Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
“Hristos nu lipsește niciodată de la întâlnire. În povestea aceasta de dragoste între Dumnezeu și om,
Hristos vine și se jertfește de fiecare dată, indiferent ce ar fi afară…”
Vedeti si:
“DUMNEZEU CERE LA MASURA FIECARUIA. Mai mult decat a face ceva, lui Dumnezeu
Ii place SA VREI! Sa incerci! Vrea sa te gaseasca in aceasta osteneala“ – PREDICI AUDIO
pentru noi, cei chemati la Cina sau la Nunta Fiului
Predica Pr. Cezar Axinte (Constanta) la Duminica a 28-a dupa Rusalii – Pilda celor chemati la
cina – 2014
Transcriere partiala:
“[…]
La chemarea aceasta: “cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să va apropiați“, acolo unde ești
chemat la masă să mănânci Trupul și Sângele Mântuitorului, foarte puțini dintre noi îndrăznesc să se
apropie și foarte mulți dintre noi nu sunt aici. De aceea spune Dumnezeu la sfârșit prin Evanghelist, așa se
încheie evanghelia de astăzi: “Adevărat vă spun vouă că cei pe care i-am chemat și M-au cunoscut, și au
auzit cuvântul Meu, nu vor avea parte de Mine, fiindcă nu au venit“. Ei, bine, nu este o pedeapsă, este
o consecință firească, pentru că cel care nu se lipește de izvorul vieții, cel care nu se unește cu Hristos cel
înviat, cel care nu crede că la Sfânta Liturghie, în chip tainic Duhul Sfânt preface materia aceasta, pâinea
și vinul, în Trupul și Sângele Mântuitorului, nu poate avea viață, nu poate avea bucurie, nu poate avea
încredințarea că Hristos a murit și a înviat. Toată tristețea nostră, fraților, vine de aici, din faptul
că nu cunoaștem că suntem nemuritori, că nu cunoaștem că vom învia, că nu cunoaștem că puțin
suferim aici, ostenim aici, și urmează o veșnicie de părtășieîntreolaltă și cu Hristos. Ce poate fi mai
de dorit decât aceasta? Ce poate fi mai nobil și mai de neînțeles pentru mintea umană, că în fiecare
Liturghie, că e duminica sau altă sărbătoare, Hristos vine la întâlnire, Hristos nu lipsește niciodată de
la întâlnire. În povestea aceasta de dragoste între Dumnezeu și om, Hristos vine și se jertfește de
fiecare dată, indiferent ce ar fi afară.Dacă ar fi un cutremur de nu ar putea să stea oamenii în picioare,
să știți că Sfânta Liturghie se săvârșește. Orice ar fi, că e frig, că e cald, că e prigoană, că e război, că
suntem în palate sau în peșteri, în crăpăturile pământului, Hristos vine la întâlnire și ne cheamă de
fiecare dată: “luați, mâncați”, “beți dintru acesta toți”, “cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu
dragoste apropiați-vă”. Omul caută să se însănătoșească cu orice chip. Si, ce n-ar da, și toată averea și-ar
cheltui-o ca să fie sănătos cu trupul ca să poată să se bucure de ceea ce a lăsat Dumnezeu pentru el. Dar
nu caută deloc să vindece sufletul său, nu caută deloc ceea ce este cu adevărat important, și anume
să dobândească aceasta încredințare de la Duhul Sfânt, și anume că el este nemuritor, că el este și va învia
din puterea aceasta a lui Hristos cel înviat. De fiecare dată Hristos ne cheamă la Sfânta Liturghie și
noi, ori că ne-am cumpărat o țarină, ori o pereche de boi, ori dăm vina pe femeie ca la început, cum
a făcut și Adam, ori că orice altceva numai să nu participăm la Sfânta Liturghie. Ei, bine, nu există
viață duhovnicească pentru cineva care nu vine la Sfânta Liturghie. Asta este ceva elementar. Cel
care nu participă la Sfânta Liturghie – oriunde dorește, în orice biserică din oraș, din țară sau din lume
– acela nu poate să fie creștin, pentru că nu înțelege care este [sensul vieții creștine]. Nu înțelege ce
se întâmplă la Sfânta Liturghie. I se pare doar un tic social, i se pare un reflex, că dă bine, și, în cel mai
bun caz, o chestiune magică, care ar putea să-l ajute: “să aprind o lumânare, să dau un pomelnic, și
mă simt mai bine după ce plec de la Sfânta Liturghie“. Nu despre aceasta este vorba! Nu este vorba
de terapie în sensul medical, ci este vorba despre o Taină a lui Dumnezeu, și anume cea mai mare
Taină a lui Dumnezeu, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie cu Sfintele Taine care ni se dau nouă, fără
niciun fel de contra-prestație, nu se cere nimic. Dacă nu ai posibilitatea să aduci o pâine la sfântul altar,
care se va tăia acolo și se va da fraților tăi, nu este nici o supărare. Fraților, veniți pentru numele lui
Iisus Hristos, să vă împărtășiți cu Trupul și Sângele Său!
