BULETINUL

STIL DE VIAŢĂ SĂNĂTOS

Publicaţie a Compartimentului de Promovare a Sănătăţii
din Centrul Regional de Sănătate Publică Bucureşti
Nr. 37 – Aprilie 2013
SPIRITUALITATE ŞI SĂNĂTATE
Cristian Bălan, Mirela Bănăţeanu, Doina Niţulescu, Radu Negoescu

1. Termeni
Spiritul (sufletul, duhul) desemnează factorul extra-material al existenţei umane, considerat
uneori opus materiei, în sensul în care transcede (sau dăinuieşte dincolo de) agregarea
fizico-chimică temporară ce constituie omul biologic. Dicţionarele sugerează cu dreptate
vecinătatea cu gândirea, intelectul, raţiunea, mintea, dar mai ales cu conştiinţa.
Conştiinţa înseamnă, pe foarte scurt, un principiu moral aşternut peste conştienţă - stare
specifică creierului uman vigil: conştienţă + principiul moral = conştiinţă [1]. Conştienţa ar
trimite mai degrabă la mental, raţiune – mai aproape de infrastructură cerebrală - decât la spirit.
Principiul moral (poziţionarea între bine şi rău), decurge din spiritualitate - anume din
spiritualitatea religioasă pentru majoritatea indivizilor, aşadar este transcedent în sensul că nu
decurge automat din organizarea neurală. Atunci conştiinţa ar fi atât de origine materială, fiind
tributară maşinăriei de neuroni, cât şi spirituală, transcendentă; pe drept cuvânt înţelepciunea
limbii spune despre un om cu conştiinţă că “pune suflet” în ce face. „Fiecare om, spune Mihai
Drăgănescu , 2003 [2], are o înţelegere empirică a conştiinţei şi îşi dă seama că ea reprezintă
nivelul cel mai ridicat al fiinţei sale. El simte spiritualitatea şi viaţa spirituală ca fiind esenţa
vieţii conştiinţei”.
În perspectiva filosofică, ce sondează resorturile primordiale ale existenţei, Drăgănescu [2]
distinge mai multe trepte de conştiinţă:
- conştiinţa omului actual;
- conştiinţa omului viitor, modificată prin biotehnologie (îmbunătăţită ?);
- “conştiinţa artificială” decurgând din info-tehnologie prin evoluţia inteligenţei artificiale;
- Conştiinţa Fundamentală a Existenţei, Dumnezeu - în reprezentarea celor religioşi.
Între cele două niveluri extreme de conştiinţă, aceea a omului actual şi Conştiinţa
Fundamentală a Existenţei, ar putea exista forme de conştiinţă făurite sau modificate de mâna
omenească, care pot uşura sau, dimpotrivă, împiedica evoluţia logică, în ordine morală a
conştiinţei imperfecte a omului actual către Conştiinţa Fundamentală (Supremă – B. Pascal) a
Existenţei, după modelul sfinţilor - conform paradigmei religioase.
În modelul „pe paliere” al fiinţei umane, spiritul ar ocupa palierul superior, urmat de cel
mintal, neurologic şi de celelalte paliere fiziologice cu roluri mai restrânse. Se aplică desigur
regula: cu cât mai sus, cu atât mai greu de înţeles (adică de cuprins cu puterile creierului), ca să
nu mai vorbim de văzut în sens concret. Cu toate acestea, aureola aurie care înconjoară capetele
sfinţilor în icoane sugerează că în vechime măcar o mână de dăruiţi cu percepţie supranormală
vor fi cumva întrezărit acest corelat material rarisim al unor spirite excepţionale.
Spiritualitatea se referă la preocuparea individului pentru acest palier superior, astfel încât
acesta – identificat ca miez al propriei conştiinţe – să poată fi atras spre (altfel spus să poată
influenţa benefic) evenimente/procese/desfăşurări din palierele inferioare în sensul grăbirii
evoluţiei personale (dar şi colective prin exerciţiu social) către Conştiinţa Fundamentală a
Existenţei.
