Demonstrația

Def. : DEMONSTRAȚIA este procesul logic (rationamentul sau lantul de rationamente) prin
care o propozitie data este conchisa numai din propozitii adevarate.

STRUCTURA DEMONSTRATIEI
Orice demonstratie se compune din:

1. teza de demonstrat(demonstrandum) este o propozitie concreta pe care o propunem

si pe care urmeaza sa o argumentam (demonstram,dovedim);
2. fundamentul demonstratiei(principia demonstrandi) este un ansamblu de premise
din care urmeaza sa conchidem teza (premisele sunt numite si argumente);
3. procesul de demonstrare (forma logica a rationamentului care leaga fundamentul
de teza) este rationamentul sau ansamblul de rationamente prin care
deducem tezadin premise.

Diferenta esentiala între demonstratie si deductie este faptul ca in demonstratie

stim ca premisele sunt adevarate ,atunci concluzia este adevarata.

REGULILE DEMONSTRATIEI
Teza trebuie să fie formulată concis, clar şi exact.
•
Teza trebuie să rămînă aceeaşi pe tot parcursul demonstraţiei. Nerespectarea acestei cerinţe
duce la greşeala tipică – substituireatezei (teza care urmează să fie dovedită se înlocuieşte cu o
teză nouă, ori se apelează la calităţile personale ale omului, apel la public).
•
Teza nu trebuie să vină în contradicţie cu judecăţile anterior dovedite.
Regulile referitoare la argumente:
•
Argumentele trebuie să fie judecăţi adevărate, demonstrate, care nu pot fi puse la îndoială şi
care nu se contrazic. Greşeli tipice -eroarea fundamentală şi anticiparea tezei. Eroarea
fundamentală – cînd argumentul cu care se demonstrează teza este o judecatăfalsă, ori teza se
dovedeşte cu argumente false. Anticiparea tezei – judecata, care trebuie să demonstreze
adevărul tezei, necesitădemonstrarea sa însăşi.
•
Argumentele trebuie să fie judecăţi adevărul căror este dovedit independent de
teză. Greşeala tipică – cercul vicios (teza sedovedeşte prin argumente, iar argumentele
la rîndul lor se dovedesc prin teză).
•
Argumentele trebuie să constituie pentru teză o raţiune suficientă. Greşeala tipică “nu rezultă”
(non sequitur) – adevărul tezeisupuse demonstraţiei nu decurge din argumentele aduse, chiar
dacă acestea pot fi adevărate. Această greşeală poate fi cînd areloc trecerea nejustificată de la
un domeniu mai îngust la altul mai larg, de la cele spuse în sens relativ la spuse în sens
absolut.Sau ea poate fi cînd argumentele adevărate numai într -o anumită privinţă,
în anumite condiţii, într-un anumit timp suntconsiderate adevărate în toate
privinţele, condiţiile şi timpurile. Tot “nu rezultă” cînd apelăm la forţă, ignoranţă
(neştiinţă),folos, bunul simţ, compătimire, justeţe şi autoritate.