Tematica Mijloace și metode de analiză a mediilor urbane și rurale.

1. Categorii de poluanți și surse de poluare a mediului

a. Definirea poluantului și poluării
Poluant= factorul care produs de om sau de fenomene naturale, generează disconfort sau are acţiune
toxică asupra organismelor şi/sau degradează componentele nevii ale mediului, provocând
dezechilibre ecologice.
Conform legii toleranţei, orice factor util când depăşeşte optimul devine toxic sau chiar letal, deci
devine poluant.
Poluare – fenomenul de apariţie a factorilor menţionaţi anterior şi de producere a dezechilibrelor
ecologice.
În prezent fenomenul constituie o problemă globală. În absenţa umanizării nu există poluare
b. Substanțe poluante vechi, substanțe noi
Substanţe poluante pot fi:
1. Substanţele „vechi” care se găseau odinioară în cantităţi mici în natură, dar care acum se află în
cantităţi ridicate, datorită:
a. Exploatării intensive a rezervelor minerale şi energetice din subsol
b. produşilor toxici rezultaţi din prelucrarea materiilor prime (ex. CO2, NH3, sulfuri, hidrocarburi,
oxizi de Pb, Fe)
2. Substanţe noi, apărute prin sinteză chimică: erbicide, insecticide, materiale plastice, detergenţii,
freonii
Ritmul în care apar substanţe poluante noi depăşeşte ritmul cu care ele sunt consumate şi reciclate sau
stocate în depozite (roci) biogene de către organisme.
Şi astfel apare POLUAREA
c. Clasificarea surselor de poluare după natura poluanților
1.După proveniența poluanților se disting:
-poluare naturală– biologică; datorată unor fenomene fizico-chimice din natură
-poluarea industrială
-poluare agricolă
2.După natura poluanților:
a. poluare fizică: termică, sonoră (fonică), luminoasă, radioactivă, electrică
b. poluare chimică cu: derivați ai carbonului și hidrocarburi lichide; derivați ai S, N, F etc, derivați ai
metalelor grele (metale cu densitate mai mare de 5) Pb, Cr etc, mase plastice, materii organice
fermentescibile.
c. poluare Biologică: prin contaminare microbiologică a mediilor inhalate și ingerate, precum și a
solului. De exemplu contaminarea cu antrax, ciumă sau germeni fitopatogeni (pot genera boli ale
florei).
d. poluarea „estetică”
d. Clasificarea surselor de poluare după starea fizică a poluanților
3. După starea fizică a poluantului:
a. poluarea cu lichide
b. poluarea cu gaze – cu densități diferite și cu pulberi care pot fi suspensie
c. poluarea cu obiecte solide, mai mult sau mai puțin solubile sau/și degradabile
e. Surse industriale de poluare
1.Principalele industrii poluatoare și tipuri de surse de poluare
a. Industria extractivă la zi sau în subteran. Exploatările la zi (cariere) trebuie precedate de
decopertarea terenului . Materialul va fi luat, transportat și depozitat separat. Apoi orizonturile
următoare și în ultima fază este luat sterilul ce acoperă zăcământul. După epuizarea zăcământului
stratele ar trebui puse în ordinea lor naturală la loc
La exploatările în subteran – după epuizarea zăcământului galeriile trebuie umplute cu material steril
pentru a evita producerea prăbușirilor care se transmit până la suprafață și pot afecta drumuri sau
așezări.
b. Industria siderurgică. Poluează mediul prin emisii formate din pulberi, combustibil nears, cenușă,
gaze de ardere (anhidrida sulfuroasă, oxid de carbon, fluor etc.)
pulberile măresc nebulozitatea, acoperă frunzele, obturează ostiolele, produc prin urmare
disfuncționalități ale fotosintezei
anthidrida sulfuroasă provine din sulful conținut de combustibili. Chiar și la doze mici se poate
distruge clofofila (cit de Al. Ionescu, 1973)
c. Industria matrialelor de construcții.
Fabricile de ciment determină poluarea atmosferei cu pulberi care se pot sedimenta. Pulberile din