 Re-ligio înseamnă re-legare şi se referă la restabilirea relaţiei (ruptă în urma păcatului originar,
conform paradigmei religioase) cu divinitatea - conştientizată ca sursă a creaţiei şi evoluţiei
neîntrerupte a existenţei – de către un homo sapiens suficient de evoluat, homo sapientior sau
om îmbunătăţit am putea spune, pentru a se putea desprinde virtual de relativitatea,
incertitudinea şi perisabilitatea ce-i macină biologicul constrâns la o fărâmă de timp şi de
spaţiu.
Decurgând astfel inerent din spiritualitate, religiozitatea îmbracă forme organizaţionale prin
care transcederea către etern (atemporal) şi universal (infinit) este adusă la îndemâna omului
mediu ce, lipsit de mijloace mai puternice, scurtează prin credinţă drumul anevoios al
cărturarului sau filosofului care ambiţionează pe calea raţiunii către acelaşi scop. De altfel, cele
două căi pot fi complementare: „ Şi notre oeil (demersul ştiinţific ancorat în concretul vizibil)
s’arrete la, que l’imagination (credinţa, operând în virtual) passe outre” propunea Blaise Pascal
(Les pensees, 1670, postume).
Spiritualitatea religioasă se referă atunci la sentimentele, gândirea, trăirile şi comportamentele
asociate cu căutarea sacrului, adică a sfinţeniei, ca aspiraţie către Dumnezeu (Larson et al., cf.
Pompey [3]).
În teologie, virtualul din limbajul curent al ştiinţificilor reprezintă o realitate, însă de un alt tip
decât cea sesizabilă prin simţuri sau cele mai multe dintre aparatele inventate de oameni, realitatea
celor nevăzute. Pentru teologi realitatea spirituală este forma cea mai înaltă a vieţii, nivelul în care
biologicul perisabil este în acelaşi timp împlinit şi depăşit.
Însfârşit, din perspectiva ortodoxă spiritualitatea este înainte de toate confirmare şi stabilitate a
iubirii de semeni [4]. Aceasta din urmă este un dat definitoriu profesiei medicale, curative - ce
lucrează cu persoane individuale, sau preventive - ce lucrează cu colectivităţi de persoane [5].
Grammatici certant şi asupra unor chestiuni mai puţin spinoase decât înţelesurile spritualităţii,
religiozităţii sau ale relaţiilor dintre ele. Nu ne vom opri la aceste controverse (bine inventariate
de Vraşti, 2007 [6]), mulţumindu-ne cu perspectiva mai simplă schiţată mai sus – religiozitatea
ca spiritualitate aplicată la realitatea văzută - pentru a înainta mai repede către sănătate.
*
Articolul trece mai întâi în revistă creşterea de tip exponenţial a studiilor privind relaţia dintre
spiritualitate/religiozitate şi sănătate în ultimele decade. Cum palierul mintal este proxim celui
spiritual, relaţia dintre spiritualitate şi sănătate mintală, cu privire specială către vârstnici şi
diferenţele între genuri, este un subiect privilegiat. Depresia, boala noului secol, va fi apoi
examinată sub aceeaşi lupă.
În continuare, un instrument practic de investigare a relaţiei pe care o urmărim este pus la
îndemâna colegilor ce vor binevoi să se aplece în viitor asupra acestui subiect încă puţin
explorat la noi: fascinant, dificil, dar cert promiţător de mai multă sănătate şi viaţă într-un mediu
socio-cultural atât de fertil; intr-adevăr în România 82% (faţă de 52% în UE25) dintre
intervievaţii Eurobarometrului 2007 European Social Reality Report citat în [7] declarau religia
drept elementul cel mai important al ambianţei sociale.
Un interesant, şi rar, studiu experimental românesc folosind acest instrument va fi apoi
prezentat, în lumina puţinelor - din păcate - detalii aduse de un rezumat şi câteva note sumare
de conferinţă.

2. Spiritualitate şi sănătate mintală: ultimele decade

Cercetările privind relaţia spiritualitate/religiozitate – sănătate se multiplică exponenţial. Dacă
până în 2001 erau inventariate aproape 1.200 de studii, în prima decadă a secolului XXI au fost
publicate mai mult de 2.000 de lucrări [8]. Cu toate acestea, studiile bine fundamentate şi
concepute sunt încă rare într-un domeniu relativ tânăr, adesea marginalizat de corifeii
mainstream-ului reducţionist şi insuficient finanţat.
Relaţia dintre religiozitate şi sănătatea mintală a fost cea mai studiată, cu toate dificultăţile
metodologice provenind atât din dificultatea definirii conceptului multi-faţetă al
spiritualităţii/religiozităţii, cât şi din problemele conceptualizării sănătăţii mintale. Cu privire la
ultimul aspect, meta-analizele au avut de selectat între grupul afecţiunilor psihiatrice
clinice/subclinice patente (stabile), grupul „dinamic” al patologiilor în evoluţie către
ameliorare/agravare sau grupul descriptorilor „pozitivi” mai aproape de sănătatea mintală
(dobândirea fericirii, a satisfacţiei în viaţă).
 În tabelul 1 sunt prezentate concluziile unor studii sau meta-analize din perioada 1983-2003
privind relaţia dintre spiritualitate/religiozitate şi starea mintală sau evoluţia unor afecţiuni
psihiatrice, prelucrat de noi după Vraşti, 2017 [6]. Corelaţia pozitivă sau înalt-pozitivă între
experienţa spirituală/religioasă şi sănătatea mintală este evidentă; influenţele asupra unori
afecţiuni precum anxietatea, psihozele sau tulburările sexuale psihogene sunt mai puţin
concludente.

Tabelul 1. Meta-analize 1983-2003 privind relaţia dintre spiritualitate/religiozitate şi starea mintală sau
evoluţia unor afecţiuni psihiatrice, cf. Vraşti 2007 [6].
Gartner Gartner Larson Seybold Koening Hackney
Autori Bergin et al et al et al et Hill et Larson et Sanders
(anul (1983) (1991) (1991) (1992) (2001) (2001) (2003)
studiului) Meta- Meta- Meta-analiza Meta-analiza Meta- Meta- Meta-analiza
analiza analiza analiza analiza
- Anxietate - Protecţie faţă
Afecţiune/ Sănătate Echilibru - Psihoză Sănătate mintală Sănătate Sănătate de suferinţă
stare mintală mintal - Tulburări mintală mintală - Satisfacţia
mintală sexuale vieţii
psihogene - Dezvoltare
personală
Nr. studii - 200 studii 200 studii 50 studii - 850 studii Studii
1990-2001
Tipul/tăria Pozitiv Pozitiv Neconcludent Pozitiv – 36studii Efecte Pozitiv în Corelaţie înalt
relaţiei r = 0,09 Negativ – 8 salutare 80% dintre pozitivă
Neconcludent - 6 studii

Religiozitatea s-a dovedit de asemenea un factor care creşte aderenţa la tratamentul

tulburărilor psihiatrice. Un studiu pe 103 schizofrenici stabilizaţi, dintre care 32% erau total sau
parţial non-complianţi la medicaţie orală, a constatat că religiozitatea era mai importantă pentru
pacienţii complianţi (Borras et al, 200 cf. [6]).
La fel, religiozitatea sporeşte complianţa la tratamentul psihoterapic, indivizii cu implicare
spirituală/ religioasă mai solidă fiind mai motivaţi faţă de psiho-terapie (Kaminetzky şi Stricker,
2001 cf. [6]). S-a constatat că terapia cognitivă “prinde” mai bine la persoanele religioase
(D’Souza şi George , 2006 cf. [6]), ceea ce a dezvoltat un model de „terapie cognitiv-
comportamentală augmentată spiritual”, dovedit eficient la schizofrenici şi apreciat de pacienţi
ca o formă de tratament care respectă demnitatea şi reduce stigma [6].
Recent Bonelli şi Koenig [9] au întreprins o căutare sistematică în literatura de specialitate
1990-2010 cu ajutorul PubMed. Astfel au fost examinate cercetările originale pe religie,
religiozitate, spiritualitate și termenii asociați, publicate în segmentul topul superior 25% în
funcție de Indexul ISI 2010 al revistelor de psihiatrie şi neurologie. Majoritatea studiilor au
focalizat pe relaţia statică religie/religiozitate – patologie şi doar 7% au implicat intervenții
punând în operă implicarea religioasă.
Rezultatele sunt prezentate în figura 1.
În ansamblu, aceşti autori conchid că există argumente solide pentru a susţine că implicarea
religioasă este corelată cu un status mintal mai bun în depresie, consum de droguri şi înclinarea
spre suicid; unele dovezi privind tulburările legate de stress şi demenţă, dar dovezi insuficiente
în privinţa tulburarii bipolare şi a schizofreniei.
 9.3%

