Ținând cont de același principiu am gasit pe un site care culori se potrivesc între ele și anume:

* Roz pal: maro, cafeniu, mint, oliv, gri, turcoaz

* Roz inchis (fuchsia): cafeniu, gri, galben, verde lime, mint, maro
* Rosu-tomata: bleu ciel, mint, creme, gri
* Visiniu: albastru, gri, portocaliu pal, galben pal
* Maro deschis: albastru, galben pal, creme, verde, violet, rosu
* Maro inchis: galben lamaie, bleu ciel, mint, mov deschis, verde lime
* Cafeniu: roz pal, maro, albastru, verde, mov, violet
* Portocaliu pal: gri, maro, verde
* Portocaliu inchis: galben pal, verde, maro, visina putreda
* Galben lamaie: visiniu, maro, albastru, gri
* Galben pal: fuchsia, gri, maro, cafeniu, rosu, albastru, mov, violet
* Galben auriu: gri, maro, ablastru, rosu, negru
* Verde lime: cafeniu, maro, roz, portocaliu inchis, bleumarin, gri
* Verde inchis: portocaliu, cafeniu, maro
* Oliv: cafeniu, maro, gri, creme, negru
* Mint: maro, gri, bleumarin, rosu, gri, cafeniu
* Turcoaz: fuchsia, visiniu, cafeniu, maro, creme, violet inchis
* Albastru electric: galben auriu, cafeniu, maro deschis, gri, argintiu
* Bleu ciel: rosu, gri, maro, portocaliu inchis
* Bleumarin: violet pal, cafeniu, maro, gri, galben, portocaliu, verde, rosu, culori pastelate
* Violet pal: portocaliu inchis, violet inchis, oliv
* Mov: cafeniu, galben pal, gri, turcoaz, mint, portocaliu pal

Interesant, nu? Chiar am o pereche de pantofiori suuuuper draguți maro închis și nu știam cu ce nuanțe să îi asortez,

dar am aflat răspunsul

Spor la combinat… culori!

Dacă nu stiți ce culori să combinați unele cu celelalte pentru a realiza o anumită culoare dorita, întrebati-mă, daca voi
ști răspunsul cu drag vă ajut.

Teoria culorilor după modelul RYB (red-yellow-blue) este folosită în pictură, grafică, design interior, machiaj,
crearea vestimentatiei si in general,in arta. Pentru a înţelege mai uşor şi a vizualiza această teorie, vom utiliza Cercul
Cromatic, o creatie a lui Johannes Itten. Mai este supranumita si roata culorilor sau steaua culorilor sau color wheel
(vezi imaginea)
 Nota: culorile prezentate nu sunt
perfecte, acestea putand varia în funcţie de setările monitorului, nuantele sunt orientative,scopul fiind să înţelegem
cum sunt create şi folosite.

Culorile primare sunt roşu, galben şi albastru (sună cunoscut?). Culorile primare nu sunt create prin combinarea
altor culori şi au cel mai înalt grad de strălucire. De la ele “pornesc” toate celelalte culori. Prin combinarea lor în
diferite proporţii, atat intre ele, cat şi cu ajutorul nonculorilor, putem obţine toate nuantele si culorile existente in
natură.

Culorile secundare sunt cele create prin combinarea culorilor primare, în proporţii egale, 2 cîte 2:

ROŞU + GALBEN = ORANJ (portocaliu)

GALBEN + ALBASTRU = VERDE

ALBASTRU + ROŞU = VIOLET

Pînă aici, putem deja construi spectrul culorilor, cele 6 culori primare şi secundare, sau curcubeul (deşi cică ne
lipseşte indigo pentru curcubeu).

Pe cercul culorilor ne-au mai rămas culorile terţiare, create prin combinarea unei culori primare şi a unei culori
secundare alăturate:

ROŞU + ORANJ = ORANJ-ROŞCAT

ROŞU + VIOLET = VIOLET-ROŞCAT

ALBASTRU + VIOLET = VIOLET-ALBĂSTRUI (indigo)

ALBASTRU + VERDE = VERDE-ALBĂSTRUI (turcoaz)

GALBEN + VERDE = VERDE-GĂLBUI

GALBEN + ORANJ = ORANJ-GĂLBUI (auriu)

Denumirile culorilor terţiare le-am găsit diferite în diferite surse, în română, dar practic esenţa este că rezultă prin
amestecarea egală a unei culori primare cu una secundară de lângă, dacă ne uităm pe cercul cromatic.

Culorile primare + culorile secundare + culorile terţiare = Cercul cromatic

După ce am identificat cele 12 culori din cercul cromatic, numite şi culori pure, şi am înţeles cum sunt formate, acum
urmează să învăţăm cum se potrivesc ele într-o compoziţie cromatică.