atmosferă în perimetrul fabricilor de ciment pot ajunge la 200 g/m2/24 h. În aceste condiții vegetația
este afectată prin obturarea ostiolelor și funcționarea intermitentă a activității stomatelor.
Pulberile de ciment pot modifica pH-ul solului. Acesta e un efect benefic în cazul solurilor acide (care
pot deveni neutre sau chiar bazice în funcție de cantitatea de pulberi ce conțin Ca).
Totuși la Bârsești (lângă Tg. Jiu) – unde exista o stațiune de cercetare pomicolă – ea a trebuit să fie
mutată după ce a fost costruită fabrica de ciment. Datorită pulberilor de ciment rezultatele
cercetărilor pomicole erau eronate.
Azbestul utilizat în construcții are efect cancerigen.
d. Industria termoenergetică și a petrolului.
Ca urmare a folosirii combustibililor pe bază de petrol se degajă în atmosferă SO2, fum și
hidrocarburi.
Centralele termice și instalatiile industriale generatoare de vapori sunt și surse de SO2, dar și de
vapori calzi (deci poluare termică) și cenușă.
d. Industria chimică prelucrează produși chimici minerali sau organici și elimină o gamă mare de
noxe.
e. Industria celulozei și hârtiei . Procedeele de albire a celulozei prin utilizarea clorului, determină
poluarea cu diverse combinații ale clorului printre care și dioxină.
f. Industria materialelor plastice și a fibrelor sintetice. Emană gaze de tip clorură de vinil care e greu
degradabilă, alături de alte elemente care provoacă disconfort sau sunt cancerigene
h. Industria alimentară. Se caracterizează printre altele prin consum mare de apă. În cazul conservării
produselor alimentare prin frig se folosesc cloroflorcarboni - CFC (freon) ca agenți de răcire (utilizați și
în industria cosmetică la spray-uri). Aceștia afectează stratul de ozon care are drept scop creșterea
radiațiilor UV. Creștere radiațiilor UV la nivelul organismului uman are efecte cancerigene.
i. Agricultura Producerea erbicidelor – se pot înregistra „scăpări” de produse cu efecte fitotoxice
pentru culturile din apropiere
Lucrările de îmbunătățiri funciare – pot produce degradarea mediului dacă nu se iau în considerare
unele aspecte precum:
Nu se va folosi stratul de sol cu humus la constucția de diguri, ramblee, nivelări,
Irigarea abuzivă distruge structura solului, îl compactează, ridică nivelul apei freatice și crează
pericolul sărăturării. Irigarea prin inundare influențează solul prin degradarea agregatelor structurale
ale solului.
Apariția băltirilor ca urmare a irigării abuzive sau pe terenuri denivelate favorizează înmulțirea
țânțarilor ce crează pericolul răspândirii paludismului (malarie, friguri)
Dispariția malurilor verticale ale ravenelor, odată cu combaterea eroziunii în adâncime, înseamnă
dispariția locurilor de cuibărire (lăstunul de mal, prigorii și dumbrăvenci).
La îndiguiri și regularizări de cursuri de apă, se omite faptul că unele suprafețe trebuie lăsate
inundabile, pentru ca speciile să aiba de unde să-și procure hrana. Crapul spre exemplu consumă
iarba de pe terenurile inundate. Efectivele speciei sunt în contină sădere datorită îndiguirilor din
albiile majore (mai ales din lunca Dunării). Tot prin lucrări de regularizare a cursurilor de apă dispar
unele meandre în care albia era mai adâncă. Acestea erau locuri în care supraviețuiau peștii în
perioadele de secetă sau de îngheț a apelor. Pot determina modificări ale topo și microclimatului. În
lunca Dunării, atunci când lacul Greaca exista el avea rolul de a micșora amplitudinile termice din
zona. Acum se observă o creștere a valorii indicelui de ariditate de Martonne.
J. Activitățile menajere poluează prin deșeurile pe care le generează
Sticla spre exemplu are nevoie de 4-5000 de ani fără a fi dezagregate fizic sau alterate,
