Sunteți pe pagina 1din 3

Tema si viziunea despre lume

Moara cu noroc
I. Slavici

Realismul este un current literar de larga circulatie care s-a conturat in prima jumatate a
secolului al XIX-lea ca protest impotriva retorismului romantic si al lirismului excesiv.
Realismul este curentul literar în care se susține crezul că arta este chemată să reflecte
realitatea obiectiv, veridic, fără să o înfrumusețeze. Aceste este un curent literar care
plaseaza personajul în mijlocul mediului sau, într-un spatiu în care se regaseste
specificul epocii si al locului. Astfel, descrierea turmelor de porci si a porcarilor, plasarea
minutioasa a personajelor în multime, la judecatorie, creaza impresia de viata autentica.
Reprezentanti ai acestui current sunt scriitori precum : Creanga,Caragiale,Slavici.
Temele cele mai importante întâlnite în proza realista sunt familia si averea, teme pe
care le regasim în multe dintre operele lui Ioan Slavici, prin urmare si în nuvela "Moara
cu noroc", aparuta în anul 1881 în volumul "Novele din popor".

Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, unul dintre marii clasici ai literaturii române
este un autor moralist, un fin psiholog si un creator de tipologii. Ioan Slavici este un
reprezentant de seamă al realismului clasic, un scriitor afirmat în proza românească de
la sfârşitul secolului al XIX-lea, care aparţine Epocii Marilor Clasici. În operele sale, Ioan
Slavici reflectă lumea rurală transilvăneană, dominată de norme patriarhale, de
elemente de tradiţie.

Opera literara Moara cu noroc de Ioan Slavici este o nuvela psihologica si a aparut în
anul 1881 in vol “Novele din popor” dupa ce fusese publicata în revista “Convorbiri
literare”. Ea apartine curentului realist, întucât pune accent pe aspecte sociale
înfatisând veridic realitatea din societatea ardeleana de lasfârsitul secolului al XIX-lea.
Caracterul psihologic al acestei nuvele este evident în drama sufleteasca pe care o
traverseaza Ghita, personajul principal, din cauza pierderii încrederii în sine si a
neîncrederii celorlalti în el, înstrainându-se astfel de tot ce îl înconjoara.

Perspectiva temporala se defineste printr-un timp real, actiunea începând în preajma


zilei de Sf. Gheorghe si terminandu-se de Paste, într-un an de la sfârsitul secolului al
XIX-lea, iar perspectiva spatiala este reprezentata de un spatiu exterior, real, hanul
Moara cu noroc, care reprezinta chiar titlul operei, fiind folosit in mod ironic, “moara cu
noroc” dovedindu-se a fi de fapt moara cu ghinion.

Creatia literara "Moara cu noroc" este o nuvela realista, de factura clasica, cu un singur
fir narativ, urmarind un conflict interior (psihologic) si unul exterior (social), cu o intriga
riguros construita, cu fapte verosimile si putine personaje, acentul fiind pus mai mult pe
definirea personajului decât pe actiune, având o evidenta tendinta spre obiectivizarea
perspectivei narative si detasarea naratorului fata de actiune, prin naratiunea la
persoana a III-a.

Viziunea despre lume a texului afirmă principiul potrivit căruia încercarea omului de a-
şi schimba destinul, dacă nu e dublată de cumpătare, se răsfrânge fatal asupra lui
însuşi. Tema si ideea nuvelei argumenteaza structura realista si psihologica a acesteia.
Tema nuvelei o constituie consecinţele nefaste, morale şi existenţiale ale patimii
banului. Pe un plan mai profund, tema acestei opere este destinul, ca fatalitate impusă
de adâncimile sufleteşti ale personajelor. Această temă sintetizează viziunea despre
lume a scriitorului, una de factură realist-moralizatoare şi izvorâtă din mentalitatea
omului din popor: cumpătarea omului în toate şi frica de Dumnezeu.

De altfel, incipitul nuvelei, constituit din vorbele bătrânei, mama Anei, despre viaţă,
reprezintă aceeaşi concepţie profund moralizatoare a autorului („Omul să fie mulţumit
cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăţia, ci liniştea colibei tale te face fericit”).
Aceste cuvinte stau la baza întregii acţiuni, fixând destinul personajelor în funcţie de
respectarea sau nerespectarea lor.

Intreaga desfasurare a actiunii conduce spre sfârsitul tragic al personajelor. Desi initial
se împotriveste autoritatii lui Lica, Ghita, robit de dorinta de a avea bani, începe sa
accepte compromisuri, se îndeparteaza de familie, devine complice la crima prin
marturia falsa de la proces. Punctul culminant al degradarii sale este momentul în care
îsi foloseste sotia drept momeala pentru a-l putea da pe Lica lui Pintea, episod urmat de
un deznodamânt tragic: Ana moare omorâta de Ghita, acesta este ucis de unul dintre
oamenii lui Lica, Raut, Lica da foc hanului si se sinucide pentru a nu fi prins de Pintea.

Asadar, în nuvela "Moara cu noroc" analiza psihologică este pusă în slujba unei teze
morale: goana după bani distruge echilibrul interior şi liniştea familiei. Nu munca cinstită
prin care omul devine înstărit este condamnată la moralistul Slavici, ci obţinerea averii
pe căi necinstite şi înstrăinarea de familiei. Astfel, din dorinţa de a se îmbogăţi,
personajul principal al nuvelei, Ghiţă, se dezumanizează treptat, frământările şi ezitările
sale ducând la distrugerea familiei

Caracterizarea pers

Ghita, personaj principal, se impune atat prin complexitatea, cat si prin puterea de
individualizare si ilustreaza consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului
lacomia extrema. Cheia moralitatii sta in cuvintele batranei (din incipit si final) care
trebuie aplicate si respectate in viata de catre orice om cinstit si demn. Ghita este
conturat ca personaj tipic pentru omul nemultimit de conditia sa sociala, dorind sa aiba
un trai mai bun. El este harnic si muncitor si isi iubea nevasta, copiii si isi respecta
soacra. Era fericit pentru ca isi castiga traiul intr-un mod cinstit. Bland si cumsecade la
inceput, linistea lui Ghita i se clatina atunci cand Lica vine pentru prima oara la Moara
cu noroc. Ghita incearca sa fie impunator in fata lui Lica, dar este influentat. Ghita
incepe sa se instraineze de Ana, ii ascunde gandurile rele ce-l cuprinsesera.

In concluzie, Ghita devine victima propriei lacomii (patima pentru bani il


dezumanizeaza) si cade prada destinului tragic caruia nu i se poate opune, prabusindu-
se incet dar sigur, de la omul cinstit la ucigas. Vina lui consta in neputinta de a fi
cumpatat si de a se impotrivi setei sale de castig.