Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
– sunt intervenții prin care se introduc, sub presiune, în țesuturi, vase, organe ,
soluții medicamentoase, substanțe anestezice, substanțe biologice (seruri, vaccinuri) pentru a
obține o acțiune locală sau generală.Reprezintă o cale de administrare cu multe avantaje faţă
de alte căi prin: ușurința de executare, rapiditatea acțiunii, stabilirea corectă a dozei.
Manopere simple prin care se introduc în organism soluții medicamentoase cu scop:
1.Preventiv
2.Curativ
3.De diagnostic
Ca material pentru execuţie se folosesc:
a). Seringi de diferite modele şi mărimi (Record, Janet, seringi automate, din material
plastic, seringi-pistol);
b). Aparate închise cu dopuri de cauciuc perforate şi cu tuburi de material plastic sau sticlă,
prevăzute pentru perfuzii lente (ex. aparatul Bobrov).
c). Ace de seringă de diferite dimensiuni, lungimi şi diametre, în funcție de tipul seringii,
injecției, specia şi talia animalului.
Instrumentar – pentru administrări intravenoase
1.Fluturași – microperfuzoare
2.Catetere intravenoase
După indicații şi locul unde se inoculează soluția injecțiile pot fi:
- Asepsia regiunii unde se face injecția prin tundere (uneori la unele tipuri de injecții
chiar radere-i/v). Dacă părul este scurt se dezinfectează locul de elecţie cu alcool;
- Sterilizarea seringilor şi acelor prin fierbere (totdeauna trebuie să avem 2 ace, unul
pentru aspirat soluția şi altul pentru injecție);
- Umplerea seringii să se facă când seringa este rece şi să se elimine bulele de aer, să nu
se folosească soluții nesterile, cu corpi străini sau de culori modificate şi fără etichete pe fiole
sau flacoane.
- Contenția animalului în funcție de tipul, locul injecției şi specia animalului.
Timpii operatori:
1. Introducerea acului se poate face variat: după tipul injecției, grosimea pielii, specia
animalului, printr-o apăsare lentă şi fermă într-un pliu al pielii sau printr-o simplă lovire
bruscă;
2. Adaptarea seringii şi verificarea prin aspirație dacă suntem într-un vas;
3. Injectarea soluției şi dozei stabilite;
4. Scoaterea acului şi masarea locului cu tamponul folosit la dezinfecția anterioară sau cu
altul.
Injecțiile intradermice – se utilizează pentru acţiuni locale sau pentru acțiunea relevatoare a
tuberculinei. Injecția se face pe pârțile laterale ale gâtului, pe o regiune tunsă. Cu mâna
stângă se face un pliu al pielii, ce se tine între degetul mare şi arătător, iar acul adoptat la
seringă se introduce în dermul pielii cu bizoul spre exterior şi se inoculează tuberculina,
formându-se un buton.
Se folosesc de obicei seringi speciale cu ac mic, ce permite injectarea tuberculinei în derm.
Se inoculează cantități mici de substanțe (0,3-1 ml).
Locurile de elecţie: în dependent de scopul urmărit.
La bovine – pentru tuberculizare fetele laterale ale gâtului, pliul cozii.
Galinacee – în bărbiță.
Palmipede – membrana interdigitală.
Cabaline – testul pentru maleinare (pentru diagnosticul morvei) se face în dermul pleoapei
inferioare.
La porcine – baza pavilionului urechii.
Injecțiile subcutanate
– se folosesc pentru administrarea substanțelor medicamentoase neiritante şi unor
resorbabile, precum şi a preparatelor biologice (seruri, vaccinuri);
Tehnica
– cu degetul mare şi cel arătător se formează un pliu al pielii la baza căruia se introduce acul
cu bizoul în sus, soluția se inoculează cu ușurință. După injectare acul se scoate sub un
tampon cu alcool sau tinctură de iod.
!Când cantitatea de lichid este mare, se recomandă să se injecteze în mai multe locuri. Într-
un singur loc se va injecta max 5-20 ml la animale mici, 30-100 ml la cele mijlocii şi 150-
250 ml la animalele mari. După terminarea injecției se masează uşor locul, pentru ca lichidul
să se resoarbă mai repede.
Locurile de elecţie
– se practică în locurile cu piele mobilă, cu o vascularizare şi inervare mai săracă.
La animalele mari – fețele laterale ale gâtului, regiunea pieptului, spetei şi a flancului.
La câini şi pisici – aceleași locuri cât şi partea inferioară a abdomenului şi fața internă a
coapsei.
La porc – la baza pavilionului urechii, la fața internă a coapselor, sub pliul iei.
La ovine şi caprine – regiunea toraco-abdominală, fața mediană a gambei.
Accidentele şi complicațiile posibile: