www.e-referate.

ro

Metode de combatere a evaziunii fiscale

Cauzele evaziunii fiscale

Cauzele fenomenului de evaziune fiscala sunt multiple. Putem aminti

excesivitatea sarcinilor fiscale în mod expres pentru unele categorii de contribuabili,
aceasta excesivitate având drept motiv amploarea pe care o are evaziunea fiscala.

În comparatiile internationale eficienta unui sistem fiscal nu se masoara atât prin

importanta venitului fiscal, cât prin gradul de consimtire la impozit.

În al doilea rând trebuie mentionata insuficienta educatiei cetatenilor si educatiei

fiscale a contribuabililor precum si excesul de zel al organelor fiscale predispuse câte o
data la exagerari.

Un lucru important de mentionat este si faptul ca lipsa unui control organizat bine si
care e dotat cu un personal priceput si corect întotdeauna, aduce la formele cele mai mari
de evaziuni. Acestei lipse i se mai poate alatura si lipsa unei reglementari care s-o
îngradeasca si s-o interzica.

Fenomenul de evaziune fiscala are un efect pagubitor atât asupra statului cât si a
contribuabilului. În primul rând statului pentru ca-l lipseste de veniturile necesare
îndeplinirii atributiilor sale esentiale, iar în al doilea rând contribuabilului prin faptul ca
totalul impozitelor se distribuie pe o masa de venituri mai mica.

Sir Austen Chamberlaine spunea „metodele de evaziunea se schimba cu o rapiditate

uimitoare” si ca „noile metode de investigare trebuie adoptate cu aceeasi proba”.

Exista si situatii în care o parte din veniturile sau averea unei categorii sociale scapa
impunerii datorita modului în care legea dispune stabilirea obiectului impozabil.

Ca exemplu putem da faptul ca venitul stabilit dupa criterii exterioare ori dupa
anumite norme medii, de obicei este inferior celui real.

Exista multiple cai si posibilitati de eludare a fiscului care difera de la o categorie

sociala la alta în functie de natura si provenienta veniturilor sau averii care se supune
impunerii. De asemenea, mai exista posibilitati de eludare a fiscului si-n functie de modul
concret de stabilire a materiei impozabile, de modul în 11311s181l care se organizeaza
controlul fiscal si de alti factori specifici.

1
 Salariatii dispun de cele mai reduse posibilitati de eludare a fiscului pentru ca
impunerea acestora se face pe baza declaratiei unui tert – a întreprinzatorului. Industriasii,
comerciantii liber profesionisti, însa, dispun de posibilitati de neplata ale impozitelor
diverse, de eschivare a neplatii acestora, pe care le ofera impunerea pe baza de declaratie.

În S.U.A. profesorul A. Samuelson scria cu privire la impunerea federala pe venitul

persoanelor fizice: „ Pe hârtie volumul impunerii americane lasa impresia ca este
progresiv. Cu toate acestea, multe elemente de venit scapa impunerii.”

Enumeram o serie de cauze care înlesnesc evaziunea fiscala:

 posibilitate oferita prin prevederile Legii 31/1990 de a autoriza înfiintarea si

functionarea de societati comerciale, cu foarte multe activitati în obiectul de
activitate, fara a se verifica în prealabil dotarile si conditiile reale de
desfasurare a acestora în cadrul legal;

 limita minima a capitalului social 100.000 lei pentru S.R.L. care nu asigura
conditiile pentru recuperarea sumelor cuvenite bugetului majorat la 2.000.000
lei ulterior.

 Lipsa reglementarilor producerii de suspendare a agentilor economici desi,

Legea 31/1990 prevede posibilitatea suspendarii agentilor economici la care s-
au constatat abateri repetate.

O alta problema interesanta si care s-a observat la un numar mare de societati

comerciale de regii autonome a fost aceea ca în contractele colective s-au stipulat
prevederi care dau posibilitatea de însusire a veniturilor fara supunere la impozitare.

Exista si societati comerciale sau regii autonome unde trimestrial se acorda ajutoare
în natura sau bani fara a se cumula salariile pe luna respectiva pentru impozitare. În acest
scop s-au facut unele corecturi; în contractul colectiv de munca a societatilor respective
au fost prevazute aceste facilitati si ajutoare, acordându-se cu diverse scopuri sau cu
ocazia sarbatorilor.