18.6%

Schizofrenie şi
tulburări bipolare

100% în demenţă, suicid, stress

79% în depresie
67% în consum droguri
72.1%

Relatie pozitiva (favorabila) Rezultate mixte (pozitive sau negative)

Relatie negativa (defavorabila) sau nicio relatie

Fig. 1. Relaţia între spiritualitate/religie şi evoluţia unor tulburări mintale moderate, conform meta-
analizei bazată pe 43 studii a lui Bonelli şi Koenig, 2013[9].

3. Religiozitate şi sănătate mintală la vârstnici; diferenţe de gen

În toată lumea implicarea religioasă devine mai importantă odată cu înaintarea în vârstă. În
SUA problemele legate de sănătatea mintală a populaţiei vârstnice (> 65 ani) sunt ilustrate de
faptul că 85% din totalul suicidelor se produc la această cohortă (Coren & Hewitt, 1999 cf.
[10]), astfel că înţelegerea factorilor care influențează sănătatea mintală la populația vârstnică
este deosebit de importantă. Puţine studii au explorat însă modul în care relația dintre
implicarea religioasă și sănătatea mintală variază în funcție de gen în rândul populației
vârstnice.
Un astfel de studiu şi-a propus să răspundă la trei întrebări cu privire la americanii vârstnici
[10]:
- susţine implicarea religioasă sănătatea mintală a bărbaţilor şi femeilor?
- diferă efectul implicării religioase asupra sănătăţii mintale în funcţie de gen?
- există efecte nelineare în relaţia dintre implicarea religioasă şi sănătatea mintală?
S-au analizat două serii de date (2001 – 1500 subiecţi și 2004 – 1024 dintre cei dinainte)
provenind din Religion, Aging, and Health Survey, un studiu longitudinal reprezentativ pentru
populaţia SUA adresând adulţi 66-95 ani, albi şi afro-americani vorbitori de engleză, rezidenţi în
cămine familiale (neinstituţionalizaţi), creştini practicanţi, foşti practicanţi sau, încă, atei.
Chestionarul studiului a cuprins: doi itemi privind implicarea religioasă (religiozitate
organizaţională – practicarea unei confesiuni structurate şi non-organizaţională – religiozitate
privată) fiecare cu câte trei trepte şi patru itemi privind sănătatea mintală (simptome depresive,
anxietate privind decesul, optimism şi stima de sine).
Rezultatele sugerează că: (a) prin implicarea religioasă bărbaţii obțin mai multe beneficii
decât femeile privind sănătatea mintală, (b) bărbaţii cu un nivel foarte ridicat de implicare
religioasă organizaţională tind să aibă niveluri de sănătate mintală semnificativ mai ridicate
decât toți ceilalți; (c) femeile cu niveluri mai ridicate de implicare religioasă organizaţională au
niveluri similare de sănătate mintală ca cele cu un nivel mic/moderat.
Relația dintre implicarea religioasă organizaţională și sănătatea mintală la bărbaţi se
dovedește a fi covârşitor una nelineară, astfel încât cei cu cele mai înalte niveluri de
religiozitate beneficiază de întregul avantaj: implicarea religioasă organizaţională trebuie să se
producă la cel mai înalt nivel pentru a declanşa efecte favorabile în privinţa sănătăţii mintale;
participarea slabă/moderată nu atrage beneficii.
 4. Anxietate, depresie şi religiozitate
Depresia reprezintă o problemă comună la pacienţii vârstnici internaţi cu boli
cronice. Conform datelor inventariate de Koenig et al [11], în timp ce prevalenţa depresiei
majore în rândul adulţilor vârstnici este mai mică de 1%, aceasta se ridica la peste 10% la cei
spitalizaţi. Incluzând şi depresia subsindromală, procentul pacienților vârstnici cu tulburări