Depozitele de deseuri constituie excelente habitate pentru proliferarea rozătoarelor, a șobolanilor,
muștelor – vectori de germeni patogeni. Poluează apele de surpafață sau freatice, scot din circuitul
agricol suprafețe ocupate.
2. Poluarea aerului
a. Definire
1. Compoziția aerului atmosferic și poluarea.
Aerul atmosferic este un amestec de gaze (Azot – 78, 09%, Oxigen 20,95%, Argon 0,93, CO2 – 0,03,
Heliu, Hidrogen, Xenon, Ozon, Radon, Metan - CH4, Oxid de azot, Dioxid de Azot, Amoniac).
Pe lângă gaze în atmosferă se mai găsesc praf, vapori de apă, microoorganisme, polen.
2. Poluarea aerului constă în schimbarea compoziției sub aspectul proporției dintre constituienții săi
și /sau prin apariția unor noi constituienți cu efecte dăunătoare asupra biocenozelor și/sau biotopului.
b. Surse naturale de poluare a aerului
3. Surse de poluare a aerului
3.1.Clasificare după origine:
Surse naturale și principalii poluanți specifici :
omul și animalele – prin procese fiziologice evacuează CO2 și viruși
plantele – prin fungi, polen, substanțe organice și anorganice
solul – prin virusi, pulberi (ca urmare a eroziunii)
apa - în special cea maritimă – prin aerosoli încărcați cu săruri, sulfați, cloruri
vulcanismul – prin cenușă, compuși de sulf, oxizi de sulf, de azot si de carbon
incendiile de pajiști și de pădure – prin cenușă, oxizi de sulf, azot și carbon
radioactivitatea terestră și cosmică – prin radionuclizii emiși de roci și de proveniență cosmică
c. Surse antropice de poluare a aerului
Surse antropice: orice activitate umană ce duce la evacuarea în atmosferă a unor substanțe care se
găsesc sau nu în compoziția naturală a sa, este considerată sursă antropică de poluare.
d. Clasificarea surselor de poluare a aerului după formă și regimul de înălțime
3.3. Clasificarea după regimul înălțime:
-surse la sol
-joase sub 50 m de sol
-medii 50 – 100 m
-inalte peste 150 m
e. Clasificarea surselor de poluare a aerului după mobilitate și regimul de funcționare
3.4 Clasificarea după mobilitate –
Surse fixe sau stationare (întreprinderi industriale, termocentrale, combinate de creștere a animalelor
etc.)
Surse mobile: mijloace de transport rutier, feroviar, naval si aerian
3.5. Clasificarea după regimul de functionare
surse continue - funcționare continua cu emisie constanta pe perioade medii sau lungi de timp – zile,
luni, sezoane, ani;
intermitente – funcționare cu intreruperi semnificative ca durata (ore, zile, luni) în perioada de
funcționare cu emisie constantă sau funcționare cu emisie variabilă
surse instantanee – emisia are loc într-un interval foarte scurt (minute) dupa care incetează
(accidente industriale sau avarii)
3.6. Clasificare după tipul de activitate: arderea combustibililor , traficul, petrochimia, industria
chimică , Metalurgie , agricultura, etc.
f. Categorii de poluanți ai aerului
Categorii de poluanți ai aerului
După starea de agregare și gradul de dispersie se disting:
4.1.Suspensiile din aer (aerosolii) care includ poluanții dispersați în aer sub formă lichidă sau solidă.
Pulberile afectează fotosinteza si nebulozitatea atmosferei.
Cenușa și negrul de fum acționează similar pulberilor
Pesticidele - sunt absorbite de sol sau pot fi dispersate sub formă de aerosoli
4.2.Gazele și vaporii poluanți aflați în aer sub formă de dispersie moleculară gazoasă pot crea efectul
de seră. Sursele sunt dintre cele mai diverse, compusii la fel si reflectarea in organismele vii poate fi
observata la tot pasul.
g. Autoepurarea aerului
5. Autoepurarea aerului se poate face prin:
-prin curenți de aer se constată o deplasare a poluanților cu masele de aer. În acest mod poate apare
poluarea transfrontalieră