Acordându-se aceste ajutoare se maresc cheltuielile si se micsoreaza profitul respectiv

impozitul pe profit, de aceea este necesar sa prin actele normative în vigoare sa se faca
precizari la sumele ce se acorda salariatilor pe lânga salariul cuvenit.

Un fenomen de eludare a legilor de catre agentii economici se datoreaza faptului ca

sunt multe cazuri de acte normative prin care nici nu se mai prevad sanctiuni pentru
nerespectarea în tocmai a prevederilor si termenelor stabilite prin respectivele acte
normative. În loc sa ia masuri pentru a se conforma agentii economici la lege, se
„adapteaza” legea dupa acei agenti economici care n-o respecta prin prelungirea repetata
a termenelor de aducere la îndeplinire. Aceste cazuri, mai frecvente, denota
inconsecventa din partea legiuitorului în aplicarea prevederilor legale, fenomen daunator

2
într-o economie care se doreste a fi revigorata, amplificându-se fenomenul de evaziune
fiscala legala.

O alta practica a evaziunii fiscale, în cadrul societatilor comerciale cu capital

majoritar de stat, este aceea de a se acorda sume de bani în avans pentru diverse servicii,
care de fapt nu se efectueaza. Sumele respective sunt restituite, fara dobânda dupa o
perioada când valoarea banilor reprezinta practic o treime din cea initiala.

Aceste împrumuturi deghizate se acorda în special de catre S.R.L.-urile în care sunt

implicati reprezentanti ai conducerilor respectivelor societati de stat.

Evaziunea fiscala în activitatea societatilor fiscale

În conformitate cu prevederile art. 138 din Constitutie „impozitele, taxele si orice alte
venituri ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat se stabilesc numai
prin lege. Consiliile sau judetele stabilesc impozitele si taxele locale în limitele si
conditiile legii.”

Subiectele antrenate în aceste raporturi juridice sunt atât persoanele fizice cât si cele
juridice.

Impozitul, ca de altfel si taxa, este o obligatie juridica generala din relatia stat
cetatean si nu depinde de vointa contribuabilului, ci de apartenenta la un stat, la o mare
colectivitate sociala ocrotita prin norme de drept.

Astfel, desi apare ca o constrângere asupra persoanelor fizice si juridice, impozitul si

taxa au rolul sustinerii financiare a economiei statului.

Sustragerea de la plata impozitelor, de la impunere a platitorului de impozite în sens

general, constituie „evaziune fiscala”.

Legea nr. 87/18 octombrie 1998, precizeaza continutul material al notiunii de

evaziune:

„Sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la plata impozitelor,

taxelor si altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurarilor
sociale de stat si fondurilor speciale extrabugetare.”

Asadar, se cere actiunea, elementul de sustragere prin orice mijloace în întregime sau
în parte.

Gama acestei actiuni de sustragere este atât de variata, încât ar necesita un studiu
detaliat.

Elementele incriminate de lege sunt:

3
 - întocmirea incompleta a evidentelor;

- refuzul de a prezenta documentele justificative în evidenta contabila;

- neînregistrarea altor activitati desfasurate pentru care legea prevede

obligativitatea înregistrarii;

- nedeclararea veniturilor impozabile;

- organizarea sau conducerea de evidente contabile duble;

- distrugerea actelor contabile sau a altor documente;

- declararea fictiva a contribuabilului cu privire la sediul sau schimbarea acestuia

în scopul sustragerii de la controlul financiar;

Mijloacele de evaziune fiscale (elemente ale continutului notiunii) enumerate de noi,

constituie totodata si infractiuni prevazute si sanctionate de articolul 9-16 din Legea nr.
87/18 octombrie 1994 pentru combaterea evaziunii fiscale.

Deci, fraudarea legii, ocolirea, înselarea ei atât prin omisiunea de a-si înregistra
veniturile activitatilor susceptibile de impozit,cât si prin întocmirea de acte fictive,
înscrierea de activitati nerealizate, distrugerea de acte, cumparari de bunuri fara facturi,
avize, înscrierea unor preturi ce nu corespund valorii reale a bunului cumparat sau
vândut, folosirea intermediarilor.

La nivelul întregi Europe actiunile de evaziune ale agentilor economici persoane

fizice si juridice, totalizeaza între 20-25% din bugetul oricarui stat modern. În acest mod,
ne dam seama de importanta respectarii obligatiilor fata de stat.