depresive crește la peste 35%. Multe dintre aceste depresii persistă mult timp după tratarea bolii
somatice și externare. Resurse ce ar putea facilita recuperarea din depresie precum sprijinul
social sau religiozitatea au fost în mare parte ignorate.
Un studiu specific [11] a adresat 111 pacienţi >/= 60 ani, admişi într-o secţie medicală
universitară au fost testaţi pentru simptome depresive: 94 au fost diagnosticaţi cu tulburare
depresivă (depresie majoră sau depresie subsindromală) de către un psihiatru folosind un
interviu psihiatric structurat. După externare, pacienţii au fost monitorizaţi telefonic, o dată la
trei luni, timp de un an, pentru actualizarea simptomelor. Mediana intervalului de urmărire
pentru 87 de pacienţi cu depresie a fost de 47 săptămâni. Variabilele religioase au fost
examinate ca predictori ai timpului la remisie folosind un model multivariat Cox, cu corecţii
pentru factorii ţinând de demografie, sănătate fizică, status psiho-social şi tratamentul aplicat.
În perioadă ce a urmat, 47 pacienţi (54,0%) au avut remisii ale depesiei, timpul median de
remisie a fost de 30 săptămâni. Religiozitatea intrinsecă (profundă sau subiectivă, vezi mai
departe [8]) a fost semnificativ și independent corelată cu timpul de remisie, dar nu cu
frecventarea bisericii (religiozitatea organizaţională) și practicile religioase private
(religiozitatea non-organizaţională). Pacienţii cu depresie şi scoruri mari de religiozitate
intrinsecă au avut remisii mai rapide decât pacienţii cu scoruri mai mici.
Studiul, primul în care religiozitatea a fost examinată ca un predictor privind evoluţia
tulburărilor depresive, a conchis că religiozitatea intrinsecă sporită este un predictor independent
al remisiei timpurii.
Smith et al, 2003 cf [6] au meta-analizat 147 studii care au cuprins un număr de 98.975
subiecţi găsind o corelaţie modestă dar semnificativă -0,096 între gradul de religiozitate şi
numărul simptomelor de depresie, asocierea fiind modulată de tipul de religiozitate. Această
corelaţie confirmă rezultate mai vechi publicate de Koening şi Larson, 2001 cf [6] după un
studiu pe un eşantion larg de 70.884 de canadieni.
Pe de altă parte, Baetz et al (2004) citaţi de Vraşti [6] au găsit că frecvenţa participării la
oficiile religioase corelează cu uşoare simptome depresive, iar credinţa în valorile religioase ar
putea antrena un grad sporit de depresie. Pe aceeaşi linie, Miller et al, 2002 cf. [6] au sugerat
că religiozitatea ar antrena cu un risc sporit de depresie la femeile care au avut o istorie de
depresie în copilărie, faţă de populaţia generală; în schimb religiozitatea a apărut ca protectivă
pentru depresie la femeile care nu au avut astfel de antecedente. S-a remarcat că femeile care au
avut experienţa depresiei în copilărie sunt mai înclinate să devină religioase la vârsta adultă.
Puţinele studii care au vizat relaţia spiritualităţii /religiozităţii sub diferitele lor aspecte cu
anxietatea, au oferit rezultate neconcludente. Astfel unele studii au arătat că anxietatea este
crescută la persoanele religioase (Tapanya et al, 1997 cf [6]), în timp ce altele (Williams et al,
1991 cf [6]) au concluzionat că anxietatea scade odată cu creşterea religiozităţii care
funcţionează ca un tampon faţă de evenimentele stresante sau conferă un plus de siguranţă faţă
de situaţiile nepravăzute.