-sedimentarea particulelor de praf care este posibilă în perioda de acalmie (calm atmosferic).
-Pulberile ajung pe sol, în ape sau pe plante, iar consecințele pot fi poluarea solului și apelor,
micșorarea intensității fotosintezei.
-Precipitațiile contribuie la autoepurarea aerului prin antrenarea mecanică și dizolvaea poluanților.
Prin combinarea poluanților cu apa și rezultă ploile acide. Fenomenul e frecvent în marile aglomerări
urbane din țări în curs de dezvoltare, în perimetrul marilor combinate chimice sau petrochimice.
-Prin autoepurare poluanții nu dispar ci sunt transferați în alte medii.
Dar, la Zlatna, prin înălțarea coșului de evacuare a gazelor, poluarea solului s-a produs până la 32 km
aval de sursă în timp ce înainte atingea doar 4 km.
3. Poluarea apelor
a. Definire
b. Poluarea apelor după sursa de proveniență a poluantului ,
2. Principalii poluanți ai apelor: sunt de origine:
organică,
anorganică și
biologică.
Poluarea organică specifică mai ales fabricilor de celuloză care folosesc și poluează cantități foarte
mari de apă.
Chiar la o epurare puternică a acestora, de peste 95%, rezultă cantități mari de poluanți, deci
efluentul (apa uzată) trebuie să aibă un debit suficient de mare pentru o diluție corespunzătoare.
Alte surse de poluare organică: abatoare, fabrici de conserve, de zahăr, industria petrochimică și a
chimiei organice de sinteză, detergenților, medicamentelor, coloranților.
Poluarea anorganică este caracteristică industriei clorosodice, de extracție a petrolului, petrochimică
Poluarea biologică prezentă mai ales în marile aglomerări umane, zootehnie, abatoare și e
caracterizată de prezența microorganismelor patogene în ape.
c. Categorii de poluanți ai apei
1. După proveniență apele uzate sunt:
-ape uzate menajere: poluanții sunt resturi alimentare, dejecții, săpun, detergenți, microorganisme,
ouă de paraziți
-ape uzate din zootehnie cu resturi de furaje, așternut de grajd, dejecții
-ape uzate industriale împărțite în:
-ape de răcire folosite în industria siderurgică, petrochimică, termoenergetică
-ape uzate de spălare și transport rezultate de la prelucrarea materiilor prime
-ape provenite din secțiile de producție – utitilizate în procesul de fabricație ca mediu de dizolvare sau
de reacție, iar poluanții sunt substanțe provenite din materii prime și finite (acestea au efectul de
poluant major)
d. Poluarea apelor de suprafață și variații sezoniere ale gradului de poluare
3.Poluarea apelor de suprafață
3.1. Efluenți. Receptori. Emisari
Efluenți= ape uzate (poluate prin procesele de producție la care au participat) care se varsă în ape
curgătoare sau stătătoare.
Emisari = când receptorii (ape curgătoare, stătătoare, sau din bazine artificiale) au posibiliatea de a
curge către altă apă de suprafață căreia sa-i transmită substanțele poluante
Ape receptoare = apele ce primesc ape uzate
3.3.Eutrofizarea apelor de suprafață și consecințele ei
(trophis – hrană, gr.)
Eutrofizare = îmbogățirea apelor cu substanțe nutritive (mai ales azot și fosfor) în mod direct sau prin
acumularea de substanțe organice din care rezultă substanțe nutritive pentru plante
Urmarea imediată a eutrofizării este creșterea luxuriantă a plantelor de apă, mai ales a algelor
(fenomenul cunoscut sub numele de „înflorirea apelor”) însoțite uneori și de creșterea conținutului
de oxigen.
După moarte, biomasa acestor plante se descompune în stare de imersie. Pentru descompunerea de
către microorganisme se consumă oxigenul din apă (CBO – consum biochimic de oxigen).
Cand conținutul de substanțe organice e în curs de descompunere, iar temperatura e ridicată, CBO
are valori mai mari și oxigenul din apă scade. Deci organismele care au nevoie de Oxigen pot muri.