Cauzele fraudei fiscale, a evaziunii sunt multiple, fiind generate de conditii istorice,
sociale, economice,. Prima cauza ar constitui-o faptul ca sistemul fiscal al statului
modern lasa la latitudinea contribuabilului declararea veniturilor plecându-se de la
prezumtia de sinceritate, adevar neaplicabil tuturor.

O a doua cauza a evaziunii fiscale o constituie faptul ca nici chiar statul nu poate lua
cele mai potrivite masuri economice, presat de criza, inflatie, recesiune economica, si
astfel recurgerea la majorarea – uneori nejustificata a taxelor si impozitelor existente.

O a treia cauza o constituie organizarea la nivel international de grupuri si structuri

mafiote deosebit de puternice care controleaza în fapt subteran economiile multor state.
Desigur ca statele europene fac eforturi deosebite de combatere a contrabandei, a
circulatiei drogurilor si implicit a evaziunii fiscale, dar sustragerea de la sumele datorate
sunt inimaginabile.

4
 Evaziunea fiscala datorata operatiunilor efectuate de agentii economici prin
conturile bancare

În conformitate cu prevederile legale în vigoare, un agent economic cu capital privat

avea deschise doua conturi la banci diferite.

Pentru a deschide cel de-al doilea cont nu este nevoie de un aviz si de înstiintarea
organelor fiscale financiare sau a bancii la care are deschis primul cont. Pentru a deschide
un cont la o banca, procedura este simpla, necesitând depunerea unei cereri si a
documentelor din care sa rezulte ca societatea comerciala este constituita legal.

Iar pentru a închide un cont, se depune o cerere din partea agentului economic, banca
urmarind sa nu existe credite neachitate din partea clientului.

În acest context legal se pot savârsi cele mai mari fraude fiscale pe baza de
documente „legal” întocmite, cu ajutorul conturilor deschise la una din banci.

Putem exemplifica:

S.C. „X” S.R.L. îsi deschide doua conturi: unul la B.R.D., folosit pentru operatiuni
evidentiate în contabilitate corect si la timp, cu respectarea întocmai a prevederilor legale
în vigoare, iar al doilea la Credit Bank - în care-si va derula cea mai mare parte a
activitatilor sale, de circa 60-70% fara ca vreun document pe baza caruia se deruleaza
operatiunile sa ajunga în contabilitatea societatii comerciale.

Presupunem ca S.C. „X” S.R.L. începe activitatea sa prin cel de-al doilea cont deschis
la Credit Bank cu 10 milioane lei. Utilizând dispozitie de plata, vireaza banii din contul
curent în carnete de C.E.C. cu limite de sume. Cu acest carnet merge la S.C. MOMTAL”
S.R.L., unitate care produce instalatii si se aprovizioneaza în valoare de 100 milioane de
lei, marfa achizitionata livrând-o S.C. „X” S.A. care o achita la primire cu fila C.E.C.
Operatiunea a durat cinci zile, S.C: „X” S.R.L. câstigând din afacere 30 de milioane lei.

Afacerea s-a desfasurat „curat” cu acte în regula, verificarile efectuate la cele trei
societati implicit fiind în regula.

S.C. „X” S.R.L. îsi continua activitatea prin cel de-al doilea cont, fiind derulate
numai acele operatiuni care privesc tranzactiile cele mai mari, mai sigure si mai „curate”
(fara încurcaturi, actele de vânzare-cumparare având loc mai rapid si sigur).

Operatiunile, care sunt mai greoaie, se desfasoara prin primul cont deschis la B.R.D.,
agentul economic derulând aici cam cca. 20-30% din CA. având grija sa respecte
dispozitiile legale în vigoare si sa-si achite integral si la termen obligatiile fiscale.
Verificarile la S.C. „X” S.R.L. se vor încheia cu bine iar aceasta societate va fi
considerata o societate „model” „fara probleme” având o evidenta contabila tinuta corect
si la zi. Din aceasta vor rezulta verificari din ce în ce mai rare, nimeni neputând sa se
îndoiasca de cinstea acestui agent, si chiar daca ar exista, si aceasta îndoiala ce s-ar putea

5
face daca regulamentul si statutul bancii asigurând secretul operatiunilor bancare chiar si
în fata organelor de control ale Garzii Financiare.

Pentru înlaturarea acestor fenomene, legea impune ca una agent economic sa-si
deschida cont doar la o unitate bancara din tara, la alegere.