5. Religiozitate şi sănătate fizică

Urmărind în continuare sinteza lui Vraşti [6], religiozitatea corelează pozitiv cu reducerea
mortalităţii şi morbidităţii generale (cf. Sloan et al, 1999). Dupa Powell et al, 2003 cf. [6]
religiozitatea/spiritualitatea au un impact semnificativ asupra sănătatii fizice acţionând ca factor
de protecţie fata de bolile cardiovasculare sau cancere. Mai mult, subiecţii cu mai mare
implicare religioasă organizatională aveau o longevitate mai mare şi o capacitate mai mare de
coping la vârste înaintate. Într-un studiu dublu-orb într-o secţie de coronarieni Byrd 1988 cf [6]
a constatat că pacienţii religioşi prezentau mai putine complicaţii si necesitau mai puţine
antibiotice sau diuretice. Participarea regulată la oficiile religioasea furnizează individului
sentimentul de valorizare personală, inclusiv prin ajutorarea altora, împreună cu emoţiile
pozitive consecutive.
 Meta-analiza pe 101 studii a lui Koenig et al, 2001 cf [6] a examinat relaţia dintre
religiozitate/spiritualitate si mortalitate (lungimea supravieţuirii) găsind că indivizii cu o buna
religiozitate organizationala (afiliaţie la doctrină sau gradul de participare la oficii) prezintă o
incidenţă mai mica a bolilor coronariene, a hipertensiunii arteriale, a cancerului si un nivel mai
scazut al colesterolului plasmatic. Seybold, 2007 cf [6] consideră că mediatorul este stilul de
viata mai sănătos, dieta moderată, prezenţa unui suport social activ si protectiv,o stimă de sine
mai mare, gandirea optimistă şi senină si existenţa unor resurse psihosociale uşor disponibile .
Relatia religiozitate/spiritualitate - sănătatea fizică ar putea fi mediată şi de influenţa asupra
sistemului imunitar: un nivel crescut al celulelor T helper, un număr mai mare al globulelor albe
si a limfocitelor (Seeman et al 2003 cf. [6]). Indivizii religioşi ar avea un mai bun raspuns al
axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale la stress (George et al 2002 cf. [6]) sau un nivel mai mare
de GABA, melatonina sau serotonina (Newberg et al 2006 cf. [6]).
Afiliaţia, comuniunea, rugăciunea împreună ar putea reprezenta o alternativă naturală de
coping mediată prin activarea sectoarelor dorsolaterale si orbitofrontale ale cortexului prefrontal
ca şi a amigdalei, cu implicarea sistemelor dopaminergice si opioid-like si a oxitocinei (Taylor,
2006 cf. [6]).
Însfarsit, Vraşti [6] sugerează de ce omul religios/spiritual este fizic mai protejat daca nu şi
mai longeviv folosind US Report on Children at Risk Commission (2003) care, dupa ce
inventariază literatura neurostiintifică, psihologică si sociologică cu privire la factorii de risc
pentru sănătatea mintală si fizică a copiilor, conchide că: “toate fiinţele umane au fost născute
să socializeze cu alţi oameni în sens spiritual şi moral; ele vor suferi fizic, psihologic si
comportamental dacă această integrare va fi deficitară”.

6. Un instrument de lucru: chestionarul Durel - Duke University

Un factor care poate diminua impactul studiilor privind relaţia religiozitate-sănătate este lipsa
unor indicatori pentru implicarea religioasă uşor de aplicat („scurţi”), cuprinzători şi non-
ofensivi faţă de intimitatea subiecţilor. Indexul Duke University RELigion (DUREL), publicat
pentru prima dată în Jurnalul American de Psihiatrie în 1997, a fost conceput pentru a acoperi
această necesitate [8].
DUREL este un instrument cu cinci itemi dezvoltat pentru a fi utilizat în studii mari
transversale şi longitudinale. Instrumentul evaluează cele trei dimensiuni majore ale
religiozităţii: religiozitatea organizaţională - legată de practicarea unei confesiuni structurate
public, cea non-organizaţională (în cadru privat) şi religiozitatea intrinsecă (sau subiectivă,
legată de trăirile religioase profunde). DUREL măsoară fiecare dintre acestea pe o "subscală"
separată, dar corelaţiile cu indicatorii de sănătate ar trebui să fie tratate mai degrabă în mod
separat (pe fiecare scală) decât prin utilizarea unui scor integrativ, global (multiscală). În
ansamblu, scala DUREL are reproductibilitate înaltă test-retest (corelaţia intra-clasă = 0,91),
consistenţă internă ridicată (indicele alfa Cronbach = 0,78-0,91), convergenţă înaltă cu alte
măsuri de religiozitate (0,71-0,86), iar puterea de discriminare a factorilor (indicând capacitatea
subscalelor de a aborda aspecte distincte ale religiozităţii) a fost confirmată de către
investigatori independenţi.
Conform autorilor, DUREL reprezintă o măsură de religiozitate concisă, cuprinzătoare, uşor
de utilizat, proiectat pentru a fi utilizat în studii epidemiologice mari, fiind deja folosit până
acum în peste 100 de studii din întreaga lume interesate de vastul domeniu religios. Cu titlul de
ilustraţie a utilităţii, un index crescut DUREL a fost asociat cu remisia mai rapidă a depresiei şi
cu progresia mai lentă a dizabilităţii de-a lungul vârstei a treia.
Anexa prezintă chestionarul DUREL.