De exemplu Crapul (Cyprinus carpio) dispare fiind înlocuit de caras (Carassius auratus) care e mai
puțin valoros ca specie.

Când aprovizionarea cu Oxigen e insuficientă, descompunerea aerobă e înlocuită cu descompunerea

anaerobă din care rezultă metan (CH4), H2S (hidrogen sulfurat), amoniu (NH4) toate determinând
apariția unui miros dezagreabil al apei.

Cantitatea de substanță organică produsă depășește capacitatea de mineralizare, iar surplusul de

materie organică se sedimentează contribuind la colmatarea lacului deoarece descompunerea
materialului aflat în suspensie în apă are drept rezultat micșorarea adâncimii bazinului respectiv până
la umplerea lui (V. Rojanschi, Gabriela Ivancea , 1990).

e. Poluarea apelor subterane

3.2. Variații sezoniere ale gradului de poluare a apelor
Debitul efluentului depinde de activitatea industrială care îl generează.
Debitul receptorului are variații sezoniere funcție de debitul râului (receptor).
Concentrația substanței poluante (gradul de poluare) a receptorului va fi mai ridicată în perioade
secetoase și mai scăzută în perioade umede.
f. Autoepurarea apelor
5. Autoepurarea apelor uzate
Fenomenul prin care apa din emisar, datorită unui ansamblu de procese autonome de natură fizică,
chimică și biologică se „debarasează” de poluanții pe care îi conține este numit autoepurare (E. Gruia,
1979)
Autoepurarea apelor se face prin:
Procese fizico-chimice și fizice:
sedimentarea poluanților aflați în suspensie funcție de:
dimensiunea acestora (cei mai mari se sedimentează mai repede) și
de viteza apei (la viteză mică sedimentare rapidă),
de temperatura apei (la apă caldă mai repede la apă rece - cu vâscozitate mare – sedimentare mai
lentă)
pătrunderea radiației solare, mai ales a UV are efect bactericid (omoară bacteriile), și bacteriostatic
(oprește înmulțirea lor).
Temperatura apei influențează viteza reacțiilor chimice ce contribuie la autoepurarea apelor. Unii
germeni patogeni rezistă mai puțin în apă decât în organismul uman spre exemplu doar pentru că
temperatura apei e mai scăzută.
Procese biologice și biochimice
Biodegradarea substanțelor organice – are drept efect mineralizarea lor. Biodegradarea se face cu
consum de CBO (consum biochimic de oxigen)
Oxigenul are o importanță majoră în autoepurarea apelor iar pentru a favoriza acest proces se
recurge la așa-numita aerare a apei de suprafață prin:
-trecerea apei emisarului peste niște trepte (praguri sau mici baraje)
-insuflarea de aer printr-o rețea de conducte așezate pe fundul receptorului
-introducerea de „aeratoare mecanice”
4. Poluarea solurilor
a. Definire
Reprezintă orice acțiune care produce dereglarea funcționării normale a solului ca suport și mediu de
viață (mai ales pentru plantele terestre superioare) în cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau
create de om (antropice).
De cele mai multe ori lucrările de îmbunătățiri funciare determină schimbări în circuitul natural al
substanțelor organice și anorganice în sol.
b. Activități antropice ce pot declanșa poluarea solului
După obiectul activității de îmbunătățiri funciare există:
lucrări pentru înlăturarea deficitului de apă din sol prin irigații
lucrări pentru prevenirea și combaterea excesului de apă prin (îndiguiri, desecări și drenaje)
Lucrări pentru prevenirea și combaterea eroziunii solului
Lucrări pentru ridicarea fertilității solurilor slab productive prin: ameliorarea terenurilor sărăturate și