De asemenea, deschiderea si functionarea efectiva a conturilor sa nu se poata face

decât dupa comunicarea si înscrierea conturilor respective la organele financiare
teritoriale în care îsi are sediul si unde depune bilantul.

Deschiderea celui de-al doilea cont sa nu se poata face decât în cazuri temeinic
justificate si cu respectarea unor conditii, prin care cei interesati sa fie înstiintati de
deschiderea celui de-al doilea cont (banca la care are deschis primul cont, banca la care a
deschis al doilea cont si organul financiar).

În anul 1929, pentru prima data în tara noastra, a aparut o lege pentru reprimarea
evaziunii fiscale. Aici legiuitorul pornea de la principiul ca ideea responsabilitatii fiscale
este de esenta sistemului democratiei, spre deosebire de celelalte sisteme în care
contribuabilul fiind sub un sistem de constrângere este în afara de orice responsabilitate.

Articolul 8 cuprindea dispozitiile referitoare la formele contabile ale evaziunii fiscale

„orice firma care prezinta fiscului un bilant menit sa slujeasca drept element în calculul
impozitului este raspunzator de exactitatea si sinceritatea datelor continute în bilant.”
Formula nu era suficienta. Faptul de a nu interzice expres anumite operatii contabile care
servesc la disimularea veniturilor erau un fel de legalitate a unor astfel de forme de
evaziune. Legea contribuabililor din martie 1993 care înglobeaza normele de reprimare a
sustragerii fiscale era mai completa. Legiuitorul a avut în vedere mai multe forme de
evaziune, în primul rând cea contabila pentru întreprinderile impuse pe baza registrelor.

Disimularea prin înregistrare e varianta. Procedee din ce în ce mai ingenioase sunt

practicate. Pentru a le descoperii este necesar un timp îndelungat si o buna cunoastere atât
a teoriei contabile cât si a tehnicii respective; mijloacele de disimulare sub forma unui joc
de conturi care schimba caracterul de profit al unei sume fie a unei înregistrari care are
scopul de a prezenta o situatie alta decât cea reala.

Rolul expertizei contabile consta în a elucida daca situatia prezentata de contribuabil

corespunde realitatii si daca realitatea este cuprinsa în întregime în aceasta situatie.

Dupa determinarea beneficului brut real, trebuie determinat cel net impozabil.
Legiuitorul nu a admis printre cheltuieli toate sumele socotite ca atare de principiile
privatizari economice. Din aceasta nepotrivire a reiesit bilantul fiscal în opozitie cu
bilantul propriu-zis a rezultatelor întreprinderii.

În aceasta directie, fenomenul de evaziune a luat amploare, aceasta explicându-se prin

mai multe cauze.

6
 În primul rând se mentioneaza necunoasterea legislatiei fiscale atât de agentii
economici cât si de aparatul financiar angajat. Foarte multi agenti economici nu cunosc
prevederile fiscale deoarece ele nu au fost mediatizate suficient.

În al doilea rând, este de amintit slaba pregatire a personalului contabil, pe probleme

financiar contabile din societatile comerciale precum si a unei parti din personalul cu
atributii de control fiscal.

Cea mai importanta cauza o reprezinta însa, înregistrarea în contabilitate a unor

operatii, aceasta înregistrare fiind facuta cu buna stiinta.

Formele cele mai frecvente de sustragere prin intermediul registrelor contabile sunt:

 Înfiintarea de conturi pasive cu nomenclaturi fictive.

De obicei, orice exagerare a pasivului are ca prim rezultat scaderea beneficului. Deci,
trebuie sa se acorde o atentie speciala tuturor posturilor de pasiv cercetând cauza reala a
existentei lor. Uneori,se obisnuieste crearea unor conturi fictive. Pentru a se descoperii
fictiunea este necesara o cercetare în amanunt a înregistrarilor în legatura cu aceste
conturi precum si confruntarea acestor înregistrari cu contabilitatea creditorilor. Crearea
de conuri pasive la care se gasesc alocate diverse rezerve facute peste maximum prevazut
de lege.

 Amortismente nelegale si amortismente la supraevaluari.

Amortismentele nelegale adica cele care se fac peste cotele maxime admise, sunt usor
oprite printr-o sumara comparatie si cercetare a înregistrarilor referitoare.