Și, eu, personal, nu am altă bucurie decât să văd un om că se împărtășește, să văd că un om care era
pierdut și s-a aflat.Cine oare dintre noi nu poate să înțeleagă măcar metaforic, ce-ar însemna – faceti
acest exercițiu de imaginație; Doamne ferește, și să ne ferească Dumnezeu de aceasta! – că într-o zi n-ar
mai veni un copilaș acasă, și nu l-ai mai vedea, sau ar pleca el pur și simplu că nu mai vrea să te mai vadă,
și nu l-ai vedea mult timp, și știi de la alții că o duce rău, că mai bine ca acasă la mama și la tata unde
poate fi?!, și a fugit de acolo unde era bine în altă parte și, după mult timp, îl vezi întors acasă în zdrențe,
ponosit, slab, amărât. Ce vei face? Vei cădea în genunchi și vei mulțumi lui Dumnezeu: Doamne, Îți
mulțumesc pentru asta. Așa face Hristos de fiecare dată, așa face Maica Domnului când vede că unul
dintre noi se întoarce. Aceasta este bucuria lui Dumnezeu. Nu are de nimic nevoie Dumnezeu pentru
că este Dumnezeu, pentru că dacă ar avea nevoie de ceva înseamnă că este constrâns de ceva, dar toată
bucuria Lui, a îngerilor, a arhangheilor, a sfinților, a Bisericii celei triumfătoare aceasta este:când
unul dintre noi se întoarce acasă, iar acasă este aici, la Ospăț, la Cină. Numai aici este acasă, aici
este Împărăția, aici este timp liturgic, cu totul alt timp, nu este ținut de spațiu și de legile fizicii. La
Sfânta Liturghie este Împărăția lui Dumnezeu și cel ce participă la Sfânta Liturghie, și participă la
masa aceasta, se unește cu Dumnezeu, are părtășie cu Dumnezeu, devine de o ființă cu Hristos Cel
îndumnezeit. Fiindcă, acolo, pâinea și vinul se îndumnezeiesc și, noi, care le luam într-o măsură, și fără
niciun fel de sfârșit, ne îndumnezeim după harul Duhului Sfânt Care lucrează și le preface pe
acestea. Aceasta este Ortodoxia, nu e vorba de o magie, nu este vorba de ceva ocult, ci este vorba de
o realitate mai presus de înțelegerea minților omenești și îngerești, că Hristos este prezent
euharistic și vrea să se unească cu noi, ca trupul acesta stricăcios, trupul acesta ținut de toate
constrângerile să se elibereze și să învieze, și sufletul acesta să iasă din temniță și din peșteră, iar la a
Doua Venire pe care o așteptăm cu toții, trupurile acestea să învieze și ele cu sufletele. Aceasta este
bucuria lui Dumnezeu, după cum ne și spune, că bucurie se face în cer pentru un om rătăcit care s-a
întors, pentru un păcătos care s-a întors. Nu că acela este sfânt, dar din sfințenia lui Dumnezeu poate
să devină sfânt, pentru că asta ni se cere: să fiți dumnezei. Si nu putem să fim dumnezei decât
îndumnezeindu-ne din puterea lui Dumnezeu, din puterea lui Hristos în Duhul Sfânt. Acestea
trebuie să le cunoașteți cu inima, să vi le mărturisească Dumnezeu prin har, dar pentru aceasta este
nevoie de foarte puțin, fraților, de puțină pocăință: să-ți pară rău pentru că ai răspuns cu ofensă
chemării de iubire a lui Dumnezeu. Ce poate fi mai frumos? Iată, “Eu te iubesc“, iată “Eu stau la ușă și
