Iluminismul francez

Iluminismul francez trece în evoluția sa prin mai multe perioade:

-Perioada de tranziție, avîndu-l ca reprezentant principal pe Pierre Bayle ( renumit prin
scepticismul său antiteologic);
-Iluminismul timpuriu (Voltaire, Montesquie);
-Iluminismul propriu-zis (Denis Diderot, Jean- Jeacque Rousseau… )
Iluminiștii francezi au fost cei care au îndemnat poporul - din umbră sau prin
ridiculizare fățișă - să se proclame liber de constrîngerile religiei.

Reprezentanți:
Montesquieu (1689 – 1755)este baron, dar disprețuiește aroganța aristocratică. Întreprinde o
satiră a moravurilor timpului în “Scrisorile persane” (1721) – autorul imaginează doi persani
veniți la Paris și care, prin corespondență cu compatriții lor, îi informează asupra realităților,
oamenilor, moravurilor și instituțiilor europene.
“Despre spiritul legilor’’ - oroarea față de despotism, toleranța religioasă, condamnă tratamentul
inuman aplicat negrilor, studiază dreptul roman și cel francez. Lucrarea reprezintă un studiu
comparativ focalizat asupra tipurilor de guvernare (republic, monarhie și despotism), a fost
realizată sub influența ideilor lui John Locke.

Voltaire (1694 – 1778) a încercat să ridice ideile iluministe în atenția monarhilor europeni. El a
promovat o politică anticlerică aprigă, s-a pronunțat împotriva despotismului, dogmelor
bisericești
“Scrisorile filozofice”,”Tratatul despre toleranta” si “Dictionarul filozofic” critică vechile
institutii politice, sociale si religioase.
Povestiri filosofice: „Candid sau Optimismul”.

Diderot (1713 – 1784) și-a înveșnicit memoria prin contribuția hotărîtoare pe care a adus-o la
editarea „Enciclopediei”. El a întocmit prospectul lucrării, a stabilit planul și metodele de lucru,
a redactat un număr mare de articole din cele mai variate domenii: literatură, istorie, geografie,
chimie, economie, politică, filosofie. Datorită energiei sale inepuizabile și entuziasmului său,
Diderot a știut cum să adune în jurul „Enciclopediei” pe cele mai ilustre personalități ale
secolului, astfel „Enciclopedia” a devenit cauza comună a tuturor gînditorilor progresiști.
Rămîne în istoria culturii ca primul mare critic de artă al veacului său “Eseu asupra picturii”
și cronicile cuprinse în volumul “ Saloane” . Roman picaresc “Jacques Fatalistul și stăpînul
său” . Alte romane: “Calugarita”, “Nepotul lui Rameau” .
Jean-Jacques Rousseau (1712 – 1778) a făcut parte din cercul intelectualilor radicali și anticlerici
care scriau pentru „Enciclopedie”. A devenit celebru datorită scrierilor politice care au avut o
influență asupra emancipării Revoluției din 1789. El a avut o „viziune” care l-a făcut să vadă că la
început omul fusese liber și lipsit de păcate și că în societate s-au născut toate relele
Lucrări : „Discurs aupra științelor și artelor”, „Noua Eloiză”, „Contractul social”,
“Discurs asupra originei și bazelor inegalității dintre oameni” …

Iluminismul englez
Din cauza conflictelor de ordin politic și religios care au avut loc în țară, societatea engleză tinde
spre stabilitate și nu spre schimbări radicale ale sistemului existent. Prin urmare, de aici pornește
moderația, reținerea și scepticismul prin care se distinge iluminismul englez (opusul celui francez).
Iluminiștii englezi sunt preocupați de sarcina de educare a poporului. În acest scop se pun bazele
unei politici didactice, manifestate nu doar în tratate științifice, ci și în literatură (Robinson Crusoe).
Unul dintre cunoscutele scrieri în acest sens este „Gînduri despre educație” a lui John Locke.

Daniel Defoe (1660 – 1731)- autorul cunoscutei istorii a lui Robinson Crusoe . Romanul este
considerat unul educativ, deoarece prezintă modelul de comportare a unui individ rațional, din
perspectivă didactică demonstrează importanța cunoștințelor și a muncii în viața unei persoane.

Jonathan Swift (1667 – 1745) - unul din cei mai importanți reprezentanți ai realismului din prima
perioadă a iluminismului englez. Caracterizat print-un stil șlefuit și o gândire dominată adesea de o
aspră mizantropie, Swift a devenit cunoscut mai ales prin opera lui satirică "Călătoriile lui
Gulliver”. În această operă, Swift satirizează vanitatea și ipocrizia contemporanilor săi, sistemul
judiciar, mecanismele puterii și tendințele războinice, cum le cunoscuse în societatea și în special în
viața politică engleză.

Henry Fielding (1707 – 1754) –unul dintre scriitorii, care mai puțin tipic timpului său, nu încerca să
ascundă faptul că proza sa era produsul curat al fanteziei și ofera cititorului său un spectru vast de
caractere, culese din diferite pături sociale sociale. Este considerat unul dintre fondatorii romanului
realist modern.
Lucrări: „Tom Jones”, „Viața lui Jonathan Wild cel Mare”, „ Istoria aventurilor lui Joseph
Andrews și ale prietenului său, domnul Abraham Adams”…
Lawrence Sterne – reprezentant al iluminismului englez. Cele mai cunoscute lucrări: romanul
”Tristam Shandy” și ”Călătoria sentimental în Franța și Anglia”.

Iluminismul german
Un nou impuls este oferit iluminismului de către literatura și gîndirea filosofică germană.
Iluminiștii germani îmărtășesc ideile gînditorilor englezi și francezi, însă în lucrările acestora ele
capătă un caracter profund național. În Germania în plin mijloc al iluminismului ia naștere curentul
Sturm und Drang (Furtună și Avînt) , adepții căruia negau cultul rațiunii, tipic clasicismului, în
favoarea unui emoționalism echilibrat, caracterisctic preromantismului. Denumirea mișcării provine
de la drama lui Friedrich Maximilian von Klinger cu același nume.

Johann Wolfgang Goethe (1749 – 1832) a fost un poet german, ilustru gânditor și om de știință,
una dintre cele mai de seamă personalități ale culturii universale. “Suferințele tînărului Werther”-
este una dintre operele reprezentative ale mișcării literare Sturm und Drang. “Faust”.

Friedrich Von Schiller (1759 – 1805)

Curentul Sturm und Drang a influențat începuturile literare ale lui Schiller, al cărui spirit
nonconformist găsește ecou în frământările sociale ale timpului. Scrie cunoscutele piese :
“Hoții”, “Intrigă și iubire” , „Maria Stuart”.

Gotthold Ephraim Lessing a fost un scriitor și filozof german, reprezentant de seamă

al Iluminismului în Germania. Spirit critic lucid, pătrunzător, caracater onest, optimist și
independent, temperament viguros și combativ, Lessing a îndrumat viața culturală germană pe
drumuri noi. Opere:“Nathan Înțeleptul”, fabule și critic literară.

Johann Gottfried Herder nu a fost unul dintre adepții ideilor iluministe, chiar dacă opta pentru
dreptul natural și promovarea culturilor naționale. El nu era de părere că eroul operelor trebuie să
fie omul rațional, ci –omul natural. Herder considera că întreaga omenire trebuie să tindă spre
atingerea „adevăratei umanități”.