu proiectantul şi executantul, dupã caz, în scopul rezolvãrii anumitor probleme de
securitate a muncii;
d) pentru lucrãrile de construcţii ce se executã în paralel cu desfãşurarea procesului de producţie, sã
încheie cu executantul un protocolanexã la contract, în care se va delimita suprafaţa pe care se executã
lucrãrile, pentru care rãspunderea privind asigurarea mãsurilor de protecţie a muncii revine
executantului, sã specifice condiţiile necesar a fi respectate de executant, astfel încât desfãşurarea
procesului de producţie în condiţii de securitate sã nu fie afectatã de lucrãrile de construcţii executate
concomitant cu acesta;
e) sã controleze, cu ocazia recepţiei lucrãrilor de construcţiimontaj, realizarea de cãtre executant a
tuturor mãsurilor de securitate a muncii prevãzute în documentaţia tehnicã, refuzând recepţia lucrãrilor
de construcţii care nu corespund din punctul de vedere al securitãţii muncii;
f) sã nu semneze recepţia definitivã a lucrãrilor de construcţii atunci când determinãrile privind
microclimatul, zgomotul şi vibraţiile, iluminatul, efectuate în timpul probelor tehnologice, nu corespund
documentaţiei tehnice.

CAPITOLUL II
Amplasarea clãdirilor, depozitelor şi a altor tipuri de construcţii
Art.194.
Clãdirile sau instalaţiile tehnologice amplasate în aer liber la care pot apãrea emisii importante de
pulberi, vapori, gaze periculoase în atmosferã, precum şi cele care produc zgomote ce depãşesc limitele
admisibile, se vor amplasa astfel încât sã se evite poluarea altor zone de muncã sau a zonelor învecinate.
Amplasarea acestora se va face astfel încât sensul vânturilor dominante sã îndepãrteze degajãrile
accidentale din zona spaţiilor de muncã (din zona construcţiilor).
Art.195.
Depozitele deschise, pentru materiale care produc pulberi la manipulare ce pot fi antrenate de curenţii de
aer, vor fi amplasate la o distanţã de 20 m faţã de clãdiri productive şi la o distanţã de 50 m faţã de
clãdirile social-administrative ale complexului de clãdiri.
Art.196.
Clãdirile administrative se vor amplasa în apropierea spaţiilor de producţie, astfel încât sã se evite
întretãierea cu circuitele tehnologice productive sau cu spaţii cu emisii nocive.
Art.197.
Curţile interioare semiînchise (sub formã de „L”, „U” sau „E”) se vor orienta astfel încât partea liberã a
curţii sã fie în sensul vânturilor dominante.
Art.198.
Clãdirile în care se desfãşoarã procese tehnologice caracterizate prin degajãri de cãldurã de peste 20
kcal/mc/h, prevãzute cu ventilare naturalã, se vor amplasa cu latura lungã perpendicularã pe direcţia
vânturilor dominante din perioada sezonului cald.
Art.199.
Încãperile administrative trebuie sã fie izolate de încãperile de producţie, cu excepţia celor strict legate
de spaţiile de producţie. Dacã încãperile administrative sunt situate în spaţii zgomotoase, sau sunt
învecinate cu asemenea încãperi, trebuie prevãzute mãsuri de izolare împotriva zgomotului şi vibraţiilor,
astfel ca nivelul acestora sã nu depãşeascã limita maximã admisã. Clãdirile şi încãperile administrative
trebuie sã corespundã şi reglementãrilor în vigoare referitoare la prevenirea incendiilor.

