MASURAREA TEMPERATURII

Temperatura este mărimea fizica ce caracterizează starea de încălzirea a unui corp.

O serie întreagă de procese tehnologice din industria metalurgica, chimica, constructoare
de mașini, etc. sunt puternic influențate de temperatura, de aceea măsurarea cu precizie a acestui
parametru are o importanta deosebita.

Istoric

- 1654 – Ferdinando II de' Medici – Mare duce de Toscana, face la Accademia del Cimento
un balon cu capilară etanș, umplut cu alcool, primul termometru modern;
- Robert Boyle (1627–1691) – punct fix punctul de înghețare al apei;
- 1665 – Christiaan Huygens a propus drept capete ale scării punctele de îngheț, respectiv
de fierbere ale apei;
- 1694 – Carlo Renaldini de la Accademia del Cimento a propus împărțirea acestui interval
în părți egale și extrapolarea scării. Inițial propunerea n-a avut succes, deoarece temperatura de
fierbere a apei depinde de presiune, influențată de altitudinea locului unde se făcea experiența;

Scările de măsură ale temperaturii

- 1701 – Ole Rømer (1644-1710) construiește un termometru cu lichid folosind în acest

scop vin roșu și îl etalonează folosind un amestec de gheață și sare de bucătărie, amestec care
genera o temperatură de -14 °C;
- 1708 – este vizitat de Daniel Gabriel Fahrenheit (1686–1736), care-i preia metoda;
- 1709 – construiește un termometru cu alcool;
- 1714 – el reușește să construiască un termometru cu mercur lichid, având scala gradată pe
baza acelorași puncte fixe, însă a atribuit punctului de înghețare al apei valoarea de 32 °F, iar
celui de fierbere 212 °F. Inițial el a atribuit punctul „0” temperaturii unui amestec format din
părți masice egale de sare de bucătărie și gheață care se topește și punctul „12” temperaturii
corpului uman. Fiecare din cele 12 intervale le-a divizat apoi în 8 subdiviziuni, temperatura
corpului uman fiind în final considerată 96 °F;
- 1730 – René-Antoine Ferchault de Réaumur (1683-1757) construiește un termometru
veritabil cu alcool și propune o scară mai simplă (0º – 80º);
- 1742 – Anders Celsius (1701-1744) propune scara centezimală, însă cu punctele
inversate: 100º pentru punctul de topire al gheții și 0º pentru punctul de fierbere al apei;
- 1744 – punctele vor fi inversate de către Carl Linné (1707–1778), rezultând scara Celsius
(0º – 100º) folosită astăzi.
- 1848 – William Thomson (1824-1907) (din 1892 Lord Kelvin) a introdus scara de
temperatură absolută, cu gradația „0” la zero absolut (pe scara Celsius de −273,15 °C, iar pe
scara Fahrenheit la -459,67 °F).

Aparate pentru măsurarea temperaturilor

Toate proprietățile fizice ale corpurilor depind, intr-o măsura mai mica sau mai mare, de
temperatura, însa, pentru măsurarea acesteia, se aleg, pe cit posibil, proprietăţi care variază in
același sens cu temperatura, nu sunt supuse influentei altor factori si se pot măsura cu precizie.
Proprietățile care corespund acestor condiții sunt: dilatația volumică, apariția forțelor
termoelectromotoare, variația rezistentei electrice si variația intensităţi de radiație si ele stau la
baza construcției aparatelor pentru măsurarea temperaturilor (tabel 1).

1
Nr. Tipul de aparat Principiul de măsurare
Termometrul de dilatație cu
1. Dilatarea unui lichid intr-un tub capilar sub acțiunea căldurii
lichid
Termometrul mecanic de
2. Dilatare diferențiată a doua corpuri sub acțiunea căldurii
dilatație
3. Termometre manometrice Variația de presiune intr-un recipient închis
Termometre cu rezistenta Variația rezistentei electrice a unui conductor aflat sub
4.
electrica acțiunea căldurii
Termometre termoelectrice Apariția unei forte electromotoare prin încălzirea sudurii
5.
(termocupluri) dintre doi electrozi diferiți
Variația intensității de variație a unui corp încălzit, datorata
6. Pirometre
schimbării de temperatura acelui corp
Recepționarea de informații asupra stării de încălzire a
Termometre cu radiații
7. corpului folosind sistemul de amplificare a luminii prin
infraroșii
emisie stimulata de radiații (laser)
Schimbarea culorii substanțelor indicatoare sub acțiunea
8. Termoculori
căldurii

1. Termometre de dilatare cu lichid.

Termometrele cu lichid sunt formate dintr-un tub capilar de sticla terminat la partea
inferioara printr-un mic rezervor de forma alungita sau sferica umplut cu mercur, alcool sau alt
lichid termometric. Tubul capilar este închis la capătul superior, după ce a fost vidat. Sub efectul
creșterii sau scăderii temperaturii, lichidul se dilată sau se contracta, având ca efect urcarea,
respectiv coborârea coloanei de lichid in tubul capilar, dea-lungul unei scări gradate (fig. 25).
Termometrele cu mercur sunt folosite pentru măsurarea temperaturilor ridicate, in timp ce
termometrele cu alcool pot măsura temperaturi joase.

