Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea Administrație Publică

Specializarea Administrație Publică

REFERAT
pe tema:

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

INSTITUȚIONAL EUROPEAN

Student: Popușoi Mariana,

Anul de studii: I

Grupa: 5, AP.

2018
1. Noţiunea de principii ale dreptului instituţional european

Principiile dreptului instituţional european au o valoare specială datorită caracterului de

unicitate a Uniunii Europene ca personalitate juridică şi caracterului de originalitate a ordinii
juridicii europene. Acestea cuprind ansamblul de reguli generale care sintetizează experienţa
procesului de integrare europeană și reprezintă prescripţiile generatoare care configurează
dreptul instituţional al Uniunii Europene şi aplicarea acestuia în cadrul ordinii juridice
europene. De asemenea, misiunea lor este de a asigura unitatea, omogenitatea, coerenţa şi
asociaţionismul diverselor relaţii sociale din cadrul european. Utilitatea principiilor rezidă în
trasarea liniilor directoare pentru sistemul instituţiilor UE. Acestea pot fi extrase din
dispoziţiile actelor constitutive, pot fi deduse prin interpretare sau pot fi desprinse din
sistemul de valori comune.

2. Clasificarea principiilor dreptului instituţional european

În ceea ce priveşte clasificarea principiilor dreptului instituţional european, demersul

taxonomic se bazează pe raporturile dintre instituţiile Uniunii Europene, pe de o parte, şi pe
raporturile dintre aceste instituţii şi statele membre ale Uniunii Europene. În acest sens,
preocuparea primordială a dreptului instituţional european se referă la principiile structurale
care stau la baza organizării şi funcţionării activităţii sistemului instituţional al Uniunii
Europene.

Principiile rezultate din natura raporturilor ordinii instituţionale europene sunt:

 principiul reprezentării intereselor;

 principiul atribuirii de competenţe;
 principiul echilibrului instituţional;
 principiul autonomiei instituţiilor;
 principiul cooperării loiale între instituţii;
 principiul subsidiarităţii;
 principiul proporţionalităţii.

Principiile de organizare şi funcţionare a instituţiilor europene sunt indicate, în principal,

în art. 4 şi art. 5 ale Tratatului privind Uniunea Europeană, fiind suplimentate de
jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

2.1 Principiul reprezentării intereselor

La baza instituirii comunităţilor europene, părinţii fondatori au ales principiul reprezentării

intereselor drept regulă în exercitarea competenţelor acordate. De-a lungul anilor, în procesul
de integrare europeană, acest principiu s-a dezvoltat cu pregnanţă. Fiecare instituţie
europeană este reprezentanta unui interes specific în apărarea căruia acţionează în
conformitate cu dispoziţiile tratatelor. De exemplu, Consiliul Uniunii Europene reprezintă
interesul statelor membre, Comisia Europeană reprezintă interesul comun, Parlamentul
2
European reprezintă interesul cetăţenilor sau al popoarelor statelor membre, Curtea de Justiţie
a Uniunii Europene asigură respectarea ordinii de drept.

2.2 Principiul atribuirii de competenţe

Principiul atribuirii de competenţe precizează că instituţiile europene acţionează numai în

condiţiile statuate de tratatele constitutive şi modificatoare. În temeiul acestui principiu,
Uniunea Europeană – implicit instituţiile europene – acţionează numai în limitele
competenţelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea
obiectivelor stabilite. Actele instituţiilor europene se adoptă pe baza articolelor din tratate
care constituie fundamentarea lor legală. Acest lucru se referă la natura actelor, la conţinutul
lor şi la procedura de aplicare a acestora.

2.3 Principiul echilibrului instituţional

Principiul echilibrului instituţional a fost evidenţiat de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a

Uniunii Europene, fiind formulat pentru prima dată în 1959 sub denumirea de echilibru de
puteri cu precizările ulterioare ale instanţei europene. Astfel, acest principiu este unul nescris,
dedus din tratate prin interpretare de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Acesta are
valoare de separare a puterilor instituţiilor europene, dar şi de colaborare între acestea în
exercitarea competenţelor atribuite. Instituţiile europene nu pot renunţa la exercitarea
competenţelor încredinţate, nu le pot transfera către alte instituţii sau organisme europene, nu
le pot delega către alte instituţii sau organisme europene, dar nici nu pot accepta competenţe
aparţinând altor instituţii. Derogări de la principiu nu se admit. Nerespectarea acestor reguli
fac obiectul sancţiunilor. Ideea de echilibru este înţeleasă în sensul că trebuie respectate
puterile conferite în baza tratatelor. Fiecare instituţie europeană este obligată să respecte
puterile altor instituţii fără să le aducă atingere independenţei acestora. Nici o instituţie
europeană nu poate fi privată de puterile atribuite în temeiul tratatelor. Instituţiile europene
nu pot să aducă modificări echilibrului instituţional. Doar statele membre ale Uniunii
Europene sunt în drept să modifice echilibrul instituţional şi natura juridică a acestuia, fiindcă
numai statele membre pot revizui tratatele constitutive din care decurge acesta.