CAPITOLUL III
Cãi de circulaţie

Art.200.
Lãţimea cãilor de circulaţie din clãdiri, hale, depozite sau alte încãperi de lucru se va stabili în funcţie de
felul circulaţiei, gabaritele mijloacelor de transport utilizate şi dimensiunile materialelor sau pieselor
care se transportã. Lãţimea lor nu poate fi mai micã decât cea prevãzutã în Tabelul nr. 6.
Art.201.
Cãile de circulaţie trebuie sã fie:
a) marcate vizibil, pentru a fi uşor de recunoscut;
b) sã aibã legãturi cât mai directe spre cãile de evacuare;
c) sã fie menţinute permanent libere şi curate, încât sã permitã evacuarea rapidã a persoanelor.
Art.202.
Suprafeţele cãilor de circulaţie pentru persoane trebuie sã fie netede şi nealunecoase, iar cele destinate
circulaţiei vehiculelor trebuie sã nu prezinte denivelãri, sã fie rezistente la compresiune, şocuri şi uzurã.
Art.203.
Cãile de circulaţie care vor fi utilizate de mai multe tipuri de mijloace de transport, inclusiv feroviar, vor
avea şinele cãii ferate îngropate la nivelul suprafeţelor cãilor de circulaţie.
Art.204.
Cãile de circulaţie pentru persoane şi trecerile amplasate la înãlţime vor fi protejate cu balustrade înalte
de cel puţin 1 m, prevãzute cu legãturi de separaţie orizontale intermediare, iar la partea inferioarã cu o
bordurã înaltã de cel puţin 10 cm.
Art.205.
(1) Golurile din planşee sau din ziduri vor fi acoperite cu capace sau grilaje rezistente, care sã permitã
preluarea sarcinilor rezultate din activitãţile care se desfãşoarã la locul respectiv, sau vor fi îngrãdite cu
balustrade şi marcate cu indicatoare de securitate. În cazul utilizãrii de capace sau grilaje, acestea vor fi
asigurate contra deplasãrii.
(2) Golurile, şanţurile, rigolele situate în zonele de circulaţie vor fi acoperite sau marcate cu indicatoare,
iar în timpul nopţii vor fi semnalizate cu mijloace luminoase (felinare, avertizoare sau inscripţii
luminoase).

CAPITOLUL IV
Înãlţimea clãdirilor, dimensionarea suprafeţelor şi a volumului de lucru

Art.206.
(1) Încãperile de lucru în care se desfãşoarã procese de muncã vor avea înãlţimea minimã de 3 m, iar
pentru fiecare persoanã se va sigura un volum de cel puţin 12 m³ şi o suprafaţã minimã stabilitã conform
normelor în vigoare la nivelul activitãţilor specifice.
(2) Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajã cãldurã, umiditate, pulberi, gaze, vapori
toxici etc., înãlţimea şi volumul încãperilor se stabilesc prin calcul, ţinând seama de asigurarea
schimburilor de aer şi de mijloacele de combatere a noxelor.
(3) Încãperile de lucru în care se desfãşoarã activitãţi administrative sau comerciale pot avea înãlţimea
minimã de 2,6 m, iar pentru fiecare persoanã se va asigura un volum de cel puţin 10 m3 şi o suprafaţã
minimã stabilitã conform normelor în vigoare la nivelul activitãţilor specifice.
Art.207.
(1) La dimensionarea suprafeţelor de lucru se va ţine seama, pe lângã spaţiul ocupat de utilaje şi cãi de
acces, şi de spaţiul ocupat de materiale, semifabricate, produse finite sau deşeuri, în aşa fel încât sã se
asigure suprafaţa liberã necesarã desfãşurãrii normale a activitãţii de producţie, întreţinere şi reparaţii.
(2) Încãrcarea planşeelor cu materiale sau utilaje nu va depãşi sarcina maximã admisibilã pentru care au
fost calculate.
Art.208.
Subsolurile construcţiilor nu se vor folosi ca încãperi de lucru decât dacã îndeplinesc condiţiile stabilite
la art. 207, şi numai dacã sunt prevãzute cu instalaţie de ventilare mecanicã, de iluminare şi canalizare,
în construcţie adecvatã (mediu normal sau exploziv), cu posibilitãţi duble de evacuare şi izolate, pentru
evitarea infiltraţiilor de naturã lichidã şi/sau gazoasã.