FIG. 25

2. Termometre mecanice de dilatare

 termometrul cu tija (fig. 26) este compus din tubul 1, cu coeficient de dilatare ά1 si din tija
2, cu coeficient de dilatare ά2 mult mai mare decât ά1. introducând termometrul in mediul a
cărui temperatura o măsurăm, tija se va dilata si va deplasa acul indicator pe scara gradata.
Diferența de dilatare optima se poate obține daca, de exemplu, tubul este din porțelan iar tija
din aluminiu.

2
 termometrul bimetalic este alcătuit dintr-o lama bimetalica incastrata la un capăt si libera la
celalalt. Lama se obține prin sudarea a doua lamele metalice, 1 si 2, cu coeficienți de dilatare
diferiți. Prin încălzire lama se îndoaie deoarece lamela 2 se alungește mai mult decât lamela
1. pe acest principiu se bazează termometrul cu lama bimetalica in forma de « U » din fig.
27. daca termometrul este încălzit lama va tinde sa se îndrepte, capătul liber se va ridica,
deplasând acul indicator pe scara gradata.

FIG. 26 FIG. 27

3. Termometre manometrice

Aceste aparate sunt alcătuite din 3 părți (fig. 28) si anume: un tub metalic 1, care se va
așeza in mediul a cărui temperatură se măsoară, un tub capilar flexibil 2, a cărui lungime poate
atinge până la 25….30 m, şi un aparat cu cadran construit pe principiul manometrului cu element
elastic. Elementul elastic 3, prin intermediul pârghiei 5, acționează acul 4, care se deplasează pe
o scara gradata. Tubul metalic 1, tubul capilar 2 si elementul elastic 3 sunt umplute cu un fluid.
Funcționarea termometrului manometric se bazează pe faptul ca, variația de temperatura a
mediului pentru care efectuam măsurarea determina în mod proporțional o modificare a presiunii
fluidului din interior. Variația de presiune produce deformarea elementului elastic, deformare
care este amplificata si transmisa la acul indicator.
Termometrele manometrice sunt folosite pentru măsurarea temperaturii la mașini si
agregate mobile sau fixe.
De asemenea, ele servesc la indicarea temperaturii in cazul când aceasta mărime nu
îndeplinește un rol principal in funcționarea mașinii, ci este numai un indicator al bunei
funcționari.

FIG. 28

4. Termometre cu termocupluri

3
 Funcționarea acestui tip de termometre se bazează pe proprietatea pe care o au doua metale
sudate intre ele la capete, de a produce o tensiune electrica, atunci când capetele sudate se găsesc
la temperaturi diferite.
Tensiune electrica rezultata se numește tensiunea electromotoare si ea depinde de diferența
de temperatura dintre cele doua capete.
Termometrul cu termocuplu este un ansamblu de măsurare compus din elementul sensibil
si un aparat indicator conectate prin intermediul conductoarelor electrice (fig. 29).

5.Termometre cu rezistenta electrica (termorezistente)

Funcționarea acestor termometre se bazează pe proprietatea unor conductoare electrice de

a-si modifica rezistivitatea electrica odată cu modificarea temperaturii mediului in care se găsesc.
Constructiv, termometrul are ca parte componenta principala un element sensibil numit
termorezistenta. Acesta este format dintr-un conductor subțire metalic, in forma de fir sau
panglica, bobinat pe un suport izolant.
Cele mai utilizate materiale sunt: platina, cuprul, nichelul si fierul. In figura 30 este
reprezentată schema unui termometru cu rezistenta electrica.

FIG. 29 FIG. 30

6. Termometre cu radiații infraroșii

Acestea sunt aparate moderne, cu precizii ridicate, concepute sa măsoare temperatura la

suprafața diferitelor materiale cum ar fi: asfaltul, materiale ceramice, suprafețe vopsite, suprafețe
metalice oxidate, materiale de construcție, etc.
In figura 31 este prezentat un termometru cu radiații. Acesta are afișare digitala a
rezultatelor si sistem de vizare foarte precis.

7. Termoculori

Pentru măsurarea temperaturii pieselor in mișcare sau a pieselor supuse frecării, precum si
a distribuirii temperaturii pe suprafețele întinse ale conductoarelor sau ale carcaselor de motoare,
si vopsele indicatoare de temperatura (fig 32).
Exista substanțe indicatoare reversibile care își modifica culoarea la încălzire, dar la răcire
revin la culoarea inițială si substanțe ireversibile care, la răcire, nu revin la culoarea inițială, ele
arătând deci temperatura maxima atinsa de piesa in timpul procesului de încălzire.

4
FIG. 31 FIG. 32