Amortismentele la supraevaluari. Acest procedeu consta în exagerarea valorilor cladirilor

si instalatiilor sau în a exagera numarul lor si cere si obtine de la fisc dreptul de a scadea
din beneficiu o suma de amortizari corespunzatoare unor investitii mai mari ca cele reale.

 Prin rezerva oculta se întelege orice disimulare de beneficiul sau de activitati,

care nu este reprezentata în nici un fel de bilant, precum si introducerea de conturi
creditoare fictive în bilant.

Când de creeaza rezerve oculte se sustrag din beneficiu sumele care urmeaza sa fie
disimulate.

 Înregistrarile nereale.

Aceasta metoda reprezinta calea cea mai grava avându-se în vedere consecintele,
deoarece ea frizeaza falsul. Acest fel de înregistrare este realizat cu scopul de a ascunde
realitatea si a disimula beneficiul.

 Nejustificarea cu acte a înregistrarilor

7
Orice fel de înregistrare care trebuie sa se faca pe baza unei cauze reale justificata,
întotdeauna de un document. Daca acest document lipseste se considera nereala
operatiunea. Acest tip de înregistrari, de obicei, fac referire la exagerarea cheltuielilor de
transport, reclama, prezentare.

 Virarea la conturi a unor parti din beneficiu. Se trec la conturi de persoane, sume
cu scopul de a sustrage parti din beneficiu. De obicei, aceste persoane sunt în
legatura strânsa cu întreprinderea si câte o data fac parte din conducerea ei.

 Debitarea conturilor de rezultate si a cheltuielilor de exploatare cu sume fictive.

Ca exemplu: materia întrebuintata pentru o constructie proprie se trece la cheltuieli de

exploatare. Ori un exemplu de operatiune fictiva – trecerea pentru a doua oara a unei
facturi deja înregistrate. Se platesc pe de alta parte:salarii imaginare, ore suplimentare,
ajutoare de familie, sau se simuleaza pierderi accidentale ca:furturi, demodare etc.

 Mascari de parti din beneficiu prin omisiunea neînregistrarii: nu se înregistreaza

dobânzile încasate, comisioanele primite, vânzarile facute, se omit încasari.

 Reducerea cifrei de afaceri: prin intermediul operatiunilor fictive se simuleaza

vânzari cu pierderi si se trec sumele printre debitori. În mod concret, în urma
verificarilor care s-au efectuat asupra înregistrarilor din contabilitatea unora dintre
agentii economici s-a observat:

- diminuarea veniturilor încasate în contul venituri (credit cont 600

„venituri din activitatea de baza”) prin mentionarea gresita a acestora în alte
conturi (de exemplu în creditul contului 499 „Creditori”) sau prin neînregistrarea
în contabilitate a unor documente privind aprovizionarea cu materii prime,
materiale, marfuri;

- majorarea cheltuielilor de productie sau comerciale cu sume

reprezentând salariul patronului (contul 500 „cheltuielile activitatii de baza = cont
420 „Decontari cu salariatii”) sau cheltuieli de natura investitiilor fara ca acestea
sa fi fost terminate si puse în functiune, fara a fi înregistrate în contabilitate;

- relevarea din contul profit si pierderi a unor sume pentru investiti,

înainte de impozitare si care cu toate ca nu au fost utilizate pâna la sfârsitul
anului, nu au fost trecute in nou în contul de profit si pierdere;

- înregistrare în conturile cheltuielilor a unor sume mai mari decât

cele reale (în consecinta în contul 204 „Cheltuielile de transport, aprovizionare”);

- în unele cazuri, neîntocmirea registrului de casa, precum si a celui

aferent operatiunilor de încasari si plati realizate prin banca sau C.E.C.

8
 În exercitarea actiunii de control si combatere a evaziunii fiscale se recomanda
organelor fiscale locale sa utilizeze si urmatoarele metode: verificarea încrucisata pe baza
datelor prezentate de evidente si a declaratiilor scrise date atât de furnizori cât si de
beneficiari; extragerea de date privind cantitatile de materii prime, materiale, produse
finite aprovizionata de la vama, persoane fizice, persoane juridice, s.a., în vederea
determinarii veniturilor reale ale acestora.

O serie de agenti economici care sunt înregistrati la Registrul Comertului, desfasoara

activitati de import-export atât prin intermediul conturilor bancare care sunt deschise pe
societati iar în unele cazuri prin intermediul conturilor personale (administratori, asociati,
societati).