CAPITOLUL V
Instalaţii tehnico-utilitare

Art.209.
Instalaţiile tehnico–utilitare trebuie sã respecte prevederile prezentului capitol şi cerinţele de securitate şi
sãnãtate aferente, cuprinse în anexele nr. 16 şi 17.
Art.210.
Locurile de muncã amplasate în clãdiri sau în aer liber, caracterizate prin degajãri de noxe, vor fi astfel
amplasate, amenajate, utilate şi dotate încât sã se evite poluarea sau influenţarea locurilor de muncã
vecine, ca şi a anexelor social-sanitare.
Art.211.
Instalaţiile de ventilare se vor proiecta şi construi astfel încât sã se asigure condiţiile de microclimat
precum şi eliminarea sau reducerea pânã la limitele admise ale noxelor.
Art.212.
Acolo unde condiţiile de muncã o impun, angajatorul trebuie sã asigure dispozitivele şi aparatele
necesare pentru controlul funcţionãrii instalaţiilor de ventilare şi controlul microclimatului din încãperile
de lucru.

CAPITOLUL VI
Dotãri social–sanitare, puncte de prim ajutor, necesarul de apã potabilã, colectarea şi
îndepãrtarea reziduurilor

Art.213.
Dotãrile social-sanitare, punctele de prim ajutor, necesarul de apã potabilã, colectarea şi îndepãrtarea
reziduurilor trebuie sã respecte prevederile din prezentul capitol şi cerinţele de securitate şi sãnãtate
cuprinse în anexele nr. 16 şi 17.
Art.214.
Locurile de muncã vor fi asigurate cu dotãri social-sanitare în funcţie de necesitãţile fiziologice ale
personalului şi de caracteristicile proceselor de muncã şi ale mediului de muncã.
(1) Dotãrile social-sanitare se asigurã conform anexelor nr. 12, 13 şi 14.
(2) Cantitatea de apã rece şi caldã pentru igiena personalului şi pentru bãut se normeazã conform anexei
nr. 13.
Art.215.
În cazurile când în unitãţi se organizeazã cantine, microcantine, sãli de servirea mesei, puncte alimentare
sau orice altã formã de desfacere a alimentelor, acestea trebuie sã corespundã normelor de igiena
alimentaţiei.
Art.216.
La locurile de muncã se vor asigura puncte de alimentare cu apã de bãut. Acestea se normeazã conform
anexei nr. 14. Apa distribuitã prin punctele de alimentare cu apã (arteziene, robinete, vase etc.), ca şi apa
pentru spãlat (lavoare, duşuri), trebuie sã corespundã standardului de potabilitate în vigoare.
Art.217.
La locurile de muncã unde existã riscul de arsuri cu substanţe chimice sau de aprindere a îmbrãcãmintei
sau a echipamentului individual de protecţie se vor asigura duşuri de salvare, cu apã potabilã sau soluţii
neutralizante.
Art.218.
În cazurile când unitãţile folosesc surse şi instalaţii proprii de aprovizionare cu apã potabilã sau
industrialã, se vor respecta prevederile legale cu privire la protecţia sanitarã a surselor şi instalaţiilor,
precum şi standardele de calitate a apei.
Art.219.
Instalaţiile de preparare şi distribuire a apei carbogazoase saline, pentru locurile de muncã cu degajãri de
cãldurã, se vor amenaja şi vor funcţiona conform normelor de igiena alimentaţiei.
Art.220.
Apele uzate cu încãrcãturi chimice, radioactive, biologice şi orice reziduu industrial vor fi prelucrate în
staţii speciale de neutralizare înainte de evacuarea în reţeaua publicã de canalizare. Staţiile de
neutralizare a apelor uzate industriale trebuie sã corespundã standardelor şi normelor de protecţie a
mediului.
Art.221.
Reziduurile industriale solide, în funcţie de natura şi gradul lor de periculozitate, se colecteazã,
depoziteazã, transportã şi neutralizeazã în conformitate cu prevederile actelor normative specifice
acestei activitãţi.