7. Studiu românesc: religiozitatea ca factor de sănătate orală

Recentul Forum Internaţional de Medicină Alopată şi Alternativă, Bucureşti 29-30 martie
2013 a ilustrat prin patru studii bine primite atenţia de care se bucură relaţia spiritualitate-
sănătate.
Unul dintre acestea a evaluat impactul religiozităţii asupra sănătăţii orale şi a fumatului la
adulţi creştini-ortodocşi [12]. Au fost intervievaţi 234 pacienţi (64% femei) ai unui cabinet
stomatologic. Chestionarul a inclus întrebări vizând factorii socio-demografici şi psihologici,
sănătatea orală şi fumatul. Implicarea religioasă a fost evaluată folosind DUREL [8].
 Au fost găsite diferenţe semnificative între subiecţii religioşi şi cei ne-religiosi în privinţele
genului: femeile > (mai religioase), statusului marital: căsătoriţii >, educaţiei: cei mai instruiţi <,
pierderii sperantei: mai accentuată <, anxietăţii : mai accentuată <-, percepţiei stresului: mai
accentuată <, depresiei: mai accentuată <.
Religiozitatea non-organizaţională s-a corelat semnificativ cu frecvenţa igienei orale.
Însfârşit, nefumătorii au declarat scoruri semnificativ sporite faţă de fumători în toate
aspectele DUREL: religiozitate organizaţională (p = 0,01), non-organizaţională (p = 0,009),
intrinsecă (p =0,003), ca şi în privinţa scorului global (p < 0,0001).
Rezultatele sugerează că spiritualitatea/religia reprezintă un determinant important al sănătăţii
orale şi al practicării fumatului la adulţii români de confesiune ortodoxă.

8. Concluzii
Un corpus de dovezi în plină expansiune, sugerează că spiritualitatea şi religiozitatea
reprezintă un factor sanogen puternic, izvorând din profunzimile conştiinţei individului.
Aspiraţia universală la nemurire virtuală (mântuire, în termenii paradigmei religioase) poate
ghida persoanele şi comunităţile către un stil de viaţă bazat pe principii morale, care se
suprapune covârşitor prescripţiilor medicinii preventive. Totuşi, recunoscând că există ceva încă
mai important decât sănătatea fizică, inerent perisabilă, homo sapientior acordă prioritate
sănătăţii morale şi spirituale: „ toate celelalte se vor adăuga vouă”(Matei 6,33), inclusiv o
sănătate trupească astfel prelungită încât paşii hominis religiosi către Conştiinţa Fundamentală
a Existenţei să poată fi mai numeroşi.
Aplecarea către aspectele spirituale ale sănătăţii trebuie să preocupe educatorii şi promotorii
sănătăţii într-o manieră particulară: cu respectul intimităţii religioase a persoanelor, cu discreţie,
fară discriminare inter-confesională, însfârşit cu solidaritatea/empatia profundă izvorâtă din
conştientizarea destinelor practic suprapuse în virtutea a ceea ce reprezintă eventualele
decalaje de câţiva ani sau zeci de ani între vieţile contemporanilor: nimic pe axa timpului infinit.