Marea majoritate a acestor societati comerciale nu functioneaza la sediul declarat. Ele

folosesc documente de încasa si plati care nu le apartin, iar veniturile pe care le realizeaza
nu le înregistreaza în evidenta contabila.

Dupa efectuarea operatiilor, societatile de mai sus sunt în general cele la care asociatii
sau actionarii sunt persoane fizice straine.

Cresterea eficientei controlului organelor Ministerului de Finante

Cooperarea între toate organele de control ale statului

Obiectivul fundamental al activitatii fiscale consta, în principal, în constituirea

resurselor banesti necesare atât la nivel central cât si la nivel local.

Controlul are în vedere realizarea sumelor cuprinse în bugetul public national,

respectarea de catre agentii economici a regulamentelor fiscale si financiar-contabile si pe
aceasta baza, achitarea obligatiilor catre stat.

Practica a putut demonstra ca exista doua forme de manifestare a evaziunii fiscale

care de individualizeaza fata de celelalte, atât prin ponderea ridicata în cadrul
fenomenului evazionist, cât si prin volumul de impozite, taxe si alte venituri nepercepute
si neîncasate de catre bugetul de stat. Aceste doua modalitati de practicare a evaziunii
fiscale se refera la:

a) nedeclararea veniturilor realizate în vederea impunerii, atât de catre

persoanele fizice, cât si de cele juridice;

b) declararea eronata a veniturilor si cheltuielilor înregistrate de catre

persoanele fizice si juridice.

Pentru a se combate aceste doua forme principale de evaziune fiscala se poate proceda la
corelarea activitatii organelor centrale si teritoriale ale Ministerului Finantelor, cu
activitatea organelor de politie si Parchet.

9
Discutiile avute cu specialistii Directiei Generale de Control din cadrul Ministerului
Finantelor (D.G.C.M.F.), au consemnat urmatorul aspect important: constatarile privind
modul cum persoanele fizice si juridice si-au creat si achitat obligatiile fata de bugetul
statului, se fac în prezent de catre: inspectori fiscali, inspectori ai controlului financiar de
stat, comisarii garzii financiare, specialisti din cadrul Curtii de Conturi, politia economica
si vamala, specialisti ai serviciilor pentru preturi si protectia concurentei etc.

În acelasi timp, valorificarea controlului fiscal (depunerea la dosarul fiscal propriu al

tuturor acestor constatari, debitarea si crearea obligatiei de plata), se face doar de catre
inspectorii fiscali.

În prezent în activitatea pe care o desfasoara organele de control în majoritate

specialisti contabili exista acest paralelism, care conduce uneori la o activitate ineficienta
cu numeroase repercusiuni negative ca:

- orientarea gresita a actiunilor de control catre o anumita categorie de persoane

fizice si juridice;

- lipsa de cooperare între organele conducerii locale sau centrale.

Aceste neajunsuri ale desfasurarii controlului fiscal au ca efect negativ, pe primul loc,
imposibilitatea unei urmari eficiente în transmiterea în totalitate, într-un singur loc, a
actelor de verificare întocmite de aceste organe de control.

Una din modalitatile de combatere si limitare a fenomenului evazionist îl reprezinta si

organizarea pe principii de eficienta a controlului fiscal. Din acest motiv, specialistii din
Ministerul Finantelor sunt de parere ca eliminarea deficientelor observate în desfasurarea
controlului fiscal, presupune crearea unui aparat de control unic, la nivel central cât si la
nivel local, care sa se ocupe de combaterea formelor si metodelor de evaziune fiscala, atât
din punct de vedere procedural cât si practic.

Acest corp de control unic trebuie sa aiba ca obiectiv principal, constatarea abaterilor
savârsite de persoane fizice si juridice cu privire la:

- constatarea reala a obligatiilor fata de bugetul central si local;

- tinerea corecta, pa baza documentelor legale, a evidentelor financiar-

contabile;

- îndrumarea persoanelor fizice si juridice (contribuabililor) în vederea

respectarii legilor economice si fiscale.

Corpul de control unic la constituit la nivel judetean trebuie sa aiba competenta

verificarii tuturor persoanelor fizice si juridice pe raza judetului, exceptie facând acelea
care, pe baza CA., se claseaza în primii 20 (pe fiecare categorie – persoane fizice si

10
juridice) verificarea acestora realizându-se de catre corpul central unic de control fiscal
din cadrul Ministerului Finantelor.