Mai întîi, trebuie să amintim de culorile acromatice, le ştiţi bine – ALBUL şi NEGRUL. Ele nu se pot găsi în natură
în formă pură. De asemenea, mai avem GRIUL, care se obţine prin combinarea albului cu negrul în proporţii diferite.
Toate nuanţele de la alb la negru se numesc gri. Acest set de culori este modelul standard pentru un “smokey eye” şi
se potriveşte cromatic tuturor. Culorile acromatice (nonculorile) pot fi adăugate oricărei combinaţii cromatice, fără a
ne face griji de compatibilitate.

Este important să reţinem cele trei aspecte ale unei culori, deoarece acestea ne vor folosi atunci cînd vom dori să
realizam o schemă de culori. Schemele pot fi ce mai multe feluri:

Scheme de culori

Cînd ne gîndim să întocmim o schemă de culori pentru o anumită încăpere trebuie să luăm în considerare toate
elementele acelei încăperi, şi anume: pereţi, tavan, pardoseala, uşi şi ferestre, mobila, accesorii şi cum vor funcţiona
împreună în momentul în care intervine culoarea..

Schema monocromatică.

Foloseşte diferite nuanţe ale aceleaşi culori . Se bazează pe : Tint, Tone si Shade,(Tentă, Ton, Umbră) plecând
de la o culoare cheie.Acestea sunt detalii tehnice, iar în română la toate le zicem nuanţe. În engleză, tints, shades şi
tones se numesc corect toate împreună hues, dar şi ei le zic la toate shades.
Schema de culori monocromatică este odihnitoare. Niciodată nu vom da greş dacă vom porni în decorarea unui spaţiu
avînd la bază o astfel de schemă. Cum obţinem o schemă monocromatică? Folosind culorile neutre: alb, negru şi gri
în amestec cu una din culorire de pe roata de culori.

– Culoare + Alb = Tentă (tint)

Exemplu: Roşu + (Alb) = Roz

– Culoare + Negru = Umbră (shade)

Exemplu: Oranj + Negru = Ruginiu

– Culoare + Gri = Ton (tone)

Exemplu: Violet + Gri = Lila

Compoziţiile monocromatice se folosesc des în machiaj, în special în aceeaşi tehnică smokey eyes, şi anume trecerea
nuanţelor de la cel mai închis (aproape de gene) la cel mai deschis (pînă la sprîncene). De obicei, aplicăm nuanţa
închisă pe conturul pleoapelor, avînd ca reper orice culoare – albastru, violet, roşu, etc. Putem închide total nuanţa,
trasînd chiar pe linia genelor un contur cu creionul negru. Avansăm pînă în pliul ochiului (crease), zona cea mai
„adîncă” a pleoapei superioare, şi aplicăm nuanţa medie pe partea mobilă a pleoapei. Deasupra pliului aplicăm cea
mai deschisă nuanţă de fard şi finisăm cu aplicarea unei nuanţe albe sau de fildeş (ivory) sub sprîncene. De obicei, se
conturează şi pleoapa inferioară cu nuanţa medie sau închisă a fardului.

Culorile se mai pot împărţi în 2 grupuri mari: culori calde şi culori reci. Această percepţie a lor vine din experienţa
umană, pentru că atunci cînd privim o culoare această ne insuflă o senzaţie de cald sau de rece.

Culori calde: de la Galben la Violet-roşcat, pe roata culorilor.

Culori reci: de la Verde-Gălbui la Violet.

O alta modalitate de combinare a culorilor de pe cercul chromatic este combinarea culorilor analoage. Culorile
analoage sunt culori adiacente pe cercul culorilor, ele se combină în variantă optimă cîte 3, maxim 4, la rînd.
Schemele analoage au un aspect cromatic fluent si bogat.

Exemplu de culori analoage: Galben, Verde-Gălbui şi Verde.

Dar cel mai important capitol din Teoria Culorilor este legea complementarităţii.

Culorile complementare se află situate diametral opus pe cercul cromatic.

Selectaţi o culoare pe roată şi apoi trageţi o linie dreaptă pînă la culoarea opusă. Aceste culori opuse sunt culori
complementare sau contraste. Atenţie, noi suntem dispuşi să credem că un contrast nu este egal cu o armonie
cromatica, eu vă zic că este, doar că se priveşte ca un echilibru între doua culori.

Cele mai evidente contraste sunt:

 galben (culoare primară) şi violet (culoare secundară)

 albastru (culoare primară) şi portocaliu (culoare secundară)
 roşu (culoare primară) şi verde (culoare secundară)

Se poate folosi de asemenea o culoare precum roşu, cu una din culorile adiacente culorii opuse pe roată (verde), şi
anume verde-albastru şi verde-galben (schema split complementary).

Cînd veţi dori să folosiţi o schemă de culori contraste trebuie să fiţi foarte atenţi. De obicei se foloseşte culoarea
preferată drept culoare principală, iar culoarea sau culorile contraste se vor folosi pentru a accentua ceva, pentru a
atrage atenţia asupra unui obiect. De exemplu, veţi folosi galbenul (o nuanţă mai închisă sau mai deschisă) pentru
pereţi, iar violetul (culoare contrastă) îl veţi folosi pentru pernele de pe canapea sau pentru a îmbrăca lampa de la
capătul patului.