amendarea solurilor acide; defrișarea și curățirea terenurilor; nivelarea și modelarea terenurilor.
Poluarea solulului cu substanțe purtate de aer.
Poluarea cu metale grele, spre exemplu, se produce ca urmare a autoepurării aerului.
poluarea cu fluor, cu metale grele în apropierea unor întreprinderi sau a căilor rutiere.
Ploile acide determină scăderea pH-ului cu 1-2 unități în orizonturile superioare ale solurilor, ceea ce
determină degradarea calității materiei organice.
Poluanții dintr-o zonă determină și perturbarea activității microbiene din sol, afectând formarea
humusului, fapt ce atrage după sine deteriorarea însușirilor fizice și chimice ale solurilor. Ca urmare
vegetația poate disparea. Prin feed-back dispariția vegetației agravează degradarea solului și sub
acțiunea precipitațiilor se declanșează eroziunea solului (A. Vădineanu, 1991).
Poluarea cu materii radioactive.
Acestea provin din aer și ape poluate. Radioactivitatea aceasta se adaugă celei naturale în sol.
Iradierea naturală e în medie de 1870 μSv/an (SV – Sievert după numele savantului suedez, reprezintă
echivalentul dozei de radiație ionizantă absorbită)
prezintă variații mari în diferite zone de pe Glob, chiar la distanțe relativ mici.
După accidentul de la Cernobâl (aprilie 1986) în Romania doza a fost mai mare decât în alte țări
europene.
Radioactivitatea solului se urmărește pe suprafețe necultivate, deoarece la solul cultivat, prin lucrările
efectuate, se ajuge la o omogenizare relativ rapidă pe primii 30 – 40 cm.
Poluarea solului cu deșeuri și reziduuri organice de la industria alimentară și ușoară
Poluarea cu deșeuri și reziduuri vegetale agricole și forestiere se produce când acestea sunt
depozitate în mod dezordonat/necontrolat.
Poluarea solului cu dejecții animale și umane prezintă transformării acestuia în focar de germeni
patogeni.
Poluarea solului se realizează și prin depozitarea nămolurilor rezultate în urma epurării apelor din
marile aglomerări urbane.
Poluarea solului cu hidrocarburi se poate produce în jurul sondelor de extracție, a rezervoarelor de
țiței, a rafinăriilor, pe traseul conductelor. Acest tip de poluare se produce mai ales în partea
superioară a solului.
Poluarea solului prin sărăturare, acidifiere, exces de apă, exces sau carențe de elemente nutritive,
compactare și cu pesticide.
Aceste fenomene apar ca urmare a dezvoltării industriei extractive, prin autoepurarea aerului, prin
administrarea în exces a îngrășămintelor sau prin surplusul de apă din irigații.
Trecerea terenurilor agricole și silvice la alte folosințe este considerată tot un tip de poluare pentru că
se micșorează suprafețele care contribuie la menținerea echilibrelor ecologice.

c. Principalele efecte ale poluării solului

3.Principalele efecte ale poluării solului:
diminuarea rezervei de humus acumulată de-a lungul a mii de ani
apariția unui grad ridicat de acidifere a solului
apariția deficitului de microelemente în sol
eroziunea solului prin eliminarea nutrienților având ca emisari apele
sărăturarea solului
deficitul potențial de umiditate
excesul potențial de umiditate
textura excesiv de nisipoasă
riscul de destructurare ca efect al reducerii conținutului de humus și a levigării calciului cu apariția
fenomenului de sterilizare
riscul sărăturării secundare a solurilor
riscul de formare a crustei de săruri la suprafața solurilor
riscul de formare a crăpăturilor
riscul de poluare a unor soluri prin irigare cu apă poluată