Un aspect deosebit de important în constatarea evaziunii fiscale o reprezinta cazurile

deosebit de grave, cum sunt clandestinitatea, bancruta frauduloasa, delapidari, trafic
ilegal, deplasari de marfuri fara documente, situatii în care un sprijin eficient corpului
unic de control îl poate aduce Garda Financiara si Directia de Supraveghere Vamala.
Acestea, prin transmiterea la organul fiscal a actelor de control, vor contribui la
valorificarea cât mai rapida si eficienta a debitarii acestora, precum si la urmarirea si
încasarea obligatiilor datorate de contribuabili la bugetul local sau central.

Eficienta controlului fiscal este cu mult mai ridicata daca se va pune accentul pe
prevenirea evaziunii fiscale, care nu depinde de gradul de constiinta si seriozitate al
contribuabilului, ci poate mai degraba de crearea unor legi fiscale coerente si juste, de
scaderea presiuni fiscale

Eficienta controlului fiscal este dependenta direct de mentinerea unui climat

economico – financiar viguros, si nu de volumul de abateri si sanctiuni aplicate. Faptele
de evaziune fiscala care trebuie sanctionate corespunzator, sunt nu doar deficiente ale
activitatii economice si fiscale, ci si carente ale aparatului de control, care nu a actionat în
asa fel încât sa previna aceste manifestari negative (aspecte negative).

În economia româneasca, în situatia ei actuala, specialistii din domeniul fiscal sunt de

parere ca daca legile economice si fiscale si organizarea si dotarea aparatului de control
fiscal ar fi concepute mai bine, ar putea fi realizate doua lucruri importante cu privire la
combaterea fenomenului evazionist ca:

 reducerea evaziunii fiscale (lichidarea fiind practic imposibila) si crearea

unui echilibru între membrii societatii, în scopul formarii unei paturi mijlocii a
populatiei, care sa acumuleze în cea mai mare parte prin a loc contributie;

 scaderea presiunii fiscale în rândul contribuabililor care ar conduce în final

la o diminuare a evaziunii fiscale;

 în opinia specialistilor, cel mai bun mod de a realiza aceste deziderate este
de a organiza un sistem fiscal la evolutia pietei, bazat pe cote marginale
reduse, percepute asupra unei baze largite de impozitare.

O alta modalitate eficienta de combatere a evaziunii fiscale este, de asemenea,

preocuparea de a concentra impozitele în depozite care pot fi urmarite de autoritatile
fiscale cu costuri cât mai reduse.

Putem preciza, ca impozitele pe venit bazate pe evaluarea de catre contribuabili, aduc

la buget mai putine venituri decât cele retinute direct de catre stat. De exemplu, T.V.A- ul
ofera posibilitati mai reduse de evaziune fiscala decât taxele de consumatie individuala s

11
în acelasi timp, stimuleaza pe producatori sa colecteze impozitul, prin faptul ca au
posibilitatea deducerii sau rambursarii taxei platita la aprovizionari.

Este important, de asemenea, de precizat ca efectuarea unui control riguros care sa

permita limitarea evaziunii fiscale, trebuie sa se realizeze pe baza unor proceduri de
control (fiscal, financiar, vamal, valutar etc.) , specifice Ministerului Finantelor, proceduri
carora sa li se subordoneze toate organele abilitate de Parlament si Guvern de a efectua
control si în special, control fiscal.

Aceasta conditie decurge din ratiuni de ordin practic, care evidentiaza ca în activitatea
de control sunt unele organisme care-si desfasoara activitatea dupa proceduri de control
diferite.

O alta masura care ar putea fu avuta în vedere ar fi înfiintarea unor scoli în care sa se
specializeze persoanele care lucreaza în activitatea de control, dupa absolvirea facultatilor
cu profil economic sau tehnic (se vor lua în vedere toate formele de control-fiscal,
financiar, vamal, valutar etc.).

Ca o concluzie, putem preciza ca asezarea pe baze noi, în conditii de eficienta si

profesionalism a desfasurarii controlului fiscal, poate constitui o metoda de limitare a
evaziunii fiscale, tinându-se seama, în acelasi timp, de doua caracteristici esentiale ale
factorilor umani implicati: respectarea teritorialitatii si etici între contribuabili si buget iar
pe de alta parte intransigenta, profesionalismul si loialitatea de care trebuie sa dea
dovada inspectorii fiscali.