9. Bibliografie
[1] Negoescu R., Ingineria biomedicală la frontiera dintre societatea cunoaşterii şi societatea
conştiinţei, În: Volumul de lucrări al Conferinţei naţionale de inginerie biomedicală INGIMED
IX, Bucureşti 13 nov 2008, pp. 19-27.
[2] Drăgănescu M., Societatea Consţiintei, Raport de cercetare - Academia Română 2003:
http://www.racai.ro/~dragam/.
[3] Pompey H. Realitatea acţiunii credinţei asupra înfrângerii bolilor tumorale (trad. Staniloae-
Ionescu L.). În: Lucrările Simpozionului de oncologie, Clinica pentru biologie tumorală (Klinik
für Tumorbiologie), Universitatea din Freiburg im Breisgau, 26 - 28 iunie 2003.
[4] IPS Mitropolit Ciobotea D. A vindeca şi a ajuta în tradiţia Bisericii Răsăritene. Ibidem.
[5] Negoescu R. Sănătatea spirituală. Buletinul Stil de Viaţă Sănătos nr. 12, PromoSan-CRSPB,
INSP, martie 2011.
[6] Vraşti R. Relaţia dintre religiozitate/spiritualitate şi sănătatea fizică şi mintală. Psihiatru.RO,
No.11/2007: http://www.vrasti.org/publicatii.htm.
[7] Negoescu R., Bălan C., Niţulescu D. , Bănăţeanu M. Stres psihosocial, risc cardiovascular,
hipertensiune arterială. Analiza de situaţie - Ziua naţională a inimii 4 mai 2013, PromoSan
CRSPB, INSP, martie 2013.
[8] Koenig H.G, Büssing A. The Duke University Religion Index (DUREL): A Five-Item
Measure for Use in Epidemological Studies. Religions 2010, pp 78-85:
http://www.mdpi.com/2077-1444/1/1/78.
[9] Bonelli R. M, Koenig H.G. Mental Disorders, Religion and Spirituality 1990 to 2010: A
Systematic Evidence-Based Review. Journal of Religion and Health 2013, Volume 52, Issue 2,
pp 657-67 : http://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs10943-013-9691-4.pdf.
[10] McFarland M.J. Religion and mental health among older adults: do the effects of religious
involvement vary by gender? J Gerontol B Psychol Sci Soc Sci (2010), 65B(5), pp 621–630:
http://psychsocgerontology.oxfordjournals.org/content/65B/5/621.full.
[11] Koenig H.G., George K. L., Peterson B. L. Religiosity and Remission of Depression in
Medically Ill Older Patients. Am J Psychiatry 1998; 155:536–542:
http://psychiatryonline.org/data/Journals/AJP/3687/536.pdf.
[12] Dumitrescu A. L., Cojocaru M . Religion, psychological-well being, oral health and
smoking behavior in Romanian orthodox adults. În: Volumul de rezumate al Forumului
Internaţional de Medicină Alopată şi Alternativă, Bucureşti 29-30 martie 2013, p. 18.

Anexa. Indexul DUREL (Duke University RELigion questionnaire [7]). Scorul global DUREL
se găseşte între 5 şi 2; intervale orientative pentru implicarea religioasă slabă, medie/puternică
ar fi DUREL global: 5 -10/11 -20/21-27, corespunzând treptelor 1-2/3-4/ >4 pentru cele 5
subscale.

ITEM
1 Cât de des mergeţi la biserică sau la alte
întâlniri religioase? (ORA)1
2 Cât de des vă petreceţi timpul în activități
religioase private: rugăciune, meditație
sau studiul Bibliei? (NORA)2
3 În viaţa mea, am experimentat prezența
divină (adică Dumnezeu). (IR)3
4 Convingerile mele religioase mă ajută să
abordez aspectele/problemele vieţii. (IR)
5 Încerc din greu să-mi impun religia în
toate celelalte relații în viață. (IR)
1
Religiozitate organizaţională (ORA); 2Religiozitate non-organizaţională (NORA); 3Religiozitate intrinsecă (IR)
RĂSPUNSURI
1 – Niciodată; 2 - O dată pe an sau deloc;
3 - De câteva ori/an; 4 - De câteva ori/lună;
5 - O dată/săptămână; 6 - Mai mult de o dată/săptămână
1 - Rar sau niciodată; 2 - De câteva ori pe lună;
3 - O dată/săptămână; 4 - Două sau mai multe ori/săpt;
5 - Zilnic; 6 - Mai mult de o dată/zi
1 – Neadevărat; 2 - Tinde să nu fie adevărat; 3 – Nesigur;
4 - Tinde să fie adevărat; 5 - Categoric adevărat
1 – Neadevărat; 2 - Tinde să nu fie adevărat; 3 – Nesigur;
4 - Tinde să fie adevărat; 5 - Categoric adevărat
1 – Neadevărat; 2 - Tinde să nu fie adevărat; 3 – Nesigur;
4 - Tinde să fie adevărat; 5 - Categoric adevărat