bat, de va veni cineva și-Mi va deschide, voi intra și voi cina cu el, și voi rămâne la el“. Nu trebuie decât
foarte puțin, foarte puțin: “Doamne am greșit“. Părintele Arsenie spunea așa: “orice clipă poate fi un
timp, și orice suspin o rugăciune“. Și, ai făcut așa, “Doamne miluiește!” și ți-a iertat Dumnezeu
păcatele. Și o lacrimă deschide cerul. Ce mare lucru?! Ați văzut pruncii aceștia, atât de firesc, pentru că
ei sunt la vârsta îngerilor și ei vin firesc și se pun acolo și spun: “Părinte, am făcut asta și asta…“, –
lucruri de care noi, oamenii adulți am râde, dar sufletul lor curat, în care sălășluiește Duhul, acela simte că
ceva e în neregulă și un păcat care nouă ni se pare nimic, conștiința noastră nu mai funcționează, ei îl spun
ca cine știe cât ar fi de mare. Atât de firesc spune Mântuitorul: “Adevărat spun vouă, de nu veți fi ca
acești copii, nu veți intra în Împărăție“. Ce înseamnă aceasta? “Doamne, am greșit, vezi că sunt
neputincios. Am făcut aia, și aia…“. Păcate grozave, grozave după mintea noastră, dar toate
păcatele noastre împreună nu fac nici cat o picătură în oceanul de iubire al lui Dumnezeu. Nu există
la Dumnezeu păcat mare sau mic. Ce mare păcat a făcut Eva?!– spunea Părintele Arsenie – a mușcat
dintr-un măr dar tot universul s-a prăbușit, s-a cutremurat, toată zidirea a căzut, și omul a căzut. Iată ce
a ajuns omul. Îmi vine câte-o dată de mă uit în oglindă după ce mă mai uit la niște albume din astea de
când eram de 20 de ani sau din liceu, și-mi vine să râd. Nu-mi vine să cred! Acesta este omul! Atunci
credeam că sunt nemuritor. Când eram copil spuneam că voi fi împărat sau rege, și că voi fi nemuritor. Si,
acum când mă uit, și fac o diferență intre fotografiile acelea și ce sunt astăzi, îmi dau seama că “fără Mine
nu puteți face nimic” – spune Hristos. Că fără Hristos nu voi fi decât o altă cruce în cimitirul acesta
universal care este pământul. Dacă va îngădui Dumnezeu să am o cruce! Or, aceasta nu poate să
producă decât o deznădejde și o tristețe, pe când încredințarea că vei învia, încredințarea pe care o
primești la Sfânta Liturghie, în timpul acesta dumnezeiesc al Sfintei Liturghii, mă face să fiu fericit
și bucuros și să nu-mi doresc altceva. Când am ieșit de aici sigur, mă cuplez la toate problemele lumii,
dar, cel puțin, cât suntem aici ne simțim nemuritori și această stare se permanentizează dacă noi
înțelegem…Ce mare osteneală? Să ne ridicăm din pat, de la țarini, de la ale noastre, de la boi, de la
femeie și să venim la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Și Domnul va lucra pentru noi. Sigur, semnul
cel mai vădit al iubirii lui Dumnezeu pentru om este Sfânta Împărtășanie, dar și Sfânta Liturghie
înseamnă tot împărtășire de cuvântul lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Dumnezeu să vă
binecuvinteze, să vă ocrotească, să nu fiți triști, pentru că nu e asprime, ci este strigare către