Necesitatea întocmirii evidentelor fiscale în combaterea fenomenului de evaziune

fiscala

Formele de manifestare a fenomenului de evaziune fiscala sunt cunoscute de multe

persoane atât fizice cât si juridice.

Însa, mijloacele si metodele de combatere ale acestui fenomen, care constituie de fapt
apanajul unitatilor fiscale, sunt menite sa contribuie la limitarea evaziunii fiscale si la
mentinerea unui echilibru între contribuabili si buget.

Specialistii din cadrul Ministerului Finantelor, care se ocupa de efectuarea controlului

fiscal, au ajuns, din considerente practice, la concluzia ca prin întocmirea riguroasa a
unor documente d tipul Fisa platitorului si Situatia comparativa, se poate folosi cea mai
eficienta metoda de combatere a fenomenului evazionist (metoda aflata chiar în curtea
aparatului fiscal).

Relatia între contribuabili si unitatea fiscala, da justificarea acestui fapt. Aceasta

relatie presupune existenta unui proces, care are urmatoarele etape obligatorii:

1. constatarea si calcularea tipurilor de impozite si taxe conform obiectului de

activitate al fiecarui contribuabil, precum si a legislatiei fiscal;

12
 2. stabilirea obligatiilor fiscale prin debitarea impozitelor si taxelor cu debit sau
crearea obligatiilor pentru restul impozitelor;

3. urmarirea si încasarea acestora;

4. întocmirea evidentelor fiscale nominale (pentru fiecare contribuabil) cât si a

celor centralizate (în vederea cunoasterii volumului total al încasarilor fata de
obligatiile stabilite pe fiecare contribuabil sau natura de venit).

Constatarea, calcularea si stabilirea obligatiilor fiscale este cunoscuta de aparatul

fiscal într-o masura satisfacatoare, în prezent.

Transformarea acestor obligatiilor fiscale în practica, în conditiile în care unui

inspector fiscal îi revine în medie un numar de 400 contribuabili anual, în situatia stiuta,
de 365 zile ale anului, nu se poate spune acelasi lucru ca în cazul de mai sus.

Aplicarea formelor de urmarire si încasare a impozitelor si taxelor, precum si

valorificarea acestora se desfasoara foarte anevoios, din mai multe cauze, în principal
datorita lipsei evidentelor fiscale, care a trebui sa se constituie într-o „oglinda” atât pentru
contribuabili, cât si pentru unitatile fiscale.

Putem preciza ca daca în situatia impozitelor si taxelor cu debit (cele prestabilite de

tipul impozitelor pe cladiri si teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe de timbru
etc.) care sunt datorate de contribuabili, exista întocmit un rol pentru fiecare, în cazul
impozitelor si taxelor fara debit (impozit pe salariu, pe profit, T.V.A.) care au ponderea
cea mai mare în totalul impozitelor si taxelor cuvenite bugetului, evidenta nominala pe
platitor lipseste.

Deosebit de importanta este „Fisa platitorului”. În acest document înscriindu-se

sumele încasate, pentru cunoasterea la orice moment a platii sumelor stabilite, a existentei
sumelor de plata, sau a efectuarii unei plati suplimentare fata de obligatiile stabilite.

Neîntocmirea acestui document atrage efecte negative care se resimt atât la nivelul
aparatului fiscale teritorial, dar si cel central, în mod deosebit. La nivel central, obligatiile
fiscale datorate de contribuabili nu pot fi evaluate corect.

Cu toate ca unii conducatori de unitati nu stiu ca aceasta situatie este depasita, exista
numeroase argumente care arata necesitatea întocmirii unui astfel de document. Aceste
doua documente au adus un real suport informational aparatului fiscal, oferind si pe
aceasta cale, un mijloc de combatere si de diminuare a evaziunii fiscale.

Alaturi de „Fisa platitorului”, un alt document important este „situatia comparativa”

care în urma cu câtiva ani era întocmit de conducatorii unitatilor fiscale, la data de 31
decembrie, si prezentat Ministerului Finantelor situatia gestiunii anului expirat, denumita
„situatia comparativa”.

13
[1] *** Legea nr.87/18 oct. 1994 privind combaterea evaziunii fiscale art. 1

[2] Ionel Ghinea (consilier juridic)-„Economie si administratie locala” nr.12/1996

[3] Dan Drosu Saguna, Mihaela E. Tutungiu-„Evaziunea fiscala (pe întelesul tuturor)”
Bucuresti 1995

14