2.4 Principiul autonomiei instituţiilor

În temeiul principiului autonomiei, instituţiile europene au dreptul să se organizeze liber în

limitele prevederilor legale stabilite în acest scop. Potrivit acestui principiu, statele membre
ale Uniunii Europene au obligaţia de a nu lua măsuri care ar putea afecta funcţionarea
instituţiilor europene. În plus, principiul autonomiei nu trebuie să aducă atingere principiului
atribuirii de competenţe sau principiului echilibrului instituţional. Instituţiile europene pot
dispune de următoarele libertăţi:

 adoptarea regulamentelor interne;

 organizarea funcţionării interne proprii;
 desemnarea funcţionarilor europeni;
 stabilirea sediului instituţional.
3
2.5 Principiul cooperării loiale între instituţii

În cadrul dialogului dintre instituţii se impune obligaţia reciprocă de cooperare loială în

vederea realizării obiectivelor Uniunii Europene. În temeiul acestui principiu, Uniunea
Europeană şi statele membre se respectă şi se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care
decurg din tratate. Pornind de la obligaţiile statelor membre, jurisprudenţa Curţii de Justiţie a
Uniunii Europene a extins principiul cooperării loiale şi la raporturile dintre instituţiile
europene. Astfel, acesta impune instituţiilor europene să-şi respecte în mod reciproc
competenţele şi să-şi stabilească procedurile adecvate asigurării bunei desfăşurări a
procesului decizional. Obligaţia de cooperare loială legitimează orice practică ce tinde să se
grefeze pe tratate pentru a le completa şi a le permite funcţionarea eficientă în baza
procedurilor pe care le instituie.

2.6 Principiul subsidiarităţii

Pentru procesul de integrare europeană principiul subsidiarităţii are un rol important în

materie de repartiţie şi delimitare a competenţelor atribuite instituţiilor europene.

Conceptul de subsidiaritate a fost introdus în dreptul Uniunii Europene în anii 1970, fiind
inclus în Raportul Comisiei Europene din 26 iunie 1975 prin care se preciza că Uniunea
Europeană nu trebuie să conducă la realizarea unui super-stat centralizat. În consecinţă şi în
conformitate cu principiul subsidiarităţii, nu vor fi atribuite Uniunii Europene decât sarcinile
pe care statele membre nu le vor putea îndeplini în mod eficace. Astfel, instituţiile europene
(și, în general, Uniunea Europeană) acţionează doar în cazul în care obiectivele ce urmează a
fi îndeplinite pot fi realizate mai bine la nivel unional decât la nivelul statelor membre.

Pentru prima dată principiul subsidiarităţii a fost formulat explicit şi definit în textul art.
3B al Tratatului de la Maastricht. Astfel, Comunitatea Europeană acţionează în limitele
competenţelor care îi sunt conferite şi ale obiectivelor care îi sunt atribuite în temeiul
tratatului. În domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă, Comunitatea Europeană nu
intervine, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, decât în cazul şi în măsura în care
obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre,
însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar datorită dimensiunilor sau efectelor acţiunii
preconizate. Acţiunea Comunităţii Europene nu poate depăşi ceea ce este necesar atingerii
obiectivelor tratatului. Versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană a
păstrat şi a fortificat dispoziţiile ex-art. 3B în noul art. 5. Instituţiile Uniunii Europene aplică
principiul subsidiarităţii în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor
subsidiarităţii şi proporţionalităţii. Parlamentele naţionale asigură respectarea acestuia în
conformitate cu procedura prevăzută în respectivul protocol.

”Subsidiarity will be a permanent concept for the EC law and policy, since the Community
needs to develop its own method of assimilating national and regional diversity within
broather integrated structures. Also, the principle of subsidiarity aplied to the EU is meant to

4
 reassure member states and citizens about their rights. It is a powerful normative concept,
and it may be expected to become an even stronger influence on the evolution of the EU.”

2.7 Principiul proporţionalităţii

Principiul proporţionalităţii reprezintă principiul călăuzitor în activitatea instituţiilor

europene, fiind inspirat din dreptul constituţional german, la fel ca şi principiul subsidiarităţii.
Potrivit acestuia, obligaţiile impuse destinatarilor reglementărilor europene sunt limitate la
măsurile strict necesare în vederea realizării obiectivelor urmărite. Obligaţiile impuse nu
trebuie să fie disproporţionate în raport cu scopul urmărit. Principiul se referă la intensitatea
acţiunii în raport cu necesitatea obiectivului ce urmează a fi realizat, vizează dimensiunea
cantitativă a acţiunii la ceea ce este strict necesar de întreprins. În temeiul principiului
proporţionalităţii, acţiunile Uniunii Europene, în conţinut şi formă, nu depăşesc ceea ce este
necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor. Instituţiile Uniunii Europene aplică principiul
dat în conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi
proporţionalităţii. Conform acestui principiu, atunci când măsurile de constrângere nu pot fi
evitate, reglementările adoptate în acest sens să nu fie excesive.

principiul
reprezentării
intereselor

principiul principiul
proporţiona- atribuirii de
lităţii. competenţe

Principiile
DIE
principiul
principiul
echilibrului
subsidiarităţii
instituţional

principiul
principiul
cooperării
autonomiei
loiale între
instituţiilor
instituţii

5
 Bibliografie:

- Drept instituţional european: note de curs / Vasile Cucerescu.

- Mazilu, Integrarea europeană. Drept comunitar şi instituţii europene, p. 58