Dumnezeu, strigăm la Dumnezeu cu sufletul așa, străpuns. De aceea vă spun cuvintele acestea ca pe o
rugăciune pe care o înălțăm către Dumnezeu cu toții. De aceea vă spun: Dumnezeu să vă binecuvinteze pe
toți! Cei care nu v-ați spovedit, rugați-vă la Dumnezeu să vă dăruiască un duhovnic, fiindcă sunt
preoți foarte buni. Nu căutați la televizor și la ziare, că veți fi dezinformați nu informați. Să vă căutați
un duhovnic bun, că nimeni nu poate intra în Împărăție fără aceasta mână putregăioasă a preotului
care Îl ține pe Hristos pe Sfânta Masă, așa cum Maica Domnului Îl ține în brațe. Deci, așa a dat
Dumnezeu: nu înger, nu sfânt din ceruri, nu arhanghel, ci un om, ținut de aceleași probleme ca ale
fiecăruia, să dea dezlegare și ce va fi dezlegat aici va fi dezlegat și în ceruri. Iată câtă bunătate are
Dumnezeu. Să vă dăruiască Dumnezeu un colțișor de rai tuturor! Cei care nu ați putut să vă spovediți
nu mai amânați, treceți peste orice vă împiedică, pentru că e nașterea Mântuitorului! Nu-ți caută
Dumnezeu la păcat. Ce mare păcat puteai să faci ca Dumnezeu să nu-l poată ierta? Ce Dumnezeu e
acela care nu-ți poate ierta păcatul? Nu te rușina frate, că rușinea e de la diavol.Dumnezeu să vă
binecuvinteze! […]”
Legaturi:
CINA CEA MARE. Predica Sfantului Iustin Popovici (de Celie) la Duminica Sfintilor
Parinti (a Stramosilor Domnului). “Cand sa ma mai gandesc si la Hristos?”
LIDIA STĂNILOAE DESPRE CEI POFTIȚI LA CINĂ: “Puţine pilde vorbesc mai
categoric despre opţiunea care ne stă în faţă”
ORTODOXIE SAU ORTODOXISM? Viata sau Ideologie? Hristos sau Baraba? Silire sau
libertate? Sau despre altfel de “tarini”, “boi” si “femei” (cf. Luca 14)
Sf. Ioan Gura de Aur: Cum vom raspunde chemarii la nunta Fiului de Imparat?
PE CALE CU IISUS, CU INIMA ARZAND: “Nu Te-am vazut si nu Te-am auzit; dar am
stiut Ca Tu erai Acela…” “Si n-am stiut ca asta e iubire, sa treci din bezna in nemarginire, cu
mana stransa-n mainile Cuiva…”
“Dumnezeu ne slujeşte nouă. E incredibil. E altceva! E ceva din alta lume! Hristos este opusul
high-life-ului lumii actuale”. BADARANIE sau SENSIBILITATE SLUJITOARE? Omul
intre IMPARATIA PUTERII si IMPARATIA IUBIRII SMERITE
DUMNEZEU, CERŞETORUL DRAGOSTEI NOASTRE… “A, Tu eşti Doamne? Un
moment, mai aşteaptă puţin… am atâtea treburi de făcut…, treburi, griji, interese!”
CU O SINGURA INIMA, IN TRUPUL LUI HRISTOS. Cand “darurile unuia devin comoara
tuturor”… CHEILE CARE NE DESCHID USA ADANCULUI INIMII
Mitropolitul Antonie de Suroj: OMUL IERTAT PRIN POCAINTA – OMUL NOU. Taina
vindecarii sufletului prin cautarea iertarii
SPOVEDANIA
TAINA SPOVEDANIEI. Care este sensul ei adanc si cum putem risca PROFANAREA ei
prin formalism si superficialitate?
Gheron Iosif: “Nu avem haina de nunta, de aceea trebuie sa ne curatim”. PLANSUL,
CHEMAREA LUI DUMNEZEU, RENUNTAREA LA PACAT, SPOVEDANIA…
Sfantul Nicodim Aghioritul despre folosul spovedaniei dese si despre paza de pacat