Această schemă de culori este folosită de cele mai multe ori în camerele copiilor de către persoane care iubesc
culoarea şi sunt îndrăzneţe în a o arăta.

Schema de culori complementare formează cele mai reuşite combinaţii, în sensul că, culorile sunt reciproc
evidenţiate, creînd un contrast puternic. Totuşi, în compoziţiile grafice se recomandă folosirea lor ponderată din
cauza contrastului atît de evidenţiat, sau alegerea unei culori de bază, cu o prezenţă mai mare, şi a unei
complementare, care să o scoată în evidenţă foarte bine.

O combinaţie complementară se poate echilibra şi cu ajutorul culorilor acromatice (alb, negru) sau nuanţelor neutre
de bej, crem, maro.

Exemplu de culori complementare: Oranj şi Albastru.

Mai putem combina culorile folosind schema complementarelor cu disjuncţie (de rupere) sau split
complementary. De data aceasta, se alege o culoare şi 2 culori din ambele părţi ale culorii complementare. Schematic,
aceste combinaţii se formează schiţînd un triunghi isoscel (cu 2 laturi egale) înauntrul cercului cromatic. Culorile
aflate la vîrfurile triunghiului vor fi culorile complementare cu disjuncţie. Această opţiune permite o armonie
cromatică mai puţin stringentă decît schema complementară.

Exemplu se culori complementare cu disjunctie: Galben, Violet-Albăstrui şi Verde-Albăstrui.

De asemenea, se pot forma combinaţii prin alegerea unei armonii analoage (de 3 culori spre exemplu) si armoniei
analoage complementare primei (diametral opuse).

În interiorul cercului culorilor putem schiţa mai multe forme geometrice, pentru a crea combinaţii cromatice reuşite
din 3 sau 4 culori. Unul dintre acestea este un triunghi echilateral (cu toate laturile egale). Culorile din vîrfurile
acestui triunghi vor forma o schemă triadică. În acest caz putem obţine un echilibru cromatic mai domolit decît în
cazul culorilor puternic contrastante din schemele complementare.

Schema triadică .

Exemplu: Galben, Roşu, Albastru. Nu e neapărat nevoie să fie culori primare. Puteţi alege portocaliul, iar celelalte
două vor fi violet şi verde. Folosiţi culorile în proporţiile de 80%, 15% şi 5% (60%, 30%, 10%).

Schema relaţională (analoagă)

Alegeţi o culoare pe roată. De exemplu violet. Apoi mutaţi spre dreapta sau spre stînga cu o casuţă sau cel mult două.
Veţi obţine o schemă de culori relaţională. Putem vorbi de 3, 4 sau 5 culori care sunt alăturate pe roată.

Este schema cel mai des folosită în design. Creează o atmosferă relaxantă, mai ales într-o cameră aglomerată. Se
poate folosi o culoare originală cum e galbenul, de exemplu, şi diferite nuanţe ale altei culori care se găsesc în relaţie
cu ea. Sau se foloseşte nuanţa deschisă a unei culori şi nuanţa închisă a alteia.

Se recomandă ca proporţiile culorilor din schema triadică să fie în felul următor: 80% – 15% – 5%. Cel mai mic
procent îl ocupă culoarea cea mai intensă, celelalte două – cu prezenţă mai mare, dar cu nivel de saturaţie mai mică.
Unele surse spun că nuanţele dintr-o schemă triadică ar trebui să aibă toate aceeaşi valoare tonală, adică să fie toate
sau întunecate, sau deschise, sau aprinse, sau pale, etc.

Un pătrat sau un dreptunghi din interiorul cercului culorilor ne pot ajuta să formăm schemele tetradice. Combinaţiile
de 4 culori dispersate pe întreg cerc cromatic pot prezenta dificultăţi destul de mari în ceea ce priveşte folosirea
proporţiilor reuşite, intensităţii, luminozătăţii. Dreptunghiul pare a forma culori legate de un anotimp, ce pot fi
folosite pentru a reda senzaţiile specifice sezoniere. Schema cromatică formată de un pătrat poartă, de asemenea,
denumirea de schema complementarelor duble, deoarece combină 2 perechi de culori complementare.

Exemplu pătrat: Oranj-Gălbui, Verde, Violet-Albăstrui, Roşu.

Exemplu dreptunghi: Oranj, Verde, Albastru, Roşu.

Ca regulă generală, specialiştii grafici ne recomandă să folosim o culoare dominantă în proporţie de 60% (din
compoziţia noastră cromatică), 30% – culoarea complementară şi 10% – o culoare complementară adiţională.

Nonculorile alb şi negru se pot adăuga la orice combinaţii cromatice, în proporţii diverse. De asemenea, să nu uităm
de nuanţele neutre de bej, crem, maro, care cu siguranţă nu vor intra în conflict cu armonia coloristică creată de noi.