5. Poluarea fonică
a. Definire
Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelor la sunete ale caror intensitati sunt
stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele puternice sau inspaimantatoare fac parte
din natura, in ultimele doua secole zonele urbane si industriale au devenit extrem de zgomotoase.
b. Surse de poluare fonică în mediul urban și în mediul rural

6. Poluarea radioactivă
a. Definire
b. Surse naturale și antropice ce generează poluarea radioactivă
7. Monitorizarea poluării (pentru tematica punctele 1-7 bibliografie: Rojanschi V. și colab
(1997), Economia şi protecţia mediului, Ed. Tribuna Economică, București)
a. Care sunt sistemele de monitorizare a poluării în România?

8. Ecosistemele umane (Mediul – suport al sistemelor ecologice umane, resursele

geodemografice ale ecosistemelor umane, elemente socio-culturale ale ecosistemelor
umane) (Bibliografie: Matei Elena (2007) Ecosistemele umane, o abordare din perspectivă
geografică, Ed. Universitară, București – Nu pot să vă dau pagini pentru că e bună parte din
carte. Vă faceți fișe. )
a. Definirea ecosistemelor umane

Ecosistemele umane
Ecosistemul uman este ansamblul planetar în care interacționează populațiile umane cufactorii de
meidu. El poate fi considerat un ecosistem deoarece este locuit de o singură specie – omul.
Omul – ca parte a biosferei, și-a creat sisteme proprii implementate în ecosistemenaturale. Ele
păstrează elemente ale ecosistemelor naturale și/sau le adaptează prin intervențiinoi, fapt care
crează interdependențe și/sau interacțiuni antagonice sau complementare. Ecosistemele umane sunt
sisteme deschise cu schimb de energie, materie și informații cumediul natural. !ață de ecosisteme
naturale în care reglarea și autoreglarea păstrează echilibrul,cele umane sunt mai instabile, pentru că
ele au la bază at"t factorii de mediu c"t și constr"ngerileinstituționale, tehnice, etc. #e foarte multe ori
intervenția antropică depășește programarea biologică a ecosistemelor naturale produc"nd dezordine
b. Componente naturale ale mediului ce influențează structura și funcționalitatea
ecosistemelor umane

c. Caracteristici geodemografice ale ecosistemelor umane

d. Elemente socio-culturale ale ecosistemelor umane
e. Organizarea ecosistemelor umane: elemente componente

f. Dezvoltarea durabilă și așezările umane (caracteristici ale mediilor urbane mari și

problemele lor de mediu). Planuri de acțiune pentru mediu.

9. Indicatori și indici de poluare

Cristi Ioja (2008) – Metode şi tehnici de evaluare a calităţii mediului în aria
metropolitană a municipiului Bucureşti, Ed. Univ.din București, București, Pag. 122 –
147, Pag. 159 – 176,
a. Indicatori EEA
b. Indicatori de evaluare a calității aerului (AQI, Indicele specific)
c. Indicatori de evaluare a poluării fonice
d. Indicatori și indici de calitate a apelor (WQI, Determinarea claselor de calitate)
e. Indicatori și indici de calitate a solurilor
f. Indicatori de evaluare a vegetației
g. Metode econometrice
h. Indici de evaluare a cantităților de deșeuri. Aspecte practice privind gestionarea
deșeurilor.
Cristi Ioja (2013) Metode de cercetare a stării mediului, Ed. Etnologică, București ,
http://www.unibuc.ro/prof/ioja_i_c/docs/2013/sep/27_16_01_157_Metode_de_evaluare.pdf pag.
52-88

-Evaluarea integrată a calității mediului în spațiile rezidențiale AM Ioja – pag. 13 – 42 (Cap. 1)

-Metode de cercetare şi evaluare a stării mediului. C. Ioja– pag. 15 – 50 (cap. 3), pag. 52 – 88 (parte
din cap. 4), pag. 121 – 125 (cap. 7).